bazează NATO, trebuie să devină un principiu
ISTORICII ȘI GUVERNELE LUMII ȘTIU
ACEST ASPECT ȘI AJUTĂ UN STAT CU
ACESTE PROBLEME
Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a făcut o
declarație uluitoare, a cărei difuzare este interzisă în
presa ucraineană și pe internet. Iar noi nu știm nimic
despre asta!!! În cadrul reuniunii Consiliului de
Securitate al ONU a fost abordat conflictul dintre
cele două state. Din acesta s-a tras următoarea
concluzie: Ucraina NU și-a înregistrat frontierele din
25.12.1991. Înregistrarea granițelor Ucrainei ca stat
suveran nu a avut loc în cadrul ONU. Prin urmare,
se poate presupune că Rusia nu comite nicio
încălcare în ceea ce privește Ucraina. În
conformitate cu tratatul CSI, teritoriul Ucrainei este
un district administrativ al URSS. Prin urmare,
nimeni nu poate fi învinuit de separatism și de
schimbarea forțată a granițelor Ucrainei. Conform
dreptului internațional, țara pur și simplu nu are
granițe recunoscute oficial. Pentru a rezolva această
problemă, Ucraina trebuie să finalizeze demarcarea
frontierelor cu țările vecine și să obțină acordul
țărilor vecine, inclusiv al Rusiei, cu privire la granița
lor comună. Este necesar să se documenteze totul și
să se semneze acorduri cu toate țările vecine.
Uniunea Europeană s-a angajat să sprijine Ucraina
în această problemă importantă și a decis să ofere
toată asistența tehnică. Dar va semna Rusia un tratat
de frontieră cu Ucraina? Nu, bineînțeles că nu!
Deoarece Rusia este succesorul legal al URSS (acest
lucru este confirmat de deciziile instanțelor
internaționale privind litigiile de proprietate dintre
fosta URSS și țările străine), teritoriile pe care se află
Ucraina, Belarus și Novorossia aparțin Rusiei și
nimeni nu are dreptul de a dispune de acest teritoriu
fără acordul Rusiei. Practic, tot ce trebuie să facă
Rusia acum este să declare că acest teritoriu este al
Rusiei și că tot ceea ce se întâmplă pe acest teritoriu
este o afacere internă a Rusiei.Conform
Memorandumului de la Budapesta și altor acorduri,
nu există granițe ale Ucrainei. Statul Ucraina nu
există (și nu a existat niciodată!).
APOCALIPSA NUCLEARĂ AR CREA
TERENUL PERFECT PENTRU NOUA
ORDINE MONDIALĂ
ADRIAN PĂTRUȘCĂ
În paralel cu războiul cu Rusia din Ucraina,
Occidentul pregătește războiul cu China și
transformarea NATO în Jandarm al Globalizării.
Ministrul de Externe britamnic a făcut o serie de
dezvăluiri incredibile, care au fost expediate cu
discreție sau băgate direct sub preș de autocenzura
presei mondiale.
Șefa diplomației de la Londra, Liz Truss,
a declarat că principiul apărării colective, pe care se
1
global de Securitate și Economic.
Cu ocazia Banchetului de Paști dat de Primarul
Londrei, Truss a afirmat că, după invazia Rusiei în
Ucraina, noile reguli ale geopoliticii ar trebui să
permită NATO să încheie alianțe de apărare peste
tot în lume.
Truss a explicat că acțiunile globale ale NATO
trebuie să fie inclusiv preventive:
„Vreau să spun că NATO trebuie să aibă o
perspectivă globală, gata să facă față
amenințărilor mondiale. Trebuie să ANTICIPĂM
(s.n.) amenințările din zona India-Pacific,
colaborând cu aliați precum Japonia sau Australia
pentru a garanta apărarea Pacificului.”
Truss nu a deslușit dacă „anticiparea
amenințărilor” conferă NATO și dreptul
la „lovituri preventive”, conformdoctrinei apărării
preventive apărute după 11 septembrie 2001.
Însă garanțiile de securitate militară globală nu
sunt suficiente, crede oficialul britanic. După
modelul NATO, care să își asume rolul de Jandarm
Global, este nevoie și de o Poliție Economică
Mondială.
În viziunea lui Truss, cu acest rol trebuie
însărcinat G7, care să își asume „apărarea colectivă
a prosperității noastre”.
Amintim că din G7 fac parte: Statele Unite,
Marea Britanie, Germania, Franța, Italia, Canada și
Japonia.
Cu aceeași ocazie, șefa diplomației britanice a
lansat un mesaj înfierbântat, lejer isteroid, către
Occident, cerându-i să se implice cu și mai multe
arme în Războiul din Ucraina:
Un apel alcătuit parcă din citate inspiraționale
împrumutate de la Zelenski:
„Este vremea pentru curaj, nu pentru prudență...
Arme grele, tancuri, avioane – scotociți prin
rezerve, măriți producția, trebuie să facem asta!
Războiul din Ucraina este războiul nostru – este
războiul tuturor, deoarece victoria Ucrainei este
un imperativ strategic pentru noi toți.”
*
Pandemia COVID a fost pretextul perfect pentru
ca planul forțelor globaliste de a institui o Nouă
Ordine Mondială să avanseze cu o agresivitate și o
rapiditate fără precedent.
Niciodată în istorie un număr atât de mare de
oameni de pe întreaga planetă nu au fost deposedați
într-un timp atât de scurt de drepturile lor cele mai
elementare.
Niciodată în istorie diferențele dintre țările
considerate libere și dictaturile cele mai sinistre nu
au fost șterse cu o asemenea iuțeală.
Niciodată în istorie civilizația umană nu a părut
mai aproape de marile distopii ale lui Orwell și
Huxley.
Dispariția COVID din Occident (foarte probabil,
una temporară) nu trebuie să înșele pe nimeni: în
cei doi ani de teroare s-au pus semințele unor
proiecte care germinează deja și ale căror efecte
toxice nu vor întârzia să apară.
Un astfel de exemplu este Identitatea Digitală
Europeană.
Sau „Tratatul global pentru sănătatea oamenilor,
animalelor și planetei”, avându-l pe Klaus Iohannis
printre inițiatori.
Toate aceste coșmaruri care urmăresc să ducă
controlul asupra individului la un nivel nemaivăzut
se bazează pe un principiu comun: „binele
public”. Nimeni nu are dreptul să se
opună „binelui public”.
Idealurile generoase au fost întotdeauna deghizări
perfecte pentru cele mai oribile atrocități. În
numele Libertății, Egalității și Fraternității s-au
vărsat valuri de sânge.
* Nu e greu de ghicit ce se va întâmpla în realitate.
Din cauza disensiunilor dintre cercurile
globaliste în privința modului în care trebuia
continuată Marea Resetare, asistăm acum la
ciocnirea a trei mari poli de putere – Occidentul
(SUA+Marea Britanie+ UE+Australia+Japonia),
Rusia și China – fiecare urmărind să își impună, cu
orice preț, propria sa viziune globalizantă.
O Nouă Ordine Mondială prin care să domine
planeta.
Fiecare dintre cei trei poli de putere are propriul
model de dictatură – unul mai sinistru decât altul –
cu care caută să blagoslovească lumea.
Războiul din Ucraina, „războiul nostru”, cum îi
spune Truss, este mijlocul prin care Occidentul speră
să își elimine rând pe rând adversarii.
Rusia, mai întăi, și apoi China.
(Șefa diplomației de la Londra a vorbit explicit de
apărarea de către NATO a zonei India-Pacific,
inclusiv a Taiwanului. )
De asemenea, Războiul din Ucraina are și rolul de
fitil pentru detonarea în lanț a altor crize mondiale
gravisime: energetică, alimentară, a lanțurilor de
aprovizionare, a proprietății...
Acest șir de deflagrații devastatoare va pregăti
ruinele necesare pentru a „reconstrui la loc mai bine”
(Build Back Better), deviza Marii Resetări.
De aceea, Războiul din Ucraina este atât de bizar:
nimeni nu pare să dorească pacea, ci prelungirea cât
mai mult a conflictului. Pentru a da răgazul necesar
tuturor acestor crize să își producă efectele
nimicitoare. Noua Ordine Mondială are nevoie de un
teren arat ca în palmă.
*
Molipsită de exaltarea șefului său, Boris Johnson,
ministra britanică s-a lăsat luată de val. A dezvăluit
o halcă neașteptat de mare din noile planuri ale Marii
Resetări.
Atât Consiliul de Securitate al ONU cât și G20 au
devenit inoperante, se plânge Truss, din cauza
prezenței în ele a Rusiei și Chinei.
Prin urmare, aceste țări trebuie ocolite pentru ca
Occidentul să își poată impune voința. Altfel zis,
2
Occidentul trebuie să reconfigureze Dreptul
Internațional în interes propriu.
Oricât de infierbântată ar fi Truss și alții ca ea, este
evident că nu îi trece nici o clipă prin căpșorul blond
că Xi Jinping va sta cu mâinile în sân. Așa cum nu a
făcut-o nici Putin.
După ani de zile în care China a fost lăsată să-și
facă mendrele în zona India-Pacific, unde a ajuns să
declare practic cel mai important culoar comercial
maritim al lumii ca făcând parte din apele sale
teritoriale, unde a construit insule artficiale pe care a
plasat baze militare, față de care Occidentul a opus
doar o rezistență flască, acum va fi somată să dea
înapoi. Să își strângă frumușel rachetele din
Arhipelagurile Spratly și Paracel și să se ducă să se
joace la scara ei.
Ca și Rusia, China nu va da înapoi. Ațâțată, ca și
Rusia, China va reacționa agresiv. Ca și Rusia,
China va sări să își apere teritoriile „sale” –
Taiwanul și Marea Chinei de Sud.
Ca și Rusia, China nu va accepta să fie dată la o
parte din marile foruri decizionale, cum sunt acum
Consiliul de Securitate și G20.
China, mai mult ca Rusia, are tradiții imperialiste
milenare și o concepție mesianică despre rolul său în
lume.
Realitatea teribilă pe care Truss o dezvăluie de fapt
în discursul său de Paști este că, după Războiul cu
Rusia din Ucraina, Occidentul pregătește Războiul
cu China.
Acest lucru ar anula orice reticențe dintre Rusia și
China de a se alia fățiș. Cu atât mai mult cu cât Rusia
are interese mari și în zona asiatică.
Așadar Occidentul față în față cu un bloc militar
China-Rusia.
*
Criza rachetelor cubaneze din 1962 a fost o joacă:
niciodată omenirea nu a fost mai aproape de un
război nuclear ca acum. Globaliștii sunt hotărâți să-
și ducă până la capăt Jocul demonic de-a Dumnezeu.
Apocalipsa nucleară pare să reprezinte distrugerea
ideală pentru Build Back Better. Planeta nimicită ca
în palmă și presărată cu cenuși radioactive – lumea
creată de Dumnezeu distrusă total - iată terenul
perfect pe care Diavolul să-și construiască
Împărăția. Regatul lui NOM: Noua Ordine

„ Mare", unde autorul cercetărilor, I. H. Crişan, a
SA NU NE UITAM ISTORIA !
Valerian Urea
Fortificaţiile dacice din Banat pot fi anterioare
pătrunderii celţilor în aceste meleaguri, lucru uşor
sesizabil pe cale lingvistică, prin absenţa terminaţiei
"dunum" la denumirea acestora: Acmonia, Aizis,
Arcidava, Bacauca, Berzobis, Canonia, Dierna,
Gaganae, Lederata, Potula, Tibiscum, Ziridava,
Zurobara. De altfel, chiar stabilirea celţilor scordici
în zona învecinată, de la confluenţa Savei şi Dravei
cu Dunărea ar fi constituit, probabil, motivul
realizării primelor fortificaţii către sfârşitul sec. III -
începutul sec. II î.HrCercetată arheologic începând
cu anul 1976, aşezarea fortificată de pe Stenca
Liubcovei este aşezată între localităţile Liubcova şi
Berzasca, în imediata apropiere a Dunării, pe o
creastă muntoasă cu pante abrupte din trei părţi, care
bara până nu demult accesul pe valea Dunării între
localităţile mai sus menţionate. Evoluţia aşezării
poate fi urmărită pe parcursul a trei faze de
fortificare, ultimele două aparţinând stratului dacic
de cultură, cuprins între 0,7-0,2 m, dispus pe două
nivele: inferior, separat de cel superior prin urme de
locuinţă, pietre şi ceramică. Prima fază a aşezării
fortificate aparţine, din punct de vedere cronologic,
epocii bronzului şi se compune dintr-un şanţ şi un
val de apărare din pământ, la care se adaugă,
probabil, pe taluzul nordic al valului, o întăritură
simplă din lemn.Prin amplasarea şi modul de
dispunere al elementelor de fortificaţie, Stenca
Liubcovei poate fi inclusă în categoria aşezărilor
fortificate de tip "promontoriu barat", având analogii
foarte bune cu cea de la Arpaşu de Sus.Analiza
materialului arheologic converge spre concluzia
unei locuiri neîntrerupte, cel puţin între sec. III - I
î.Hr.Aşezările fortificate de la Liubcova, Divici,
Pescari, Socol, Dalboşeţ, Vărădia au constituit, prin
amplasarea lor, o adevărată centură de fortificaţii,
care supravegheau şi controlau cursul Dunării,
formând, cel puţin în sec. I î.Hr. - I d.Hr., un fel de
"limes" dacic pe malul nordic al fluviului, în sudul
Banatului românesc.Pe valea Mureşului Inferior, la
nord de marele râu, există un lanţ întreg de aşezări
fortificate, adevărate dave, la Pecica-"Şanţu Mare",
Şoimoş, Vărădia de Mureş, Săvârşin. La sud, chiar
dacă mai modestă, locuirea dacică este prezentă,
lipsesc însă săpăturile arheologice consacrate
3
perioadei. O posibilă fortificaţie la sud de Mureş ar
putea fi la Neudorf, comuna Zăbrani, la aproximativ
30 km de Arad, de unde s-au prelevat, de la
suprafaţă, fragmente ceramice databile în Latene III
şi Latene IV38.
Încadrate cronologic în sec. II î.Hr. - II d.Hr.,
exceptând Pecica "Şanţu Mare", fortificaţiile
menţionate pe linia de nord a Mureşului se încadreză
în cadrul tipului "promontoriu barat", cu şanţ şi val
de pământ, şi au fost considerate a fi un adevărat
baraj în calea pătrunderii celţilor la sud de
MureşAşezarea fortificată de la Pecica "Şanţu
stabilit două nivele de locuire dacică, între sec. III -
II î.Hr., respectiv I î.Hr. - II d.Hr., a putut fi chiar
centrul unei puternice formaţiuni politice existente
în zona Aradului, fiind identificată, ipotetic, cu
Ziridava, menţionată de Ptolemeu., în lucrarea sa,
Geographia.Aşezările fortificate de la Pecica,
Vărădia de Mureş, Săvârşin, alături de cele de la
Câmpuri Surduc, Bretea Mureşană, Cozia sau Deva
aveau rolul de a străjui calea de pătrundere dinspre
vest în zona sudică a ţinuturilor intracarpatice, care
urca pe valea Mureşului.
Periplul în lumea aşezărilor fortificate de pe
teritoriul Banatului permite, în ciuda carenţelor în
cercetare, stabilirea, unor concluzii: Aşezate pe
înălţimi, de obicei promontorii, cu o largă
perspectivă, în imediata apropiere a unor căi
obligatorii de acces şi pătrundere spre interiorul
Daciei, cum se constituie valea Mureşului şi a
Dunării, aceste fortificaţii constituiau acropola
aşezării din jur şi aveau, fără îndoială, un caracter
privat, devenind zona de rezidenţă a unor familiide
nobili locali daci ce tind să se desprindă din masa
populaţiei şi care stăpâneau şi controlau un anumit
teritoriu. Pe lângă locul strategic în care au fost
construite, au evidente caracteristici militar -
defensive, dispunând de: şanţ, val de apărare,
palisadă, ziduri din pământ şi piatră, construite în
diferite tehnici, locuinţe - turn precum şi cisterne de
apă, posibilităţi de cazare în locuinţe de suprafaţă
sau adâncite a unui număr limitat de luptători
permanenţi. Ele constituiau totodată locuri de
refugiu şi apărare pentru populaţia civilă din
aşezările rurale deschise situate în vecinătatea
acestor fortificaţiiAceste caracteristici ale
fortificaţiilor din Banat sunt, de altfel, generale
pentru întreg spaţiul dacic, permiţând racordarea
acestora la civilizaţia oppidană dacică ele având
acelaşi destin istoric pe tot parcursul epocii Latene.
Construirea fazei a III-a de fortificare la Stenca
Liubcovei, a celei de-a doua la Divici Grad datarea
aşezărilor fortificate de la Socol, Dalboşeţ, Pescari,
Vărădia în perioada sec. I î.Hr - I d.Hr, încetarea
emisiunii monetare propri şi constituirea unei noi
faze de fortificaţie la Pecica - "Şanţu Mare", pot
constitui argumente ale includerii fortificaţiilor din
Banat în cadrul sistemului de apărare a vastei
formaţiuni politice din timpul lui Burebista. Prin
amplasarea lor periferică, fortificaţiile din Banat au
constituit primele avanposturi în calea expansiunii
romaneSeculici Bogdan Consideraţii privind
fortificaţiile dacice din BanatAfilierea etnică a
scordiscilor a fost dezbătută de către istorici. Unii se
referă la ei ca la celți(Wilkes, J. J. The Illyrians),traci
(The Cambridge Ancient History, Volume 3, Part 2:
The Assyrian and Babylonian Empires and Other
States of the Near East, from the Eighth to the Sixth
Centuries BC by John Boardman, I. E. S. Edwards,
E. Sollberger, and N. G. L. Hammond (Hardcover -
, 1992),sau ilirici (The Cambridge Ancient History,
Volume 3, Part 2: The Assyrian and Babylonian
Empires and Other States of the Near East, from the
Eighth to the Sixth Centuries BC by John Boardman,
I. E. S. Edwards, E. Sollberger, and N. G. L.
Hammond (Hardcover - , 1992) Andras Mocsy
clarifică caracterul lor etnic, sugerând că acesta nu
era un trib celtic în sine, ci o "creație politică
celtă(Pannonia and Upper Moesia. A History of the
Middle Danube Provinces of the Roman Empire. A
Mocsy. London and Boston, Routledge and Kegan
Paul) Ei s-au format după 278 î.Hr., ca
supraviețuitori ai invaziilor celtice din așezările
grecești din regiunile Tracia ,Dacia ,Iliria
impunandu-se se ca un strat subțire, dar puternic, de
clasă conducătoare, numele celtic al tribului a fost
reținut, deși versiunea ilirizată "Scordistae" a fost
deseori utilizată după secolul al II-lea î.Hr. Conform
dovezilor onosmatice, așezările scordisce la est de
râul Morava au fost tracizateProduse din producția
locală de tip La Tene se constată pe scară largă,
acestea se observă în Pannonia, precum și Moesia
Superior de nord, acestea atestă concentrația de
așezări celtice și contactele culturale. Cu toate
acestea, astfel de descoperiri la sud de râul Sava sunt
rare . Scordiscii își duceau viețile în zona în care
râurile Sava și Drava își varsă apele în bătrânul
Danubiu, precum și în alte zone din Moesia și
Panonia de Jos. Scordiscii au dominat teritorii care
mai târziu aveau să facă parte din Serbia, Croația,
Bosnia, Herțegovina, Ungaria. Strabon relatează că
Burebista „trecând plin de cutezanță Dunărea şi
jefuind Tracia, până-n Macedonia şi Iliria, a pustiit
pe celţii care erau amestecaţi cu tracii şi cu ilirii şi a
nimicit pe de-a întregul pe boii aflaţi sub conducerea
lui Critasiros şi pe taurisci”. Scordiscii pot fi
încadrați printre acei „celți amestecați cu tracii”.
După relatările aceluiaşi Strabo, principalele
operaţiuni s-au desfăşurat în regiunea Dunării
mijlocii, dar numai pe malul stâng al fluviului.
Traseul urmat de oştile dacice este marcat de
descoperirea unor tezaure monetare la Totfalu şi
Stupova, Bratislava şi Simmering. Probabil, acum
au fost înfrânţi şi scordiscii de la gura Tisei. Prin
biruirea acestor neamuri războinice, stăpânirea lui
Burebista s-a extins până la Dunărea de mijloc. Piese
ornamentale de car din Dacia preromană Aurel
Rustoiu, Iosif Vasile Ferencz.Acesti scordiscii nu
locuiau in banat asa cum afirma un domn ,iata
4
adevarul ,este ca erau vecinii cu dacii. Urme
scordisce în cultura dacică pot fi considerate unele
artefacte provenite din sudul Dunării, piese relativ
numeroase (arme, podoabe, mai rar ceramică etc.).
Acestor influenţe reciproce dintre daci şi scordisci –
în mediul cărora s-au descoperit vase dacice – li se
datorează şi asemănările dintre fibulele de tip Jarak,
răspândite în spaţiul scordisc şi cele cu nodozităţi
din mediul dacic şi chiar tipologia simetrică până la
detaliu a unor pumnale curbe de tip sica sau a unor
piese de podoabă, în acest caz a unei brăţări decorate
cu motive zoomorfe descoperită în cetatea de la
Băniţa. S-au putut documenta chiar unele posibile
legături matrimoniale între populaţiile din sudul
Dunării, din teritoriile scordisce şi cele din nordul
fluviului. Dispersia artefactelor în cultura locală,
precum şi lipsa unor aşezări ori necropole scordisce
la nord de fluviu nu permite ipoteza migrării pe
malul stâng a unor grupe de scordisci .Scordisci au
fost, în geografia antică, un trib de război care locuia
în partea de sud a panoniei inferioare, cuprinzând
părți ale țărilor actuale Austria, Croația, Ungaria,
Serbia, Slovenia, Slovacia și Bosnia și Herțegovina,
între Savus (Sava) , Dravus (Drava) și râurile
Dunării. Numele lor tribal poate fi legat de numele
muntelui Scordus (Muntele Šar) situat între Illyria și
Panonia
”NU ȘTIU CE-AȘ FACE MAI DEPARTE ÎN
LOCUL AMERICANILOR”
Având în vedere că Primăvara Ucraineană a eșuat,
Zelensky devine din ce în ce mai inutil pe zi ce trece.
Investigațiile ICIJ și FinCEN au dezvăluit deja
filiera Zelensky și firmele fantomă din Belize și
Virgine, prin care spălau banii pentru Ucraina. Tot
prin aceleași conturi finanțau și batalionul
paramilitar Azov, unitățile S14, Centuria și brigăzile
Sektor. Documentare despre Azov și neonaziștii din
armata paralelă a Ucrainei găsiți pe toate drumurile.
Le recomand pe cele de la Vice și publicația Time,
plus o lectură Panama Papers și Paradise Papers. Ar
mai fi documentarele jurnalistei Anne-Laure Bonnel
despre Donbas. Scandalul Hunter Biden - Burisma îl
puteți citi în Washington Post, New York Times,
FinCen etc..
Zelensky și-a jucat rolul, a făcut turul
televiziunilor în campania asta de marketing, dar
dacă americanii insistă pe aceeași cale riscă să
transforme Ucraina în Libia. Dacă nici acum nu e
clar pentru toată lumea că Putin nu va da înapoi,
trăim în lumi paralele. Ucraina va deteriora grav
relațiile SUA cu toată Europa. După întrevederi de
două zile, Germania a decis să pompeze 100 de
miliarde în apărare. Nimeni nu face gestul ăsta fără
să dea un semnal clar că se distanțează de NATO și
de politica de apărare SUA. Germania a primit o
palmă economică severă când a fost divorțată de
Rusia, cu de-a sila, de către soacra americană. Dă
semnale că nu mai are încredere în vechile relații și
că interesele sunt prea divergente. Până la urmă,
NATO e un contract și, ca toate contractele, acesta
se poate desface oricând.
Îi înțeleg și pe americani. Nu puteau lăsa cea mai
puternică economie a Europei să meargă de mânuță
cu cel mai mare furnizor de resurse naturale de pe
două continente. Axa economică Germania-Rusia ar
fi destabilizat supremația americană în regiune și ar
fi slăbit cumplit dolarul. Să nu ne îmbătăm cu apă
rece. Euro este o monedă aliniată la cea mai
puternică economie din Zona Euro - Germania.
Nemții ar fi devenit prea puternici. Rușii ar fi devenit
prea puternici. Acum, în privința conflictului, acesta
va săpa în carnea vie a tuturor parteneriatelor
europene. Nimeni de la noi nu voia asta. Nici Franța,
nici Germania, nimeni. Acum, ca american ai avea
câteva soluții. Metoda Bush ar fi să-l aerisească
personal cu o rachetă de croazieră, pretinzând că l-
au martirizat rușii. Metoda Obama ar fi să-l dea spre
adopție undeva în Europa, așteptând ziua inevitabilă
în care cineva o să-i pună poloniu în ceai. Metoda
Trump ar fi să-l lase acolo să fie capturat și ucis -
martiriu indirect. Zelenksy e foarte util ca martir, dar
având în vedere că ăsta e planul Obama, cred că
Zelensky va fi salvat până în ultima lui clipă de
utilitate.
Toate metodele au avantaje și dezavantaje. Până
și metoda Reagan de a-i face vânt din avionul
militar, în drum spre Belize, are avantajul ofrandei
la negocieri cu Rusia. După eșecul FSB din 2014,
Putin a destructurat toată secțiunea din Crimeea. În
2016 a schimbat și liderii din celelalte secțiuni
importante. Nu mai contează ce sfaturi primește
acum de la FSB. E clar că strategia va fi formulată
de el personal, la cum se bâlbâiau Narâșkin sau
Bortnikov. Pentru Putin ar fi o lovitură de imagine
orice ar face, dar menținerea lui Zelensky în viață ar
fi o amintire permanentă că Invazia Ucrainei este
nelegală. Indiferent ce vor face rușii din teritoriu, fie
câ îl sparg pe linia Niprului și inaugurează
Novorossia, fie că sparg în alte regiuni, nimeni nu va
oferi vreodată legitimitate acelor teritorii. Zelensky
va rămâne președinte de facto, ales democratic,
peste un No Man's Land politico-administrativ, iar
guvernul păpușă venit de la Moscova nu va fi primit
la nicio petrecere diplomatică. Din exil, Zelensky va
fi generator de răscoale și revoluții finanțate din
Vest. Noua dictatură instaurată de Moscova n-ar
avea liniște nicio clipă. S-ar întoarce la atacurile
teroriste pe model cecen și ar distruge orice șansă de
reconstrucție socială sau economică.
Putin va rămâne în istoria Vestului ca un psihopat.
Orice altceva ar comunica aparatul rus de
propagandă, imaginea lui Putin în Vest nu mai
contează. Uciderea lui Ghaddafi a fost o durere mult
prea mare pentru el. A făcut spume atunci, semn că
o luase personal. Dacă și ”progresistul” Medvedev o
luase razna, Putin era deja plecat din lumea realității
diplomatice. Tind să cred că o să-l vrea dat exemplu
pe Zelensky, în cel mai dureros mod cu putință și în
5
văzul tuturor. Vor urma căpitanii de la Azov, S14 și
celelalte unități paramilitare sponsorizate de CIA.
Ăia vor trebui dați exemplu public pentru Rusia -
răzbunare populară pe model sovietic. În timp ce
televiziunile noastre ne anunțau că Putin a pierdut
sprijinul poporului, acesta făcea campanie media cu
crimele de război din Donbas. După opt ani de
imagini cu civili ruși sfârtecați, are o popularitate
mai mare ca niciodată. Mai ales după gropile
comune descoperite recent și difuzate obsesiv pe
toate canalele ruse. Vorba americanilor: ”Când vrei
să câștigi alegeri, stârnește un război”. Așadar, tot ce
nu mătură Spetsnaz-ul în teren va face parada
trusturilor moscovite, cu procese televizate, imagini
cu cadavre, execuții etcetera. Locotenenții și soldații
grupărilor paramilitare vor sfârși în câte un șanț sau
câte o groapă comună, fără tam-tam.
Rămâne în aer soarta liderilor internaționalei
extremiste care a finanțat Azov/S14, împreună cu
băieții lui Erik Prince și argații de la Blackwater care
au asigurat antrenamentul + logistica (sursa Time,
WP). Cred că dispariția acestora va fi externalizată
către alte agenții. Cel mai probabil către Mossad și
serviciile chineze. Lumea uită de strânsa relație a
Israelului cu oligarhia moscovită. Dacă există vreo
organizație care să-ți facă reducere la asasinarea
unor lideri naziști, Mossad-ul e pe primul loc. Sektor
Dreapta și filiera White Power venită din Suedia va
rămâne în grija FSB, iar filiera canadiană Centuria
va fi externalizată cel mai probabil către serviciile
chineze. Afacerea Centuria poate fi citită în Ottawa
Citizen, The Globe and Mail, iPolitics, și ne arată
implicarea autorităților canadiene în antrenamentul
grupărilor extremiste de pe teritoriul Ucrainei.
Cert este că toți actorii, mari și mici, sunt cu
morcovul în fund acum. Nu atât din pricina rușilor,
cât din pricina americanilor. Europa nu va dori să-i
adopte pe termen lung. Zelensky e un bun extrem de
toxic pentru toată lumea. Un politician a cărui
popularitate există doar datorită războiului și a
propagandei SUA. A ține o astfel de găină în curte
îți îmbolnăvește toată ferma. Stârnește animozități
naționaliste în toate societățile, ațâță grupări
extremiste și sabotează din start relațiile diplomatice
cu Rusia. Singura lui utilitate este ca generator de
haos pentru viitoarea orânduire de la Kiev. Cine
crede că Moscova a fost izolată pe model nord-
coreean se înșală amarnic. Europa abia așteaptă
normalizarea relațiilor. Vin ani electorali în Vest, iar
războiul din Ucraina este mărturia unui eșec
diplomatic pentru toți cei implicați. Dincolo de valul
temporar de simpatie de care se bucură acum.
Ucraina va cădea în fundal, iar oamenii se vor
întoarce la facturi, la șomaj și sărăcie... la
problemele lor fundamentale. Nimeni nu va câștiga
alegeri în Europa impunând austeritate de dragul
Ucrainei, mai ales după criza Covid. Frica micilor
actori este că SUA are pregătit un stop-gap. ”În caz
de belele spargeți geamul și utilizați toporul din
dotare!”. Poate că Zelensky va fi evacuat din
dezastrul ăsta, dar actorii mici n-au nicio șansă. Îi
împing americanii pe scări cât de curând. Ce nu
chiuretează CIA din conștiința colectivă rămâne pe
mâna celorlalte servicii.”- Dan Pavel, pe Mewe
EXTRATERESTRII ANTICI
Romeo Stoica
TEXT VECHI: „PĂMÂNTUL A FOST CONDUS
TIMP DE 241.000 DE ANI DE 8 REGI CARE AU
VENIT DIN CER”
Descoperite de-a lungul anilor de savanți din multe
regiuni ale Mesopotamiei antice, copii ale a ceea ce
se crede a fi un manuscris unic, denumit „Lista
regilor sumerieni”, detaliază cum în trecutul
îndepărtat, planeta noastră a fost condusă de opt regi
misterioși pentru o perioadă misterioasă de 241.000
de ani. Chiar și textul afirmă că acești conducători
„s-au coborât din cer”. Lista Regilor Sumeriani
spune o poveste incredibilă pe care mulți le este greu
să o creadă.… După ce regalitatea a coborât din cer,
s-au îndreptat spre Eridug. La Eridug Alulim sa
făcut rege; A domnit 28.800 de ani. Alaljar a domnit
36.000 de ani. 2 regi; Au domnit 64.800 de ani…”
…În 5 orașe 8 regi au domnit timp de 241.200 de
ani. Apoi potopul i-a măturat...” (Acest lucru este
scris în prima parte a Listei Regilor Sumerieni). Dar
cum este posibil ca opt regi să fi domnit peste
Pământ timp de 241.000 de ani ? Experții cred că
răspunsul este simplu: lista combină conducătorii
dinastici preistorici și „mitologici”, care s-au
bucurat de domnii lungi și puțin probabile cu dinastii
istorice mai plauzibil. Cu alte cuvinte, oamenii de
știință ne spun că unele lucruri scrise în lista regilor
sumerieni sunt corecte, în timp ce altele - precum
domniile neplauzibil de lungi - nu pot fi. Unul dintre
cele mai interesante detalii despre Lista Regilor
Sumerieni este faptul că cea mai veche listă descrie
opt regi care au domnit peste Pământ timp de un total
de 241.200 de ani, de când regalitatea originală
„coborase din cer până în timpul mare potop”, care
s-a extins peste pământ și din nou „împărăția a
coborât din ceruri după potop”. Mai mult decât atât,
Lista Regilor Sumerieni nu numai că ne spune cât
timp au domnit acești regi pe Pământ, ci spune în
mod specific și că acești opt regi „au coborât din
cer”, după care au domnit pentru o perioadă
surprinzător de lungă. Interesant este că lista
detaliază modul în care acești opt regi și-au găsit
sfârșitul în timpul Marelui Potop care a măturat
Pământul. Lista detaliază, de asemenea, ce s-a
întâmplat după potop, deoarece spune clar că „altă
regalitate s-a coborât din cer”, iar acești regi
misterioși au domnit din nou asupra omului. Dar este
Lista Regilor Sumerieni un amestec de regi
verificabili din punct de vedere istoric și ființe
mitologice ? Sau este posibil ca oamenii de știință să
fi clasificat unii dintre conducători ca fiind
mitologici, datorită caracteristicilor lor specifice ?
