Plagiatul în mediul academic

Mezabrovschi Rainold-Robert
Specializare: Studii de Securitate Globală
Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării
Universitatea de Vest din Timișoara
Anul universitar 2023-2024
Plagiatul în domeniul educației este o problemă continuă care pune sub semnul
întrebării integritatea și credibilitatea sistemului de învățământ. Acesta este un
comportament nedorit care afectează atât studenții, cât și profesorii și are implicații
grave asupra calității predării și cercetării. Scopul acestui eseu este de a examina
cauzele și consecințele plagiatului în știință și de a evidenția importanța prevenirii și
combaterii acestui comportament.

“Etimologia cuvântului plagiat provine din latinul plagarius al cărui sens inițial era de
răpitor, seducător‘ sau tâlhar‘, cuvânt care a intrat mai apoi în limba engleză sub
forma plagiary, cu înțelesul de persoană care ia în mod abuziv cuvintele sau ideile
altuia (Barnhart apud Park, 2003).”

Mai multe definiții formulate de o serie de autori au fost contabilizate de Reva Fish și
Gerri Hura (2013) în articolul “Students‘ perceptions of plagiarism”:
„Unul sau mai multe pasaje care erau cuvânt-cu-cuvânt identice ca cele dintr-o
altă sursă, preluate fără citare corespunzătoare și ghilimele (Belter & DuPre, 2009, p.
259).”
„Folosirea unor părți sau a întregului text scris de o altă persoană fără recunoaștere;
prezentarea aceleiași lucrări sau a unei părți din ea, pentru a fi notat, la mai mult de un
singur curs, falsificarea de informații (Colnerud & Rosander, 2009, p. 506).”

A. Cauzele plagiatului
Presiunea învățământului poate fi un factor determinant în apariția plagiatului. Cu
sarcini numeroase, deadline-uri strânse și cerințe înalte, studenții se găsesc adesea sub
presiune, ceea ce îi poate împinge să recurgă la practici nesănătoase pentru a face față
obligațiilor academice.

O altă cauză este absența unei instruiri adecvate în domeniul eticii academice. Un
număr semnificativ de studenți s-ar putea să nu conștientizeze importanța citării
corecte și respectării drepturilor de autor. Este necesar ca instituțiile de învățământ să
acorde o atenție sporită educației în domeniul eticii academice pentru a preveni astfel
de încălcări.
Avansul tehnologic a facilitat accesul la informații, dar a creat și oportunități pentru
plagiat. Cu un simplu clic, studenții pot găsi și copia materialul existent online, fără a
înțelege sau a respecta regulile de citare.
“Internetul nu face decît să îți ofere tot mai multe căi de a copia, mai multe decît îți
oferă biblioteca. Pe de altă parte, Internetul ne ajută să descoperim cazurile de plagiat.
Soft-ul antiplagiat are nevoie de o bază de date foarte mare cu lucrări, cărți, articole.
Dacă am avea date deschise, ar fi mult mai ușor să descoperim plagiatul extrinsec”
(Vică, 2016, p.4).

B. Consecințele plagiatului
Practica plagiatului erodează baza pe care se întemeiază mediul academic: încrederea
în competența și integritatea atât a studenților, cât și a cadrelor didactice. Când
plagiatul devine o problemă extinsă, instituțiile de învățământ suferă consecințe în
ceea ce privește pierderea credibilității și a reputației.

Studenții care plagiază nu își dezvoltă abilitățile critice de cercetare și sinteză a

informațiilor. Această practică nu numai că îi afectează pe cei implicați direct, dar are
și consecințe negative asupra calității educației oferite.

Instituțiile de învățământ au politici stricte împotriva plagiatului, iar studenții

identificați ca plagiatori se pot confrunta cu sancțiuni grave, inclusiv exmatriculare. În
plus, consecințele profesionale pot persista pe termen lung, afectând reputația și
perspectivele de carieră ale indivizilor implicați.

