VIAŢA:

Mircea cel Bătrân(n. 1355 - d. 31

ianuarie 1418) a fost fiul lui Radu I şi
fratele lui Dan I pe care l-a urmat la
tron după moartea acestuia.
Mircea cel Bătrân se va dovedi un
diplomat iscusit, un conducător de
excepţie şi un chivernisit gospodar de
ţară. Rezultatele obţinute îi vor permite
să reziste tendinţelor de expansiune ale
Regatului Ungar şi ale Poloniei, care
urmăreau în special acapararea gurilor
Dunării şi să stăvilească forţele otomane
aflate în plină expansiune în Balcani.

CRONOLOGIE:
7 martie 1395 - încheierea tratatului de alianţă cu regele Ungariei, Sigismund
de Luxemburg;
1395 - bătălia de la Rovine împotriva lui Baiazid I;
25 septembrie 1396 - înfrângerea de la Nicopole;
1389 - încheie cu regele Vladislav al II-lea al Poloniei o alianţă îndreptată
împotriva lui Sigismund de Luxemburg;
1397 - 1400 - Mircea zdrobeşte categoric două incursiuni otomane;
1400 - Mircea îl îndepărtează de la tronul Moldovei pe Iuga Ologul şi îl impune
ca domn pe Alexandru cel Bun;
1404 - Mircea a reuşit să se impună din nou drept conducător peste Dobrogea;
1409 - Mircea respinge un nou atac al otomanilor lângă Silistra;
1415 - 1417 - încheierea unui tratat de pace cu Imperiul Otoman.

„Principe între creştini, cel mai viteaz şi cel mai ager.”

(Johannes Leunclavius)
VIAŢA:
Vlad Ţepeş(n. 1431 Sighişoara - d.
1476), denumit şi Drăculea a domnit în
Ţara Românească şi a fost nepotul lui
Mircea cel Bătrân.
A fost o personalitate complexă,
adept al consolidării puterii centrale şi al
recâştigării independenţei ţătii sale. A
restabilit ordinea în ţară, aplicând pedepse
aspre, prin tragerea în ţeapă a
răufăcătorilor. În plan extern, se angajează
curajos în lupta împotriva turcilor şi refuză
plata tributului.
A fost numit drept „Cavalerul drep-
tăţii” fiind asociat personajului Dracula
fără niciun temei istoric.

CRONOLOGIE:
1442 - 1448 - Vlad este ostatic la turci
august 1456 - începutul domniei în Ţara Românească;
1459 - Vlad interzice negustorilor braşoveni să cumpere bunuri de la producători;
1460 - încheie o alianţă cu Matei Corvin, regale Ungariei;
1461 - 1462 - campania antiotomană de la sud de Dunăre;
16 iulie 1462 - atacul de noapte asupra taberei turcilor de la Târgovişte;
1462 - 1475 - Vlad este prizonier şi deţinut la Buda;
26 noiembrie 1476 - începe a treia domnie a lui Vlad;
decembrie 1476 - printr-o conspiraţie a boierimii, Vlad este ucis.

„Sunt cu adevărat mari cei care sunt cu adevărat buni.”

(George Chapman)
VIAŢA:
Mihai Viteazul(n. 1558, Drăgoeşti -
d. 9 august 1601, Turda), a fost domnitor
al Ţării Româneşti şi conducător de
factor al tuturor celor trei ţări medievale
româneşti.
A trăit o epocă de mari transformări,
de înnoiri remarcabile în Europa. Prin cele
două înfăptuiri ale scurtei sale domnii -
salvarea fiinţei statale în faţa expansiunii
otomanilor şi unirea celor trei Ţări
Române - Mihai Viteazul a devenit un
adevărat simbol al românilor.