Timp de decenii, oamenii au crezut că istoria
6
detaliată în Lista Regilor Sumerieni, adică regii
incredibil de longevivi, dispariția lor în timpul
Marelui Potop și înlocuirea lor cu noi regi veniți din
cer, au fost doar un alt set de povești mitologice. Cu
toate acestea, există mulți autori și cercetători care
nu sunt de acord, sugerând că ceea ce este pe Lista
Regilor Sumerieni poate să nu fie deloc mitologie și
subliniind faptul că oamenii de știință de astăzi
recunosc parțial unii dintre regii detaliați din listă.
Faptul că Lista Regilor Sumerieni menționează opt
regi, numele și domniile lor lungi, precum și
originea lor – regalitatea coborâtă din ceruri – i-a
făcut pe mulți să se gândească: „Este posibil ca ceea
ce este scris în Lista Regilor Sumerieni. sunt
referințe istorice reale ?” Ce se întâmplă dacă, cu mii
de ani în urmă, înainte de istoria modernă, planeta
noastră a fost condusă de opt regi din altă lume care
au venit pe Pământ dintr-un loc îndepărtat din
univers și au condus Pământul pentru o perioadă de
241.000 de ani și apoi s-au întors în cer ? Ce se
întâmplă dacă detaliile găsite în Lista Regilor
Sumerieni sunt sută la sută exacte și că, spre
deosebire de oamenii de știință, aceste domnii
impracticabile erau o posibilitate, într-o perioadă în
care civilizația, societatea și planeta noastră erau
foarte diferite de ceea ce este astăzi ? Demonstrează
aceste texte antice că Pământul a fost condus de
vechii astronauți timp de 241.000 de ani ? Sau – așa
cum menționează oamenii de știință – este Lista
Regilor Sumerieni doar un amestec de înregistrări
istorice și mitologie ? Este de menționat că în textul
antic există un domnitor care a fost verificat
arheologic și istoric; este vorba despre
Enmebaragesi din Chiș , din aproximativ 2.600 î.Hr
POPULAȚIA PĂMÂNTULUI
SUPER INTERESANT!
Populația actuală a Pământului este de aproximativ
7,8 miliarde (decembrie / 2020), sursa: Animal
Planet
Pentru majoritatea oamenilor, acesta este un număr
mare. Asta e tot.
Cu toate acestea, în termeni procentuali, poate fi
apreciat într-o dimensiune mai gestionabilă uman.
Analiza rezultată este relativ mai ușor de înțeles.
Din acest total de 100%:
- 11% sunt în Europa
- 5% sunt în America de Nord
- 9% sunt în America de Sud
- 15% sunt în Africa
- 60% trăiesc în Asia
- 49% locuiesc în mediul rural
- 51% locuiesc în oraș
- 12% vorbesc chineza
- 5% vorbesc spaniola recunoscător. Bucură-te de viață, bucură-te de
- 5% vorbesc engleza moment.
- 3% vorbesc arabă
- 3% vorbesc hindi Dacă nu ai părăsit această lume înainte de vârsta
- 3% vorbesc bengaleză de 64 de ani, la fel ca cei 92% dintre oameni care
- 3% vorbesc portugheza au plecat înaintea ta, ești deja binecuvântat în
- 2% vorbesc rusă rândul umanității.
- 2% vorbesc japoneză
- 62% vorbesc propria limbă maternă. _Ai grijă de sănătatea ta pentru că nimănui nu-i
pasă mai mult decât ție!
- 77% au casa proprie sau inchiriata.
- 23% nu au cazare. Bucurați-vă de fiecare moment rămas și nu vă
plângeți.
- 21% consumă mai multe calorii decât este Trăiește și ajută-ți vecinul!
necesar
- 63% pot mânca trei mese complete .
- 15% sunt subnutriți, au mâncat ultima masă, dar NOUA TUTUROR CELOR CARE AVEM
nu au trecut la următoarea. INTRE 40-90:
AICI CEVA SUGESTII SIMPLE SI UTILE
- 48% costul zilnic al vieții este mai mic de 2,00 PENTRU TOTI.
USD

- 87% au apă potabilă . Verificați întotdeauna:

- 13% nu au apă potabilă și/sau au acces doar la o 1 . Colesterolul
sursă de apă contaminată. 2 . glicemie
3 . trigliceride
- 75% au telefoane mobile 4 . tensiune arteriala
- 25% nu au
Minimizează:
- 30% au acces la internet. 1 . Sare
- 70% nu se conectează . 2 . Zahăr
3 . Alimente bogate în grâu
- 7% au primit studii universitare. 4 . Lactate
- 93% nu au urmat facultatea . 5 . Produse procesate.

- 83% pot citi. Mâncare necesară:

- 17% sunt analfabeti. 1 . Legume
2. Fructe
- 33% sunt crestini 3. apa
- 22% sunt musulmani 4. Sport
- 14% sunt hinduși
- 7% sunt budiști Trei lucruri pe care trebuie să încercăm să le
- 12% sunt de alte religii uităm:
- 12% sunt atei, fara convingeri religioase 1 . Varsta noastra
2 . Trecutul nostru
- 26% au sub 14 ani 3 . Plângerile noastre
- 66% au murit între 15 și 64 de ani
- 8% au peste 65 de ani . Trei lucruri esențiale:
1 . Rudele/Prietenii/Tovarășii Noștri;
Daca ai casa ta (sau inchiriazi), mananci 3-6 mese 2 . Gândurile noastre pozitive;
complete pe zi si bei apa curata, ai un telefon 3 . O casa curata si primitoare.
mobil, poti naviga pe internet si mergi la facultate,
faci parte din micul Grup Privilegiat (tu esti în Trei lucruri de bază:
categoria Global Elite de mai puțin de 7% din 1 . Zâmbește mereu/Râzi
populația lumii). 2 . Fă o activitate fizică regulată în ritmul tău
3 . Verificați și controlați-vă greutatea
În condițiile actuale, din 100 de locuitori ai
planetei, doar 8 pot trăi sau depăși 65 de ani. Șapte lucruri esențiale:
1 . Nu așteptați să vă fie sete pentru a bea apă;
Dacă ai peste 65 de ani, fii fericit și 2 . Nu aștepta să-ți fie somn pentru a dormi;

7
 3 . Să nu așteptăm să fim obosiți să ne odihnim;
4 . Nu așteptați să vă fie rău pentru a face
examinări medicale;
5 . Nu aștepta minunile pentru a avea încredere în
Dumnezeu;
6 . Să nu ne pierdem niciodată încrederea în noi
înșine
7 . Să fim pozitivi și să păstrăm mereu speranța
într-un mâine mai bun...
POATE RUSIA SĂ SUSŢINĂ ECONOMIC
RĂZBOIUL PE CARE L-A DECLANŞAT ÎN
UCRAINA?
Valentin M. Ionescu
Rusia se află în prima fază a unui război economic
cu lumea occidentală. Sancţiunile aplicate în valuri
succesive acestei ţări îi poate aduce economia într-o
stare de semi-autarhie şi posibil la o contracţie a
Produsului Intern Brut de peste 10%, în funcţie de
durata războiului. Estimările băncilor nord-
americane iau în considerare o scădere a PIB intre
7,5% - 10% şi chiar peste acest prag. Inflaţia a
crescut deja de la 9,05%, în 25 februarie 2022
comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2021, la
14,5% (anualizat) în 20 martie 2022, comparativ cu
aceeaşi perioadă a anului 2021. Rubla s-a
devalorizat de la 92,64 pentru un euro, în 24
februarie, la 105,97 în 25 martie, după ce atinsese
155 pentru un euro în 7 martie (Reuters). Evoluţia
cursului rublei în raport cu euro sau dolarul american
depinde de mutaţiile ce se vor produce în exporturile
ruseşti de petrol, pe fondul scăderii cererii în ţările
OECD şi creşterii concurenţei pe latura ofertei în ţări
mari consumatoare precum China şi India. Rusia
este puternic concurată la petrol de ţările din golful
Persic.
Structura exporturilor ruseşti este dezechilibrată.
În primele zece luni ale anului 2021, Rusia a avut
exporturi în valoare de 388,4 miliarde dolari.
Petrolul brut, produsele rafinate din petrol, gazele
naturale şi cărbunele au o pondere de 56,06% din
totalul exporturilor, în 2021 (51,19% în 2020),
urmate de metale 10,4% (10,37% în 2020), produse
chimice şi cauciuc 7,7% (7,11% în 2020), produse
alimentare şi materii prime agricole 7,3% (8,8% în
2020), maşini, echipamente şi mijloace de transport
6,64% (7,45%), pietre şi metale preţioase 6,43%
(9,03%), lemn şi produse din hârtie, pulpă 3,46%
(3,68%), textile şi încălţăminte 0,35% (0,44%).
Rusia mai exportă şi armament (8,1 miliarde dolari,
2021) având clienţi în China, ţările arabe (Algeria
este principalul cumpărător de armament rusesc),
dar şi în ţări NATO care au armament rusesc din
perioada sovietică, la care se adaugă SUA şi Marea
Britanie. Dar problema exporturilor ruseşti nu
constă atât în armament, ci în petrol şi produse
rafinate din petrol. În ipoteza în care vest-europenii
îşi reduc factura la importul de petrol, Rusia nu poate
8
compensa valoric pierderea cu exporturi echivalente
în China, India sau alte ţări cu consum intern mare,
unde se află la concurenţă cu ţările arabe, mai cu
seamă Arabia Saudită. În acest moment, cheia
reducerii dependenţei de importul de petrol rusesc
este la ţările din Golf, în principal la Arabia Saudită.
În ceea ce priveşte importul de gaz natural, Uniunea
Europeană importa 155 bcm (miliarde metri cubi
anual) din Rusia, dintr-un total de 344 bcm/anual.
Anul acesta, Uniunea Europeană poate beneficia de
importuri nord-americane de gaz lichefiat de 15
bcm, iar începând de la anul de 50 bcm anual.
Importurile din Norvegia, Quatar (pe uşoară creştere
de producţie) şi Algeria mai echilibrează situaţia
ţarilor Uniunii Europene şi reduce substanţial din
factura plătită ruşilor, în fiecare an. În ipoteza în care
se ajunge la un acord cu Iranul, iar această ţară
reintră în piaţa gazelor şi îşi dezvoltă infrastructura,
Rusia este scoasă din joc pe piaţa europeană a
gazului pe termen lung. Nu speculez ce ar putea face
Kazastan sau Azerbaijdan. Sunt două ţări bogate în
petrol şi gaze naturale. Cu certitudine vor învăţa
lecţia ucraineană.
Situaţia pe care am descris-o pe scurt mai sus va
conduce la limitarea drastică a resurselor ce pot fi
alocate complexului militaro-industrial ce întreţine
războiul ruşilor în Ucraina. Dar, oare se va întâmpla
acest lucru în următoarele luni? Eu cred că da.
Resursele financiare pe care ruşii le au la dispoziţie
s-au redus semnificativ în câteva zile, ca urmare a
îngheţării rezervei valutare la jumătate din totalul
acesteia calculat în funcţie de lichidităţi. La 31
ianuarie 2022, rezerva valutară a Rusiei era de 630,2
miliarde dolari americani, din care 468,6 mliliarde
lichidităţi, la care se adaugă Special Drawing Rights
(SDR)/Drepturi Speciale de Tragere la FMI în
valoate de 24 mliarde dolari, 5,2 miliarde dolari
rezerva la FMI şi 132,2 miliarde rezervă de aur. Din
informaţiile publice care există, blocarea rezervei
valutare priveşte rezerva de aur care oricum nu poate
fi transfomată în lichidităţi, precum şi jumătate din
cele 468,6 miliarde dolari. Prin urmare, este posibil
ca ruşii să aibă la dispoziţie aproximativ 230
miliarde de dolari pentru a-şi susţine moneda şi
importurile în următoarele luni.
Datoria externă este de 478,2 miliarde dolari
(dec.2021). S&P a retrogradat ratingul Rusiei la CC
("currently highly vulnerable/extrem de vulnerabl în
prezent") de la CCC-, pe 17 martie, deoarece ţara a
raportat dificultăţi în îndeplinirea plăţilor pentru
obligaţiunile denominate în dolari cu maturitate
2023 şi obligaţiuni denominate în euro cu scadenţă
în 2043. Fitch a retrogradat rating la C ("extrem de
vulnerabilă, posibil în faliment, dar continuă să
plătească"), iar Moody's la Ca ("speculativ şi cu
probabilitatea de a fi aproape în nerambursare").
Deşi nu are presiuni la plata datoriei pe termen scurt,
Rusia nu va obţine finanţare de pe pieţele
internaţionale şi în curând titlurile sale vor ajunge în
categoria "junk".
 Această situaţie nu se poate redresa cu încasări din
exporturile pe care Rusia îl va face cu "ţări prietene"
şi "neutre". Pe de altă parte, comerţul cu lumea
occidentală nu a încetat şi din cât observ nu există
perspectiva blocării lor totale, cum se crede.
Prin urmare, economia Rusiei nu este încă sufocată
de ţările occidentale, care până în prezent au aplicat
sancţiuni graduale şi slabe. Sancţiunile afectează
populaţia, funcţionarii publici, oligarhii, persoane
din serviciile secrete (GRU, FSB).
Prin urmare, economia rusă va fi afectată
semnificativ pe termen mediu şi lung, nu atât pe
termen scurt.
Din păcate, în această primă fază a războiului
economic, sancţiunile ţărilor occidentale sunt
selective şi afectează anumite firme ruseşti sau
persoane fizice din Rusia şi în subsidiar mărfuri de
import/export. În total, peste 6517 firme şi persoane
sunt supuse sancţiunilor începând din 2014 până în
prezent. Din acest total, 3065 de firme şi persoane
sunt supuse sancţiunilor din februarie 2022.
Sancţiunile aplicate din februarie 2022 afectează
2595 persoane fizice, 172 firme, 297 bănci cu
sucursalele lor şi o companie de shipping, ceea ce
este insuficient.
Cu excepţia siderugiei şi metalurgiei (nici acestea
în totalitate), sancţiunile nu ating principalele ramuri
economice ruseşti care aduc venituri bugetare şi
contribuie la încasările valutare ale ţării, cum ar fi
trebuit pentru a anihila complexul militaro-
industrial. De aceea, am menţionat că Rusia este
afectată parţial de aceste sancţiuni.
Cercetând comerţul cu mărfuri (fără servicii) între
Uniunea Europeană şi Rusia în anul 2021, se
constată că tranzacţiile cu combustibili minerali
(petrol şi gaze) au avut o pondere valorică de 62%
din totalul comerţului (98,9 miliarde EUR), iar acest
comerţ nu a încetat nici în prezent. Asta înseamnă că
zilnic vest-europenii finanţează Rusia cu peste 300
milioane Eur, în medie, din care 73% este factura la
petrol. Calculul ţine cont de evoluţia cotaţiilor în
ultima lună (aproximativ + 17%) şi de o creştere de
consum ţinând cont de perioada iernii. Prin urmare,
vest-europenii au băgat în buzunarul ruşilor de la
începutul războiului o sumă (variază în funcţie de
importul zilnic şi cotaţii) cuprinsă între 10 şi 17
miliarde euro (sunt surse care avansează cifra de 19
miliarde doari).
Separat de petrol şi gaze, comerţul dintre Uniunea
Europeană şi Rusia nu a încetat pentru lemn (3,16
miliarde euro, 2% din total, în 2021), îngrăşăminte
(1,78 miliarde, 1,1%, 2021), deşi nu ştiu cât se
livrează anul acesta sau cât s-a livrat până în prezent.
Singurul sector industrial afectat este cel siderurgic
şi metalurgic (fier şi oţel - 7,4 miliarde euro, 4,7%
din total în 2021). Nu este clar dacă se supune
sancţiunilor fierul brichetat. Se pare că nu. Nici vest-
europenii nu dau încă această măsură în clar. La fel
metalele preţioase, care nu figurează printre
produsele restricţionate. Totodată, ţările Uniunii
9
Europene importă produse agricole neprelucrate din
Rusia, dar în cantităţi mici (seminţe de floarea
soarelui, turte de floarea soarelui, turte de rapiţă,
grâu). Nici acestea nu sunt supuse sancţiunilor.
Investiţiile din ţările Uniunii Europene în Rusia,
inclusiv cele din petrol şi gaze sunt suspendate. Dar
puţine firme mari occidentale din industrie, comerţ
şi servicii s-au retras din Rusia. În buna măsură,
acestea au rămas pe loc şi şi-au încetat temporar
activitatea. În sectorul bancar au rămas bănci care au
un anumit grad de expunere în economia rusă şi prin
care se pot face plăţi externe: Societe Generale,
Raiffeisen, dar şi Credit Suisse (Elveţia), în
condiţiile în care unele dintre marile bănci ruseşti
sunt excluse din SWIFT. Trebuie însă precizat că
numai şapte bănci ruseşti au fost excluse din
SWIFT, nu şi alte bănci ruseşti. De pildă, Sberbank
şi Gazprombank nu au fost excluse din SWIFT
pentru că vest-europenii fac plăţi prin aceste bănci
pentru petrolul şi gazele achiziţionate. De asemenea,
nu exclud posibilitatea ca băncile ruseşti, altele decât
cele suspendate în SWIFT, să facă plăţi prin sistemul
TARGET 2.
Stocul de investiţii străine directe al firmelor
Uniunii Europene în Rusia este de peste 311
miliarde euro, aşa încât nici o firmă nu-şi permite să
plece, ci doar aşteaptă timpuri mai bune. Dacă vor
exista. Ruşii au şi ei în ţările Uniunii Europene un
stoc de investiţii de 135 miliarde euro. Ca atare,
există o relaţie de interdependenţă asimetrică din
care nici o parte nu-şi permite să piardă, în afară de
clica de la Kremlin.
Prin urmare, vest-europenii au aplicat un set de
sancţiuni, astfel încât să nu-şi afecteze propriile
economii sau firme. Mersul războiului, problemele
de etică a războiului sau dreptul internaţional public
pe care ruşii le încalcă în cel mai brutal mod cu
putinţă, cum făceau naziştii, trec pe plan secundar
când este vorba de interesul economic. Sancţiunile
economice, dublate de noile acorduri comerciale
SUA-UE pentru livrarea de gaze vor afecta
substanţial economia rusă pe termen mediu şi lung,
nu atât pe termen scurt. Investiţiile în economia rusă
şi exporturile de tehnologii înalte vor înceta pentru
mulţi ani şi probabil că aceasta este pierderea cea
mai mare pentru rusi, aşa cum se vede în prezent.
Ruşii au nevoie de înaltă tehnologie pentru
avioane, maşini şi echipamente, inclusiv piese de
schimb pentru blindatele lor, echipamente şi maşini
electrice, pe care nu le mai pot importa dacă sunt cu
dublă utilizare. Nu este clar dacă au stocuri la piese
de schimb pentru blindate, unde firma germană
Boch a fost destul de generoasă, până în prezent
efectuând livrări şi ignorând sancţiunile aplicate din
2014 la produse cu dublă utilizare (civilă şi militară).
Boch nu şi-a suspendat activitatea în Rusia.
Sancţiunile americane sunt uşor diferite de cele
aplicate de vest-europeni, întrucât măsurile se
focalizează pe firme, persoane fizice, domenii
economice, ori mărfuri individualizate ce pot fi
exportate sau importate din şi către Rusia. Gama
celor din urmă este mai largă decât cele supuse
sancţiunilor în Uniunea Europeană. De asemenea,
sancţiunile americane ţintesc şi în firme din alte ţări
care exportă în Rusia mărfuri ce contribuie la
înarmarea acesteia. Pe relaţia exporturilor,
sancţiunile americane vizează în special produse
electronice, computere, senzori, lasere, avionică,
produse petroliere. O ţintă esenţială sunt
semiconductoarele.
Biroul Departamentului de Comerţ al SUA de
Comerţ (BIS) a publicat o listă actualizată pe trei
martie, care include un total de 392 de firme/entităţi
ruseşti supuse cerinţelor de control al exporturilor
din SUA. Din cele 392 de firme, 126 au fost
adăugate în 2022. Sunt firme în IT, energie, apărare,
aviaţie, maşini şi echipamente, inginerie, shipping şi
logistică, industria chimică şi farmaceutică,
domeniul spaţial, finanţe.
În anul 2021, SUA au importat din Rusia mărfuri
în valoare de 30,76 miliarde dolari (UN
COMTRADE) şi au exportat mărfuri în valoare de
6,4 miliarde dolari americani (UN COMTRADE).
Sancţiunile aplicate recent de SUA reduc factura
către Rusia pentru anul în curs cu 22,3 miliarde
dolari, dacă luăm în considerare restricţiile la
importul de uleiuri minerale combustibili, adică
petrol şi produse rafinate din petrol (18,1 miliarde
dolari, în 2021), pietre şi metale preţioase (3
miliarde dolari), produse de pescuit (1,2 miliarde
dolari). Dacă se interzic produsele metalurgice şi
produsele chimice, SUA îşi reduc deficitul la un
nivel minim, deşi nu mai exportă către Rusia nimic
important. SUA au exportat către Rusia în 2021
reactoare nucleare, echipamente şi maşini (un
miliard de dolari), avioane (un miliard de dolari),
aparatură optică, medicală, echipamente electrice şi
electronice (un miliatrd de dolari). Acestea sunt cele
mai importante mărfuri americane exportate şi care
nu mai pot face obiectul vânzării către Rusia de
acum înainte.
• Cum se aplică sancţiunile în România ?
Ţara noastră are o legislaţie specifică privind
sancţiunile internaţionale (OUG nr.202/2008, cu
modificările ulterioare) pentru a pune în aplicare
rezoluţiile Consiliului de Securitate al Organizaţiei
Naţiunilor Unite sau alte acte adoptate în baza art.
41 din Carta Naţiunilor Unite, precum şi
regulamente, decizii şi alte instrumente juridice ale
Uniunii Europene. La legea de bază se mai adaugă
Codul penal, Regulamentul BNR nr. 28/2009
privind supravegherea modului de punere în aplicare
a sancţiunilor internaţionale de blocare a fondurilor,
precum şi legislaţia secundară (ordine emise de
BNR sau de Oficiul Naţional de Prevenire şi
Combatere a Spălării Banilor).
Din punctul meu de vedere, deşi legislaţia internă
se conformează măsurilor care se iau pe plan
international, ar trebui să cuprindă reglementări mai
10
dure care să permită punerea sub sechestru a
acţiunilor/titluri de valoare emise de o firmă dintr-o
ţară supusă sancţiunilor, schimbarea structurilor de
conducere a firmelor, instituirea unui consiliu de
supraveghere şi chiar naţionalizarea. Apreciez că, în
cazul firmelor ruseşti, se impune naţionalizarea, nu
neapărat blocarea conturilor, cum se întâmplă la
TMK Artrom. Această firmă nu trebuie sufocată, ci
trebuie să funcţioneze, dar sub steag românesc.
• Relaţiile economice ale Rusiei cu China
În anul 2020, Rusia a exportat în China bunuri în
valoare de 50,5 miliarde dolari şi a importat mărfuri
în valoare de 57, 2 miliarde dolari, având o balanţă
deficitară (UN COMTRADE). Cum este de aşteptat,
Rusia a exportat produse petroliere, uleiuri minerale
în valoare de 33,4 miliarde dolari, lemn şi articole
din lemn (3,7 miliarde dolari), minereuri, zgură şi
cenuşă (3,4 miliarde dolari), cupru (2,8 miliarde
dolari), fier şi otel (2,2 miliarde dolari), produse din
peşte (1,8 miliarde dolari), perle, pietre şi metale
preţioase, monede (1,5 miliarde dolari), grăsimi şi
uleiuri animale, vegetale (un miliard de dolari).
Ruşii au importat de la chinezi echipamente
electrice, electronice (10,7 miliarde dolari),
reactoare nucleare, cazane, maşini (10,2 miliarde
dolari), vehicule altele decât calea ferată, tramvai
(2,1 miliarde dolari), blănuri şi blănuri artificiale
(1,9 miliarde dolari), materiale plastice (1,8 miliarde
dolari), jucării, jocuri, articole sportive (1,7 miliarde
dolari), articole de îmbrăcăminte (1,7 miliarde
dolari), articole din fier sau oţel (1,6 miliarde dolari),
incălţăminte (1,6 miliarde dolari), aparate optice,
foto, tehnice, medicale (1,4 miliarde dolari). În
2021, Rusia a importat mărfuri în valoare de 73
miliarde dolari, în principal echipamente electrice,
electronice (19 miliarde dolari), reactoare nucleare,
cazane, maşini (18 miliarde dolari), vehicule altele
decât calea ferată, tramvai (4 miliarde dolari). Rusia
a exportat în China mărfuri în valoare de 68 miliarde
dolari.
Structura relaţiilor comerciale nu s-a schimbat.
Ruşii au nevoie de la chinezi de echipamente de
telecomunicaţii, inclusiv telefoane mobile şi
semiconductori, iar chinezii de petrol (16% din
importurile Chinei de petrol), gaze naturale (16,6
miliarde metri cubi/an, 10% din importurile totale),
cărbune (50 milioane tone/an, 15 5 din importuri
totale). Rusia şi China au semnat recent prin
Gazprom un acord (Power of Siberia 2 pipeline)
pentru livrarea de gaz natural - 50 miliarde metri
cubi/an, dar este un proiect de perspectivă. Ruşii nu
pot suplimenta vânzările de gaz în China pe termen
scurt ca să-şi echilibreze balanţa comercială, întrucât
nu au infrastructura necesară şi nici nu pot exporta
mai mult petrol, decât în funcţie de cererea internă
din China, respectiv de evoluţia economiei acestei
ţări şi de cursul economiei globale, unde China joacă
un rol important.
China urmăreşte să-şi majoreze prezenţa
comercială în Rusia. Balanţa comercială va fi
deficitară pentr ruşi în 2022 şi în anii următori.
China este interesată să-şi facă prezenţa puternică în
ţările central asiatice pe care vrea să le atragă în sfera
sa de influenţă. Deşi nu se pronunţă deschis
împotriva razboiului din Ucraina şi arată bunăvoinţă
faţă de Rusia, China este în stand by şi nu se implică
în investiţii pe teritoriul rusesc.
• Câteva concluzii
Sancţiunile economice aplicate Rusiei de ţările
occidentale sunt selective şi slabe, având un impact
economic negativ relativ scăzut pe termen scurt şi
semnificativ pe termen lung, mai cu seamă în
privinţa investiţiilor şi exportului de tehnologie. Este
de aşteptat ca statele occidentale să adopte un nou
set de sancţiuni având aceeaşi abordare, în sensul că
acestea se vor aplica asupra unor persoane şi firme,
în mică măsură asupra unor ramuri economice
ruseşti, astfel încât să se evite o recesiune puternică
în zona euro. Sancţiunile occidentului vor afecta
capacitatea Rusiei de a face faţă plaţilor la dobânzi
şi datorie. În ipoteza în care Rusia va fi sancţionată
pe termen lung, ceea ce este de aşteptat, accesul
acestei ţări la tehnologii, mai cu seamă în domeniul
industriei petrolului şi gazelor naturale va fi anulat,
iar capacitatea de extracţie va scădea, cum se
întâmplă de câţiva ani în Venezuela, pentru că avem
un exemplu. Industria rusă nu va beneficia de
investiţii cu caracter permanent, ceea ce nu va
permite acestei ţări să-şi schimbe structural
exporturile şi să devină competitivă. Decalajul de
dezvoltare între Rusia şi principalul său concurent,
China, se va mări substanţial, Rusia devenind un
actor regional în plan economic şi militar. Această
ţară nu va mai putea juca un rol important în ţările
central asiatice, unde deocamdată exercită direct sau
indirect un monopol asupra resurselor acestora.
Comerţul exterior al Rusiei este dezechilibrat din
cauza unei structuri rudimentare, fiind format în
principal din materii prime, unde are concurenţi pe
piaţa mondială. Ponderea materiilor prime în
exporturi este de 69,3% din total mărfuri (2020),
comparativ cu produsele industriale care oricum
încorporează tehnologii medii (pondere 33% din
total mărfuri, în 2020) şi servicii (12% din total
exporturi).
Scăderea exporturilor de hidrocarburi în lumea
occidentală este ireversibilă şi nu va putea fi
compensată printr-o reorientare a livrărilor în alte
ţări. În situaţia în care Rusia forţează cotaţiile
internaţionale la gaz şi petrol, blocând furnizarea
acestora către occident, economia globală intră în
recesiune, prin urmare şi cererea de petrol şi gaze se
contractă, iar cotaţiile vor scădea probabil la nivelul
anului 2020. Prin urmare, asemenea măsuri de forţă
anunţate deja de conducerea criminală de la Kremlin
nu ajută Rusia cu nimic.
Exporturile de armament ies din discuţie, deci şi ca
sursă de venit, întrucât războiul din Ucraina a
demonstrat slaba calitate a echipamentelor militare
produse de ruşi. De altfel, Rusia va căpăta o proastă
11
reputaţie în privinţa echipamentului militar care o va
scoate dintre marii jucători pe piaţa armelor pe
termen lung. Este posibil ca alături de ţările care au
nevoie de întreţinere de echipamente, printre clienţii
ruşilor să rămână Coreea de Nord, Eritreea şi ceva
triburi ce nu-şi permit să cumpere din altă parte.
Pe termen scurt, Rusia nu va avea capacitatea de a-
şi echilibra balanţa comercială şi nici posibilitatea de
a-şi redresa rezerva valutară. Este de aşteptat ca
banca centrală să adopte un curs pe cale
administrativă la rublă pentru a evita prăbuşirea.
Cursul va avea impact în puterea de cumpărare a
populaţiei. Deja se văd semnale. Rezervele valutare
aflate în posesia populaţiei vor fi folosite exclusiv de
stat. Este posibil ca autorităţile să introducă treptat
politici economice de alocare a resurselor în
economie specifice perioadei sovietice, pentru a face
faţă cererii interne de mărfuri, deşi în loc să rezolve
o problemă va alimenta criza de resurse, indiferent
de natura acestora. Se ştie că economia de comandă
cunoaşte fenomenul amplificării asimetriei
informaţionale ce duce la alocări ineficiente de
resurse. Complexul militaro-industrial nu va putea fi
întreţinut decât câteva luni, în condiţiile în care se
observă că încă de la începutul războiului acesta nu
a fost pregătit pentru producţie. Pentru a întreţine
războiul, ruşii se vor baza pe stocurile de echipament
militar pe care le au deja în cantităţi imense, deşi
problema este că au o armată slab instruită şi pe cale
să fie decimată. Războiul acesta a demonstrat
probleme serioase de management pe fundalul unei
economii neperformante şi care în esenţă a păstrat
structura din perioada sovietică.
BANCHER POLONEZ INFLUENT DESPRE
„IMPERIULSECRETALUE”: ÎMPOTRIVA LOGICII
ȘI JUSTIȚIEI,3 40 DEMILIOANEDEVEST EUROPENI
BOGAȚI ÎI SUGPECEI103 MILIOANE DE
ESTICI SĂRACI
Matthew Olex-Szczytowski, bancher, istoric și
consilier al mai multor premieri și miniștri polonezi,
a scris că „statele bogate tratează Europa de Est” ca
pe o colonie, într-un articol publicat pe Unherd.
Influentul finanțist, fost șef de divizie al Băncii
Europene pentru Investiții și al Agenției Naționale
pentru Logistică din Polonia, scrie că adevărata
diviziune din UE vine de la statutul colonial al țărilor
din Europa Centrală și de Est, nu de la diferențele
culturale.
„Împotriva logicii și justiției, 340 de milioane de
vest europeni bogați îi sug pe cei 103 milioane de
estici săraci. Elitele din Europa Centrala și de Est nu
se revoltă, pentru că nu suportă să recunoască
realitatea, iar mulți dintre membrii elitei din Est au
fost cooptați de vestici sau au fost intimidați. Însă
resentimentele nu pot să nu răbufnească.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în
minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de
Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății
ideilor și implicit, a siteului R3media.
‘Nu suntem o colonie, nu suntem membri de mâna
a doua`, a transmis Comisiei Europene premierul
Sloveniei. Până și Clotilde Armand, primărița
franțuzoaică din București, a spus limpede că `o
mare parte din bogăția Europei se scurge din țările
sărace către cele mai bogate`.