“Codul de etică prevede ca, în cazul abaterilor involuntare, generate de lipsa de

experiență sau de neglijență, să primeze măsurile formative și de corectare a
conduitei, și nu atât aplicarea unor pedepse drastice. În acest caz, cadrul didactic îi
poate solicita studentului refacerea lucrării în care au fost constatate abateri de la
normele etice și recomandarea de lectură a unor volume despre etica și integritatea
academică. În situația de recidivă se poate aplica cea mai aspră sancțiune prevăzută de
Codul de Etică, exmatricularea.” (Șercan, 2017, p.54)

C. Prevenirea plagiatului
O abordare proactivă în prevenirea plagiatului implică furnizarea de educație continuă
în etică academică. Instituțiile de învățământ ar trebui să integreze cursuri care să
instruiască studenții în privința importanței citării corecte și a evitării plagiatului.

Utilizarea tehnologiilor antiplagiat este esențială în detectarea și prevenirea

plagiatului. Software-urile specializate pot identifica similitudini între lucrări și pot
alerta profesorii cu privire la posibile încălcări ale integrității academice.
“Identificarea plagiatului într-o lucrare realizată de un student pentru o temă de curs,
laborator sau seminar, poate fi o chestiune relativ simplă dacă profesorul îi acordă
atenție sporită atunci când o corectează, chiar dacă nu utilizează un soft de detectare a
similitudinilor. În cazul unei teze de doctorat, descoperirea porțiunilor plagiate poate
să fie ceva mai complicată în lipsa unui soft specializat, având în vedere dimensiunile
acesteia, însă în niciun caz nu este imposibilă.” (Șercan, 2017, p.45)

Din perspectiva mea, este esențial să se acorde o atenție deosebită în reducerea sau
prevenirea plagiatului în mediul academic. Aceasta este crucială nu doar pentru a
păstra integritatea procesului de învățământ și a cercetării, ci și pentru a asigura o
evaluare imparțială și echitabilă a cunoștințelor și abilităților studenților.

De ce furtul intelectual este mai ușor tolerat decât alte tipuri de furt?
Furtul intelectual, cunoscut și sub denumirea de plagiat, pare să fie mai tolerat în
comparație cu alte forme de furt, din diverse motive complexe:

1. Plagiatul este adesea dificil de detectat și de demonstrat, spre deosebire de alte

forme de furt care pot fi susținute de dovezi materiale sau vizibile. Plagiatul poate
trece neobservat în lipsa unor instrumente specifice de detecție.
2. Absența unei înțelegeri adecvate a consecințelor serioase ale furtului intelectual
poate conduce la subestimarea gravității plagiatului. Lipsa unei educații adecvate în
etica academică și în importanța drepturilor de autor contribuie la această
neînțelegere.
3. În unele cazuri, furtul intelectual poate fi considerat mai puțin grav sau chiar
"acceptabil" în comparație cu alte infracțiuni, deoarece există o percepție eronată că
ideile sau informațiile sunt disponibile liber și pot fi împărtășite fără consecințe
semnificative.
În concluzie, plagiatul în sfera academică reprezintă o problemă complexă în creștere,
având consecințe semnificative asupra domeniilor educației și cercetării. Este esențial
ca instituțiile de învățământ să implementeze măsuri proactive pentru a preveni
plagiatul și pentru a instrui studenții în ceea ce privește etica academică. Prin
abordarea acestei problematici într-un mod sistematic, se poate garanta integritatea
sistemului educațional și pregătirea studenții pentru a aduce o contribuție autentică și
etică în societate.
Bibliografie:

Belter, R. W., & du Pré, A. (2009). A Strategy to Reduce Plagiarism in an

Undergraduate Course. Teaching of Psychology, 36(4), 257-261.

Barnhart apud Park: 2003, în Deontologie academică: ghid practic / Emilia Șercan,
p.21, disponibil online la adresa:
http://doctorat-sociologie.ro/wpd/wp-content/uploads/2018/01/Sercan-Ghid-Practic-
Deontologie-Academica-.pdf

Colnerud, G., & Rosander, M. (2009). Academic dishonesty, ethical norms, and
learning. Assessment and Evaluation in Higher Education, 34(5), 505-517.

Șercan E. (2017). Deontologie academică: ghid practic. Bucureşti : Editura

Universităţii din Bucureşti.

Vică C. (2016) în Copiatul şi plagiatul în era Internetului – o dezbatere. Dilema

Veche, p.3