CRONOLOGIE:
11 octombrie 1593 - a devenit voievod al Ţării Româneşti;
13 noiembrie 1594 - aderarea Ţării Româneşti la “Liga Sfântă” a condus la
izbucnirea unei revolte antiotomane;
1594 - 1595 - lupte la Giurgiu, Hârşova, Silistra;
ianuarie 1595 - tătarii sunt înfrânţi la Putineiul, Stăneşti, Şerpăteşti;
august 1595 - victoria de la Călugăreni;
octombrie 1595 - eliberarea oraşelor Târgovişte, Bucureşti, Giurgiu;
decembrie 1595 - victoria de la Keresztes împotriva lui Sigismund Bathory;
octombrie 1599 - obţine victoria de la Şelimbăr asupra lui Andrei Bathory, prin-
cipele Transilvaniei, iar locuitorii din Alba Iulia îl primesc cu bucurie;
mai 1600 - Mihai Viteazul îl alungă pe Ieremia Movilă, de pe tronul Moldovei
şi se înfăptuieşte astfel prima unire politică a Ţărilor Române.
1601 - Mihai este ucis de Gheorghe Basta, la Tuzla, iar unirea se destramă.

„Io Mihail Voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al Ţării

Româneşti, a Ardealului şi a toată Ţara Moldovei.”
Titulatura lui Mihai Viteazul
VIAŢA:
Iancu de Hunedoara(n. 1407 - d. 11
august 1456, Zemun), a fost o
personalitate dominantă a isoriei
româneşti din veacul al XV-lea.
A scris file de glorie în istoria luptei
antiotomane a popoarelor Europei sud -
estice. A desfăşurat o activitate diplomatică
şi militară intensă în anii în care Imperiul
Otoman urca spre apogeu, dând asalturi
decisive asupra ultimei rămăşiţe a Imperi-
ului Bizantin, Constantinopolul. A depus
eforturi pentru închegarea unei coaliţii care
să oprească înaintarea otomanilor cu o
oaste ce cruciadă.
CRONOLOGIE:
1441 - conducător al grupării favorabile regelui Vladislav I al Ungariei, i se în-
credinţează Transilvania;
18 martie 1442 - bătălia de la Sântimbru;
1 septembrie 1442 - victoria de pe Ialomiţa;
1443 - încheierea unui armistiţiu pe doi ani cu Frederic III de Habsburg;
10 noiembrie 1444 - înfrângerea de la Varna;
5 iunie 1446 - Iancu este ales regent al Ungariei;
octombrie 1446 - înfrângerea de la Kosovopolje(Câmpia Mierlei);
octombrie 1448 - înfrângerea de la Kosovo;
1456 - victoria de la Belgrad, contra oştirii otomane a sultanului Mehmed al II-
lea Cuceritorul.
1456 - Ioan moare de ciumă în tabăra de la Zemun..

„Era pe atunci în regat un ostaş cu suflet mare, născut în

sânul unei nobile şi vestite familii de peste munţi.”
Ioan Thuroczi, cronicar
VIAŢA:
Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan
cel Mare(n. 1433, Borzeşti - d. 2 iulie
1504, Suceava), fiul Voievodului Bogdan
al II-lea al doamnei Maria - Marina
Oltea.
În cursul domniei sale, de 47 de ani,
Moldova a cunoscut o înflorire fără
precedent. Luptând de la egal la egal cu
vecini mult mai puternici, a reuşit să
impună Moldova ca un stat cu drepturi
aproape egale. A sprijinit dezvoltarea
meşteşugurilor, negoţului şi a târgurilor, a
întărit oştirea şi cetăţile.
A zidit 44 mănăstiri şi biserici, con-
form tradiţiei, după fiecare luptă câştigată.
CRONOLOGIE(bătălii):
12 aprilie 1457 - Doljeşti - înfrângerea lui Petru Aron, domnul Moldovei;
22 iunie 1462 - Asediul Cetăţii Chilia - victoria garnizoanei maghiaro -
munteană;
15 decembrie 1467 - Baia - înfrângerea lui Matei Corvin, regele Ungariei;
7 martie 1471 - Soci - înfrângerea lui Radu cel Frumos, domnul Munteniei;
10 ianuarie 1475 - Podu Înalt - înfrângerea lui Suleiman Paşa;
26 iulie 1476 - Valea Albă/ Războieni - victoria sultanului Mahomed al II-lea,
însoţit de oastea munteană a lui Laiotă Basarab;
8 iulie 1481 - Râmnic - înfrângerea lui Basarab cel Tânăr, domnul Munteniei;
6 martie 1486 - Şcheia - înfrângerea lui Bali-beg Malcoci Oglu, paşă de Silistra;
26 octombrie 1497 - Codrii Cosminului - înfrângerea lui Ioan Albert, regele
Poloniei