În Vest, cei care știu asta nu deschid gura, ci îi
încurajează pe trâmbițașii lor din Est să spună că
Vechea Europa menține Estul pe linia de plutire. ”Îi
vedeți pe polonezii, pe cehii și ungurii aceia
cicălitori?”, se plâng mereu eurocrații. ”Se
îndepărtează de liberalism, însă își freacă palmele și
se așteaptă să le dăm bani!”. Acest tip de gândire este
strâmb din cel puțin două motive. Presupusa
obrăznicie a Estului nici nu se compara cu păcatele
Vestului (comparați doar ce face Ungaria cu LGBT
cu ceea ce face Danemarca cu musulmanii săi). Ceea
ce rupe Europa în două nu este o falie culturală
(despre care se vorbește exagerat de mult), ci statutul
de colonie al Europei Centrale și de Est”, a scris
Olex-Szczytowski.
El face referire la un articol publicat de Clotilde
Armand în Financial Times, în care arată cum
Occidentul a beneficiat de scurgerea creierelor din
Est. Pentru educația acestora, statele respective au
cheltuit sute de milioane de euro, de care acum nu
mai beneficiază, scria ea.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră:
ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple vei
contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a
siteului R3media.
Bancherul arată că scurgerea creierelor a dus la un
dezastru demografic în Est, care va împiedica
dezvoltarea acestor țări. El arată și cum, economic,
vorbind, aceste țări au fost „captive” ale celor din
Occident.
„Orice analiză trebuie începută prin a vedea ce s-a
întâmplat cu cele 11 state care au aderat la UE în
2004. Europa Centrală și de Est era slăbită după
căderea comunismului și a trebuit să-și deschidă
granițele prea repede.
Capitalul din Vechea Europă ar fi trebuit să
compenseze pierderile. Însă, asa cum s-a întâmplat
deseori în istorie, consecințele cele mai importante
nu au fost bănuite.
Odată ce au căzut frontierele s-a produs o
hemoragie demografică și Vestul s-a îmbogățit cu 10
milioane de angajați veniți din aceste țări. Dintre
aceștia, circa o treime aveau studii superioare și ei
sunt cei care au contribuit la mare parte din creșterea
economică a Vestului.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Evul întunecat,
noua moralitate de Joseph Sobran vei contribui la
susținerea libertății ideilor și implicit, a
siteului R3media.
La Bruxelles nu este voie să vorbești despre acest
uriaș transfer de bogăție. Nimeni nu îndrăznește să
se laude că a pus mâna pe acești imigranți albi,
12
creștini, bine pregătiți, extrem de ușor de integrat.
Este limpede că, dacă ar face asta, ar fi numiți rasiști.
În Est, elitele tac de rușine pentru că au fost
complice la o prăbușire demografica cum numai în
vreme de război se poate întâmpla.
Croația a pierdut un sfert din populație (un fost
premier croat a îndrăznit să spună că acesta este un
pericol existențial pentru țară). România, Bulgaria și
țările baltice au pierdut o cincime din populație în
acest fel. Polonia a pierdut o zecime din populație.
Dezastrul social care s-a produs a fost
înspăimântător. Spitalele au fost părăsite de medici.
Dintre primele zece tari UE la mortalitatea covid,
opt sunt din Europa Centrală și de Est. Puteți fi siguri
că lucrurile nu ar fi stat astfel, dacă doctorii ar fi
rămas în țările lor.
Acest dezastru demografic a năruit orice speranță
că Estul ar putea ajunge din urma Europa de Vest.
”Europa de Est va îmbătrâni înainte de a se
îmbogăți”, spunea Beata Javorcik, profesor la
Oxford și economist-sef al BERD pentru Europa de
Est.
O altă consecință neașteptată a fost remodelarea
peisajului economic din Europa Centrală și de Est.
La Berlin este interzis să vorbești despre asta.
Companiile off-shore bogate au năvălit în aceste țări
și au cumpărat cele mai importante firme.
Într-adevăr, au salvat câteva mari companii falite
(VW a făcut asta cu Skoda, în Cehia, iar Renault cu
Dacia, în România). Însă lucrurile nu s-au oprit aici;
companiile vestice s-au înstăpânit pe sectoarele
cheie din industria și serviciile statelor estice.
În Polonia, străinii dețin jumătate din industrie și
din retail, în special prin intermediul marilor
companii. În Cehia și Polonia, companiile străine
asigură jumătate din exporturi. În Ungaria, străinii
asigura patru cincimi din exporturile țării.
Acest lucru este fără precedent în țări cu o forță de
muncă competentă. Până la urma, cehii erau mai
prosperi decât elvețienii sau suedezii în 1938, iar
polonezii și ungurii erau în fața Madridului, înainte
de războiul civil din Spania.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică spune că prin plecarea forței de muncă
din Est în Vest, Estul a donat nu mai puțin de 400 de
miliarde de euro, bani care au fost investiți în
educația acestor oameni.
Asta depășește cu mult ceea ce Bruxellesul a oferit
acestor state. Polonia a cheltuit 160 de miliarde
pentru a-i educa pe cei 2,6 milioane de cetățeni care
au plecat, însă a primit de la UE 138 de miliarde de
euro.
Creșterea PIB-ului Vestului care se datorează
muncii celor veniți din Est este și mai mare. Vechea
UE a câștigat astfel o mie de miliarde de euro, până
să lovească pandemia. La aceasta se adaugă
investițiile corporatiste.
Acum, ele au ajuns la maturitate și aduc profituri
și dividende, care iau calea Vestului. Aceste
profituri care pleacă sunt mai mari decât
transferurile anuale de la Bruxelles.
În plus, fondurile europene sunt cheltuite în Est în
special în proiecte de infrastructură, unde
companiile vestice primesc majoritatea contractelor
și obțin astfel patru cincimi din aceste fonduri
europene.
Europa Centrală și de Est a devenit ”o uzină” pe
lanțurile de producție occidentale – așa a numit-o
Handelsblatt. Vechea UE sifonează de aici
componente pe care le asamblează și apoi le exportă
în China și în alte părți. Dintre statele care
aprovizionează astfel Germania, Polonia depășește
Franța, Italia și Spania.
Europa Centrală și de Est a devenit o piață cheie și
total captivă a Europei de Vest. Hegemonul german
depinde de această piață. În 2020, Berlinul a exportat
în ECE în valoare de 179 miliarde de euro, în timp
ce exporturile germane în SUA au fost de 103
miliarde, în China de 96 de miliarde și in Rusia de
doar 23 de miliarde de euro.
Economiile central și est-europene au crescut, într-
adevăr, însă PIB-ul pe cap de locuitor ne amintește
cât de multe provocări sunt mai departe. Polonia are
jumătate din PIB-ul pe cap de locuitor față de media
europeană. Cehia are două treimi.
Apoi, trebuie amintit că polonezul produce doar
26% din cât produce un danez. Cehul produce o
treime din ceea ce produce danezul. Bulgaria doar
14%, iar România 18% din ceea ce se produce în
Danemarca pe cap de locuitor.
Oare Europa Centrala și de Est va ajunge vreodată
din urmă Vestul? Perspectivele nu sunt deloc
luminoase. Problemele demografice și galopul
Chinei către autosuficiență sunt factori care
împiedică dezvoltarea Estului Europei.
Însă cheia este sistemul colonial. Pentru a ajunge
la prosperitatea unei țări avansate, trebuie să ai
aceeași productivitate. Iar Europa de Est trebuie să-
și îmbunătățescăsectorul inovației. Statutul de
dominion împiedică acest lucru.
Firmele străine sunt lideri în aceste țări. Ele obțin
cele mai mari profituri, iar totul este trimis în Vest.
Nimic nu garantează că profitul va fi reinvestit.
Aceste firme străine își desfășoară activitatea de
cercetare și dezvoltare în țările de origine din Vest și
nimeni și nimic nu le obligă să facă schimb de
informații și tehnologie.
FMI a confirmat că aceste companii își obligă
filialele din Europa de Est să cumpere tehnologii
scumpe din Vest. În plus, filialele companiilor
vestice nu au voie să lanseze propriile branduri.
În acest fel, Europa Centrală și de Est nu se poate
baza decât pe firmele autohtone. Ele sunt însă mici
și le este greu să inoveze. Ele se luptă cu birocrația
de la Bruxelles și cu o mulțime de stratageme puse
la cale împotriva lor.
Spre exemplu, certificările europene pot spori cu o
cincime prețul de export al unui produs. Apoi,
licitațiile publice nu permit statelor estice să
13
favorizeze companiile autohtone. Dacă guvernul
vrea să dezvolte un anumit sector, regulile ajutorului
de stat sunt draconice.
La un moment dat, premierul polonez Mateusz
Morawiecki a izbucnit: ”Bogata UE ne vinde VW și
Renault. Însă când șoferii noștri de tir au intrat pe
piețele lor, au apelat imediat la protecționism”.
La Bruxelles domnesc rețele vechi specializate în
măsluirea jocurilor. ”La Bruxelles, toți se prefac
surprinși când nu apare nicio companie estică la
întâlnirile de stabilire a standardelor”, spune un
oficial ceh.
”Asta este pură ipocrizie. Firmele noastre sunt prea
mici și nu fac parte din rețelele băieților cu state
vechi de la Bruxelles. De fiecare dată, regulile sunt
stabilite de aceiași oameni, înainte să ajungem și noi
la masă”.
Pentru că nu are mari grupuri industriale, Estul nu
are acces la miliardele oferite de UE pentru
proiectele high-tech. Vestul cheltuiește pentru
proiecte spațiale, de apărare, de cercetare și
dezvoltare.
Deși are peste o cincime din populația UE, Europa
Centrală și de Est a primit doar a 12-a parte din cele
65 de miliarde pentru cercetare și dezvoltare pe
perioada 2014-2020. Pentru ca insulta să fie și mai
mare, țări extra-UE, precum Norvegia, Israel și
Elveția au primit mai mult.
Lucrurile se vor agrava pe măsură ce UE va investi
tot mai mult în campionii industriali din Vest.
Trebuie să ne așteptăm ca Vechea UE să pună mâna
pe cea mai mare parte din cele 56 de miliarde de euro
sub forma de granturi pentru recuperarea după
pandemie. Estul a primit 13%, ceea ce este din nou
discriminare.
Apoi intervine absurditatea emisiilor zero de
carbon. Regiunea estică nu-și permite așa ceva. Cu
toate astea, Bruxellesul va interzice sursele ieftine de
energie. Competitivitatea Estului va fi din nou
zdrobită, iar contribuabilii estici vor fi obligați să
ofere subsidii companiilor vestice care produc
turbine eoliene și alte tehnologii de acest soi.
Șansele ca firmele estice să poată concura la scară
globală sunt infime. Între timp, străinii vor profita de
orice ocazie pentru a mulge aceste țări prin
companiile implantate aici, fără să le ofere acces la
cea mai bună tehnologie.
Europa Centrală și de Est va intra într-o capcană a
venitului mediu, va fi blocată pentru totdeauna, în
timp ce economiile anacronice ale Vechii UE se vor
lupta să țină pasul cu China și SUA.
Crevasa economică din UE va conta pe mai
departe. Ea este deja prea mare și vor apărea și mai
multe resentimente, regiunea se va depopula și ar
putea face implozie în orice moment.
Pentru a reduce acest risc, Bruxellesul ar trebui să
pună la cale un New Deal pentru imperiul său. Ar
trebui să ajute afacerile din Est să se extindă.
Cât îi privește pe politicienii din Est, aceștia ar
trebui să denunțe colonialismul și să obțină libertate
de acțiune pentru firmele autohtone. Dacă nu se va
produce o schimbare radicală, Vechea Europă ar
trebui să se pregătească pentru noi forme de
populism și alte consecințe ale ruperii în două a
Europei”, sună articolul, așa cum a fost tradus
de Cotidianul.
UCRAINA: REVENIREA PROPAGANDEI
DE RĂZBOI
Thierry Meyssan
Revoltată de războiul din Ucraina, opinia
publică occidentală se mobilizează pentru a-i
ajuta pe ucrainenii care fug din țara lor.
Occidentalii consideră că este evident că
dictatorul Putin nu susține noua democrație
ucraineană. Ca și în războaiele anterioare, ni se
spune din nou că „ceilalți” sunt „băieții răi” și că
noi – în Occident – suntem „băieții buni”.
Dar în Occident lumea este păcălită de
propaganda de război doar pentru că uită ce s-a
întâmplat deja, ce au văzut înainte în conflictele
anterioare și pentru că nu știu absolut nimic despre
Ucraina.
Prin urmare, trebuie să începem de la zero.
Cine a început?
Ca atunci când copiii se bat în curtea școlii, ar
trebui să ne întrebăm cine a început lupta. Dar nu
există fotografii cu asta. În urmă cu opt ani, Statele
Unite au organizat o schimbare de regim la Kiev
cu cooperarea unor grupuri armate mici.
Membrii acestor mici grupuri pretind că sunt
„naționaliști”, dar nu în sensul pe care îl dăm
cuvântului respectiv în Occident. „Naționaliștii”
ucraineni pretind că sunt ucraineni „adevărați”,
de origine scandinavă sau proto-germanică, și nu
slavi ca rușii.
Ei îmbrățișează ideile lui Stepan Bandera (1909-
1959) [1], șeful colaboratorilor ucraineni ai
naziștilor – unii francezi l-ar considera Philippe
Petain al ucrainenilor, dar Bandera este mai degrabă
echivalentul lui Joseph Darnand, ministru de Interne
al regimului colaboraționist Vichy, fondator al
Miliției Franceze, care a fost ulterior încorporată în
divizia Carol cel Mare a Waffen SS. Ucrainenii care
s-au considerat întotdeauna a fi de origine
scandinavă și proto-germanică, precum și de origine
slavă, numesc în mod firesc aceste mici grupuri
„neonaziști”.
Într-o țară precum Franța, cuvântul „nazist” este o
insultă care este adesea folosită cu ușurință. Dar, din
punct de vedere istoric, naziștii au constituit o
mișcare care apăra o viziune rasială asupra
umanității pentru a justifica existența imperiilor
coloniale. Conform acestei viziuni asupra lumii,
oamenii aparțin unor „rase” diferite – astăzi ar fi mai
bine să spunem „specii” diferite. Prin urmare,
bărbații și femeile de „rase” diferite nu pot procrea,
14
precum măgarii și caii, din a căror încrucișare rezultă
catâri, în general sterili. Acesta este motivul pentru
care naziștii au interzis căsătoriile interrasiale. Au
urmat o logică conform căreia dacă suntem de rase
diferite, anumite rase sunt superioare altora, ceea ce
„explica” dominația occidentală asupra popoarelor
colonizate.
În anii 1930, această ideologie era considerată o
„știință” și era predată în universități, în special în
Statele Unite, în țările scandinave și în Germania.
Oameni de știință importanți au apărat acea „știință”.
De exemplu, Konrad Lorenz (Premiul Nobel
pentru Medicină în 1973) a fost un nazist fervent și a
scris că, pentru a păstra rasa, homosexualii
trebuiau extirpați în masă, ca un chirurg care
extirpă o tumoare, pentru a preveni amestecul
moștenii lor genetice cu cea a altor rase.
Acei oameni de știință au fost la fel de serioși ca și
cei care au anunțat recent apocalipsa cu epidemia de
Covid-19. Erau considerați „oameni de știință”, dar
concluziile și obiectivele lor nu erau rezonabile.
Rusia modernă a fost construită pe memoria a ceea
ce rușii numesc „Marele Război Patriotic”, ceea ce
occidentalii numesc „Al Doilea Război Mondial”.
Acest conflict nu are aceeași semnificație pentru ruși
ca pentru națiunile din Occident. Să vedem de ce.
Într-o țară ca Franța, deși a fost ocupată de naziști,
războiul a durat doar câteva luni de zile și francezii
au crezut rapid în victoria nazistă și au optat pentru
colaborare. Începând cu 1940, francezii au văzut că
naziștii și regimul de la Vichy, condus de Philippe
Petain, arestează 66.000 persoane, majoritatea
pentru „terorism”, adică pentru participarea la
Rezistența împotriva ocupației naziste. Apoi,
începând din 1942, francezii au asistat la arestarea a
76.000 evrei și deportarea lor în Est – de fapt au fost
trimiși în lagăre de concentrare – pentru că erau o
„rasă inferioară”.
Dar în Uniunea Sovietică, naziștii nu au arestat pe
nimeni pentru că scopul lor era să extermine sau să
înrobească toți slavii în decurs de 30 de ani pentru a
„curăța” „spațiul de locuit” în care aveau să
construiască noul imperiu colonial prevăzut
în Generalplan Ost. De aceea, URSS a fost nevoită
să plângă moartea a 27 de milioane de oameni.
Concluzie: În memoria colectivă rusă, naziștii
reprezintă un pericol existențial. Nu însă pentru
occidentali.
Cei care au ajuns la putere la Kiev ca urmare a
putsch-ului din Piața Maidan nu s-au declarat
„naziști”, ci „naționaliști”… precum Stepan
Bandera, care nici nu s-a autoproclamat „nazist”, ci
mai degrabă „naționalist” dar a participat la
exterminarea slavilor și a evreilor. Noul regim de
la Kiev l-a descris pe președintele înlăturat drept
„pro-rus”, ceea ce de fapt era fals și au interzis tot ce
ține de cultura slavă, în special limba rusă.
 Majoritatea ucrainenilor sunt bilingvi, vorbesc
atât rusă, cât și ucraineană, iar noul regim a
interzis la jumătate din populație să-și vorbească
limba în școli și în administrație. Populația din
Donbass, cu un număr mare de vorbitori de limbă
rusă, s-a revoltat. Dar minoritatea vorbitoare de
limba maghiară, care a primit educație în propria
limbă și, de altfel, a avut sprijinul oficial al Ungariei,
s-a revoltat și ea. Ucrainenii din Donbass au cerut ca
raioanelor Donețk și Lugansk să li se acorde un
statut autonom care să le permită să vorbească și să
predea limba lor (rusa). Acele spații administrative
(numite oblast) s-au autoproclamat republici, ceea
ce nu însemna că vor independența, ei doar
pretindeau autonomie administrativă, precum
fostele republici ale Uniunii Sovietice sau… actuala
Republică California din Statele Unite.
În 2014, președintele francez de atunci Francois
Hollande și cancelarul german Angela Merkel au
adus noul regim de la Kiev la masa
cu reprezentanții Donbass și au negociat
acordurile de la Minsk. Franța, Germania și
Rusia sunt garanții implementării acestor
acorduri.
Kiev a refuzat întotdeauna să aplice Acordurile
de la Minsk, în ciuda faptului că le-a semnat. În
loc să le aplice, Kievul a armat miliții „naționaliste”
și le-a trimis la granițele Donbasului pentru a-și
dezvălui acolo ura împotriva populațiilor de origine
rusă. Așa că toți extremiștii occidentali au trecut prin
Donbass pentru a exersa „tras în rus”. Potrivit
Kievului, acești paramilitari au numărat luna trecută
102.000, ei reprezintă o treime din armata
ucraineană și sunt integrați în Apărarea Teritorială.
Tot conform Kievului, încă 66.000 de
„naționaliști” străini din toată lumea au sosit în
Ucraina ca întăriri, de la începutul operațiunii
militare ruse.
În cei 8 ani de la semnarea Acordurilor de la
Minsk, paramilitarii „naționaliști” au ucis 14.000
persoane în Donbass, tot conform Kievului. Rusia
a condus propria anchetă și a numărat nu numai
morții, ci și răniții grav. Și a găsit 22.000 de
victime. Abordând problema, președintele Putin a
vorbit despre „genocid”, nu în sensul distrugerii unui
popor, ci în sensul juridic al infracțiunii care este
săvârșită, din ordinul autorităților, împotriva unui
grup etnic.
Dar asta încă nu este tot. La 1 iulie 2021,
președintele Zelensky – același care a înarmat
paramilitarii „naționaliști” și a refuzat să aplice
Acordurile de la Minsk – a promulgat Legea nr. 38
privind popoarele autohtone [2].
Această lege le garantează tătarilor și evreilor
karaiți (evrei care nu recunosc Talmudul)
exercitarea drepturilor lor, cum ar fi dreptul de a
vorbi propria lor limbă, dar nu recunoaște aceste
drepturi slavilor. Slavii… nu există, nu există nicio
lege care să-i protejeze, sunt Untermenschen, adică
„suboameni” sau „subumani”.
15
Este prima dată în 77 de ani când o țară de pe
continentul european adoptă o lege rasială.
Dumneavoastră, dragă cititor, poate vă gândiți că
există multe organizații dedicate apărării drepturilor
omului și că aceste organizații cu siguranță au
protestat . Nu! Asta nu s-a întâmplat. A fost o mare
tăcere. Ei bine, de fapt nu totul a fost tăcut pentru că
„filozoful” francez Bernard-Henri Levy a
aplaudat acea lege.
Acesta este Dimitro Yarosh. În spatele lui se vede
steagul negru și roșu cu Tridentul ucrainean, care era
arborat de „naționalistul” Stepan Bandera. Dimitro
Yarosh este un agent al rețelelor secrete „stay-
behind” ale NATO. În 2007, Yarosh a stabilit o
alianță între neo-naziștii europeni și jihadiștii din
Orientul Mijlociu, astfel încât toți să lupte împreună
împotriva Rusiei. Dimitro Yarosh a jucat un rol
central în operațiunea „schimbare de regim”
desfășurată în Ucraina în 2014. Președintele
Zelensky l-a numit consilier special al șefului
forțelor armate, funcție pe care o deține în
prezent.
De ce să apelezi la razboi?
Prejudecata denaturează interpretarea faptelor,
mai ales în republicile baltice și în alte țări care au
trăit sub „doctrina Brejnev”. Aceste popoare îi
văd pe rușii de astăzi ca moștenitori ai
sovieticilor. Dar principalii lideri sovietici nu erau
ruși: Iosif Stalin era georgian, Nikita Hrușciov
era ucrainean… inclusiv Leonid Brejnev era
ucrainean!
Când regiunile Donețk și Lugansk erau ucrainene,
masacrul împotriva locuitorilor lor era exclusiv o
problemă ucraineană. Nimeni nu era autorizat să-i
protejeze. Cu toate acestea, prin semnarea
Acordurilor de la Minsk și prin transmiterea acestor
documente către Consiliul de Securitate al ONU
spre aprobare, Franța și Germania și-au asumat
responsabilitatea pentru a pune capăt masacrului.
Dar nu au făcut-o.
Natura problemei s-a schimbat când, pe 21
februarie 2022, Rusia a recunoscut independența
celor două republici Donbass. Masacrul împotriva
populațiilor acestor republici a încetat atunci să fie o
problemă internă ucraineană și a devenit o problemă
internațională.
Pe 23 februarie, Consiliul de Securitate al ONU
s-a reunit din nou – în timp ce forțele ruse se
pregăteau să intervină. La acea ședință a Consiliului
de Securitate, secretarul general al ONU, Antonio
Guterres, nu a putut contesta legitimitatea
recunoașterii de către Rusia a republicilor Donbass
și nici legitimitatea intervenției militare ruse
împotriva neonaziștilor și s-a limitat la a cere
Rusiei să dea pace încă o șansă [3].
 Dreptul internațional urmărește să evite războiul,
dar nu îl interzice. Și, din moment ce acea ședință a
Consiliului de Securitate nu a produs niciun rezultat
concret, Rusia era în dreptul său de a veni în ajutorul
populațiilor din Donbass masacrate de neo-naziști.
Și asta a făcut a doua zi, 24 februarie.
Președintele Vladimir Putin, care așteptase deja 8
ani, nu a putut continua să amâne chestiunea, nu doar
pentru că lumea deja murea zilnic, ci și pentru
că armata ucraineană pregătea un mare masacru
pentru 8 martie [4]. Și, de asemenea, pentru că, în
conformitate cu legea rusă, președintele Federației
Ruse este personal responsabil pentru viața
concetățenilor săi. În așteptarea unui posibil
exod, marea majoritate a locuitorilor din
Donbass au dobândit cetățenia rusă în ultimii ani.
Exodul a 2 milioane de ucraineni
Ca în toate războaiele NATO, vedem acum cum
populația fuge de conflict. Pentru o țară precum
Franța, acest lucru amintește de exodul din 1940 în
fața avansării trupelor germane. Este un fenomen de
panică colectivă. În 1940, francezii credeau că
Wehrmacht-ul urma să comită violuri în masă, așa
cum fuseseră atribuite anterior trupelor germane la
începutul Primului Război Mondial. Dar soldații
germani care au invadat Franța în 1940 au fost
disciplinați și nu au comis asemenea violențe. În cele
din urmă, fuga civililor francezi a fost nejustificată
și motivată exclusiv de frică.
În vremea noastră, NATO a dezvoltat, de la
războiul din Kosovo, conceptul ingineriei
mișcărilor în masă a populației [5].
De exemplu, în 1999, CIA a orchestrat
deplasarea – în doar 3 zile – a peste 290.000 de
kosovari din Serbia în Macedonia. Dacă tu, dragă
cititor, ai peste 30 de ani, probabil că-ți amintești de
videoclipurile înfiorătoare ale acelor rânduri lungi
de persoane care se deplasau pe jos pe zeci de
kilometri de-a lungul căilor ferate. Obiectivul a fost
să ne facă să credem că guvernul lui Slobodan
Milosevic a declanșat represiunea
etnică, justificând astfel războiul pe care puterile
occidentale doreau să-l declanșeze. În realitate,
kosovarii nu știau de ce fug, dar credeau că
mărșăluiesc spre un viitor mai bun. În Siria, vă
amintiți cu siguranță exodul populațiilor siriene,
scopul a fost să debiliteze țara privând-o de
populația sa.
Acum, în cazul Ucrainei, ceea ce se caută este să
te atingă la coarda sensibilă arătându-ți femei și
copii care fug, dar fără ca bărbații să plece,
pentru că trebuie să lupte împotriva rușilor.
Întotdeauna este vorba despre manipularea
emoțiilor noastre. Dar faptul că kosovarii, sirienii
sau ucrainenii suferă nu înseamnă că au dreptate.
Uniunea Europeană acceptă toți refugiații
ucraineni. Toate țările din zona Schengen acceptă
toate persoanele care se prezintă ca fugari din
războiul din Ucraina. Potrivit administrației
16
germane, aproximativ 25% (un sfert) din toți acei
„refugiați” care jură că provin din Ucraina… nu
au pașapoarte ucrainene, ci pașapoarte algeriene,
belarusă, indiană, marocană, nigeriană sau
uzbecă, persoane care evident că încearcă să profite
de ușa deschisă pentru a trece legal granițele Uniunii
Europene. Nimeni nu verifică dacă au fost de fapt
înainte în Ucraina. Pentru șefii companiilor
germane este vorba de o regularizare ascunsă a
unei mase mari de forță de muncă ieftină.
În Occident, ar trebui să ne întrebăm de ce
poporul ucrainean nu își exprimă masiv sprijinul
pentru guvernul președintelui Zelensky. În
timpul războiului din Kosovo, populația din Belgrad
s-a adunat zile și nopți pe podurile orașului lor
pentru a împiedica NATO să le bombardeze. În
mijlocul războiului împotriva Libiei, milioane de
persoane s-au adunat la Tripoli pentru a-și exprima
sprijinul pentru Ghidul Muammar el-Kadhafi. În
timpul agresiunii împotriva Siriei, un milion de
persoane s-au adunat la Damasc în sprijinul
președintelui Bashar al-Assad.
Nu s-a văzut așa ceva în Ucraina. Dimpotrivă, ei
ne spun că patrulele Apărării Teritoriale sunt
angajate pe strazi în căutarea „sabotorilor ruși”…
chiar și atunci când OSCE a raportat că încă nu
era nici măcar un soldat rus în Ucraina, înainte
de începerea operațiunii militare.
Videoclipul presupusului atentat împotriva
centralei nucleare din Zaporizhia, unde în realitate
nu se vede niciun impact sau împușcătură asupra
centralei în sine.
Impactul imaginilor
DIN RĂZBOAIELE ANTERIOARE AR FI
TREBUIT SĂ ÎNVĂȚĂM CĂ PRIMA VICTIMĂ
ESTE ÎNTOTDEAUNA ADEVĂRUL.
De la războiul din Kosovo, NATO s-a specializat
în propaganda de război. La acel moment, purtătorul
de cuvânt al alianței de la Bruxelles a fost inclusiv
schimbat. Și a fost înlocuit de Jamie Shea, care
sosea în fiecare zi cu vreo poveste îngrozitoare
despre criminalii sârbi însetați de sânge sau cu vreun
exemplu de rezistență exemplară a kosovarilor. La
acea vreme publicam zilnic prin fax Journal de la
Guerre en Europe sau „Jurnalul războiului în
Europa”, unde rezumam declarațiile emise de
NATO și birourile micilor agenții de presă
balcanice. Și am văzut, zi de zi, cum cele două
versiuni ale războiului din Kosovo s-au îndepărtat
din ce în ce mai mult una de cealaltă. Atunci m-am
gândit că adevărul este probabil undeva la mijloc
între cele două versiuni. Dar când s-a încheiat acel
război, ne-am dat seama că poveștile lui Jamie
Shea erau pure invenții menite să hrănească
rubricile publicațiilor care le reproduceau, în timp ce
birourile agențiilor mici și modeste din Balcani…
spuneau într-adevăr adevărul. Dar acel adevăr nu
favoriza NATO.
 Asta mă face să privesc consensul media
occidentală cu o oarecare suspiciune. De exemplu,
când ni se spune că Rusia bombardează o centrală
nucleară… Îmi amintesc de minciunile lui George
W. Bush despre armele de distrugere în masă ale
tiranului „Saddam”. Când ne explică că rușii tocmai
au bombardat o maternitate din Mariupol, îmi
amintesc de bebelușii kuweitieni care se presupune
că au fost luați din incubatoarele lor de oribilii
soldați irakieni. Și când îmi spun că perfidul Putin
este nebun și că seamănă cu Hitler, îmi amintesc
cum l-au tratat presa și guvernele occidentale pe
liderul libian Muammar al-Kadhafi sau
președintele sirian Bashar al-Assad.
Asta mă împiedică să iau în serios pretențiile
Occidentului. Se știe deja, de exemplu, că soldații
ucraineni care se aflau pe Insula Șerpilor – în Marea
Neagră – nu au fost masacrați sub bombele rusești,
așa cum a spus președintele Zelensky… s-au predat
trupelor ruse – Zelensky însuși a ajuns să recunoască
acest fapt.
De asemenea, se știe că memorialul evreiesc de la
Babi Yar nu a fost niciodată bombardat și distrus de
ruși, care respectă toate victimele barbariei naziste.
De asemenea, se știe că nici centrala nucleară
Zaporizhia nu a fost bombardată – de la începutul
conflictului era deja protejată de forțele ruse și
echipe mixte ruse și ucrainene asigură funcționarea
acesteia. Apropo, Agenția Internațională pentru
Energie Atomică (AIEA) a confirmat că nu a existat
niciodată pericol de contaminare nucleară în
Zaporizhia sau Cernobîl și nici în nicio altă instalație
nucleară ucraineană. Nici în Mariupol nu s-a produs
bombardarea gravidelor nevinovate. Pacienții și
personalul maternității Mariupol fuseseră expulzați
din unitatea, care a fost transformată în cazarma
regimentului Azov, cu 3 zile înainte de
bombardament, iar Rusia informase ONU despre
acest lucru.
Deci nu sunt convins de cei care susțin că
„tiranul” Putin trebuie ucis.
Bătăliile
Și cum este posibil să nu observăm că imaginile
„bătăliilor” victorioase ale armatei ucrainene sunt
întotdeauna aceleași? Cum este posibil să nu
observăm că ne arată doar câteva vehicule distruse?
S-ar putea ca reporterii de război de la agențiile
occidentale să nu fi văzut niciodată războaie
reale? Publicul nu interpretează imaginile în
funcție de ceea ce vede, ci mai degrabă în funcție
de comentariile care le însoțesc.
De o săptămână ne spun că forțele ruse înconjoară
Kievul la o distanță de 15 kilometri, că rușii
înaintează zilnic… dar sunt încă la 15 kilometri… și
că sunt pe cale să lanseze asaltul final. Când ni se
spune că „dictatorul” Putin vrea pielea simpaticului
și amabilului președinte Zelensky – care înarmează
neo-naziștii și promulgă legile rasiale… dar este un
tip foarte drăguț – încerc să văd ce îmi spun faptele.
17
Iar faptele spun că forțele ruse nu și-au fixat
niciodată ca obiectiv capturarea marilor orașe.
Rămân în afara lor, cu excepția Mariupol. Ei se luptă
cu paramilitarii „naționaliști”, care sunt de fapt neo-
naziști. Fiind eu însumi francez și admirator al
Rezistenței franceze împotriva ocupației naziste,
forțele ruse au toată admirația mea.
Armata rusă aplică aceleași tactici în Ucraina
ca și în Siria: încercuirea orașelor care servesc drept
refugii pentru inamic, deschiderea coridoarelor
umanitare pentru a permite civililor să plece și, în
final, bombardarea forțelor inamice rămase. De
aceea paramilitarii neo-nazi blochează aceste
coridoare și împiedică populația să plece pentru a
folosi civilii ca scuturi umane.
Ne confruntăm cu un război al mișcării. Forțele
ruse se deplasează în camioane și vehicule blindate
capabile să se miște rapid. Nu există bătălii cu
tancuri, care sunt de puțin folos astăzi în teatrele de
operațiuni. În 2006, în Liban, am văzut Hezbollah
convertind în fier vechi tancurile Merkava ale
Israelului. Trupele ruse se deplasează în vehicule
blindate motorizate. Deoarece Occidentul a livrat
zeci de mii de rachete antitanc armatei ucrainene,
inclusiv paramilitarilor neo-naziști, ei încearcă să
folosească aceste arme pentru a distruge blindatele
ruse. De fapt, nu există „bătălii, ci doar
ambuscade.
Statul Israel a dat opinia sa. Prim-ministrul
său, Naftali Benett, l-a sfătuit pe președintele
Zelensky să accepte condițiile Rusiei pentru pace,
inclusiv îndepărtarea monumentelor care îl glorifica
pe Stepan Bandera și alți colaboratori naziști
ucraineni și arestarea naziștilor contemporani
încorporați în forțele armate ucrainene.
Trei noi probleme
De parcă situația nu ar fi deja destul de complicată,
președintele Zelensky a anunțat la München, în
cadrul Conferinței de Securitate și chiar înainte de
începerea conflictului, intenția sa de a obține
bomba atomică, ceea ce constituie o încălcare a
Tratatului de Neproliferare a armelor nucleare, un
tratat semnat de Ucraina.
Și după această declarație, forțele ruse au găsit și
au publicat un document de lucru al guvernului
ucrainean, document care arată că Kievul plănuia
să lanseze un atac militar la scară largă asupra
Donbassului și Crimeei pe 8 martie.
În plus, armata rusă a dezvăluit existența în
Ucraina a aproximativ 15 laboratoare care
efectuează cercetări asupra armelor biologice…
pentru Pentagon, cu alte cuvinte pentru
Departamentul de Apărare al SUA. Moscova a
anunțat că va publica documentația găsită de forțele
sale în Ucraina și că trupele sale specializate au
distrus deja 320 de containere cu agenți patogeni.
Ce înseamnă cele de mai sus? Că Statele Unite, o
putere semnatară a Convenției ONU care interzice
armele biologice, respectă acea Convenție pe
teritoriul SUA, dar o încalcă în străinătate.
Documentele pe care un jurnalist bulgar le publicase
în urmă cu 2 luni deja o demonstrează.
Pe 8 martie, Ministerul de Externe al Republicii
Populare Chineze a cerut Pentagonului explicații
publice despre cele peste 330 de biolaboratoare pe
care le deține în 30 de țări. Dar răspunsul a venit
de la Departamentul de Stat, care a publicat o
declarație prin care neagă aceste practici. Cu toate
acestea, în câteva ore, în timpul unei audieri în fața
unei comisii din Senat, secretarul adjunct de
stat Victoria Nuland a recunoscut că Statele Unite
„colaborează” cu programele de arme biologice
din Ucraina și chiar și-a exprimat îngrijorarea că
materialul patogen ar putea cădea în mâinile forțelor
ruse. [6].
În ciuda acestor declarații ale subsecretarului de
stat Nuland, când Rusia a adus problema
laboratoarelor biologice găsite în Ucraina la
Consiliul de Securitate al ONU, puterile occidentale
au încercat să inverseze situația afirmând că, dacă
Rusia a emis aceste acuzații, este pentru că, cu
siguranță, pregătea un atac biologic sub steag fals.
La rândul său, Organizația Mondială a Sănătății
(OMS) a recunoscut că a luat cunoștință de
activitatea desfășurată în Ucraina cu agenți patogeni
periculoși și că a cerut acelei țări să distrugă tot
materialul patogen aflat în posesia sa pentru ca
trebuia evitat orice risc de diseminare [7].
Pe scurt, guvernul ucrainean, care a adunat o forță
armată de peste 100.000 „naționaliști” și i-a
încorporat în „apărarea teritorială”, și care a
adoptat o lege rasială, realizează, de asemenea,
ilegal investagații privind armele biologice și își
proclamă intenția de a obţine bomba atomică.
Dar în Franța, ca și în celelalte țări occidentale, am
ales să uităm exemplele de curaj ale liderului
Rezistenței Franceze Jean Moulin, ale barbatului
care a condus Franța Liberă în exil – generalul
Charles de Gaulle – și sacrificiul bărbaților și
femeilor. care în toată Europa a urmat calea
rezistenţei împotriva ocupaţiei naziste.
Și pe cine sprijinim? Președintele Zelensky, care
reprezintă tocmai opusul.
AMERIGO VESPUCCI, NEGUSTORUL
EXPLORATOR CARE A „BOTEZAT”
AMERICILE
Numele „America” provine de la navigatorul
Amerigo Vespucci, despre care se presupune că a
fost primul european care și-a dat seama că Lumea
Nouă este continent distinct și nu o parte a Asiei.
Cu toate acestea, Vespucci nu a susținut niciodată
așa ceva, opera lui fiind formată dintr-un amestec de
informații reale din hărțile pe care le-a realizat el
însuși și numeroase născociri apocrife.
18
Gravură portret a lui Vespucci realizată de Crispijn
van de Passe, care îl etichetează „descoperitor și
cuceritor al pământului brazilian”. Foto: Wikimedia
Puține personalități din epoca descoperirilor sunt
învăluite de atâta legendă ca Amerigo Vespucci, cel
după care a fost numită America. Acest negustor
florentin s-a reinventat ca navigator în primii ani de
explorare a Lumii Noi și se presupune că a fost
primul care a arătat că ținuturile pe care le
atinsese Cristofor Columb nu erau vârful estic al
Asiei, ci un alt continent, care, ani mai târziu, avea
să poarte numele său.
Cu toate acestea, în viața și activitatea unui om atât
de important este dificil să separăm adevărul de
născocire. Acest lucru este cauzat de faptul că
cronicile și observațiile sale, scrise inițial sub formă
de scrisori, au fost editate în scop comercial și,
pentru a crește vânzările, editorii au adăugat
numeroase pasaje inventate sau preluate din alte
surse, inclusiv de la Columb însuși.
Încă se mai discută și astăzi care părți ale operei
sale sunt reale și care sunt falsuri, și chiar dacă a
efectuat toate călătoriile care îi sunt atribuite.
Comerciantul Vespucci devine navigator
Amerigo, așa cum a fost botezat, s-a născut la 9
martie 1454 într-o veche familie nobiliară din
Florența, familia Vespucci, iar destinul său nu părea
inițial să îl îndemne să se îmbarce pe o navă.
A fost educat în științele umaniste și administrație,
deoarece, deși nu era primul născut, a arătat mai
multe aptitudini decât cei doi frați mai mari pentru a
prelua în viitor frâiele familiei.
În plus, familia Vespucci avea relații bune
cu familia de Medici, conducătorii de facto ai
Republicii Florența, iar Amerigo putea aspira la o
poziție bună în cadrul organelor de conducere.
Dar, la sfârșitul anului 1491, a primit o misiune
promițătoare de la Lorenzo de Pierfrancesco de
Medici, văr de-al doilea al celebrului Lorenzo
Magnificul: să călătorească la Sevilla ca asistent al
agentului său comercial din Castilia, Gianotto
Berardi.
Acesta din urmă se ocupa cu înarmarea și
aprovizionarea navelor pentru expediții maritime,
iar în acel moment pregătea una care era avea să
schimbe istoria: prima călătorie transatlantică a lui
Cristofor Columb.
Amerigo l-a întâlnit personal și, fără îndoială, a
simțit un mare interes pentru acest proiect, deoarece
geografia era una dintre pasiunile sale.
În 1499, el însuși s-a îmbarcat în prima sa
expediție (deși inițial se credea că ar fi luat parte la
o expediție anterioară, în 1497, istoricii consideră
astăzi că aceasta este una dintre numeroasele
invenții introduse în ediția comercială a hărților
sale).

Inițial, numele America era folosit doar pentru a
desemna America de Sud. Foto: Biblioteca
Congresului Statelor Unite ale Americii
Această expediție a fost comandată de Alonso de
Ojeda și avea ca scop cartografierea coastelor
Indiilor de Vest, așa cum erau numite pe atunci. În
afară de cunoștințele sale geografice, Amerigo se
îmbarcase pentru interese personale, pentru a evalua
ce produse ar putea fi interesante pentru comerț și
pentru a aduce câteva mostre.
Din acest punct de vedere, călătoria a fost foarte
profitabilă, deoarece s-a întors cu mai multe perle
din care a obținut un profit bun. În această călătorie
au călătorit de-a lungul coastei nordice a Americii de
Sud, ajungând în delta Orinoco, unde au întâlnit
băștinași care trăiau în sate de palate care îi aminteau
lui Amerigo de o „mică Veneție” (Venezziola, în
florentină) și pe care Ojeda a hispanizat-
o…Venezuela.
Între 1500 și 1505, a fost angajat de Coroana
portugheză să ia parte la două expediții de explorare
a coastelor Americii de Sud, deși există îndoieli cu
privire la participarea sa la cea de-a doua expediție.
În orice caz, în urma observațiilor sale, a devenit
absolut sigur că ținuturile pe care le explora nu erau
extremitatea estică a Asiei, ci un alt continent, pe
care l-a numit Lumea Nouă. Nu a fost primul care a
făcut o astfel de afirmație, dar a reușit să o
dovedească prin intermediul calculelor astronomice.
În 1505 s-a întors la Sevilla pentru a lucra la Casa
de la Contratacion de Indias, o instituție creată de
Coroana Castiliei pentru a se ocupa de comerțul de
peste mări și de profiturile obținute din acesta.
În 1508, Ferdinand Catolicul l-a numit pilot șef al
Castiliei, o funcție ale cărei responsabilități
includeau instruirea piloților la școala navală și
elaborarea Padron Real, o hartă care urma să
servească drept model pentru hărțile de navigație.
Regele l-a naturalizat ca cetățean castilian,
schimbându-i numele în Americo Vespucio, iar
exploratorul s-a căsătorit cu Maria Cerezo, o femeie
cu care avusese o relație încă de la începuturile sale
în Sevilla.
Unele surse vorbesc despre o a cincea călătorie,
dar, deși a fost implicat în pregătiri, aceasta nu a mai
avut loc. Vespucio a murit la Sevilla, la 22 februarie
1512.
Ce a descoperit Amerigo Vespucci, de fapt?
După fiecare călătorie, Vespucci scria o scrisoare
către angajatorii săi din Florența, descriind expediția
în detaliu, de la traseu până la relatări despre
locuitori și observații astronomice, precum și
informații de interes practic, cum ar fi produsele care
ar putea fi interesante pentru comerț.
Două dintre ele au fost editate și publicate în 1504
sub numele de Mundus Novus (corespunzând primei
călătorii cu portughezii, în 1501-1502) și Carta a
19
Soderini (un fel de antologie a celor patru călătorii
confirmate).
Grafică:
Aceste ediții sunt sursa tuturor discordanțelor
privind călătoriile lui Vespucci și descoperirile sale,
din mai multe motive. Prima este că ele conțin date
contradictorii, în special Scrisoarea către Soderini.
În al doilea rând, după cum au arătat studiile
ulterioare, acestea nu sunt texte originale scrise de
explorator, ci au fost semnificativ modificate de cel
care le-a editat pentru prima dată, probabil cu scopul
de a face povestea mai spectaculoasă și de a crește
vânzările.
În cele din urmă, deoarece scrisorile pe care se
bazează nu au fost păstrate, este foarte dificil de
clarificat care date sunt reale, deși este posibil să se
elimine unele care sunt în mod clar false, deoarece
nu sunt în concordanță cu datele istorice.
Unul dintre cele mai disputate puncte este dacă el
sau Columb a fost primul explorator care și-a dat
seama că Lumea Nouă nu era Asia, ci un alt pământ.
În 1507, geograful german Martin Waldseemüller
a publicat o hartă intitulată Universalis
Cosmographia, care arăta pentru prima dată noul
continent separat de Asia – deși incomplet – și l-a
numit America, după Vespucci.
Mundus Novus și Scrisoarea către Soderini
circulau în Europa de numai câțiva ani și mulți au
presupus că el a fost primul european care și-a dat
seama de existența acestei „Lumi Noi”, dar, de fapt,
nu a fost așa; într-adevăr, Vespucci însuși, în
scrisorile sale, nu a pretins niciodată o astfel de
performanță.
Erorile au devenit evidente atunci când, în secolul
al XVII-lea, au început să fie publicate scrisorile
scrise de mâna lui Vespucci, care contraziceau
versiunile editate.
Există patru documente principale, cunoscute sub
numele de Scrisoarea din Sevilla, Scrisoarea din
Capul Verde, Scrisoarea din Lisabona și Fragmentul
Ridolfi, la care se adaugă numeroase corespondențe
private și documente personale.
Încă din secolul al XVI-lea au existat persoane
care au pus la îndoială veridicitatea acestor ediții;
unii, cum ar fi teologul și cronicarul Bartolomé de
las Casas, l-au acuzat chiar pe Vespucci că a încercat
să uzurpe realizările lui Columb; lucru improbabil,
deoarece cei doi au păstrat o relație bună, iar
Amerigo îl menționează în scrisorile sale private.
Când a fost publicată Universalis Cosmographia,
Bartolomé de las Casas, cuprins de admirația sa
pentru Columb, s-a înfuriat și a susținut că „Lumea
Nouă” ar trebui să se numească Columba; dar –
ironie a sorții pentru un călugăr – a întârziat la botez:
cineva deja numise America, iar Lumea Nouă a
rămas cu acest nume.

O ANALIZĂ LUCIDĂ CARE TREBUIE
ANALIZATĂ CU ATENȚIE:
OCCIDENTUL PIERDE PARTIDA ÎN FAȚA
CHINEI ȘI RUSIEI? INVAZIA UCRAINEI
ESTE PRETEXTUL UNUI JOC MULT MAI
COMPLICAT
Ovidiu Drugă
Ultimele lupte de la Mariupol între armata rusă și
naționalișțtii ucraineni din Batalionul Azov se dau în
uzina Azovstal, parte a grupului Metinvest controlat
de cel mai bogat oligarh al Ucrainei, Rinat
Akhmetov. Conducerea Azovstal prezintă uzina
drept o„întreprindere metalurgică integrată de înaltă
performanță care produce cocs și sinter, oțel, precum
și -produse laminate de calitate.”
Această uzină este, așadar o miză importantă pentru
Rusia, care în momentul de față este al cincilea
producător de oțel din lume. Masi mult, Rusia deține
zăcăminte uriașe de fier și cărbune. Mariupol se
aproviziona cu cărbune din Donbass, dar după
sepăarartea de facto a regiunii de Ucraina cărbunele
era adus din importator. Fierul, la rândul său, a
început să fie adus de la Krivbas din Ucraina, o
regiune aflată la peste 200 de kilometri distanță.
Miza Mariupol
Dacă rușii reușesc să păstreze controlul asupra și
Donețk se consolidează ca republică independentă
sau devine parte a Federației Ruse, această situație
se va schimba.
Azovstal are o gamă largă de produse utile: oțel de
structură, șină pentru căi ferate, oțel călit pentru
lanțuri, echipamente miniere, oțel laminat utilizat
pentru mașini-unelte, camioane și vagoane de cale
ferată. Părți din complexul fabricii sunt destul de
moderne, în timp ce unele, vechi de zeci de ani, au
mare nevoie de modernizare. O modernizare pe care
industria rusă o poate oferi.
Strategic, acesta este un complex imens, chiar la
Marea Azov, care este acum încorporată în
Republica Populară Donețk și aproape de Marea
Neagră. Ca urmare, mărfurile pe care le produce pot
ajunge în Estul Mediteranei, inclusiv mulți potențiali
clienți din Asia de Vest. Iar dacă navele cargo
traversează Suezul și ajung în Oceanul Indian,
mărfurile pot ajunge la clienți din toată Asia de Sud
și de Sud-Est.
Așadar, Republica Populară Donețk, posibil parte
a viitoarei Novorossiya sau chiar a Rusiei, va deține
controlul multor capacități de fabricare a oțelului
pentru sudul Europei, Asia de Vest și nu numai.
Una dintre consecințele inevitabile este că va putea
furniza un adevărat boom pentru construcția de căi
ferate de marfă în Rusia, China și Asia Centrală.
Căile ferate sunt mijlocul de transport preferat al
ambițioasei Inițiațiative Belt and Road (BRI) a
Beijingului.
20
Așadar, pe termen mediu, Mariupol ar putea să să
devină unul dintre nodurile cheie ale unui boom al
rutele nord-sud și est-vest .
Eurasia interconectată, marele vis ruso-chinez
Principalii jucători ai International North–South
Transport Corridor (INSTC) sunt Rusia, Iran și India
– care sunt acum, după sancțiunile NATO, în plină
interconectare, inclusiv prin coneperea unor
mecanisme de a ocoli dolarul american în relațiile
lor comerciale. Azerbaidjanul este un alt jucător
important al INSTC, dar mai volatil, deoarece
privilegiază proiectele de a se conecta cu Turcia și
zona Caucazului.
De asemenea, rețeaua INSTC se va interconecta
progresiv cu Pakistanul – și asta înseamnă Coridorul
Economic China-Pakistan (CPEC), un hub cheie
pentru Noul Drum al Mătăsii, care se extinde încet,
dar sigur, în Afganistan. Vizita ministrului de
externe Wang Yi la Kabul la sfârșitul săptămânii
trecute a avut drept țintă încorporarea
Afganistanului în acest proiect.
Toate aceste au loc în timp ce Moscova – care e
extrem de apropiată de New Delhi – extinde
simultan relațiile comerciale cu Islamabadul. În mod
esențial, toți trei sunt membri ai Organizației de
Cooperare din Shanghai (SCO).
Așadar, grandiosa arhitectură Nord-Sud prezintă o
conexiune din Rusia continentală prin Caucaz
(Azerbaijan), până spre Asia de Vest (Iran) și Asia
de Sud (India și Pakistan). Niciunul dintre acești
jucători cheie nu a demonizat sau sancționat Rusia
pentru invazia Ucrainei, în ciuda presiunilor
continue ale SUA de a face acest lucru.
Strategic, toate acestea reprezintă conceptul
multipolar rusesc al Parteneriatului Mare Eurasiatic
în paralel și complementar cu Belt and Road.
India, dornică să pună în practică un mecanism
rupie-ruble pentru a cumpăra energie, vede în Rusia
un partener extrem de important, E, dacă vreți,
echivalentul acordului în valoare de 400 de miliarde
de dolari semnat de China cu Iranul. În practică,
Parteneriatul Eurasia Mare va facilita o conectivitate
mai fluidă între Rusia, Iran, Pakistan și India.
Între timp, universul NATO pare incapabil să
recunoască complexitatea alinierii, ca să nu mai
vorbim de a analiza implicațiile acesteia. Ceea ce
avem este interconectarea BRI, INTSC și Greater
Eurasia Partnership pe teren.
Toate acestea, desigur, sunt concepute în mijlocul
unui moment geoeconomic care schimbă jocul,
deoarece Rusia, începând de joi, va accepta plata
pentru gazul său numai în ruble de la națiuni
„neprietenoase”.
Paralel cu Greater Eurasia Partnership, BRI, de
când a fost lansat în 2013, țese progresiv o rețea
eurasiatică complexă și integrată de parteneriate:
financiar/economic, conectivitate, coridoare
economice/comerciale. Rolul BRI ca co-formator al
instituțiilor guvernării globale, inclusiv al fundațiilor
normative, este, de asemenea, crucial, spre
disperarea alianței NATO.
E timpul dez-occidentalizării?
Cu toate acestea, abia acum Sudul Global va
începe să observe întregul spectru al jocului China-
Rusia în sfera eurasiatică. Moscova și Beijingul sunt
profund implicate într-o acțiune comună de dez-
occidentalizare a guvernanței globaliste, dacă nu de
a o spulberă cu totul.
Rusia de acum înainte va fi și mai meticuloasă în
construirea instituțiilor sale, unind Uniunea
Economică Eurasia (EAEU), SCO și Organizația
Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) – o
alianță militară eurasiatică a statelor post-sovietice
selectate – într-un context geopolitic de divizare
instituțională și normativă ireversibilă între Rusia și
Occident.
În același timp, Parteneriatul Mare Eurasia va
consolida Rusia ca punte eurasiatică supremă,
creând un spațiu comun în Eurasia care ar putea
chiar ignora Europa.
Între timp, în viața reală, BRI, la fel ca și INSTC,
vor fi din ce în ce mai conectate la Marea Neagră .
Iar Noul Drum al Mătăsii în sine ar putea să-și
reevalueze scopul de a lega vestul Chinei de baza
industrială din Europa de Vest.
Nu va avea rost să privilegiezi coridoarele nordice
BRI – China-Mongolia-Rusia prin Trans-Siberian și
poduri terestre eurasiatice prin Kazahstan – când
Europa își pierde importanța.
Accentul reînnoit al BRI va fi pe obținerea
accesului la mărfuri de neînlocuit – și asta înseamnă
Rusia – precum și pe asigurarea aprovizionării
esențiale pentru producția chineză. Națiunile bogate
în mărfuri, cum ar fi Kazahstanul și mulți jucători
din Africa, vor deveni principalele piețe viitoare ale
Chinei.
În perioada pre-Covid, s-a auzit constant dspre
fabricile și căile ferate de mare viteză construite de
China în Asia Centrală, s-în timp ce Europa. în cel
mai bun, caz scrie cărți albe.
UE coboară acum, rapid, de la centrul puterii globale
la statutul de jucător periferic fără importanță, o
simplă piață aflată în dificultate la periferia
„comunității destinului comun” pe care o făurește
China, scrie faimosul ziarist brazilian Pepe Escobar
în The Cradle .
JUSTIȚIA STALINISTĂ A ROMÂNIEI –
PROCESUL COLONELULUI VASILE
ZĂRNESCU – CONCLUZII SCRISE
SUPLIMENTARE
Curtea de Apel –
București
Termen: 17 martie 2022
Dosar nr. 9749/301/2020, Penal
Domnule Președinte,
21
Subsemnatul Vasile Zărnescu, cetățean român,
domiciliat în …, inculpat în dosarul cu numărul sus-
indicat, prin prezenta, depun
CONCLUZII SCRISE SUPLIMENTARE
celor depuse de dl avocat Adrian Iscru, împotriva
sentinței penale
atacate nr. 62/04.02.2021, a Judecătoriei Sect. 3
București
Am relevat anterior că impostorul Alexandru
Florian[1], directorul așa-zisului Institut „național“
pentru studierea holocaustului din România-„Elie
Wiesel“[2] – institut care, după cum s-a relevat
recent, funcționează ilegal prin încălcarea legislației
românești[3] –, a înaintat, în 14 martie 2014, la
Parchetul General o plângere contra mea,
instrumentată abuziv și finalizată prin sentința
penală nr. 62 din 4 februarie 2021[4], a Judecătoriei
Sect. 3 București – secția 1 penală, în dosarul nr.
9749/301/2020. Instanța de fond a Jud. Sect. 3 a
dispus condamnarea mea la 13 luni pușcărie, cu doi
ani suspendare.
1. Sinteza laconică a procesului
În fapt. Am fost trimis în judecată și condamnat
pentru publicarea a două articole de presă. Primul
este Falsitatea noțiunii „holocaustolog“[5] – în
care am arătat că termenul „holocaust“ a fost găsit,
într-un ziar iudaic din S.U.A.[6], încă din 1899 și, de
atunci, este folosit în mod metaforic, deci
neștiințific, adică fals; al doilea este episodul 1, cu
titlul Înșelătoria secolului XX (1)[7], precum și
pentru publicarea broșurii-pamflet intitulate SABIN
ORCAN $UPORT€R[8]. Toate datele legate de
aceste materiale publicate sunt detaliate
în Concluziile finale de la instanța de fond, dar sunt
reluate în sentința penală nr. 62/04.02.2021 și în
prima parte[9] a MOTIVELOR DE APEL, depuse
în 10 august 2021. În continuare, inclusiv în partea
a doua[10] a MOTIVELOR DE APEL, din 16
septembrie 2021, și în CONCLUZII SCRISE la
motivele de apel, am demonstrat detaliat și imbatabil
că sentința penală atacată este netemeinică și
nelegală.
Mai este necesar ca dvs., magistrații Curții de
Apel București (C.A.B.), să citiți aceste
documente, inclusiv aceste CONCLUZII
SCRISE suplimentare.
În rezumat. 1) Prin modul ilogic, arbitrar și – ca
atare – ilegal prin care este definit termenul
„holocaust“ în art. 6 al O.U.G. nr. 31/2002
(*republicată*), această ordonanță și
legile pendinte sunt ilegale și anticonstituționale,
după cum am relevat, minuțios, în Apelul meu. 2)
I.N.S.H.R.-„E.W.“ este înființat ilegal și acționează
contra Constituției și chiar a titulaturii sale: nu se
ocupă cu „studierea holocaustului din România“,
fiindcă nu are ce studia, ci face „poliție politică“,
analizînd presa și denigrînd valorile și personalitățile
României – dar, conducătorii României, de frică, nu
iau nici o măsură contra acestui institut-făcătură, ci,
dimpotrivă, acordă simbrii grase angajaților (vreo 15
inși). 3) Directorul I.N.S.H.R.-„E.W.“, Alexandru
Florian, este cel mai mare denigrator actual al
Istoriei, Culturii, Limbii Române, al Spiritualității
României[11], dar nu este anchetat „din oficiu“ și
acuzat de nici un procuror: lui îi este apărată
„libertatea de exprimare“. 4) În schimb, eu, care
apăr valorile naționale și interesele statului român,
sunt condamnat de o instanță de fond care nu numai
că nu este „independentă“, ci, dovedind lichelism,
deplină rea-intenție și o incultură vastă, manifestă
cea mai mare obediență față de ilegala O.U.G. nr.
31/2002, impusă din afara țării. 5) Prin falsificările
comise și prin răstălmăcirile părtinitoare favorabile
exclusiv denunțătorului Alexandru Florian,
magistrații implicați și instanța de fond intră sub
incidența art. 268, alin. (2), a art. 283 și a art. 297 din
Codul Penal.
Din aceste motive, solicit, din nou, Curții de Apel
să admită apelul, să modifice în tot sentința penală
atacată, întrucît este netemeinică și nelegală și să
dispună achitarea mea.
În drept. Este de notorietate că, de la Montesquieu
încoace, în virtutea Constituției în Stat există trei
Puteri: Executivul (Președintele țării și
Guvernul), Legislativul (Parlamentul) și Puterea
Judecătorească (Magistratura); teoretic, cele trei
Puteri sunt egale, independente și se controlează
reciproc pentru a se păstra un echilibru, pentru ca să
nu devină una dintre ele preponderentă, în dauna
celorlalte două. Dar inclusiv istoria noastră
postdecembristă atestă faptul că Executivul a
devenit preponderent întotdeauna, mai ales prin
Ministerul de Finanțe, care plătește lefurile
magistraților – majorate constant, și prin „Ministerul
Public pentru drepturi și libertăți“ – aceasta îi este
denumirea oficială integrală –, care, împreună cu
Ministerul de Interne, confecționează dosare cu
care-i șantajează îndeosebi pe magistrați și, în
genere, pe indezirabilii politici. În acest sens,
elocvente sunt două fapte: primul, recent, atestînd
deplina obediență față de colegii săi, ministrul
Justiției, reinstalat frecvent[12] în această funcție,
Cătălin Predoiu[13], le-a mărit – pe „șest“, cum zic
țiganii – salariile magistraților cu 20 la sută (!), în 31
decembrie 2021 – cînd poporenii se pregăteau de
Revelion; a doua probă indubitabilă – dintre multe
altele – a spiritului de gașcă al majorității
procurorilor este cazul Anei Maria Pătru, președinta
Agenției Electorale Permanente[14]; sunt, apoi,
antologice, printre altele: cazul judecătorului Ion
Stan – care a murit după două luni de la eliberarea
din pușcărie de bine ce fusese „tratat“ acolo – și
cazul judecătorului Stan Mustață[15] – care a murit
în timp ce era transportat la o închisoare de „maximă
securitate din Giurgiu!“, deși grav bolnav și nu putea
să evadeze nici măcar dintr-o pușcărie obișnuită.
Sunt doar cele mai revoltătoare cazuri de mașinații
ale Executivului contra unor membri ai Magistraturii
pentru a-i face pe ceilalți obedienți (citește: a-i
22
înfricoșa/a-i pune cu „botul pe labe“/a le pune
pumnul în gură)!
2. Ignoranța și lipsa de profesionalism ale
instanței de fond, atestate de C.S.M.
Doamnă Președintă, Onorată Curte,
Deplina paupertate profesională, intelectuală și
culturală a magistraților în privința rezolvării
proceselor privind problema holocaustului este
confirmată inclusiv de Raportul 21424-1 al
Comisiei judiciare a Consiliului Superior al
Magistraturii (C.S.M.). În consecință, în cele 110
pagini ale Raportului, C.S.M. propune un set de
măsuri pentru înlăturarea acestei incompetențe și
ignoranțe. Totuși, în pofida incompetenței depline
existente atestate în Raportul 21424-1, Comisia
judiciară se contrazice și etalează excelența modului
în care instanța de fond a Judecătoriei Sectorului 3 –
recte judecătorul Cristian Dumitru – ar fi rezolvat
„cazul Zărnescu“[16]! Mai mult! În totală
contradicție cu paupertatea sa intelectuală, s-a
dispus „delegarea domnului judecător DUMITRU
CRISTIAN în funcţia de preşedinte al Secţiei penale
a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, începând cu
data de 11.06.2021, până la revenirea titularului pe
post, dar nu mai mult de 6 luni“[17].
În decizia de condamnare a instanței de fond,
judecătorul Cristian Dumitru, cu „gîndirea sa
suverană, infailibilă și intangibilă“ – cum se exprimă
fastidios avocații în sala de judecată ca să le gîdile
magistraților amorul propriu, pentru a obține
o captatio benevolentiae –, afirmă că declarațiile
martorilor „inculpatului Vasile Zărnescu“, reputații
profesori universitari dr. Corvin Lupu și dr. Ion
Coja, nu au fost luate în seamă pe considerentul că
aceștia „au venit să îl apere și să-i diminueze
vinovăția“ (sic).
Nici măcar un idiot nu poate afirma că un învinuit
ar putea să-și aducă martori nu ca să îl apere, ci,
dimpotrivă, să îl acuze! Firește, judecătorul Cristian
Dumitru nu este, probabil, idiot: dar, în mod cert,
este ticălos! Într-un articol din 22 aprilie 2009, în
care-i luam apărarea lui Gigi Becali, făceam această
observație: «Într-adevăr, Victor Ciutacu, Mircea
Badea et comp. greşesc profund când afirmă despre
un magistrat (judecător, judecătoare, procuror) că
este „tâmpit/ă“. Dar ei greşesc nu în sens absolut,
adică nu pentru că respectivul magistrat nu ar fi,
realmente, tâmpit, ci pentru că, atribuindu-i acest
calificativ, îi acordă, ipso facto, circumstanţe
atenuante. În sensul afirmaţiei lui Iisus Hristos:
„Iartă-l, Părinte, că nu ştie ce face!“ Nu este, însă,
cazul aici: adică magistraţii nu trebuie iertaţi sub nici
un motiv, căci ei ştiu ce fac! (…) De aceea,
magistraţii de teapa asta nu trebuie calificaţi ca
„tâmpiţi“, pentru că, esenţialmente, respectiva
apreciere este profund greşită: ei trebuie
caracterizaţi ca perverşi, diabolici, pentru că au
suficientă raţiune ca să găsească – deliberat, deci cu
„rea intenţie“! – argumente cu care să „ia faţa
proştilor“. Desigur, este foarte posibil ca
judecătoarea în cauză să fie – literalmente şi
ca individă – tâmpită, iar, adeseori, chiar aşa şi este;
dar, prin funcţia sa, ea nu poate fi tâmpită, deoarece
este judecătoare, deci judecă şi condamnă prin
„gândirea sa suverană şi infailibilă“! Ca atare,
fiind, oficial, infailibilă şi, de aceea, inamovibilă, ea
dă sentinţe „definitive şi irevocabile“. Aşadar, prin
statutul său oficial, judecătorul, ca individ, nu poate
fi tâmpit tocmai pentru că este infailibil oficial! De
aceea, chiar dacă judecătorul este tâmpit de la
natură, el nu este şi nu poate fi tâmpit în virtutea
rolului cu care l-a învestit statul şi cu care îl
creditează, în sens larg, societatea: cel care împarte
DREPTATEA. De altfel, după cum am mai scris în
alte dăţi, şi aşa cum remarcase şi Victor Ciutacu în a
doua emisiune „Sinteza zilei“ consacrată
„Scandalului Becali“, magistraţii „se cred un fel de
Dumnezeu“. Şi, într-adevăr, dacă aţi observat mai cu
atenţie comportamentul judecătorului în instanţă, el
se străduieşte să inducă opiniei publice – şi, în mod
expres, justiţiabililor cărora li se adresează de la
înălţimea podiumului – ideea că EL este
JUDECĂTORUL: aşa cum Dumnezeu te va chema
la Judecata de Apoi, tot aşa judecătorul te cheamă la
JUDECATA lui din instanţă. Şi, din punct de vedere
teoretic şi moral, acesta este statutul lor social: de
judecători supremi, în virtutea statutului
constituţional al Puterii Judecătoreşti, de a treia
Putere în stat, independentă, infailibilă şi – mai ales
– inamovibilă. E drept, în realitate am văzut că nu
este independentă – fiind manevrată politic –,
infailibilă nici atât, dar inamovibilă a ajuns să fie
prin faptul că toţi judecătorii obţin imediat
inamovibilitatea indiferent de vechimea în muncă,
de experienţa de viaţă şi profesională, de probitatea
morală etc.»[18] De altfel, în alte articole, publicate
în revista Națiunea anterior criminalei revizuiri din
noiembrie 2003 a Constituției, afirmasem că o reală
reformă a Justiției nu se poate face decît începînd
cu scoaterea procurorilor din rîndul
magistraților și plasarea lor în băncile avocaților,
ca egali ai acestora, deoarece prin statutul lor de
atunci – care constituia „cătușe sovietice“, după cum
apreciase Răzvan Savaliuc[19], statut pe care îl au și
acum –, „dețineau prea multă putere“, cum avea să
recunoască, spăsită, și ministrul Justiției de atunci,
Rodica Stănoiu[20]. Avocatul îl apără pe cetățean,
dar procurorul apără statul împotriva cetățeanului,
cum denunțase, cu regret, reputatul istoric Dinu C.