„Ştefan a fost înzestrat cu virtuţi de erou, aşa încât pe

drept cuvânt merită să fie socotit printre bărbaţii vestiţi în
arta războiului.”
VIAŢA:
Alexandru Ioan Cuza(n. 20 martie
1820, Bârlad - d. 15 mai 1873,
Heidelberg, Germania) a fost primul
domnitor al Principatelor Unite şi al
statului naţional România.
A dus o susţinută activitate politică şi
diplomatică pentru recunoaşterea Unrii de
către puterea suzerană şi puterile garante şi
apoi pentru desăvârşirea unirii
Principatelor Române pe calea înfăptuirii
unităţii constituţionale şi administrative,
care s-a realizat în ianuarie 1862, când
Moldova şi Ţara Românească au format un
stat unitar.
CRONOLOGIE:
18 martie 1856 - tratatul de la Paris;
5 ianuarie 1859 - Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei de
către Adunarea ad-hoc a Moldovei;
24 ianuarie 1859 - Cuza este ales şi domnitor al Ţării Româneşti, de către Adu-
narea ad-hoc a Munteniei;
ianuarie 1862 - se formează primul guvern unic, sub conducerea lui Barbu
Catargiu; prima Adunare Legislativă unică, Bucureşti fiind desemnat capitala întregii
ţări;
decembrie 1863 - prima reformă importantă a lui Cuza: secularizarea averilor
mănăstireşti;
1864 - au fost promulgate: Legea rurală, Legea asupra instrucţiunii publice,
Codul penal, Codul civil;
1 mai 1864 - Cuza dizolvă Parlamentul;
12 februarie 1866 - Cuza este înlăturat, formându-se o Locotenenţă Domnească

„Unirea, naţiunea a făcut-o!”

Mihail Kogălniceanu
VIAŢA:
Majestatea Sa, Carol I, Rege al
României, Principe de Hohenzollern -
Sigmaringen(n. 10 aprilie 1839 - d. 10 oc-
tombrie 1914, Sinaia).
În domnia sa fertilă de 48 de ani,
Carol I cel Înţelept, a contribuit decisiv la
modernizarea României, crearea unui regat
puternic, construirea drumurilor şi căilor
ferate, înfiinţarea unei industrii puternice,
construirea de clădiri monumentale.
Modernizează armata, şi preia Cadrilaterul.
În timpul domniei sale, ţara a obţinut
independenţa deplină faţă de Imperiul
Otoman.
CRONOLOGIE:
10 mai 1866 - carol I soseşte la Bucureşti. Depune jurământul în faţa
Parlamentului, devenind principe al României;
29 iunie 1866 - Parlamentul adoptă prima constituţie a României;
12 aprilie 1877 - începe războiul de independenţă(ruso - turc);
10 mai 1877 - Carol I proclamă solemn Independenţa absolută a României;
10 mai 1881 - România este proclamată Regat şi astfel Carol I devine din prin-
cipe al României, regele României;
16 iunie 1913 - se declanşează cel de-al doilea război balcanic;
27 iunie 1913 - România declară război Bulgariei. În urma acestui război,
România primeşte sudul Dobrogei, Cadrilaterul;
1914 - începutul primului război mondial;
1914 - 1916 - perioada neutralităţii României.

„În clipa în care am pus piciorul pe acest pământ sfânt,

am şi devenit român”
Carol I al României