Giurescu!
La ultima ședință de judecată de la Curtea de Apel,
dna avocat Minerva Chiriac a propus reaudierea
martorilor mei, spre a le fi luare în seamă noile
declarații, deoarece instanța de fond le-a calificat pe
cele anterioare ca fiind „circumstanțiale“, ignorîndu-
le. Domnia sa a solicitat, firește, achitarea mea, dar,
dacă, prin reducere la absurd, instanța nu consideră
că trebuie să fiu achitat, a mai cerut, în subsidiar, să
micșoreze pedeapsa la nouă luni de închisoare cu
23
amînare. Instanța Curții de Apel nu a admis cererea
reaudierii apărătorilor mei.
Această respingere presupune două situații: 1) ori
că instanța Curții de Apel va citi declarațiile
martorilor mei, rezumate de grefieră, poate le va și
asculta, in extenso, de pe înregistrarea magnetică, și
le va lua în considerare; ori, 2) va lua de bună
deprecierea lor de către judecătorul Cristian
Dumitru! Ținînd cont de turnura negativă a
procesului de pînă acum, imprimată de atît de reaua-
credință a magistraților anteriori, cît și de directivele
politice – exercitate de președintele Klaus Iohannis
și de grupurile iudaice de presiune, este de așteptat
să se mențină în lucru a doua variantă.
Dacă judecătorul Cristian Dumitru a anulat
mărturiile a doi profesori universitari, mari
personalități în domeniul lor și doctori autentici – și
nu ca ăștia de azi, făcuți prin diverse proptele și cu
lucrări plagiate –, atunci trebuie să cunoașteți
îndeaproape care este valoarea perso-nulităților
magistraților Dimitrie Bogdan Licu, Oprică-Florin
Cîrciumaru, Corina Diaconu și Cristian Dumitru,
care au instrumentat dosarul penal, ca să se supună
politrucului Al. Florian.
Cazul Dimitrie Bogdan Licu.
Arătam, în Apelul declarat, că, pentru modul
greșit, abuziv și ilegal în care a fost instrumentat,
încă de la început, acest proces penal, principalul
vinovat – cel care s-ar fi „sesizat din oficiu“ ca o
veritabilă marionetă trasă de sforile oculte ale
„Puterii iudaice“[21] – care, în mare parte, „conduce
România“, cum „a spus-o, în direct, la postul B1TV,
Radu Moraru“[22] și de care trebuie să „ne
emancipăm“ – adică să ne eliberăm –, după cum ne
prevenise Karl Marx: „…ist die Emanzipation der
Gesellschaft vom Judentum“[23]. Am explicat
această remarcă a lui Marx în partea a doua
a MOTIVELOR DE APEL[24].
Dimitrie Bogdan Licu a imprimat direcția de
„anchetare“ ca urmare a șantajului făcut asupra lui,
ca plagiator, dezvăluit în Notele scrise pe care le
depusesem la dosar pentru termenul din 13 mai
2016, publicate pe 6 site-uri, în chiar vremea
depunerii lor la dosar[25]; el este faimosul și de
neclintit procurorul general interimar Dimitrie
Bogdan Licu[26]. După cum vedeți, Notele scrise au
fost citite de mulți români, numai de magistrați nu!
În calitate de redactor-șef al
revistei JUSTIȚIARUL[27], am adresat o Scrisoare
deschisă domnului Klaus Werner Iohannis,
președintele României, doamnei Viorica Dăncilă,
prim-ministrul României, doamnei Ana Birchall,
ministrul Justiției, inclusiv, sub nr.
1/16514/20.08.2019, doamnei Lia Savonea,
președinta C.S.M. (la acea vreme; cf. anexa 1), în
care am cerut încarcerarea procurorului general
interimar Dimitrie Bogdan Licu, întrucât este
plagiator – care-i faptă penală și trebuia condamnat,
chiar dacă el însuși „a cerut să i se RETRAGĂ titlul
de doctor[28] (!) – și compromite definitiv Justiția.
Evident, nici un „adrisant“ nu a dat vreun răspuns,
deși sunt obligați de lege să răspundă. Iar acum,
Comisia judiciară a C.S.M., care avea datoria să
anuleze procesul inițiat de Dimitrie Bogdan Licu-
Plagiatoru’[29], întrucât este nefondat, prezintă
condamnarea colonelului Zărnescu dată de instanța
de fond ca model de urmat! Fost asistent
veterinar[30], D.B. Licu a făcut „Dreptul“ la
Universitatea „Spiru Haret“ – toate organizațiile
sunt speriate de „harețeii“ incompetenți și nu știu
cum să le refuze angajarea! –, apoi, a ajuns procuror
și, pe căi oculte, masonice[31], a fost promovat
procuror general interimar, deși este un corupt[32].
Anterior, în 25 martie 2019, adresasem un
apel[33] similar dlui ministru al Justiției Tudorel
Toader (cf. anexa 2), dar și acesta se fofilase,
deoarece el fusese conducătorul științific al lucrării
de doctorat al lui Dimitrie B. Licu – ocazie cu are
semnase „ca primarul“, cum că lucrarea nu este
plagiată – și, deci, nu avea cum să-și dea cu Dreptu-
n-stîngu!
Trebuie reținut că, în timpul activității de presă de
denunțare a plagiatului comis de procurorul general
adjunct Dimitrie Bogdan Licu, s-a apelat la
CNATDCU pentru a i se anula diploma și a i se
retrage titlul de doctor în drept. Dar oficialii de la
CNATDCU, din Ministerul Învățămîntului au
pretins că nu se poate[34]! Prevalîndu-se de faptul
că „nu are patalama de plagiator“ de la CNATDCU,
președintele Klaus Iohannis l-a menținut în funcția
de procuror general-adjunct, iar ministrul de Justiție
Cătălin Predoiu chiar a vrut să-l renumească
procuror general interimar[35]! Aceeași tergiversare
o face CNATDCU în cazul procesului penal deschis
contra premierului Nicolae Ciucă (pupila lui
Iohannis) pentru teza sa de doctorat – caz semnalat
de aceeași perseverentă Emilia Șercan[36]; un
comentator anonim, la fel, scrie: „Dacă vroiau
deschideau dosar penal și pentru ÎNȘELĂCIUNE,
respectiv sumele – câteva zeci de mii de euro –
încasate de doctor în ani de zile, ca spor la salar“.
Acesta, Dimitrie B. Licu-Plagiatoru’, este
individul care a dispus R.U.P., reluarea urmării
penale[37]! Practic, C.S.M. a comis mușamalizarea
cazului, mai ales că jumătate dintre membrii săi sunt
procurori și foști colegi de facultate. Adică spiritul
lor de gașcă a fost mai puternic decît rectitudinea
morală, competența profesională și obligația
respectării legii!Într-o primă concluzie, întregul
proces este rezultatul favorizării exclusive a
denunțătorului Alexandru Florian de către Dimitrie
Bogdan. Licu prin încălcarea tuturor procedurile
penale, ajungîndu-se, după cum am demonstrat,
inclusiv la ticluirea de probe contra mea – ceea ce
atrage pedepsirea penală exemplară a tuturor
magistraților implicați!
Cazul Oprică-Florin Cîrciumaru
24
Și procurorul Oprică Cîrciumaru „are bube-n cap“.
Acesta a urmat Facultatea de drept a Academiei
Naționale de Poliție, cunoscută ca una dintre cele
mai rău famate instituții de învățămînt. După
absolvire, nu s-a prezentat la postul de polițist pentru
care-l pregătise statul, motiv pentru care Ministerul
de Interne l-a dat în judecată ca să își recupereze
banii de școlarizare. Proaspătul polițist s-a
îmbățoșat, bazîndu-se pe proptelele sale oculte, și a
contestat procesul intentat de Ministerul de Interne,
dar, firește că a pierdut. Vorba cîntecului din vremea
Socialismului biruitor: „Și nu te pune, bă, cu
Melițiea, Melițiea, că ei te bagă, bă, la gherlă, la
gherlă…!“ Oricum, a schimbat macazul: s-a vrut
procuror. De fapt, acesta a fost scopul abscons al
infiltrării lui printre milițieni: să se strecoare mai
lejer în sistemul juridic, deoarece, dacă ar fi dat
direct examen de admitere la Drept, nu ar mai fi
intrat nici azi. A fost notat la examenul de atestare
ca procuror cu nota 6 (șase), ceea ce-l făcea inapt să-
l promoveze; a contestat din nou și – cu ajutorul
acelorași proptele care-l manevrau – a fost
„reevaluat“ la nota 8 (opt)! Și iată-l ajuns procuror
la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Giurgiu. O să
mai auzim de orășelul ăsta, Giurgiu: nu doar că „auzi
cîinii lătrînd în Giurgiu“, dar auzim și că mulți
magistrați trec prin Giurgiu și „își fac mîna“ acolo!
Nici Oprică Cîrciumaru nu a făcut „mulți purici“ în
Giurgiu și, printr-un decret al lui Klauss
Iohannis[38], a fost mutat la Parchetul Judecătoriei
Sectorului 2 (P.J.S.2). Știindu-se cu spatele asigurat,
aici a făcut alte coțcării.
1. „Fanul lui Kovesi, clasare dubioasă –
Procurorul Oprică-Florin Cîrciumaru de la PJS2
a închis un dosar de construcții fără autorizație pe
motiv că acuzatul fusese deja sancționat cu
amendă de ISC, iar altă măsură penală ar fi
echivalat cu o dublă pedeapsă. Soluția lui
Cîrciumaru a fost desființată de instanță. Părțile
vătămate susțin că făptuitorul ar fi vărul Monicăi
Macovei.
2. Procurorul Cîrciumaru a semnat pentru
susținerea lui Kovesi (documente)“[39].
3. Florin-Oprică Cîrciumaru a participat la un
protest pentru susținerea lui Kovesi, ținut pe
treptele Curții de Apel București, deși protestul
este o acțiune interzisă magistraților.
4. Procurorul Florin-Oprică Cîrciumaru
figurează, la numărul 56, pe lista publicată de
ziarul Cotidianul.ro[40], referitoare la „acoperiții
din Justiție“, deși, conform art. 7, alin. 1
din Legea 303/2004 privind statutul procurorilor
şi judecătorilor, „Judecătorii, procurorii,
magistrații-asistenți, personalul de specialitate
juridică asimilat acestora și personalul auxiliar de
specialitate al instanțelor judecătorești și
parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv
acoperiți, informatori sau colaboratori ai
serviciilor de informații“.
 5. «În plus, Elena Bercea și fiii săi susțin că
procurorul Florin Cîrciumaru le-a
refuzat administrarea probelor cu martori,
înscrisuri și expertiză. De asemenea, magistratul
nu a solicitat puncte de vedere de la ISC sau
Ministerul Culturii, reclama familia Bercea.
[Remarcați, deci, că Cîrciumaru are o practică
permanentă de ilegalități!]
Altfel, în ceea ce-l privește pe procurorul Oprică
Cîrciumaru, acesta a devenit cunoscut în iunie 2018,
când a semnat, alături de alți 715 procurori și 205
judecători, o așa-numită „declarație de
independență“, exprimându-și revolta legată de
Decizia CCR nr. 358/2018, prin care Curtea
Constituțională a României l-a obligat pe
președintele Klaus Iohannis s-o revoce pe Laura
Kovesi de la conducerea DNA[41]».
6. În același sens, al potlogăriilor comise, în
pag. 21, la pct. 6, jos, din rechizitoriul lui, pe care
s-a bazat judecătorul Cristian Dumitru,
procurorul Oprică Cîrciumaru disjunge cauza și
vrea să facă o nouă anchetă penală referitoare la
„pretinsa lansare și punere în vînzare, din
8.04.2016, a cărții posibil
intitulate HOLCAUSTUL – GOGORIȚA
DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de
holocaust“. Or, tocmai lansarea și vînzarea
efectivă a cărții fuseseră incriminate, folosind,
textual, titlu de mai sus, de cei patru acuzatori în
sesizările lor: Maximilian Marco Katz, Aurel
Vainer, Liviu-Ștrul Belis și Alexandru Florian.
Există în dosar chiar și DVD-ul cu lansarea,
furnizat de către acuzatori – pe lîngă multele
articole de presă, pe care le-am depus la dosar și
pe care le-am evidențiat în Întîmpinarea depusă
la Tribunalul București! Mai mult, procurorul
Oprică Cîrciumaru scrie că această carte – de 810
pagini – nu există. Dacă nu există și este vorba
doar de o pretinsă lansare, de vreme ce
reclamanții nu au depus nici un exemplar al cărții
la dosar, deci nu au nici o dovadă în sprijinul
sesizărilor lor, atunci ancheta penală ulterioară,
preconizată de Cîrciumaru prin disjungere, nu
mai are obiect! Însă, așa cum am relevat
în Memoriul depus în probațiune în 27.02.2020,
cartea din ediția din 2015, lansată în 08.04.2016,
trebuia depusă la dosar ca probă indubitabilă de
către cei patru reclamanți, sau măcar de către
Maximilian Marco Katz[42] – căci fusese primul
care a reclamat-o la Parchetul General de pe lîngă
Înalta Curte de Casație și Justiție (Î.C.C.J.) –, iar
procurorul Oprică-Florin Cîrciumaru era obligat
să le-o ceară în mod imperativ, sub sancțiunea
respingerii sesizărilor lor. Dar nu le-a cerut-o,
căci directiva politică primită de el era să le
favorizeze reclamațiile.
Acum porcurorul Oprică-Florin Cîrciumaru stă la
pîndă și așteaptă validarea condamnării mele,
comisă de către judecătorul Cristian Dumitru, pentru
a redeschide partea din procesul penal care a fost
25
disjunsă în acel ultim rechizitoriu! Dar n-ar fi exclus
ca, pînă atunci, procurorul Oprică-Florin Cîrciumaru
să fie exclus din Justiție ca Cristi Dănileț!
Mai trebuie reținut un fapt semnificativ. Acest
dosar al meu a constituit un „cartof fierbinte“ în
mîinile procurorilor de la Parchetul Judecătoriei
Sect. 2 (P.J.S.2.) și, respectiv, al Judecătoriei Sect. 3
(P.J.S.3.) și, de aceea, îl pasau de la unul la altul, pe
motiv de competență teritorială -căci de competență
profesională nu putea fi vorba. Dosarul, deschis în
urma denunțului comis de antiromânul Alexandru
Florian din 14 martie 2014, fusese trimis la P.J.S.2.
– pe motiv că eu locuiesc în Sectorul 2 – de către
procurorul general Tiberiu Nițu, înainte să fie
debarcat intempestiv sub un pretext oarecare[43],
dar, de fapt, pentru a-i face loc promovării
procurorului-șnapan Augustin Lazăr, care-i
mușamalizase dosarele penale ale primarului
Sibiului și, apoi, ale președintelui României, Klaus
Werner Iohannis. Ulterior, în urma denunțului făcut
la Parchetul General de pe lîngă Î.C.C.J. de către
escrocul vamal cu dosare penale
mușamalizate[44] Maximilian Marco Katz – la care
s-au asociat ceilalți trei ashkenazi: Aurel Vainer,
Liviu-Ștrul Beris și Alexandru Florian –, s-a deschis
un alt dosar penal contra mea pentru publicarea
cărții HOLOCAUSSTUL – GOGORIȚA
DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust“,
2015, vol. 1, lansat în 8 aprilie 2016, dar la P.J.S.3.,
pe motiv că organizațiile celor patru antiromâni
rămași nepedepsiți își au sediile în Sectorul 3.
Plimbarea acestor două dosare de la P.J.S.2. la
P.J.S.3. și invers pe motiv de incompetență s-a
sfîrșit printr-un compromis: rechizitoriul l-a făcut
procurorul Oprică-Florin Cîrciumaru, de la P.J.S.2.,
iar sentința de condamnare a fost comisă de către
judecătorul Cristian Dumitru, de la J.S.3. Dar acest
compromis juridic – o altă încălcare a procedurii
penale – este grevat tot de incompetență – care a
marcat ca un fir roșu anchetele ambelor parchete –
și, în plus, poartă pecetea fabricării de „probe“ prin
falsificarea declarației mele de către judecătorul
Cristian Dumitru, după cum am demonstrat.
Cazul procuroarei Corina Diaconu
Despre aceasta nu se știu prea multe. Prestația ei la
instanța de fond a fost lamentabilă. În acea ultimă
ședință a instanței, dl prof. univ. dr. Ion Coja a vorbit
circa 70 de minute. Corina Diaconu, la final, a citit
un text cu care venise, deja, tipărit „de acasă“, deci
ea nu consemnase nimic din declarația dlui prof. Ion
Coja! În pledoaria sa, această procuroare a cerut
condamnarea mea la „3 ani închisoare cu executare
și confiscarea tuturor cărților“. Într-un tabel al
Ministerului Public figurează, la poziția nr. 51, ca
fiind detașată/delegată la D.I.I.C.O.T. (!), între
13.10.2021-13.04.2022, pe o „funcție de
conducere/de execuție“[45]! Nu se poate deduce
care-i funcția: de conducere sau de execuție! Cred că
de execuție. Căci, după „muie“ – cum zic țiganii –,
nu ar fi în stare să conducă nimic. Oricum, la instanță
venise încălțată în bascheți și, dacă îi dădeai jos roba
aia neagră de cioclu și o îmbrăcai cu niște fuste crețe,
la grăsimea ei ai fi putut-o confunda cu o pirandă
autentică.
Cazul judecătorului Cristian Dumitru
Și cazul acestuia este similar cu al lui Oprică
Cîrciumaru. Să-i analizăm ruta școlară și
profesională. A fost agent de poliție în Sectorul 6 al
Capitalei, între anii 2002-2007. În 2007 a absolvit
Facultatea de drept de la Academia de Poliție: deci a
urmat cursurile acesteia la „seral“ sau la „fără-
frecvență“ („f.f.“), deoarece era, simultan, angajat ca
agent. Vă dați seama ce „carte“ știe individul, căci
de cultură generală nu poate fi vorba! În intervalul
2007-2013 a activat ca ofițer de poliție în cadrul
D.G.P.M.B.-Poliţia Sectorului 6. Apoi, prompt,
printr-un decret al președintelui Traian Băsescu, a
fost numit, în decembrie 2013, judecător în cadrul
Judecătoriei Giurgiu[46]. Tot la Giurgiu! După care
a făcut, și el, o cerere de mutare la Judecătoria
Sectorului 1 din București[47], pe motiv că face
naveta București-Giurgiu, și pierde mult timp cu
naveta, timp care i-ar fi necesar să își mărească
pregătirea profesională. Dar, pînă atunci, ce păzise?
Oricum, prin asta recunoaște, implicit, că are o
pregătire profesională precară! C.S.M. nu i-a
aprobat prima cerere, argumentînd că Judecătoria
Giurgiu are deficit de cadre. Pînă la urmă, probabil
fiindcă provenea din lotul de la Academia de Poliție,
i s-a aprobat mutarea în Capitală, la Judecătoria
Sectorului 3. După publicarea deciziei de
condamnare a mea, s-a confesat în mediul său de
magistrați că „regretă sentința de condamnare, dar a
fost silit să o dea“. Însă a omis să spună cine l-a silit
și cine i-a însăilat textul, care i-a devenit o capcană.
Ca atare, am fost nevoit să îi fac plîngere penală
pentru fabricarea de „probe“[48]!
Trebuie reținut că Judecătoria Giurgiu a devenit
placa turnantă de plasare în sistemul juridic a
magistraților proveniți dintre absolvenții Academiei
de Poliție. Din surse sigure și demne de încredere,
am aflat că toți asemenea absolvenți sunt racolați
anterior de către Serviciile Secrete și sprijiniți să se
școlească, spre a servi ca ofițeri acoperiți în „cîmpul
tactic“ al Magistraturii – după cum se exprimase,
fără să gîndească prea mult, generalul plagiator
Dumitru Dumbravă[49]!
Este necesar ca C.S.M. să publice o statistică și o
listă nominală a magistraților proveniți de la
Academia de Poliție pentru a evalua ponderea
ofițerilor acoperiți! Nu trebuie să se înțeleagă că
dezavuez activitatea agenților acoperiți. Firește, este
necesar ca toate Serviciile Secrete care se respectă
trebuie să aibă informatori calificați și, îndeosebi,
ofițeri acoperiți în toate domeniile subsistemelor
sociale, pentru a controla vulnerabilitățile care
planează asupra societății. Directorul S.R.I. Virgil
Măgureanu comisese o mare gafă atunci cînd, prin
1993, a declarat în presă ca va publica lista cu
26
„informatorii Securității“. N-am aflat niciodată de ce
o făcuse – pentru „imagine“, pentru un „joc de
scenă“ etc. –, dar declarația sa a provocat un
adevărat cutremur în rețeaua informativă. Întrucît,
cum am mai relevat în alte materiale de presă și în
înscrisuri depuse la dosar, am fost, în acea vreme,
comandantul Biroului pentru Apărarea Ordinii
Constituționale, din cadrul Diviziunii de Analiză,
Sinteză și Informare a S.R.I., am constatat că, din
cauza acelei declarații, a scăzut drastic volumul
informațiilor, fiindcă informatorii – îndeosebi cei
din domeniul Magistraturii –, temîndu-se de
repercusiuni, au refuzat să mai colaboreze. De aceea,
activitatea ofițerilor acoperiți este o condiție sine
qua non a funcționării plenare a Serviciilor Secrete.
Problema de bază a ofițerilor acoperiți rezidă în
aceea că trebuie să fie cadre competente, culte,
oneste, de caracter, cu rectitudine morală, dedicate
apărării valorilor naționale și nu să se angreneze în
jocul unor clici pentru apărarea intereselor private și
dăunătoare țării – cum procedează magistrații din
dosarul meu.
Se știe că, în Socialism, în Miliție se angajau doar
cei care nu reușeau să promoveze examenul de
admitere la o facultate sau la o școală tehnică, sau
chiar la o școală profesională: adică erau tinerii cei
mai nedotați intelectual și cei mai slab pregătiți de
școală. Etapa postdecembristă este marcată de
degradarea celui mai important subsistem social,
care este principalul atuu strategic al societății:
învățămîntul, căci învățămîntul pregătește cadrele
necesare tuturor celorlalte subsisteme sociale. Or,
prestația juridică a magistraților descriși aici atestă
că ei fac din ignoranță o virtute și că manifestă o
deplină obsecviozitate față de directivele grupurilor
de presiune, că își încalcă statutul de independență a
Magistraturii; iar, ca foști ofițeri de poliție, este
evident că „dăunează grav societății“: sunt
magistrați toxici!
3. Paupertatea intelectuală și precaritatea
culturală și profesională a magistraților
Pe parcursul anchetei penale, din întreaga broșură-
pamflet SABIN ORCAN $UPORT€R, toți magistrații
implicați în instrumentarea procesului penal
declanșat de către Alexandru Florian contra mea s-
au împiedicat doar de fraza din pag. 96: „Eu nu neg
holocaustul – fiindcă nu poți nega ceva ce nu a
existat niciodată și pe nicăieri –,…“ și toți mi-au
cerut explicații mie și martorilor mei. La fel mi-au
cerut judecătorul Cristian Dumitru și procuroarea
Corina Diaconu, inclusiv în ședința din 11.01.2021.
Pe parcursul procesului, le dădusem acestora diverse
explicații, dar în ședința din 11.01.2021 am făcut
apel „la informațiile vizând paradoxurile logice și
juridice, pe care cu certitudine le-au dobândit
magistrații la cursurile Facultății de Drept“. De
aceea, am explicat că fraza respectivă, în care prima
propoziție, „Eu nu neg holocaustul“, este negată de
fraza imediat următoare, din apoziție „– fiindcă nu
poți nega ceva ce nu a existat niciodată și pe nicăieri
–,…“, căci propoziția „ceva ce nu a existat niciodată
și pe nicăieri“ este negarea propoziției inițiale „Eu
nu neg holocaustul“! Adică spui că „nu negi
holocaustul“, dar în fraza imediat următoare tot îl
negi, dar cu ale cuvinte, și afirmi că „e ceva ce nu a
existat“! Această exprimare constituie un paradox
parafrazat după „paradoxul lui Epimenide“,
cunoscut și comentat de peste 25 de secole[50].
Această explicație nu a fost consemnată în
încheierea din ședința respectivă, dar existența ei se
poate verifica din înregistrarea magnetică a
pledoariei mele finale. Numai că magistrații
respectivi, judecătorul Cristian Dumitru și
procuroarea Corina Diaconu, nu aveau habar de
„paradoxul lui Epimenide“ și, de aceea, au scris ceea
ce au crezut ei că aș fi zis eu: „E un paradox, o
parafrază după paradoxul lui Zenon“ (sic). Vedeți
pagina a 2-a a filei 118. Paradoxurile lui Zenon (căci
sunt mai multe și de esență exclusiv matematică!) nu
au nici o legătură cu paradoxul lui Epimenide, în
afară de faptul că sunt incluse în clasa paradoxurilor
logice. Și, oricum, în nici una din scrierile mele nu
figurează numele lui Zenon! Este evident că
judecătorul Cristian Dumitru nu a reținut numele lui
Epimenide și a apelat la Zenon, despre care auzise
oarecum, într-un fel, altfel ar fi căutat pe Wikipedia
numele lui Epimenide, așa cum a căutat numele lui
Potemkin, ca să-și înjghebe „ticluirea de probe“.
Este evidentă aici incapacitatea de comprehensiune
a judecătorului Cristian Dumitru, generată de
vacuumul său de cultură! Prin sintagma
„incapacitatea de comprehensiune“ nu vreau să îl
laud pe judecătorul Cristian Dumitru; această
sintagmă este forma academică a cuvîntului
„prostie“, dar am folosit-o pentru a evita un proces
de calomnie dresat de judecător. Este evident că noi
nu jignim aici pe nimeni, ci doar îi descriem!
Dar paupertatea intelectuală și precaritatea
culturală și profesională a magistraților sunt
confirmate și de Raportul 21424-1 al Comisiei
judiciare a C.S.M., îndeosebi în privința rezolvării
proceselor privind problema controversată și
spinoasă a holocaustului. În consecință, în
acest Raport, C.S.M. propune un set de măsuri
pentru înlăturarea respectivei incompetențe și
ignoranțe. Totuși, în pofida respectivei
incompetențe profesionale și intelectuale a
magistraților dezvăluită în Raportul 21424-1,
Comisia judiciară evocă excelența modului cum
instanța de fond a Judecătoriei Sectorului 3 ar fi
rezolvat „cazul Zărnescu“[51]. Revenim și
subliniem că de derularea acestui proces penal este
vinovat procurorul general interimar Dimitrie
Bogdan Licu-Plagiatoru’, care „s-ar fi sesizat din
oficiu“, ca urmare a incompetenței și abuzului
acestuia, precum și a manipulării sale de la „cele mai
înalte nivele“, denunțate în Notele scrise depuse la
dosar în 13 mai 2016.
27
O altă dovadă a agramatismului juridic al
magistraților o atestă faptul că, inclusiv în anul de
grație 2021, pe tot parcursul celor opt ani de
anchetare a mea pe baza denunțului lui Alexandru
Florian referirea la „O.U.G. nr. 31/2002“ s-a folosit
această formulare! Or, din 2006 și pînă acum trebuia
indicată prin exprimarea corectă juridic „O.U.G. nr.
31/2002 (*actualizată*)“[52], deoarece i s-au adus
„corectări“ eminamente greșite prin
legile pendinte ulterioare! Am relevat aceste greșeli
în partea a doua a MOTIVELOR DE APEL, cînd am
descris „bulibășeala legislativă“, din cauza căreia
O.U.G. nr. 31/2002 republicată a devenit și mai
neconstituțională decît fusese inițial!
Iar acum, Comisia judiciară a C.S.M., care avea
datoria să anuleze procesul inițiat de Dimitrie
Bogdan Licu-Plagiatoru, fost asistent veterinar și
ajuns procuror general interimar prin forțe
obscure[53], prezintă soluția de condamnare dată de
instanța de fond ca model de urmat! Culmea
solidarității de gașcă o atestă faptul că însăși Curtea
de Apel București „a respins ca neîntemeiată cererea
de renunțare la titlul științific de doctor. (…)
Motivarea Curții de Apel București în acest caz arată
că o astfel de procedură, de retragere a titlului de
doctor, nu exista în legislația mai multor țări
europene“[54]! Adică, ipocriții magistrați ai Curții
de Apel București implicați în acel dosar au recurs
la o găselniță: au aruncat „pisica moartă“ în curtea
Uniunii Europene! Suntem convinși că această
respingere nu a fost inițiativa doar a Curții de Apel
București, ci au existat și presiuni făcute de anumite
forțe oculte care erau interesate să-i mențină
procurorului general adjunct Dimitrie Licu glazura
de corectitudine – puternic șifonată – pentru ca
Dimitrie B. Licu să rămînă, în continuare, placa
turnantă a mașinațiilor comise în Magistratură.
Dovada luptelor intestine din Magistratură, care a
demascat, involuntar, respectiva ipocrizie și
mașinație a adus-o recent, în 5 noiembrie 2021,
publicația Comisarul.ro: „Premieră odioasă în
justiția din România: Bogdan Licu a obținut
retragerea titlului de doctor fără ca cineva să-i
verifice plagiatul“[55]! Să vedem dacă-i vor obliga
– pe el și pe toți ceilalți aflați în această situație de
plagiatori – să restituie și banii
încasați[56] necuvenit pentru titlul de „doctor“ (25
la sută din leafa de bază, și așa foarte mare!)! Să mai
remarcăm și alt aspect al făcăturii „doctorale“:
relevasem că nu este vorba de titlul de „doctor în
drept“ – cum ar fi fost normal, fie și de „doctor în-
drept-curmeziș“, cum i se potrivește mai bine lui
Bogdan Licu-Plagiatoru’ –, ci de „doctor în
informații“ (?!) sub conducerea generalului (r.)
Gabriel Oprea[57]. Prin asta imbecilii ăștia au
demascat involuntar faptul că Dimitrie Bogdan Licu
este ofițer acoperit al unor servicii de informații[58]!
După cum și acum se fac presiuni asupra Curții de
Apel pentru a-mi menține condamnarea, comisă de
judecătorul Cristian Dumitru, ca punct final al
ordonanței porcurorului general interimar Dimitrie
Bogdan Licu, de reluare a urmăririi penale a
„marelui și curajosului patriot Vasile I. Zărnescu“
(cum m-a caracterizat presa naționalistă și o mare
parte a comentatorilor), după ce, inițial, Parchetul de
pe lîngă Judecătoria Sectorului 2 declarase N.U.P.:
neînceperea urmăririi penale! În concluzie, întregul
proces este rezultatul favorizării exclusive a
denunțătorului, ex-activistul comunist Alexandru
Florian, năpîrlit în democrat anti-comunist devenit
intangibil[59], prin încălcarea tuturor procedurile
penale, ajungîndu-se, cum am demonstrat, inclusiv
la ticluirea de probe de către judecătorul Cristian
Dumitru contra „inculpatului“!
Pînă atunci, instanța Curții de Apel trebuie să
respingă toate alegațiile formulate de magistrații
care au instrumentat dosarul, să îmi admită apelul și
să înlăture condamnarea dată de către judecătorul
Cristian Dumitru. Chiar iudeii cinstiți trebuie să
ceară anularea acestei condamnări, deoarece este, în
mod clar, o condamnare abuzivă, obținută prin
presiuni politice, fapt care compromite însăși
încercarea evreilor onești de a-și asigura o
conviețuire pașnică în România, așa cum pretind ei
că ar dori, prin apelul la „toleranță“. În cazul
menținerii condamnării mele nu este exclusă o
radicalizare a revoltei românilor contra ashkenazilor
– adică să se producă fenomenul de care se îngrijora
placidul președinte Klauss Iohannis, cînd anul
trecut, de „ziua“ holocaustului, perora despre
necesitatea condamnării prompte a 14 Martie 2022
„negaționiștilor“, căci, altfel, „se fragilizează statul
de drept“[60]. Dar, reamintim, magistrații
(judecătorii și procurorii) sunt – teoretic –
independenți, dar, practic, sunt manevrați politic.
Mai mult. Procurorii, întrucît sunt subordonați
Ministerului Public, iar acesta este dirijat de către
Ministerul Justiției – care, ambele ministere, fac
parte din Executiv, adică din „guvernul meu“ (al lui
Iohannis) – rezultă că procurorii fac parte,
simultan, și din Puterea Judecătorească și din
Puterea Executivă, „independente (opuse!) și care
se controlează reciproc“ – ceea ce este absurd: este
schizofrenie politică! Așa că este tot o expresie a
schizofreniei politice paranoide ca Klaus Iohannis să
spună că „România și-a asasinat proprii cetățeni
evrei și țigani“, că „se fragilizează statul de drept“!
Care „stat de drept“, dle președinte Iohannis?!
„Statul tău“?! Ăla în care procurorii stau cu fundu-n
două luntri: și în Magistratură, și în Executiv?! Și,
cu tupeu, Klaus Werner Iohannis îndeamnă
Magistratura și Executivul, în 27 ianuarie 2021, „să-
i condamne de urgență pe negaționiști“, iar
judecătorul Cristian Dumitru, slugarnic, mă
condamnă în 4 februarie 2021!
Doamnă Președintă, Onorată instanță,
Pentru a echilibra balanța Justiției – pe care o ține,
legată fiind la ochi – este necesar să
respingeți mizeria juridică acumulată în acest
dosar de către magistrații-toxici sus-menționați și
28
să mă achitați. Dacă mențineți condamnarea
mea, condamnați România[61], căci înseamnă că
achiesați la ilegalitățile comise și vă compromiteți
împreună cu cei patru magistrați, care,
realmente trebuie dați afară din Justiție și
condamnați penal, pentru că au încălcat
independența Justiției și s-au supus directivei
politice, date de Klaus Iohannis, să creeze un
precedent, pornind de la care să-i condamne la
pușcărie pe toți patrioții români. Dacă
judecătorul Cristi Dănileț a fost exclus din
Magistratură doar pentru că a postat pe internet
niște videoclipuri[62] ridicole, gen Rambo VI –
deși, cum a declarat ex-ministrul Tudorel
Toader[63], trebuia exclus mai demult, pentru
alte fapte realmente grave –, atunci „cei patru
călăreți ai Apocalipsei“ României – Bogdan Licu,
Oprică Cîrciumaru, Corina Diaconu și Cristian
Dumitru – trebuie anihilați ca juriști! Pe ăștia,
vorba lui Victor Ponta: „Nici dacă-i împuști nu e
suficient!“[64].
În concluzie, vă rog să anulați în totalitate
sentința penală nr. 64/04.02.2021, dată de
judecătorul Cristian Dumitru, întrucît este
netemeinică și nelegală și să mă achitați.
Acest înscris conține 9 file.
În drept, dispozițiile art. 390 Cod procedură
penală.
Cu deosebit respect,
Vasile I. Zărnescu
DOMNULUI PREȘEDINTE AL CURȚII DE APEL
BUCUREȘTI
[1] Cf. http://cpcar.ro/Alexandru-Florian.php
[2] Cf. https://ioncoja.ro/urgenta-maxima-desfiintarea-institului-elie-wiesel/;
[3] Cf. https://www.cotidianul.ro/presedintele-sesizat-in-legatura-cu-instit-
holocaustului/ ; https://www.art-emis.ro/jurnalistica/sesizare-privind-functionarea-
ilegala-a-institutului-national-pentru-studierea-holocaustului-din-romania-elie-
wiesel ; http://ziare.eclub.ro/publicatie/?475 ; https://www.incorectpolitic.com/asociati
a-neamul-romanesc-depune-o-plangere-prealabila-impotriva-institutului-elie-wiesel/
[4] Cf. http://www.trezirealarealitate.ro/2021/02/ziua-infamiei-justitiei-romane-4-
februarie-2021/; https://www.art-emis.ro/jurnalistica/ziua-infamiei-ju-titi-i-romane-4-
februarie-2021; https://www.incorectpolitic.com/ziua-infamiei-justitiei-romane-4-
februarie-2021-condamnarea-mea-este-condamnarea-
romaniei/; https://ziarulnatiunea.ro/2021/02/17/ziua-infamiei-jutitiei-romane-4-
februarie-2021/; https://www.certitudinea.com/certitudinea-print/cazul-vasile-
zarnescu-sau-proba-veritatii-in-discriminarea-anticonstitutionala-a-
romanilor/; https://www.facebook.com/Trezirealarealitate.ro/posts/409383705396012
5
[5] Cf. https://www.incorectpolitic.com/articolul-pentru-care-a-fost-dat-in-
judecata-vasile-zarnescu/
[6] Cf. https://www.nytimes.com/1899/05/07/archives/an-american-in-seville-
traces-of-the-auto-da-fes-of-the-inquisition.html
[7] Cf. http://www.trezirealarealitate.ro/2019/07/inselatoria-secolului-xx-1/
[8] Cf. https://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/53603-iudele-autohtone-propaga-
Broșura este dezvoltată și republicată electronic
holocaustul.html.
aici: https://www.incorectpolitic.com/mlastina-mass-media-serial-complet/
[9] Cf. https://www.incorectpolitic.com/cum-se-face-azi-justitie-1-inlaturarea-
declaratiilor-martorilor-apararii-in-cazul-vasile-zarnescu-reprezinta-incalcarea-
dreptului-la-aparare/
[10] Cf. https://www.incorectpolitic.com/pe-16-septembrie-se-decide-viitorul-
libertatii-de-exprimare-in-romania-cum-se-face-azi-justitie-2-procesul-lui-vasile-
zarnescu/ ; https://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/55947-cum-se-face-azi-justitie-
2.html ; https://ziarulnatiunea.ro/2021/09/17/cum-se-face-azi-justitie-
3/ ; https://ioncoja.ro/apararea-dlui-vasile-zarnescu-este-fara-cusur/ . Vedeți textul
comasat aici: Dan Culcer, „Document lămuritor pentru un apel. Cazul Alexandru
Florian contra Vasile I. Zărnescu. Urmare“, pe https://arhiva-
romanilor.blogspot.com/2021/09/dan-culcer-document-lamuritor-pentru-un.html
[11] Cf. http://www.ziaristionline.ro/2015/09/10/ion-spanu-despre-dementa-
antisemitismului-marca-katz-si-florian-ii-lista-neagra-a-reprezentantilor-celor-84-
milioane-de-romani-antisemiti-parintele-justin-parvu-jurnalistii-victor-roncea-si/
[12] Cf. http://www.luju.ro/culise/vorbe-de-fumoar/vorbe-de-fumoar-10-08-2012-
cand-vor-fi-arestati-procurorii-care-servesc-interceptari-presei-din-dosarele-in-lucru
[13] Despre rolul pernicios al lui Cătălin Predoiu, cocoțat în repetate rînduri în
fotoliul ministrului Justiției, vedeți, pe larg, „Triumviratul malefic“,
aici: https://www.justitiarul.ro/triumviratul-malefic-valeriu-stoica-calin-andrei-
zamfirescu-si-arin-stanescu/. Între timp, Arin Stănescu s-a dus la Iehova, dar
„triumviratul“ s-a refăcut într-o triadă.
[14] Cf. https://www.news.ro/justitie/fosta-sefa-a-aep-ana-maria-patru-achitata-
definitiv-in-dosarul-in-care-era-acuzata-ca-ar-fi-cerut-mita-275-000-de-euro-
1922403207032020102319506658 ; https://www.antena3.ro/actualitate/ana-maria-
patru-numele-politicienilor-pe-care-dna-i-a-cerut-sa-ii-toarne-
583857.html ; https://www.g4media.ro/surse-nou-dosar-la-sectia-speciala-impotriva-
fostilor-procurori-dna-ploiesti-lucian-onea-si-cerasela-raileanu-plangerea-a-fost-
facuta-de-ana-maria-patru-fosta-sefa-a-
aep.html ; https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/procurorul-lucian-onea-innebunit-de-una-
dintre-fotografiile-cu-ana-maria-patru–
184407.html ; https://www.realitatea.net/stiri/actual/surse-lovitura-pentru-procurorul-
lucian-onea-urmarit-penal-pentru-fabricare-de-probe-in-dosarul-fostei-sefe-aep-
anamaria-patru_5fb62c2ef3d33505fe0f9c12
[15] Bogdan Gâlcă, „Asasinii și-au lăsat semnătura“, Lumea Justiției, 9 august 2018,
pe https://www.luju.ro/dezvaluiri/evenimente/asasinii-si-au-lasat-semnatura-
judecatorul-stan-mustata-a-fost-ucis-in-data-de-8-august-2018-la-fix-4-ani-dupa-ce-
in-8-august-2014-lotul-lui-dan-voiculescu-a-fost-condamnat-la-ani-grei-de-puscarie-
calvarul-lui-mustata-a-inceput-dupa-ce-dna-l-a-scos-in-cat; Simona Ionescu, „Cum a
fost chinuit în detenție fostul judecător Stan Mustață până când a murit“, Evenimentul
zilei, 10 august 2018, pe https://evz.ro/detentie-stan-mustata.html.
[16] Cf. http://www.inspectiajudiciara.ro/mix-content/assets/inspectia-
judiciara/uploads/2021-05/raport-21424-1-637565217578107374.pdf, pag. 94-96.
[17] Cf. https://www.csm1909.ro/ViewFile.ashx?guid=f56e89c1-ca85-42c1-b193-
1e610478cfce-InfoCSM
[18] Vasile Zărnescu, „Becali la beci!“, în Justițiarul, 22 aprilie 2009,
pe http://www.justitiarul.ro/becali-la-beci/
[19] Cf. http://www.ziua.ro/display.php?data=2002-01-14&id=80860. Vezi
și http://www.ziua.ro/display.php?data=2002-01-19&id=81282
[20] Vezi http://www.luju.ro/opinii/interviu/interviu-fostul-ministru-al-justitiei-
rodica-stanoiu-in-romania-de-azi-procurorul-are-prea-multa-putere-trebuie-lamurit-
statutul-procurorilor-ori-sunt-magistrati-si-suporta-toate-rigorile-acestui-statut-ori-nu-
si-atunci-vedem-ce-reglementare-adoptam-in-ti;
[21] Cf. https://www.unz.com/article/confronting-the-judeocracy-the-six-stages-of-
enlightenment/, cu traducerea aici: https://ioncoja.ro/puterea-
iudaica/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+i
oncoja+%28Ion+Coja%29; vezi și:
[22] Vezi: „A SPUS-O ÎN DIRECT – Radu Moraru: România este condusă de
Evrei“, pe https://www.incorectpolitic.com/a-spus-o-in-direct-radu-moraru-romania-
este-condusa-de-evrei/ Karl Marx,
[23] Karl Marx, Zur Judenfrage, pe https://www.amazon.com/Zur-Judenfrage-
German-Karl-Marx/dp/8026854705. Acest studiu a fost publicat și sub formă de
broșură cu titlul A World without Jeus: https://www.elefant.ro/a-world-without-
jews_4aa405e1-4cd9-4b4f-a88e-21a78feb4914; vezi
și http://www.mlwerke.de/me/me01/me01_347.htm; https://www.marxists.org/roman
a/m-e/1844/problema.htm; Karl Marx, „Contribuții la problema jidănească“, în Marx-
Engels, Opere, ediția a II-a. Editura politică, București, 1960, vol. 1, pag. 409-410. Cf.
și https://www.haaretz.com/israel-news/.premium.HIGHLIGHT.MAGAZINE-former-
pm-s-son-israel-was-born-in-sin-i-m-collaborating-with-a-criminal-country-
1.10220502; tradusă în românește aici: https://www.incorectpolitic.com/israel-s-a-
nascut-din-pacat-colaborez-cu-un-stat-criminal-declara-fiul-unui-fost-prim-ministru-
israelian/
[24] Ion Coja, „Apărarea dlui Vasile Zărnescu este fără cusur!“
pe https://ioncoja.ro/apararea-dlui-vasile-zarnescu-este-fara-cusur/
[25] NOTELE SCRISE au fost publicate aici:
http://www.justitiarul.ro/vasile-zarnescu-lupta-cu-prigonitorii-de-la-institutul-elie-
wiesel-si-cu-executantii-lor/;
https://arhiva-romanilor.blogspot.ro/2016/05/document-lamuritor-pentru-un-
proces.html;
http://ioncoja.ro/colonelul-vasile-zarnescu-versus-procurorul-general-dimitrie-
bogdan-licu-care-pe-care/.
http://www.art-emis.ro/analize/3531-cazul-zarnescu-i-legea-217-2015-trambulina-
inshr-ew.html
http://www.art-emis.ro/eveniment/3535-cazul-zarnescu-i-legea-217-2015-
trambulina-inshr-ew-2.html
http://www.art-emis.ro/eveniment/3544-cazul-zarnescu-i-legea-217-2015-
trambulina-inshr-ew-3.html
http://www.art-emis.ro/eveniment/3547-cazul-zarnescu-i-legea-217-2015-
trambulina-inshr-ew-4.html
https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2016/05/17/cazul-zarnescu-si-legea-
2172015-trambulina-i-n-s-h-r-e-w-1/
http://www.trezirealarealitate.ro/2017/03/note-scrise-privind-plangerea-penala-
contra-colonelului-rtg-vasile-i-zarnescu-facuta-de-catre-directorul-impostor-al-i-n-s-
h-r-e-w-alexandru-florian/
[26] Cf. https://ziare.com/bogdan-licu/procuror-general/detalii-nestiute-din-cariera-
lui-bogdan-licu-propus-de-catalin-predoiu-pentru-functia-de-prim-adjunct-al-
procurorului-general-1596354; https://www.comisarul.ro/articol/exploziv/doctorii-lui-
oprea-dau-buluc-sa-renunte-
l_800696.html ; https://www.juridice.ro/436133/procurorul-general-interimar-
renunta-la-titlul-de-doctor-din-motive-personale.html ; https://www.cotidianul.ro/licu-
la-inghesuiala-alta-palma-dupa-
ceafa/ ; https://www.comisarul.ro/articol/exploziv/procurorul-general-interimar-
bogdan-licu-
_729798.html;%20 ; https://veghepatriei.wordpress.com/2020/03/02/gunoiul-sri-
bogdan-licu-a-carui-sotie-este-ofiter-sri-cu-grad-de-colonel-fratior-de-loja-masonica-
cu-sorin-blejnar-a-primit-un-mare-sut-in-cur-cat-a-putut-sa-fure-si-ce-combinatii-de-
milioane-de-eu/
[27] Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu, „Procurorul general interimat Dimitrie
Bogdan Licu trebuie băgat la pușcărie“, https://www.justitiarul.ro/procurorul-general-
interimar-dimitrie-bogdan-licu-trebuie-bagat-la-puscarie/; https://ioncoja.ro/cerere-de-
arestare-a-procurorului-general/; https://ziare.com/bogdan-licu/procuror-
general/detalii-nestiute-din-cariera-lui-bogdan-licu-propus-de-catalin-predoiu-pentru-
functia-de-prim-adjunct-al-procurorului-general-1596354
[28] Cf. https://www.comisarul.ro/articol/exploziv/procurorul-general-interimar-
bogdan-licu-_729798.html
[29] Cf. https://www.comisarul.ro/articol/sistemul!-bogdan-licu-acuzat-de-plagiat-
si-imprumu_850984.html
[30] Cf. https://ziare.com/bogdan-licu/procuror-general/detalii-nestiute-din-cariera-
lui-bogdan-licu-propus-de-catalin-predoiu-pentru-functia-de-prim-adjunct-al-
procurorului-general-1596354
29
[31] Cf. https://veghepatriei.wordpress.com/2020/03/02/gunoiul-sri-bogdan-licu-a-
carui-sotie-este-ofiter-sri-cu-grad-de-colonel-fratior-de-loja-masonica-cu-sorin-
blejnar-a-primit-un-mare-sut-in-cur-cat-a-putut-sa-fure-si-ce-combinatii-de-milioane-
de-eu/
[32] Cf. https://www.cotidianul.ro/procurorul-general-interimar-licu-prea-bogat-si-
plagiator/
[33] Cf. https://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/53912-augustin-lazar-trebuie-inchis-
nu-demis.html; https://www.nationalisti.ro/procurorul-general-adjunct-dimitrie-
bogdan-licu-trebuie-bagat-la-puscarie/; https://www.justitiarul.ro/scrisoare-deschisa-
catre-ministrul-justitiei-redactorul-sef-al-revistei-justitiarul-solicita-revocarea-si-
demiterea-sefilor-%20parchetului-general-augustin-lazar-si-a-adjunctului-
sau/; https://www.incorectpolitic.com/la-puscarie-cu-procurorul-general-interimar-
dimitrie-bogdan-licu/
[34] Cf. https://www.incorectpolitic.com/emilia-sercan-versus-procurorul-dimitrie-
bogdan-licu/
[35] Sorin Semeniuc, „ Exclusiv: CNATDCU a suspendat analiza doctoratului lui
Bogdan Licu, teză suspectă de plagiat, deși două instanțe au refuzat o cerere în acest
sens a procurorului general adjunct“, g4media, 14 mai,
2020, https://www.g4media.ro/exclusiv-cnatdcu-a-suspendat-analiza-doctoratului-lui-
bogdan-licu-teza-suspecta-de-plagiat-desi-doua-instante-au-refuzat-o-cerere-in-acest-
sens-a-procurorului-general-adjunct.html
[36] Emilia Șercan, „Dosar penal la Parchetul General pentru teza plagiată a
premierului Nicolae Ciucă“, PressOne, 09.02.2022, pe https://pressone.ro/dosar-penal-
la-parchetul-general-pentru-teza-plagiata-a-premierului-nicolae-
ciuca?fbclid=IwAR2EejDgZgzrhUugUAOeuoE8MqlgW8jkMtsAr5RkjrU0DXcZmry
CRhWCxwc; cf. și: Bobi Neacșu, „PressOne: Dosar penal deschis în cazul tezei
plagiate a premierului Nicolae Ciucă“, PressOne, 10 februarie 2022, pe PressOne:
Dosar penal deschis în cazul tezei plagiate a premierului Nicolae Ciucă ; I. Ghe.,
„Premierul Ciucă – cercetat penal pentru plagiat“, Bursa, 11 februarie 2022,
pe https://www.bursa.ro/premierul-ciuca-cercetat-penal-pentru-plagiat-
68826543 ; https://www.libertatea.ro/stiri/dosar-penal-pentru-teza-plagiata-a-
premierului-nicolae-ciuca-3971498
[37] Cf. https://deveghepatriei.wordpress.com/2016/05/13/mizeria-umana-umana-
de-procuror-bogdan-licu-sri-l-a-trimis-in-judecata-pe-colonelul-sri-vasile-zarnescu-
aceasta-este-ordinul-din-partea-mossadului-si-mafiei-jidanesti-jegul-acesta-de-om-
care/
[38] Cf. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/186200
[39] Ilegalitatea procurorului Oprică-Florin Cîrciumaru este descrisă pe larg și
documentat aici: https://www.luju.ro/dezvaluiri/anchete/fanul-lui-kovesi-clasare-
dubioasa-procurorul-oprica-florin-circiumaru-de-la-pjs2-a-inchis-un-dosar-de-
constructii-fara-autorizatie-pe-motiv-ca-acuzatul-fusese-deja-sanctionat-cu-amenda-
de-isc-iar-alta-masura-penala-ar-fi-echivalat-cu-o-dubla-pedeapsa-solu. Vedeți
și: https://evz.ro/sustinatorul-lui-kovesi-desfiintat-de-instanta-caz-controversat-cu-
rudele-lui-macovei.html; https://monitoruljustitiei.ro/profesii-juridice-si-retele-
judiciare/judecatori/veste-buna-pentru-judecatoarea-care-l-a-desfiintat-pe-fanul-lui-
kovesi-18663255
[40] Ion Spînu, „Lista acoperiților din Justiție: 500 de procurori, 57 de judecători şi
126 de auditori“, Cotidianul.ro, 4 iunie 2018, pe https://www.cotidianul.ro/lista-
acoperitilor-din-justitie-500-de-procurori-57-de-judecatori-si-126-de-auditori/
[41] Cf. https://lege5.ro/Gratuit/gi4dgojyga4q/curtea-constitutionala-decizie-358-
2018?dp=gi3danbshe4dany
[42] Relatarea agenției HoitNews aici: https://www.hotnews.ro/stiri-esential-
20929734-mca-romania-acuza-intr-scrisoare-transmisa-procurorului-general-
presupus-colonel-sri-rezerva-publicat-carte-care-neaga-
holocaustul.htm; https://www.rfi.ro/social-86207-fost-ofiter-sri-reclamat-la-parchet-
pentru-o-carte-care-neaga-holocaustul. Vedeți
și: http://www.ziaristionline.ro/2011/02/21/cine-este-acuzatorul-parintelui-justin-
parvu-marco-maximilian-katz-implicat-intr-o-spaga-de-25-milioane-euro-pentru-
guvernul-nastase/ ; http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/in-urma-presiunii-
lui-maximilian-katz-academia-romana-nu-schimba-definitia-cuvantului-jidan-dar-va-
reintroduce-in-dex-mentiunea-peiorativ-
nerecomandat/; https://www.mediafax.ro/cultura-media/centrul-pentru-combaterea-
antisemitismului-in-cuvantul-jidan-se-afla-esenta-urii-fata-de-evrei-
8590667; https://www.hotnews.ro/stiri-esential-9725220-centrul-pentru-combaterea-
antisemitismului-cere-schimbarea-definitiei-cuvantului-jidan-din-
dex.htm; https://www.rfi.ro/social-49551-maximilian-katz-definitia-cuvantului-jidan-
trebuie-modificata; http://www.ziaristionline.ro/2015/09/09/maximilian-katz-
tovarasul-de-antisemitism-al-lui-alexandru-florian-intre-spaga-pentru-duty-free-si-
chestiunea-evreiasca-in-romania-i-ion-spanu-katz-si-florian-au-raspandit-in-lume-ca-
suntem-84/; http://www.ziaristionline.ro/2015/09/14/noi-antisemiti-in-raportul-
penalului-katz-eminescologul-constantin-barbu-si-presedintele-romaniei-klaus-
iohannis-iii/; https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2016/04/18/inchizitia-evreiasca-
in-tara-romaneasca/comment-page-1/.
[43] Cf. https://www.zf.ro/eveniment/tiberiu-nitu-fostul-procuror-general-urmarit-
penal-pentru-complicitate-la-abuz-in-serviciu-15054278
[44] Cf. http://www.ziaristionline.ro/2011/02/21/cine-este-acuzatorul-parintelui-
justin-parvu-marco-maximilian-katz-implicat-intr-o-spaga-de-25-milioane-euro-
pentru-guvernul-nastase/ ; https://www.incorectpolitic.com/destepenirea-dosarelor-
penale-ale-lui-maximilian-marco-katz-2/ ; https://www.incorectpolitic.com/cine-
urmareste-arestarea-profesorului-ion-coja-marco-maximilian-katz-de-la-centrul-
pentru-combaterea-romanismului/
[45] Cf. https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/NUMIRI_DELEGARI_DE
TASARI/2021/delegari_03112021.pdf
[46] Cf. http://portal.just.ro/236/Documents/Informatii%20publice/Informatii%
[47] Cf. http://old.csm1909.ro/csm/linkuri/18_10_2017__89627_ro.pdf
[48] Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu, „Plângere penală împotriva judecătorul
Cristian Dumitru, magistratul care l-a condamnat pe Vasile Zărnescu la închisoare
pentru delict de opinie“, Incorect Politic, 8 martie
2022, pe https://www.incorectpolitic.com/plangere-penala-impotriva-judecatorul-
cristian-dumitru-magistratul-care-l-a-condamnat-pe-vasile-zarnescu-la-inchisoare-
pentru-delict-de-opinie/; cf. și: idem, pe Trezirea la realitate, 8 martie
2022, https://www.trezirealarealitate.ro/2022/03/vasile-zarnescu-plangere-penala-
contra-judecatorului-cristian-dumitru/; site-ul Ion Coja, 8 martie 2022,
pe https://ioncoja.ro/plangere-penala/ ;
[49] Cf. https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23003973-fostul-general-sri-
dumitru-dumbrava-ramane-fara-titlul-doctor-dupa-plagiat-teza-doctorat.htm. Vezi
și: https://m.luju.ro/capul-lui-dumbrava-vrem-comisia-de-control-a-activitatii-sri-
cere-demiterea-generalului-dumitru-dumbrava-destituirea-lui-dumbrava-din-functia-
de-secretar-general-al-sri-nu-este-de-ajuns-generalul-sri-trebuie-anchetat-si-arestat-
de-urgenta-impreuna-cu-proc ; https://m.luju.ro/arestarea-lui-dumbrava-avocatul-
aurelian-pavelescu-cere-comisiei-parlamentare-de-control-a-activitatii-sri-sa-sesizeze-
parchetul-militar-dupa-marturiile-generalului-dumitru-dumbrava-privind-legaturile- 2100, potrivit unui studiu publicat în 2019 în revista Nature
cu-judecatorii-si-procurorii-din-campul-tactic-dumbrav
[50] Vedeți, pe larg, analiza acestui paradox în partea a doua a Motivelor de apel, Communications.
aici: https://www.incorectpolitic.com/pe-16-septembrie-se-decide-viitorul-libertatii-
de-exprimare-in-romania-cum-se-face-azi-justitie-2-procesul-lui-vasile-zarnescu/
[51] Cf. http://www.inspectiajudiciara.ro/mix-content/assets/inspectia- Așadar, va dispărea vreuna dintre aceste țări, orașe
judiciara/uploads/2021-05/raport-21424-1-637565217578107374.pdf, pag. 94-96.
[52] Cf. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/170134 sau state în întregime în timpul vieții noastre și am
[53] Cf. https://veghepatriei.wordpress.com/2020/03/02/gunoiul-sri-bogdan-licu-a- putea face ceva pentru a evita dezastrul?
carui-sotie-este-ofiter-sri-cu-grad-de-colonel-fratior-de-loja-masonica-cu-sorin-
blejnar-a-primit-un-mare-sut-in-cur-cat-a-putut-sa-fure-si-ce-combinatii-de-milioane- 3 milioane de locuitori ai insulelor din Pacific,
de-eu/
[54] Cf. https://ziare.com/bogdan-licu/procuror-general/detalii-nestiute-din-cariera-
nevoiți să se mute înainte de sfârșitul secolului
lui-bogdan-licu-propus-de-catalin-predoiu-pentru-functia-de-prim-adjunct-al- Potrivit Union of Concerned Scientists (UCS),
procurorului-general-1596354
[55] Cf. https://www.comisarul.ro/articol/premiera-odioasa-in-justitia-din-romania- Maldivele, alcătuite din 1.200 de insule mici de
bogdan-li_1284243.html; https://www.comisarul.ro/articol/exploziv/procurorul-
general-interimar-bogdan-licu-_729798.html corali și în care locuiesc aproximativ 540.000 de
[56] Cf. https://www.incorectpolitic.com/emilia-sercan-versus-procurorul-dimitrie- persoane, marchează cea mai plată țară de pe
bogdan-licu/ ; vezi și: https://ziare.com/stiri/eveniment/generalul-gabriel-raducanu-
fostul-rector-al-academiei-for-elor-aeriene-henri-coanda-ramane-fara-titlul-de-doctor- Pământ, cu o altitudine medie de doar 1 m. În cazul
1660180?utm_source=Breaking_News&utm_medium=Ziare.com&utm_campaign=E
mail_2021-02-03 ; https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/academia-sri-a-
în care Maldivele vor înregistra o creștere a nivelului
cerut-in-instanta-sa-fie-anulate-diplomelor-de-doctor-pentru-fiica-lui-gabi-oprea-si- mării de ordinul a doar 45 cm, vor pierde
mai-multi-generali-in-rezerva-
1359668 ; https://www.realitatea.net/stiri/politica/plagiate-academia-nationala-de- aproximativ 77% din suprafață până în 2100, potrivit
informatii-mihai-viteazu_5dcc926f406af85273d73a87 ; https://pressone.ro/primii-14-
plagiatori-ai-academiei-sri-raman-fara-titluri-dar-isi-pastreaza- UCS.
diplomele ; https://pressone.ro/avalansa-de-procese-deschise-de-academia-sri- O altă țară cu o altitudine medie extrem de scăzută
impotriva-doctorilor-plagiatori ; https://www.gandul.ro/stiri/academia-de-informatii-
a-sri-cere-in-instanta-anularea-a-peste-30-de-diplome-de-doctor-obtinute-fraudulos- – aproximativ 1,8 m deasupra nivelului mării – este
printre-doctorii-cu-verdicte-de-plagiat-sunt-si-fiica-ginerele-si-secretar-
19494866 ; https://evz.ro/sefi-serviciile-secrete-
Kiribati. Această mică insulă din inima Pacificului,
plagiat.html ; https://putereaacincea.ro/dumnezeu-sa-o-odihneasca-in-pace-si- cu o populație de aproape 120.000 de locuitori, ar
lumina/ ; https://putereaacincea.ro/doi-profesori-ai-universitatii-nationale-de-aparare-
autori-ai-unui-volum-plagiat-de-relatii-internationale/ ; http://www.cnatdcu.ro/wp- putea pierde două treimi din teritoriul său dacă
content/uploads/2019/03/Rapoarte-Sesizare-Plagiat_Dumitru-DUMBRAVA.pdf ; etc.
[57] Emilia Șercan, „Al treilea plagiat coordonat de Gabriel Oprea: Bogdan Licu, nivelul mării va crește cu 1,5 metri.
prim-adjunct al procurorului general al Romaniei“, HoitNews.ro, 31 august 2015,
pe http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20390210-exclusiv-treilea-plagiat-coordonat-
gabriel-oprea-bogdan-licu-prim-adjunct-procurorului-general-romaniei.htm; Elena De fapt, aproape toți cei care locuiesc pe o insulă
Dumitrache, „Licu s-a pus bine cu noua Securitate“, Lumea Justiției, 14 martie 2016,
pe https://www.luju.ro/dezvaluiri/evenimente/licu-s-a-pus-bine-cu-noua-securitate-
din Pacific riscă să fie grav afectați de creșterea
parchetul-general-si-a-prezentat-bilantul-de-activitate-pe-2015-in- nivelului mării. Aproximativ 3 milioane de locuitori
aula-inm-procurorul-general-bogdan-licu-s-a-frant-in-fata-sefilor-sri-generalii-sri-
florian-coldea-si-dumitru-dumbrava-au-venit-din-nou-in-uniformele-m ai insulelor din Pacific trăiesc la mai puțin de 10 km
[58] Vezi și supra, nota 53.
[59] Cf. https://www.incorectpolitic.com/mmm-alexandru-florian-este-intangibil/ de coastă și, prin urmare, ar putea fi nevoiți să se
[60] Cf. https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/klaus-iohannis-mesaj-de- mute înainte de sfârșitul secolului, potrivit Science
ziua-internationala-de-comemorare-a-victimelor-holocaustului-pericolul-urii-
reinnoite-inca-pandeste-perfid-1441043 and Development Network, o organizație non-profit
[61] Cf. https://www.incorectpolitic.com/batranul-colonel-vasile-zarnescu-nu-a-
tremurat-a-tras-primul/
axată pe facilitarea învățării științifice.
[62] Vezi https://www.hotnews.ro/stiri-esential-25240153-judecatorul-cristian- China, cea mai afectată de schimbările
danilet-fost-exclus-csm-din-magistratura-decizia-nu-este-definitiva-danilet-postat-
doua-clipuri-tiktok-legate-viata-mea-privata.htm nivelului mării
[63] Vezi https://www.hotnews.ro/stiri-esential-25254532-tudorel-toader-sunt-
surprins-danilet-fost-exclus-atat-tarziu-din-magistratura-danilet-avut-trei-modele- Creșterea nivelului mării a dus deja la dispariția a
viata-tata-sensei-profesorul-tudorel-toader.htm; cf. cel puțin cinci „insule de recif cu vegetație” care
și https://www.luju.ro/magistrati/instante/sa-auda-colegii-lui-judecatorii-iata-sentinta-
prin-care-revocatul-vasilica-danilet-s-a-intors-in-csm-judecatorul-vasile-bicu-de-la- făceau parte anterior din Insulele Solomon, iar „alte
cab-prin-executarea-actului-administrativ-ar-insemna-ca-reclamantul-sa-se-intoarca-
la-judecatoria-oradea-de-unde-a-fost-ales
șase insule se confruntă cu o recesiune severă a
[64] Mioara Maxim, „Ponta, despre guvernanti: Nici daca-i impusti nu e țărmului”, potrivit unui studiu din 2016 publicat în
suficient“, informatiazilei.ro, 25 aprilie 2012, pe http://www.informatia-
zilei.ro/sm/ponta-despre-guvernanti-nici-daca-i-impusti-nu-e-suficient/; Laura revista Environmental Research Letters.
Ciobanu, «Victor Ponta, despre Coaliția majoritară: “Nici dacă-i împuşti nu e
suficient!”», Evenimentul zilei, 25 aprilie 2012, pe https://evz.ro/victor-ponta-despre- Țara în care cei mai mulți oameni vor fi potențial
coalitia-majoritara-nici-daca-i-impusti-nu-e-suficient-978435.html; Horea Stoica, afectați de schimbările nivelului mării este China, cu
„Ponta, socheaza: Nici daca-i impusti pe guvernanti nu e suficient“, stiridecluj.ro,
25.04.2012, pe https://www.stiridecluj.ro/politic/ponta-socheaza-nici-daca-i-impusti- 43 de milioane de persoane aflate în zone de coastă.
pe-guvernanti-nu-e-suficient?; Cristian Andrei, «Ponta a revenit la declaraţiile-ŞOC:
“NICI DACĂ ÎI ÎMPUŞTI NU ESTE SUFICIENT” – VIDEO», gandulinfo, 25 apr
Alte țări care se vor confrunta cu probleme majore
2012, pe http://www.gandul.info/politica/ponta-a-revenit-la-declaratiile-soc-nici-daca- legate de creșterea nivelului mării sunt Bangladesh,
ii-impusti-nu-este-suficient-video-9571610; ***, «Victor Ponta ii critica pe guvernanti
in scandalul pensiilor: “Nici daca-i impusti nu e suficient”», stirileprotv.rDumitru unde 32 de milioane de oameni vor fi în pericol până
Cristiano, 25 aprilie 2012, pe http://stirileprotv.ro/stiri/politic/ponta-despre-
raspunderea-guvernantilor-in-scandalul-pensiilor-nici-daca-i-impusti-nu-e-
în 2100, și India, cu 27 de milioane, potrivit
suficient.html; etc. etc proiectului Life Adaptate, finanțat de Uniunea
Europeană.
CE ȚĂRI ȘI ORAȘE VOR DISPĂREA DIN CAUZA
CREȘTERII NIVELULUI MĂRII?
Așadar, în timp ce diverse țări din întreaga lume
Nivelul mării crește rapid, de la 1,4 milimetri pe an în cea mai vor vedea consecințele creșterii nivelului mării până
mare parte a secolului XX, la 3,6 milimetri pe an între 2006 și
la sfârșitul secolului și multe milioane de oameni vor
2015, potrivit Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice
(NOAA). fi afectați, pare puțin probabil ca vreo țară, chiar și
NOAA preconizează că nivelul mării va crește probabil cu cel cele cu altitudini foarte mici, să dispară în întregime
puțin 0,3 metri față de nivelurile înregistrate în anul 2000 până la până în 2100 – deși ar putea fi doar o chestiune de
începutul secolului viitor, în timp ce Grupul interguvernamental
timp până când unele dintre ele vor fi consumate de
de experți în schimbări climatice al Națiunilor Unite estimează că
acesta va crește cu 40 și 63 de centimetri până în 2100. ocean.
În cazul în care nivelul mării va crește în această măsură, ar Mare parte din Jakarta ar putea fi sub apă
putea provoca pagube în întreaga lume. Până la 250 de milioane până în 2050
de persoane, de pe toate continentele, ar putea fi afectate până în

30
 Totuși, numeroase orașe mari sunt expuse unui risc
foarte serios de a fi inundate. Unul dintre cele mai
clare exemple de creștere a nivelului mării care
provoacă dificultăți semnificative în lume este
Jakarta, capitala Indoneziei.
Jakarta, unde locuiesc aproximativ 10 milioane de
oameni, a fost numit de BBC „orașul care se
scufundă cel mai rapid din lume”. Acesta se
scufundă cu 5-10 cm în fiecare an din cauza
„drenajului excesiv al apelor subterane”,
potrivit Earth.org, o organizație de mediu non-profit
cu sediul în Hong Kong.
Potrivit Forumului Economic Mondial, o mare
parte din Jakarta ar putea fi sub apă până în 2050. De
fapt, situația din Jakarta este atât de gravă încât este
înlocuită drept capitală a Indoneziei de Nusantara,
un oraș care va fi construit în curând pe coasta de est
a insulei Borneo, la aproximativ 2.000 km de
Jakarta.
Statele Unite, puternic afectate
Dar Jakarta este departe de a fi singurul oraș cu un
viitor incert. Potrivit Forumului Economic Mondial,
până în 2100, Dhaka, Bangladesh (cu o populație de
22,4 milioane de locuitori), Lagos, Nigeria (cu o
populație de 15,3 milioane de locuitori) și Bangkok,
Thailanda (cu o populație de 9 milioane de locuitori)
ar putea fi, de asemenea, scufundate în întregime sau
ar putea avea vaste suprafețe de teren sub apă,
inutilizabile.
Creșterea nivelului mării va avea, de asemenea, un
impact major asupra Statelor Unite. Pe baza unor
proiecții recente, multe orașe americane s-ar putea
confrunta cu probleme serioase până în 2050,
întinderi vaste de terenuri putând deveni nelocuibile,
potrivit LiveScience.
Orașul New York este cel mai expus la risc,
potrivit cercetărilor efectuate de Climate Central.
Vulnerabilitatea New York-ului la inundații a fost
evidentă în 2012, când orașul a fost puternic afectat
de uraganul Sandy. Cel puțin 43 de persoane din oraș
au murit în urma furtunii, aproximativ un sfert de
milion de vehicule au fost distruse, iar „pagubele și
pierderile” au fost în valoare de cel puțin 32 de
miliarde de dolari, a declarat guvernatorul de atunci
Andrew Cuomo, potrivit Politico.
Țările care investesc în infrastructură ar putea
evita dezastrul
Cu toate acestea, în ceea ce privește inundațiile,
Florida pare să fie cu siguranță statul cel mai afectat.
Potrivit cercetărilor Climate Central, 36 dintre cele
50 de orașe americane cele mai vulnerabile la
inundațiile de coastă se află în statul soarelui.
Țările care investesc în infrastructură, cum ar fi
Olanda, ar putea evita unele efecte ale inundațiilor.
Dar unele investiții, cum ar fi cele propuse în
Florida, nu pot fi aplicate peste tot. De exemplu,
refacerea mangrovelor, așa cum sugerează The
Nature Conservancy, și extinderea recifelor de corali
31
sunt viabile doar în anumite regiuni climatice. În
plus, astfel de măsuri sunt costisitoare.
În timp ce țări precum Statele Unite pot investi în
proiecte de protecție a coastelor – și au posibilitatea
de a învăța prin încercări și erori – majoritatea
națiunilor în curs de dezvoltare nu se bucură de
același lux.
Așadar, un factor cheie pentru a determina dacă
un oraș sau o țară va dispărea depinde, mai
degrabă, de capacitatea unui oraș sau a unei țări de
a aborda problema și de a dezvolta apărări pe
termen lung.
·
NU VEI ÎNVĂȚA ASTA NICIODATĂ
LA ȘCOALĂ.
° Zona Africii = 30,37 milioane km2
° Zona Chinei = 9,6 milioane km2
° Zona SUA = 9,8 milioane km2
° Zona Europa = 10,18 milioane km2
● Africa este mai mare decât toată Europa, China
și Statele Unite ale Americii împreună.
● Dar pe majoritatea hărților lumii, Africa este
reprezentată în reduse.
Acest lucru este făcut în mod deliberat pentru a
crea efectul vizual al unei mici Africi pentru a
manipula, spăla creierul și înșela africanii oriunde s-
ar afla.
- Africa are 60% teren arabil.
- Africa deține 90% din rezerva de materie primă.
- Africa deține 40% din rezerva globală de aur.
- Africa, 33% din rezerva de diamante.
- Africa are 80% din rezerva globală a Coltanului
(mineral pentru producția de telefonie și
electronice), în principal în Republica Democrată
Congo.
- Africa are 60% din rezerva globală de cobalt
(mineral pentru fabricarea bateriilor auto).
- Africa este bogată în petrol și gaze naturale.
- Africa (Namibia) are cea mai bogată coastă de
pești din lume.
- Africa este bogată în mangan, fier și lemn.
- Africa este de trei ori zona Chinei, de trei ori zona
Europei, de trei ori Statele Unite ale Americii.
- Africa are treizeci și jumătate de milioane km2
(30 875 415 km2).
- Africa are 1,3 miliarde de locuitori (China are 1,4
miliarde de locuitori în 9,6 milioane km2).
Ceea ce înseamnă că Africa este
SUBPOPULATĂ.
- Pământurile arabile ale Republicii Democrate
Congo sunt capabile să hrănească toată Africa.
Și tot pământul arabil al Africii este un cordon
pentru a hrăni întreaga lume.
- Republica Democrată Congo are râuri importante
care pot ilumina Africa.
Problema este că CIA, companiile occidentale și
unele marionete africane au destabilizat RDC zeci
de ani.
 - Africa este un continent divers din punct de
vedere cultural din punct de vedere al dansului,
muzicii, arhitecturii, sculpturii etc.
- Africa găzduiește 30.000 de rețete medicinale și
ierburi pe care Vestul le modifică în laboratoarele
sale.
- Africa are o populație globală tânără care ar
trebui să ajungă la 2,5 miliarde până în anul 2050.
● AFRICA REPREZINTĂ VIITORUL
OMENIRII
. firește, nu voia să plătească Israelului 300 de
Ucraina, mai nazistă decât Germania hitleristă!
NU GERMANIA A FOST CEA MAI
NAZISTĂ ȚARĂ DIN LUME. A EXISTAT ÎN
EUROPA UN STAT NAZIST MULT MAI
BESTIAL DECÂT CEL GERMAN
Documentele declasificate recent de către Rusia la
cererea reprezentanților Consiliului Popoarelor
Rusiei (Consiliul Federației Rusiei) au început să
apară deja pe situl Ministerului Apărării al
Federației Ruse. Președintele Putin a ordonat
Arhivelor Ruse de Război să ridice secretul de stat
impus asupra lor încă de pe vremea lui Stalin.
Documentele descriu crimele și atrocitățile
săvârșite de către naționaliștii ucrainieni în
timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Acestea au fost săvârșite de către organizațiile
naționaliste ucrainiene cu sprijinul larg al
populației ucrainiene și sunt înfricoșătoare în
adevăratul înțeles al cuvântului.
Ele arată un naționalism ucrainian cu adevărat
subuman, plin de o ferocitate și o ură bestială față de
tot ce înseamnă ”altceva” decât ucrainian. În
comparație cu Ucraina, Germania nazistă a fost un
stat care chiar ar putea trece drept unul umanitarist.
Pe lângă ucrainianul Stepan Bandera, Hitler a fost un
copil naiv.
Dacă Hitler urmărea doar exterminarea evreilor,
ucrainienii nu doreau doar exterminarea evreilor ci a
tuturor naționalităților conlocuitoare, în primul rând
exterminarea rușilor. Și nu oricum, ci în chinuri cât
mai cumplite.
Documentele despre atrocitățile săvârșite de
ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Război
Mondial au fost închise de Stalin care a impus
secretul de stat asupra lor de teamă ca nu cumva rușii
să se revolte aflând conținutul lor și să ceară
exterminarea întregului popor ucrainian, fapt care ar
fi dus la un cutremur în interiorul URSS.
De fapt încă din 1944 mareșalii ruși i-au cerut lui
Stalin formarea unui tribunal militar care să-i judece
pe criminalii ucrainieni vinovați de genocid și să-i
execute.
Ei l-au atenționat pe Stalin că ucrainienii erau un
popor criminal care indiferent ce vremuri ar fi trăit
și sub ce regimuri, nu puteau trăi fără să ucidă.
Stalin, ca marxist-leninist nu a fost de acord cu o
astfel de teorie și a refuzat să ia măsuri punitive de
32
amploare împotriva ucrainienilor, mulțumindu-se să
aprobe doar cercetarea criminalilor ucrainieni cu
adevărat odioși, care au fost judecați și spânzurați.
După moartea lui Stalin, Partidul Comunist al
Uniunii Sovietice și Hrușciov (care era ucrainian) au
menținut regimul de documente secrete asupra
arhivelor de război de teamă ca Israelul să nu ceară
URSS-ului despăgubiri pentru genocidul ucrainian.
Pe atunci Ucraina făcea parte din URSS și
responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri
cerute de Israel ar fi căzut în sarcina Moscovei care,
miliarde de dolari pentru crime pe care nu le
săvârșiseră rușii.
Astăzi, însă, Ucraina este un stat independent și
poporul ucrainian poate să-și asume
responsabilitatea propriului trecut. Dar astăzi
trecutul este falsificat pe scară largă, așa că
președintele Putin a ordonat Ministerului Apărării al
Rusiei să ridice secretul de stat de pe documentele
privind genocidul ucrainian.
Documentele sunt terifiante și arată că Ucraina
anilor 1940-1945 a fost mai nazistă decât Germania
nazistă și mai odioasă și mai fanatică decât SS-ul
german și decât Gestapoul.
Armata Ucrainiană avea regimente întregi de călăi
care se ocupau numai cu uciderea la ordin a
populației civile de alte naționalități.
Se exterminau sate și orașe întregi de ruși.
Voluntarii erau extremiști de dreapta și cruzimea lor
era înfricoșătoare. Când prindeau ruși ori evrei le
scoteau inimile din piept cu cuțitele și le mâncau.
Asta în numele apărării Ucrainei.
Cele mai multe atrocități au fost comise de naziștii
ucrainieni în Ucraina de Sud-Est (Doneț. Lugansk,
Harkov etc). Adică în locurile unde astăzi actuala
Armată Ucrainiană trage cu tunurile în satele și
orașele rușilor, așa cum făcea în anii 1941-1943.
Opinia publică indusă azi în eroare de o
propagandă mincinoasă nu știe că rușii din
Republica Populară Donețk și Republica Populară
Lugansk și-au declarat independența în acest an și
cer ajutorul Rusiei tocmai de teamă ca evenimentele
din 1941-1945 să nu se repete și rușii să fie
exterminați de ucrainieni.
Fasciștii ucrainieni au ucis în anii 1941-1943 un
număr de 5 200 000 (cinci milioane două sute de
mii) de civili din Ucraina (naționalități
conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusă) și au
omorât aproape 900 000 (nouă sute de mii) de evrei.
Numărul polonezilor uciși a fost de 200 000 (două
sute de mii). Au fost executați peste 400 000 (patru
sute de mii) de militari sovietici care fuseseră luați
prizonieri de germani sau se predaseră.
În acest fel omorurile săvârșite de bandele
naționaliste ucrainiene întrec cu mult numărul
victimelor nazismului german și plasează Ucraina pe
locul I între statele naziste.
 Cuprinși de fanatism și de admirația pentru Hitler,
aproape trei milioane de bărbați ucrainieni în putere
au cerut să plece în Al Treilea Reich ca să
muncească voluntar pentru nemți în fabricile și pe
ogoarele nemților, numai ca Armata Germană să
poată extermina tot poporul rus.
La 30 iunie 1941 batalionul fascist Lvov sub
comanda lui R. Șukovici a executat cu glonț în
ceafă trei mii de polonezi ucrainieni, inclusiv trei
oameni de știință cunoscuți pe plan mondial. În
zilele care au urmat batalionul a mai executat un
grup de șapte mii de ruși compus din femei, bătrîni
și copii.
În timp ce femeile și copii erau executați prin
tăierea gîtului cu cuțitele, în curtea „Catedralei
Metropolitane Sfântul Andrei” mitropolitul catolic
ucrainian ținea un servicu divin de mulțumire
rugându-se pentru „victoria armatei sfinte a lui
Adolf Hitler”..
Biserica Catolică Ucrainiană a binecuvântat
toate crimele și masacrele diviziei naziste
ucrainiene „Galicina”. Aceasta a comis în
septembrie 1941 masacrul și genocidul de la Babi
Yar, o râpă din apropierea Kievului. Aici au fost
aduși în septembrie 1941 peste 50 000 (cincizeci
de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei mii de
țigani și circa 40 000 (patruzeci de mii) de civili
ruși (mare parte femei și fete) pe care SS-iștii
ucrainieni i-au dezbrăcat la pielea goală apoi au
început să violeze femeile și fetele neținând cont
că părinții și rudele lor erau de față.
După violuri s-au dedat la scene de coșmar.
Rusoaicelor și evreicilor le tăiau sînii și presărau
sare pe răni, iar pe bărbați îi castrau pe viu. Unora
dintre prizonieri li se tăiau brațele care apoi erau
fripte pe grătar. Atrocitățile au atins o asemenea
culme abominală că soldații germani, revoltați, au
refuzat să mai participe la masacru și s-au retras,
lăsîndu-i pe călăii ucrainieni să ducă la capăt
genocidul.
În cele din urmă totul a sfârșit într-o baie de sânge.
Prizonierii au fost omorâți la modul cel mai bestial
cu arme de foc descărcate în gât sau stomac (ca să
moară în chinuri) sau loviți în cap cu topoarele ori
cu sapele. După terminarea masacrului trupurile au
fost aruncate în râpă și râpa acoperită cu pământ.
Batalionul de masacru condus de fascistul
ucrainian Vojnovski a omorât 350 000 (trei sute
cincizeci de mii) de ruși în marea majoritate
femei și copii și peste 160 000 (o sută șaizeci de
mii) de evrei. La aceste omoruri au dat o mână de
ajutor țăranii ucrainieni fasciști și muncitorii
ucrainieni fasciști care aveau o ură atât de mare
față de evrei și ruși încât s-au dedat la acte de
canibalism. Pentru faptele lor ei au primit
medalii și ranguri naziste iar Vojnovski a primit
gradul de maior în Armata Germană.
Ucrainianul Șutnevici care ucisese și el circa trei
mii de evrei a primit doar gradul de căpitan în
Armata Germană. În satele Lipniki, Certozi,
33
Mikulici, Vladimir, bandele de ucrainieni ucideau
copii rușilor și polonezilor luându-i de picioare,
învârtindu-i și dându-i cu capetele de pereți. Dacă
erau prea mulți copii, aceștia erau aruncați de vii în
fântâni și părinții erau aruncați după ei, apoi
fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise în acest
fel numai într-un singur județ 15 000 (cincisprezece
mii) de persoane.
Ura ucrainienilor împotriva rușilor și a evreilor era
așa de mare încât dacă o fată ucrainiană se căsătorise
cu un evreu sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei
o violau cu forța. Zeci de tinere nesuportând o astfel
de umilință au alergat și s-au înecat în Nistru. Cele
care nu se sinucideau erau prinse și spintecate de cei
care le violaseră (adică de tații și frații lor) în felul
următor: li se băga vârful cuțitului în vagin și erau
spintecate așa de jos în sus. Toate aceste lucruri se
petreceau în anii 1941-1945 în Ucraina Socialistă.
Adică în mijlocul unui popor care deși trăise 20 de
ani în ideea prieteniei între popoare promovată de
socialism, a uitat într-o noapte toate aceste idei și a
devenit la fel de primitiv și sălbatic precum oamenii
cavernelor.
Astăzi, după 20 de ani de existență sub deviza
valorilor europene și în spiritul european al
promovării minorităților naționale, pe care ei singuri
le clamează, ucrainenii și-au reluat marșurile naziste
pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul
săvârșit asupra evreilor, polonezilor și rușilor, iar
Armata Ucrainiană trage cu tunurile în blocurile de
locuințe, în școlile și spitalele din orașele rusești din
sud-estul Ucrainei.
Este limpede că indiferent sub ce deviză ar trăi
poporul ucrainian, nazismul și fascismul nu pot fi
eradicate din Ucraina. Este interesant să vezi ca
român că întreaga noastră clasa noastră politică și
toți conducătorii noștri fraternizează azi cu clasa
politică ucrainiană fără să vadă că Ucraina ține azi
între granițele ei teritorii românești care totalizează
încă o Republică Moldovă pe care ea, Ucraina o
ocupă în mod nejustificat și cu binecuvântarea
Bucureștiului. Oare de ce nu suflă politicienii noștri
români nici o vorbuliță despre acest teritoriu?
În al treilea rând, citind aceste documente nu
trebuie să crezi că Israelul nu va cere Ucrainei
despăgubiri pentru crime și genocid. În mod normal,
aceste despăgubiri ar trebui să ajungă la circa 200 de
miliarde de euro. Israelul va cere aceste despăgubiri,
dar așteaptă ca apele să se limpezească în Ucraina.
Adică să vadă cine va rămâne între granițele
Ucrainei. Deocamdată, numai Crimeea, Donețk și
Lugansk și-au declarat independența și au devenit
republici ruse libere. Acestea nu se consideră parte a
statului ucrainian și, evident, nu vor plăti
despăgubiri.
Gheorghe PANAITESCU
5 MITURI LEGATE DE APĂ
Dr. Berg demontează 5 mituri legate de apă.

60% din corpul uman este alcătuit din
apă: FALS
Se spune că organismul uman este alcătuit în
proporție de 60% din apă. În realitate, corpul nostru
are zero procente de apă. Nici un singur mililitru din
corp nu este apă pură. Sângele, limfa și urina sunt de
fapt lichide electrolitice. Sunt compuse din
minerale: sodiu, potasiu, calciu. Nu există apă pură
în corp.
Corpul nu știe când îi este sete: FALS
Susținătorii teoriei consumului crescut de apă spun
că organismul nu știe când îi este sete. Iar când totuși
apare senzația
de sete, înseamnă că suntem deja foarte
deshidratați. De aceea trebuie să bem multă apă,
pentru a preveni deshidratarea. Acesta este un mit.
Dr. Berg spune că suntem înzestrați cu capacitatea
de a simți și setea și foamea și frigul și căldura. Sunt
52 de percepții pe care le avem despre ceea ce se
întâmplă în corp. Unii spun că atunci când ne este
foame de fapt ne este sete. Este o invenție.
Apa ajută la eliminarea grăsimii: FALS
Consumul de apă nu ajută la eliminarea grăsimilor
din corp. Nu ajută la slăbit, așa cum cred
mulți. Grăsimea nu este liposolubilă. Nu se dizolvă
în apă. Deci nu ai cum să pierzi în greutate doar
fiindcă bei mai multă apă.
Apa înlătură toxinele: FALS
Și în acest caz avem de-a face cu o
invenție. Toxinele, la fel ca grăsimile, sunt
liposolubile. Pesticidele, erbicidele, medicamentele
– nu pot fi eliminate cu ajutorul apei. Acestea sunt
stocate de regulă în grăsime.
Apa ajută pielea uscată: FALS
O altă părere greșită este aceea că dacă nu bei
suficientă apă ai pielea uscată. Pielea uscată nu este
provocată de deshidratare, ci de un deficit
nutrițional. Uscarea pielii indică de fapt o lipsă de
vitamina E. Vitamina E se găsește în piele,
în ochi, în membranele mucoase. Corpul se usucă
atunci când nu are suficiente uleiuri și grăsime.
Așadar, apa nu va ajuta pielea. Nici încheieturile.
Pielea arăta tânără și frumoasă când avem suficiente
uleiuri și grăsimi în corp.
Paradoxul consumului crescut de apă
Oamenii care beau cantități mari de apă sunt în
realitate cei mai deshidratați. Cum este posibil? Ei
bine, consumul excesiv
34
de apă duce la pierderea electroliților. Această
stare se numește hiponatremie, sau intoxicație cu
apă. Dr. Berg spune că se poate muri din acest lucru.
În lipsa unei cantități suficiente de electroliți care să
miște lichidele, celulele se umflă. Inclusiv creierul
se umflă. Se poate ajunge la ficat mărit, convulsii,
atac de cord sau chiar la comă. Toate aceste
probleme
pot să apară din cauza unui consum exagerat de
apă.
Câtă apă trebuie să bem într-o zi?
Dr. Berg spune că el consumă 2-3 pahare de apă
pe zi. Dacă bem prea multă apă, corpul va crește
cantitatea de urină și
va elimina electroliții. Are o singură recomandare:
„Beți doar când vă este sete”.
Corpul nostru știe când să ceară un lucru, când are
nevoie de ceva. Dacă nu vă este sete, nu beți apă,
doar pentru că așa
vi s-a spus.
Apa minerală pură este foarte sănătoasă, deoarece
furnizează minerale și electroliți.
SCURTĂ ISTORIE A UNIUNII SOVIETICE
Abia a murit Lenin, că s-a și descoperit că al doilea
om al Partidului, tovarășul Troțki, este trădător.
Atunci, tovarășii Zinoviev, Kamenev, Buharin și
Stalin l-au exclus din Partid și l-au exilat in Mexic,
unde a fost ucis la ordiul lui Stalin. Dar, peste câțiva
ani, s-a descoperit că și tovarășii Zinoviev, Kamenev
și Buharin sunt dușmani și sabotori, motiv pentru
care tovarășul Evghenii Iagoda a dat ordin să fie
împușcați. Puțin mai târziu, tovarășul Ejov a dat
ordin să fie împușcat și tovarășul Iagoda, despre
care s-a aflat că este un agent al dușmanilor de
clasă. Nu peste mult timp se stabilește că tovarășul
Ejov nu este tovarăș, ci agent al dușmanilor
poporului sovietic, deci un trădător ticălos, așa că
tovarășul Beria dă ordin să fie împușcat.- După
moartea tovarășului Stalin, toți au aflat că și
tovarășul Beria a fost un trădător, așa că
mareșalul Jukov dă ordin să fie împușcat. Dar
foarte curând tovarășul Hrușciov și-a dat seama că
Jukov este dușman și complotist, așa că îl trimite în
Munții Urali, într-un post neînsemnat. Apoi, tot
tovarășul Hrușciov, descoperă că și Stalin a fost, de
fapt, un dușman și un trădător. Și, împreună cu el,
aproape toți membrii Biroului Politic. Ca urmare,
Stalin este evacuat din Mausoleu, iar membrii
Biroului Politic și tovarășul Șepilov, care li s-a
alăturat, sunt trimiși de Hrușciov care
încotro. Șepilov este trimis în Kirghistan. Peste
câțiva ani se constată că Hrușciov este un aventurier
și un dușman. Și atunci tovarășul Brejnev îl
pensionează. Apoi, după un timp tovarășul
Brejnev moare și se află că și el urmărea țeluri
trădătoare și a fost cel care a ținut pe loc dezvoltarea
Măreței Uniuni Sovietice, adică a fost un dușman al
poporului. Apoi au mai urmat doi prim-secretari
bătrâni, care au murit repede și nimeni nu-și mai
amintește de ei. Și atunci a venit la putere tânărul
și energicul Gorbaciov. Și toți s-au lămurit că
întreaga conducere de partid a fost formată, până la
el, din dușmani cu intenții trădătoare, dar el o să
facă și o să dreagă... Si tocmai atunci, Uniunea
Sovietică s-a destrămat.
De ce suntem rusofobi ? O istorie ascunsă, rămasă
neştiută de marea majoritate a românilor… Un lucru
este clar în societatea românească – suntem în marea
noastră majoritate rusofobi. Apare însă întrebarea
naturală: De ce noi românii, NU iubim Rusia? Inca
de la inceput trebuie facuta o distincţie clară între
Rusia şi ruşi, pentru ca românii nu au o problemă cu
ruşii, ci cu statul rus. De fapt, ruşii sunt poate mai
mult decât românii victime ale unui stat care
niciodată nu a lucrat în folosul celor pe care pretinde
ca îi reprezintă, ci a unei clici minoritare care a fost
capabilă inclusiv de crime în masă, pentru a se
menţine la putere. Noua, romanilor, nu ne-a spus
nimeni de ce să nu iubim Rusia, iar sentimentele pe
care le avem fata de ea vin din experienţa relaţiilor
permanente cu acest stat, relaţii care au demonstrat
că, singura sa intenţie a fost si continua sa fie,
dorinta de anihilare a tarii noastre, considerata a fi o
stavilă în faţa expansiunii sale. Este binecunoscut că,
inca inainte de Unirea de la 1859, Rusia a dus
constant fata de români o politică de jaf , iar dupa
Unire, o politica activa de subminare a Statului
Român si de distrugere a identităţii nationale
românesti. De-a lungul vremii, Rusia nu a văzut
niciodată România ca un partener şi i-a tratat pe
români cu dispret. Iata in cele ce urmeaza, câteva
date istorice succinte, care demonstrează cum Rusia
s-a implicat de-a lungul istoriei cu consecventa in
subminarea proiectului românesc. Relatari ale unor
diplomati straini despre jefuirea sistematica a
ţinuturilor românesti, aflate in calea expansiunii
ruse. Din rapoartele consulilor si agentilor
diplomatici francezi: „Rusia cere Moldovei să
predea 24.000 cetverturi de făină, 58.500 de ovăz,
2450 de crupe, 560.000 oca de carne şi 4.000 vedre
de rachiu.” „Numărul trupelor care în acest moment
este evaluat la 90.000 oameni. Dacă se ţine seama de
faptul că o armată atât de numeroasă n-a fost până
astăzi urmată de nici o casă de bani, de nici o
subzistenţă, nici măcar de o singură cutie de
medicamente, şi că toate trebuinţile ei, până chiar şi
solda trupelor, sunt îndestulate pe cale de rechiziţie
militară, îşi poate face cineva o idee de împovărarea
locuitorilor acestei nenorocite ţări? ” (Hugot către
Laferronnays, 30 mai 1828) „Pe lîngă rechiziţiile de
hrană, ţăranii au fost şi ei rechiziţionaţi pentru
transporturi şi săpatul tranşeelor, chiar în perioada
lucrărilor de pe câmp, aşa încât recolta a fost
compromisă. Ruşii au mai cerut, în plus, şi
5.500.000 puduri de fân, confecţionarea a 80.000
35
potcoave, pentru a potcovi 40.000 boi rechiziţionaţi
tot de la ţăranii români în scopul transportării prin
Balcani, a artileriei ruseşti, după care, boii înşişi
trebuie să servească drept hrană soldaţilor ruşi…
toate aceste lucruri nu costă Rusia nimica. Sunt
rechiziţionate şi alcătuiesc numai o mică parte din
ceea ce românii sunt îndatoraţi să furnizeze.. Dacă
Ţara Românească n-ar fi închisă din toate părţile, n-
ar mai rămâne într-însa după 24 ceasuri nici un
locuitor altul decât boierii şi grecii „(Hugot către
Laferronnays, 23 iunie 1828) „Satele aflate în calea
armatei ruse încep a fi pustiite, ţăranii – cu grânele
rechiziţionate şi vitele omorâte de căratul proviziilor
sau lovite de epidemii – fugind în Transilvania..
Generalul rus Jeltuhin pretinde chiar ca Ţara
Românească să suporte în totalitate armata rusă şi
după ce aceasta va trece Dunărea in Bulgaria.” ”
Când boii lipsesc sau, ceea ce se întâmplă des, mor
sub jug, se înjugă în locul lor ţărani” (Viollier către
Polignac, 30 iulie 1829) Moldovei i se mai cer 24 –
25.000 de care pentru transportul a 100.000
cetverturi de făină de pe malarile Prutului pe acelea
ale Dunării.. toate carele din ţară vor fi
rechiziţionate.. pentru acest transport. Lipsa oricăror
produse va duce la scumpiri excesie „o căruţă de
lemne de foc va ajunge, de la 3 lei la 24. „ „Generalul
Jeltuhin administra prin lovituri de sabie, întemniţa,
sughiunea, maltrata pe toti cei care nu erau ruşi”
(Hugot catre Portalis, 6 iulie 1829) Exodul
Moldovenilor in 1812 dupa anexarea Basarabiei la
Rusia. ,,Fenomenul migraţiei masive a populaţiei
româneşti din Basarabia avea la bază mai multe
motive. Unul dintre ele a fost teama ţăranului
modovean de eventuala introducere a şerbiei în
provincia ocupată. Din această cauză au fost cazuri
în care sate întregi, în frunte cu preoţii lor, ,,au fugit
piste Prut”. Abandonarea Basarabiei de către miile
de români era dictată şi de maltratările şi umilirea la
care erau supuşi românii basarabeni din partea
autorităţilor ţariste. Vexaţiunile cazacilor şi
soldaţilor ruşi, încartiruiţi pe la casele băştinaşilor,
comportamentul discrimatoriu al poliţiei ruseşti faţă
de populaţia românească din tîrgurile şi satele
basarabene, a constituit o altă cauză a acestui exod.
,, Cu istoria nu-i de glumit” de Barbu Cioculescu În
biblioteca părintească, în mare parte alcătuită din
cărţi franţuzeşti, se sufoca, strânsă în raft între
tomuri voluminoase, o broşură care, adolescent
fiind, îmi astrăsese atenţia prin titlul ei redundant:
„Ni paix, ni sécurité en Europe avec la Russie telle
qu’elle est”, scrisă de contele Walewski, fiul lui
Napoleon Bonaparte din cea mai mediatizată
aventură amoroasă a acestuia şi, la acea vreme,
ministru de Externe al Franţei. În textul cărţuliei se
mai afla şi o caricatură, pe care parcă o am în faţa
ochilor: un cazac călare, trăgând cămeşoiul de pe un
ţăran pe cale de a rămâne despuiat. Textul suna asa :
„Encore ce petit sacrifice, mon cher Moldo-valaque,
et je m’en vais.” Se referea la acea ocupaţie rusească
a Ţărilor Române, de pe urma căreia acestea
încetaseră a mai fi mari producătoare/exportatoare
de vite, o dată ce generalul rus cutare raporta
superiorului său că nu mai dispune de nici atâta
„provision”, cât să-i pună la fript un biftek. Timpul
anume, când ilustrul strateg Suvorov, răspunzând
unor plângeri ale localnicilor, declara că vrea să lase
moldo-valahilor „doar ochii, ca să aibă cu ce
plânge”. Probabil, unde el era de aceeaşi
pravoslavnică religie! Într-o carte datorată
istoricului român din Statele Unite, Aurel-Sergiu
Marinescu şi intitulată „1944-1958, Armata Roşie în
România, jafuri, violuri, crime, furturi, tâlhării,
confiscări, devastări, rechiziţii, sechestrări de
persoane” – (două volume, 1.100 de pagini, edit.
„Vremea”), amplul prim capitol tratează tema
cronologiei prezenţelor militare ruseşti pe teritoriul
României, de la începutul secolului al XVIII-lea şi
până în 1958, acela al părăsirii ţării noastre de către
armata roşie. Relaţiile diplomatice sunt mai vechi: în
1674, ţarul moscovit Alexei Mihailovici propunea
un tratat de alianţă domnitorilor Moldovei şi Ţării
Româneşti, împotriva stăpânirii otomane. În 1688, o
scrisoare adresată voievodului Şerban Cantacuzino
îl încuraja pe acesta să ceară asistenţa ţarului. Dar
prima pătrundere avea să se producă la 10 iunie
1711, când oastea ţarului Petru cel Mare trecea
Nistrul spre a fi, curând după aceea, nimicită la
Stănileşti. În scurta vreme cât au hălăduit în
Moldova, noii aliaţi s-au ilustrat printrun furt care a
izbit imaginaţia cronicarului: scările de argint de la
şeile boierilor, care tocmai gustaseră pentru prima
oară şampania franţuzească, rămânând „înmărmuriţi
de beţi.” Ulterior, invaziile se repetă cu o anumită
periodicitate, de câte ori Poarta este agresată de o
Rusie aflata în plină expansiune teritorială, mai întâi
în jurul bazinului Mării Negre, apoi către Apus, către
Moldova. În 1739, 1770-’74, 1787-’92, 1806-1812
– citez din cartea d-lui AurelSergiu Marinescu -,
ocupaţia armată rusa a provocat ţărilor române
pagube imense, generând o perioadă nefericită de
depopulare şi sărăcire. Armatele ţariste şi-au arătat
întregul potenţial al samavolniciilor: abuzurile si
jafurile sistematice, dimpreună cu rechiziţiile,
confiscările de bunuri şi animale, transformaseră
Principatele noastre în ţări cu un înalt grad de
mizerie. Când nimic nu mai era de luat, oştile
imperiale se întorceau acasă, spre a reveni de cum se
întrema putin situaţia în Principate. Diplomatic, în
tot acest timp, Rusia, în concurenţă cu Austria,
manevra întru alipirea Principatelor Dunărene -,
etapă necesară în drumul către Constantinopol – şi,
cum s-a văzut, excelente vaci de muls. Fapt ce n-a
împiedicat apariţia unei facţiuni boiereşti pro-ruse…
Între anii 1828-1834 are loc cea de a şasea invazie
rusească, citez: „Campania rusească din 1828 a
adus, în acelaşi timp, tot felul de nenorociri: foamea
datorită uriaşelor rechiziţii ale armatei invadatoare,
ciuma adusă din Turcia, o iarnă grea cu o epidemie
printre animale care a făcut ravagii, ţăranii fiind
folosiţi ca vite de povară; alţii au fost luaţi cu forţa
36
în Bulgaria, pe câmpiile pustii şi bântuite de ciumă
ori în flăcări, pentru a recolta grâul părăsit de turci.”
Cea de a şaptea invazie se produce în anii 1848-49
(„Amestecul ruşilor lui Kiseleff în înăbuşirea
revoluţiei a fost hotărâtor. În spatele represiunii şi a
măsurilor guvernamentale româneşti
antirevoluţionare au fost ruşii, la originea
deportărilor, arestărilor şi maltratărilor.”). Prilej,
totodată, pentru nesătula împărăţie de a pretinde
sume uriaşe pentru întreţinerea trupelor, 11 milioane
de franci pentru Ţara Românească şi 2 milioane şi
jumătate pentru Moldova. La începutul războiului
Crimeei, pentru liniştirea populaţiei, o proclamaţie a
ţarului Nicolae I justifica ocupaţia Principatelor
române „pentru chestiuni de onoare”. Se mai afirma
în acel act neamestecul asigurat în afacerile interne
„exact ca Ministrul Molotov peste 90 de ani”.
Considerând Moldo-Vlahia ca şi anexată, pusă sub
oblăduirea baronului Budberg, oficialităţile militare
ruse au trecut la ocupaţia preferată: jaful. Anii 1877-
78 marchează a noua invazie şi cea de a doua răpire
a Basarabiei, apoi, in perioada 1916-1929, cea de a
zecea, răpirea, în 1940 a Basarabiei şi ocupaţia
militară dintre anii 1944-1958 încheind lista. Despre
aceasta din urmă, reprezentantul american la
Bucureşti, Roy M. Melbourne se exprima astfel, la
18 august 1945, deci la mai puţin de un an de la
declararea armistiţiului: „În istoria sa tulbure,
România a trecut prin multe invazii, dar nici una nu
a dus poporul într-o astfel de stare de disperare şi
deznădejde ca actuala ocupaţie a ruşilor.” Ideea,
generalizată, că seculara exploatare otomană a
cauzat în exclusivitate izolarea ţărilor române de
acea Europă ce construia catedrale, ridica
universităţi, înfăptuia Renaşterea, apoi lumea
modernă industrială, trebuie amendată prin
precizarea că mai bine de un sfert de mileniu de
vampirizare rusească a pus capac unei stări şi aşa
deplorabilă. Ultimei cotropiri – cea sovietică – i-am
fost martor, cele consemnate în masivele volume ale
d-lui Aurel-Sergiu Marinescu fiind pentru mine în
special un prilej de rememorare. Datele sunt
numeroase, importante, într-o largă sinteză. Cu toate
că şi pe atunci secretul de stat stătea la baza
guvernării, se ştia de către o lume întreagă că având
de plătit Uniunii Sovietice, ca despăgubiri de război,
suma de trei sute de milioane de dolari, eşalonaţi pe
un număr de ani, în timp suma a fost depăşită de
câteva ori. Cererile sovieticilor se vădeau
exorbitante. De ex. în mai 1945, luna încheierii
războiului, când nu mai putea fi vorba de nevoile
frontului, părţii române i s-au pretins 55.000 de
vagoane şi 115 locomotive. În aceeaşi lună s-au
capturat ca „trofee de război” 67 de fabrici şi uzine
aparţinând industriei alimentare, uşoare şi petroliere.
Numai din industria petrolieră au fost ridicate
51.173 tone de material tubular. Scrie în carte:
„Valoarea bunurilor aparţinând căilor ferate, aviaţiei
şi marinei române rechiziţionate de trupele sovietice
fără nici o formă s-a ridicat la suma de 338 miliarde
de lei.” Dacă ne gândim că leul din 1945 era cel
puţin de o sută de ori mai puternic decât cel de astăzi,
iar România zăcea sleită de patru ani de război,
realizăm catastrofa. În secul limbaj al cifrelor: „în
primele şapte luni de la armistiţiu s-au livrat într-un
ritm alert, cantitativ, mult peste prevederile din
Convenţie, care se întindeau pe şase ani.” În acea
vreme, când încă nu se produsese ruptura de Tito,
Ana Pauker îi mărturisea acestuia că ruşii iau şapte
piei de pe noi. Afară de plăţile legate de despăgubiri,
restituiri de bunuri, pe lângă ceea ce, cu entuziasm
slav, jefuiau trupele în trecere, mai exista şi obligaţia
întreţinerii acestora, sute de mii, dacă nu milioane.
Între 23 august 1944 şi 31 mai 1945 s-au predat în
acest scop 15.357 vagoane de cereale, 10.407
vagoane legume, 1885 vagoane de carne, 387
vagoane de conserve de carne, 163 vagoane de
grăsimi, 88 vagoane de peşte, 124 vagoane de
lactate, 27 vagoane de delicatese, 155 de vagoane de
băuturi spirtoase, 1023 vagoane de sare, 4902
vagoane de furaje, 279 vagoane de tutun,
528.647.000 ţigări. Iar chibrituri: 35.134.000 cutii…
Din septembrie 1944 până la 1 iulie 1945 se livrează
Armatei Roşii 385.000 tone de alimente – numai
raţia zilnică de făină se ridica la 851.482 de porţii!
Încât „România devensie o veritabilă colonie a
Rusiei, când ţările Europei vestice renunţau la
coloniile lor care, pe rând, şi-au câştigat
independenţa.” Bani mai necesita şi întreţinerea
Comisiilor aliate de control pe judeţe: statul român
a avansat în anul 1946 suma de 185.532.163.520 lei
în contul lor. Cât priveşte produsele predate, ele
trebuiau să fie de cea mai bună calitate, conform
dispoziţiilor: „Nu se vor preda depozitelor sovietice
produse de proastă calitate (alterate, prost afumate,
cozi, fălci, fâşii etc.)”. În schimb, din înaltă
umanitate se specifica: „oasele cu măduvă vor fi
predate trupelor române, şcolilor, spitalelor pentru a
fi fierte pentru ciorbe.” În răstimpul în care
autorităţile sovietice goleau în cea mai mare grabă
România cam de tot ce apucau, eroicii soldaţi roşii
îşi făceau partea lor, după împrejurări. O listă
judeţeană din 1948, numea pe luna respectivă:
agresiuni contra jandarmilor 42, devastări locuinţe,
întrepridneri 7929, persoane jefuite 4105, femei
siluite 213, ucişi 56, răniţi 27″. Era, desigur, în ciuda
liniei oficiale a unei tovărăşii pe cât de recente, pe
atât de calde, replica unui război dus adânc pe
teritoriul sovietic. Dar şi altceva. Cele peste o mie de
pagini ale lucrării lui Aurel-Sergiu Marinescu,
eminent istoriograf de vastă informaţie şi fost coleg
de facultate, reînvie o epocă. Era, oare, necesar?
Pentru simpla aducere aminte, mai puţin, pentru
luminarea celor în necunoştinţă de cauză mai mult,
iar ca reper în orice orientare într-un viitor ale cărui
surprize mai mult ne rânjesc, decât ne surâd, tema se
esenţializează. Ea ţinteşte anume constante ale
situaţiei noastre în lume, în pura fatalitate a unor
circumstanţe istorico-geografice date, dar şi cu egală
trimitere la propriile reacţii şi decizii. Umbra
37
trecutului stă la spate, dar nu se desparte niciodată
de noi. Fie că trăim sau nu în circularitate, cu istoria
nu-i de glumit. „Stalin si poporul rus libertate ne-au
adus!“ Jaful sovietic. Nu doar o data, istoricii nostri
si istorici occidentali, mai putin cei sovietici, au
considerat ca efectele loviturii de stat de la 23 august
1944 au constituit pentru Wehrmacht o infrangere
mai severa decat cea de la Stalingrad. Perfect
adevarat, din punctul acesta de vedere nu este nimic
de obiectat. Numai ca, in conformitate cu statisticile
Marelui Stat Major, acelasi eveniment a provocat si
Armatei Romane pierderi in oameni si material
militar considerabil mai mari decat cele pe care le
indurase in batalia din Cotul Donului, parte
integranta din ansamblul operatiunilor de la
Stalingrad. Dispunem de o asemenea statistica si, cu
cifrele la vedere, putem proceda la comparatiile de
rigoare. De la 1 noiembrie la 31 decembrie 1942,
perioada celor mai dure confruntari cu sovieticii de
pe frontul din Cotul Donului, Armata romana a
inregistrat 353 ofiteri, 203 subofiteri si 6680 soldati
morti in lupta, 994 ofiteri, 582 subofiteri si 30175
soldati raniti in lupta si 1829 ofiteri, 1567 subofiteri
si 66959 soldati disparuti, in marea lor majoritate
cazuti in prizonierat sovietic. Mult mai ridicate au
fost pierderile Armatei romane din perioada 1 iunie
– 31 august 1944, cu precizarea ca intre 1 iunie si 19
august, data declansarii ofensivei sovietice, frontul
din Moldova si Basarabia de Sud a fost stationar si
nu s-au purtat lupte cat de cat semnificative. Efectiv,
de data aceasta a fost vorba de pierderi insumand
509 ofiteri, 472 subofiteri si 10262 soldati morti,
1255 ofiteri, 993 subofiteri si 33317 soldati raniti si
2628 ofiteri, 2817 subofiteri si 171243 soldati
disparuti, in mare majoritate capturati de sovietici
dupa ce regele proclamase la radio un armistitiu
inexistent. Dupa cum vedem, la toate categoriile
cifrele pierderilor din 12 zile din august 1944 sunt
net superioare celor din noiembrie-decembrie 1942,
daca nu chiar duble. Oricum diferentele nu pot fi
considerate un mizilic, ele fiind lipsite de importanta
numai pentru politicienii iresponsabili, care isi
inchipuie ca asa se face istorie: batjocorind, prin
aruncarea lor in neant, zeci si zeci de mii de ofiteri,
subofiteri si soldati ai unei natiuni. Ramane sa stim
si ce s-a intamplat in aceasta tara nenorocita din
momentul in care comunistii au inceput sa urle ca
nebunii pe strazi: „Stalin si poporul rus libertate ne-
au adus!”, si asta in timp ce sovieticii jefuiau
Romania din temelii. Cum dupa orice razboi, istoria
este scrisa de invingatori, n-am avut incotro si am
fost nevoiti sa ne supunem verdictelor lor. Astazi,
din fericire, putem discuta si altfel despre aceste
verdicte. Intarzierea deliberata cu aproape trei
saptamani a semnarii asa-zisei Conventii de
Armistitiu, de fapt un act de capitulare, la 23 august
1944, a fost provocata de rusi cu intentia clara de a
oferi militarilor ei un timp cu statut incert si
ambiguu, pentru a putea jefui in voie tara si pentru a
face zeci de mii de prizonieri dintre soldatii romani
care primisera ordin de incetare a focului, soldati
care au fost trimisi la cele mai grele munci in
lagarele siberiene. Primele ordonante emise de
comandamentele ruse de ocupatie au impus
populatiei predarea aparatelor de radio, care au fost
asezate sub paza sovietica, cu dublu castig pentru
ocupanti : in primul rand, cetatenii romani erau
izolati de restul lumii civilizate si apoi, toate aceste
aparate au fost transportate in Uniunea Sovietica,
fiind considerate capturi de razboi, desi erau bunuri
particulare. Jafurile intreprinse de militarii sovietici,
aveau un specific care i-a contrariat pe romani,
pentru ca deseori frizau nebunia. Confiscau in
nestire automobile particulare si ale statului –
ajungand sa fure pana si masina de serviciu a
generalului Aurel Aldea, parcata in fata Ministerului
de Interne… Furau sub amenintarea armei cai din
gospodariile taranesti si-i calareau pana cand se
toceau potcoavele bietelor animale, si cand acestea
incepeau sa schioapete, ii izgoneau din coloane si-i
lasau de izbeliste. In primii ani de dupa razboi,
padurile din Muntenia si din Oltenia erau pline de
cai salbaticiti, cu copitele neingrijite, abandonati de
rusi. Caii, mai ales caii ii fascinau pe sovietici si cele
mai mari lovituri le-au dat garnizoanei Cislau, unde
se aflau hergheliile de prasila ale armatei. Incepand
cu 1 septembrie 1944, in trecere prin localitate,
diversi militari ai armatei de ocupatie au jefuit
garnizoana de armasarii si iepele de reproductie si
chiar de caii tineri de un an si jumatate sau doi,
neinvatati cu calaria, sub pretextul ca se grabesc sa
cucereasca Berlinul, ca si cum Berlinul s-ar fi aflat
peste deal… Nimeni nu putea intelege de unde venea
si ce hram purta stirpea aceasta de oameni, pentru ca
tarani nu pareau sa fie si nici oraseni. Pareau ca vin
direct din niste caverne din varstele ancestrale ale
umanitatii. Abuzurile erau incurajate deschis la cele
mai inalte esaloane ale conducerii armatei de
ocupatie, autoritatile militare sovietice negand
sistematic ca faptele reclamate de autoritatile
romanesti ar fi fost comise de soldati rusi. Rusii au
impus sa precizeze, si in documentele interne, si in
comunicatele de presa, destinate opiniei publice, ca
nu era vorba despre soldati rusi, ci despre „indivizi
necunoscuti, imbracati in uniforme militare
sovietice furate“. Asa cum e obiceiul la romani, si
toamna lui 1944 a fost in Romania un sezon al
nuntilor. In repetate randuri, serviciile informative
ale Armatei romane au semnalat comportamentul
abject al militarilor rusi cand se intampla sa dea
buzna intre niste nuntasi. De regula, mai de frica,
mai dintr-un spirit ospitalier ancestral, erau invitati
la masa si omeniti dupa datina. Insa, dupa ce se
chercheleau bine, scoteau automatele dintre
genunchi, ciuruiau tavanele cu rafale prelungi si
asezau toti nuntasii la zid. Urma deposedarea tuturor
de verighete si ceasuri, nefiind iertati nici mirele si
mireasa. La Bucuresti, aceiasi militari rusi s-au
dedat la hotii si barbarii greu de descris. Mai multe
biserici au fost jefuite de odajdiile preotilor. Icoanele
38
nu i-au interesat, ca sa nu fie nevoiti sa dea
socoteala, probabil, propriilor lor comisari politici.
Un subofiter rus a navalit in atelierul unui croitor de
le str. Theodor Sperantia si l-a somat cu arma in
mana sa-i faca pe loc cadou un costum civil la trei
ace. Pentru ca nici unul din costumele existente in
atelier nu s-a potrivit cu statura subofiterului rus,
croitorul a fost impuscat, pur si simplu. Din Teatrul
Alhambra, rusii au furat costume de epoca, utilizate
in piese cu subiecte istorice, si chiar costume de…
Mos Craciun! Mai multi militari sovietici au jefuit
pe Calea Victoriei, in plina zi, un magazin de
pantofarie de dama, fiecare plecand de acolo cu 10-
15 perechi de pantofi cu toc si cu toate brizbrizurile
la moda pe vremea aceea. Era greu de stiut la ce
puteau sa le foloseasca, de vreme ce vivandierele lor
purtau uniforme soldatesti si cizme cazone. In
sfarsit, este greu de crezut, dar o banda de militari
rusi a jefuit in totalitate si un magazin de ciorapi de
dama, de corsete si sutiene. De data aceasta, pe b-dul
Elisabeta si tot la amiaza zilei. Nu doar o data,
asemenea escapade de jaf, pentru sovietici, s-au
incheiat in mod tragic, nu numai datorita rezistentei
romanilor cu viata si averea amenintata, ci si din
cauza neghiobiei jefuitorilor. Un singur exemplu ni
se pare revelator. Aproape un pluton intreg de
militari rusi, in septembrie 1944, a navalit in
pivnitele exploatarii viticole de la Minis, a mitraliat
sirul lung de butoaie, continand fiecare cateva mii de
litri de vin, si au inceput sa soarba lichidul miraculos
chiar din jeturile care tasneau prin gaurile facute de
gloante. Treptat, pivnitele au fost inundate de
continutul butoaielor pana la carambul cizmei
jefuitorilor, si au murit toti inecati in vin, la gramada,
doborati din picioare de gazele de fermentatie care
tasneau din budane laolalta cu vinul. Bineinteles,
accidentul a fost imputat personalului exploatatiei
viticole, care n-ar fi vrut sa-i serveasca pe rusi la
pahar, oferindu-le si o gustare pe langa vin. De fapt,
comandantii sovietici pareau a nu fi in stare sa-si tina
trupele in mana si sa le imprime o conduita de
oameni civilizati. Un raport din 8 septembrie 1944,
al colonelului Victor Andreescu, comandantul
Regimentului de pontonieri, ne lamureste cam ce fel
de raporturi existau intre ofiterii sovietici si trupele
din subordinea lor. „Nu exista nici un fel de
disciplina in Armata rusa – consemna colonelul
roman, in raportul nr. 334. Nici macar unul din 200
nu-si saluta superiorii, fie ei chiar generali; ca sa am
o discutie personala cu dl general Ignatiev,
comandantul geniului Armatei 46 ruse, am schimbat
de trei ori locul pe camp si totdeauna am fost
inconjurati de zeci de ostasi care tineau sa auda
convorbirea; acestia se scobeau in nas si scuipau in
fata generalului, fara ca cineva sa le faca vreo
observatie.“ La randul lui, statul major al Armatei a
3-a romane, in raportul operativ din aceeasi zi,
semnat de generalul I. D. Mihaescu, preciza: „Modul
de comportare al trupelor ruse lasa de dorit; astfel:
in comunele unde cantoneasa sau pe unde trec,
jefuiesc populatia de vite, cereale, imbracaminte,
bani etc. Autoritatile romane nu sunt respectate si
sunt obligate a executa diferite servicii degradante.
In garnizoana Slatina, magazia Regimentului 8
vanatori a fost sparta cu forta, iar continutul a fost
luat de o coloana in trecere prin acel oras. Desi in
garnizoana Craiova s-au instalat o comenduire si
patrule ruse, totusi actele de betie, jaf si amenintare
nu au incetat inca. Toti comandantii si ofiterii rusi
dau asigurari pentru o purtare demna a Armatei
sovietice si un tratament omenos fata de populatia
civila. In realitate, insa, ostasii si subofiterii se dedau
la tot felul de jafuri si samavolnicii, care au adus
populatia in stare de alarmare si neliniste continua.
Daca de la unitati si formatiuni militare ridica cu mai
putina indrazneala tot ce vor, la populatia civila de
la periferiile oraselor si in special la sate jefuiesc si
batjocoresc fara nici un menajament. In majoritatea
satelor pe unde trec, iau cai, carute, trasuri, bani,
ceasuri, inele etc., tot ce gasesc si le place, cu
revolverul in mana.“ De la conacul mosiei
Scarisoreanca, din Ulmeni, Ilfov, au jefuit o caleasca
vieneza din veacul trecut, o adevarata bijuterie, piesa
de muzeu pur si simplu. A fost gasita facuta praf la
intrarea in Bucuresti, aruncata in santul soselei.
Colac peste pupaza, padurile Codlei foiau de
numerosi dezertori din armata sovietica. Acestia se
combinasera cu trenarzi din armata germana si
devastau in nestire toate satele de jur-imprejur. In
primele zile ale lui septembrie 1944, totusi, situatia
promitea sa se aseze intr-un fagas nou: colonelul
Kalinin a fost desemnat ofiter de legatura al
comandamentului Frontului 2 ucrainean pe langa
Marele Stat Major de la Bucuresti si una din
misiunile lui principale chiar asta era, cel putin
teoretic: sa ancheteze si sa infraneze toate conflictele
dintre armata de ocupatie si civilii si militarii
romani. Insa, de fiecare data cand ii erau prezentate
detaliile unor incidente, colonelul sovietic raspundea
stereotip: „Nu recunosc culpa Armatei Rosii in
provocarea de incidente. Din cercetarile sumare
intreprinse s-a constatat ca aceste nereguli au fost
savarsite de banditii lui Vlasov si dezertorii romani
sau germani travestiti in uniforme sovietice.“
Conform logicii sale, la data aceea, Romania ar fi
trebuit sa fie cutreierata de mii de ostasi sovietici in
maieu si izmene, carora „dezertorii romani sau
germani“ le furasera vestoanele si pantalonii. Cat
privea armata lui Vlasov, aceasta nu se repliase prin
Romania din teritoriile ruse si se afla demult in
refacere, in nordul Italiei si in Slovenia. Mult mai
dureros era faptul ca asemenea atitudini erau
incurajate si de declaratiile de o lasitate
inspaimantatoare ale noilor autoritati romane.
„Armata sovietica – clama un manifest lansat de
Grigore NiculescuBuzesti, la 13 septembrie 1944 –
a fost primita in Romania in spiritul cel mai amical.
Noi ne dam seama ca, in perioada operatiunilor
militare in curs, mici incidente pot in mod necesar sa
se produca. Dar noi nu ne asteptam sa le atribuim o
39
semnificatie oarecare. Este vorba despre incidente
episodice si fara importanta. Guvernul roman are
profunda convingere ca tot ceea ce a fost convenit
cu URSS va fi integral respectat.“ Asa „episodice si
fara importanta“ cum erau incidentele, au afectat
cateva sute de mii de romani si pe multi i-au costat
viata. Pe de alta parte, Guvernul roman nu convenise
nimic cu cel al URSS: prevederile asa-zisei
Conventii de Armistitiu i-au fost impuse. Si atat de
respectate au fost incat am platit despagubiri de
razboi de cinci ori mai mari decat cele la care am fost
obligati in noaptea de 12 spre 13 septembrie 1944.
Totul multiplicandu-se pana la un nivel incredibil,
daca luam in consideratie si jafurile asupra
particularilor, imposibil de calculat statistic. De
asemenea, toate aceste detalii nu se pot intalni intr-o
istorie scrisa exclusiv dupa documente de cabinet, in
care destinul unei natiuni este privit de sus, de acolo
de unde se estompeaza tot ceea ce reprezinta un
relief. Ceea ce le permite unor diversionisti
contemporani ai politicii romanesti sa sarbatoreasca
ziua de 23 august 1944 drept „o victorie fenomenala
impotriva nazismului“, cand ea ramane, in realitate,
simbolul celui mai sinistru dezastru traversat de
romani. (Datele de mai sus provin din arhiva
Marelui Stat Major, Dosarele 1554, 1555 si 1556, si
din arhiva Sectiei 2 informatii a aceleiasi institutii
militare) si din articolul „De ce NU iubim RUSIA!”
de Lulea Marius Dorin
CARAGIALE, ÎNAINTE SĂ PLECE DIN
ȚARĂ:
«NU MAI POT TRĂI AICI! E PREA GREA
DUHOAREA»
Ioana Tomozei
Ion Luca Caragiale a murit pe 9 iunie 1912 la
Berlin, unde se autoexilase alături de familie în
1904, după acuzaţiile de plagiat ale piesei
”Năpasta“. Dramaturgul a fost răpus de
ateroscleroză. Vagonul morturar care aducea sicriul
în ţară a rătăcit două săptămâni pe drum.
”Nu mai pot trăi aici! E prea grea duhoarea”,
spunea Caragiale înainte să plece din țară, în
1904, după ce trecuse prin procesul de calomnie
intentat lui Caion, un publicist care îl acuzase de
plagiat, dezgustat şi scârbit, de nerecunoașterea
meritelor sale literare de către Academie.
S-a stabilit la Berlin, alături de familia sa familia.
Familia Caragiale locuia într-un apartament în
cartierul Willmersdorf, copiii au fost înscrişi la
şcoală, iar dramaturgul s-a arătat, o vreme, mulţumit
de decizia pe care o luase. De dorul limbii române a
început să frecventeze cercurile studenţeşti
româneşti de la Berlin.
A păstrat legătura cu ceii rămaşi în ţară, în special
cu bunul său prieten Alexandru Vlahuţă, care îi
cerea să revină cât mai degrabă.
 ”Pentru nimic în lume n-aş părăsi acest colţ de
viaţă străină pentru a mă reîntoarce în patrie. Să mai
văd ceea ce am văzut, să mai sufăr ceea ce am
suferit, aceleaşi mutre, aceleaşi fosile care conduc
viaţa publică, otrăvindu-te numai cu privirile lor
stupide şi bănuitoare.
Nu, dragul meu, nu. M-am exilat şi atâta tot. Aerul
de aicea îmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei şi n-am
ce căuta într-o ţară unde linguşirea şi hoţia sunt
virtuţi, iară munca şi talentul, viţii demne de
compătimit”, îi scria Caragialel lui Vlahuţă.
La Berlin a început să colaboreze cu câteva reviste
literare, sub pseudonim, refuzând să-şi asume
scrierile - de teamă să nu se expună, după ce ani buni
a suferit din cauza criticilor la adresa operelor sale.
În perioada exilului a scris şi poezii pe care le-a
trimis în ţară, tot sub semnătură anonimă. Directorii
ziarelor au respectat dorinţa lui Caragiale şi poeziile
sale au apărut publicate cu autor anonim.
Anul morţii a fost unul extrem de solicitant pentru
Caragiale, nevoit să muncească din greu pentru a-şi
putea întreţine familia. Scria mult, până târziu în
noapte şi călătorea mult.
”Din ultimele călătorii s-a ales cu o răceală din
pricina căreia are accese de tuse, iar fumatul le face
şi mai dese”, descriu biografii ultima perioadă din
viaţa dramaturgului.
În seara zilei de 9 iunie 1912, dramaturgul s-a
retras în dormitor spunându-i soţiei că va urma o
noapte în care are de gând să lucreze până târziu.
Dimineaţa, aceasta l-a găsit fără suflare.
Momentul morţii este descris de Cella
Delavrancea, aflată în casa lui Caragiale de la
Berlin.
“Într-o dimineaţă, Caragiale n-a mai apărut în
salon să asculte o fugă de Bach. Am lucrat singură,
am început să studiez ”Marea sonată” de Schumann
în fa diez minor, bucată dramatică şi grea. Dintr-o
dată, un ţipăt a sfâşiat fiorul melodic. M-am ridicat
cuprinsă de frică şi am fugit spre odaia de culcare a
lui Caragiale.
Uşa era deschisă. El, alunecat pe jos, lângă pat, cu
mâna stângă crispată pe cearşaf, capul dat pe spate,
faţa albă, ochii ficşi. Îngrozită, soţia lui îl privea.
Văzuse că nu apăruse ca de obicei, îndrăznise la ora
11 A.M. să bată la uşă. Tăcerea o îngrijorase. A
deschis, a văzut, a ţipat. Cum să faci loc durerii, aşa,
pe neaşteptate?
În ajun, seara, la masă, ne fermecase cu poveşti,
proiecte şi voie bună. Nu ne mai tachinase pentru
tendinţele noastre spre poezia cu metafore absurde,
râsese de verva cu care declama Luki pastişuri
compuse de el… Moartea îl atinsese rapid, fără
şovăire, aşa cum desigur şi-o dorise, esenţă în spaţiu,
verb fără adjectiv”, scrie Cella Cella Delavrancea în
volumul ”Dintr-un secol de viaţă”.
Corpul neînsufleţit al lui Caragiale n-a putut fi
adus în ţară imediat după moarte, pentru că ministrul
Plenipotenţial al României din capitala Germaniei
tocmai intrase în concediu.
40
Rămăşiţele pământeşti au fost îngropate de familie
şi apropiaţi în cimitirul berlinez Schonenberg.
Pe 14 iunie, rămăşiţele lui Caragiale au fost depuse
într-un cavou al familiei, în prezenţa bunilor săi
prieteni Delavrancea şi Vlahuţă, veniţi la Berlin.
Abia în toamna aceluiaşi an, rămăşiţele
dramaturgului au plecat pe drumul spre casă, un
drum care se va dovedi a fi unul cu peripeţii.
Vagonul mortuar care îl aducea pe Caragiale în ţara
natală a rătăcit două săptămâni prin Austria.
”Prin ziare îşi face locul zvonul că vagonul
mortuar rătăcise două săptămâni pe liniile austriece,
ajungând în ţară fără hârtiile trebuitoare, pierdute şi
ele, că vagonul popsise întâi în Ardeal, apoi în
vestita staţie B.M..
Funcţionarii staţiei B.M, neştiind ce se află în
vagonul care venise fără acte, îl deschid şi dau peste
rămăşiţele pămâneşti ale marelui Caragiale. Ce
crudă ironie a soartei!”, notează biografii
dramaturgului.
Vagonul mortur a ajuns în Bucureşti pe 19
noiembrie 1912. În ziua înmormântării, 23
noiembrie 1912, cortegiul funerar, format la biserica
Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin faţa Teatrului
Naţional.
De aici, sicriul lui Caragiale însoţit de mii de
bucureşteni, a mers la cimitirul Belu. La
înmormântare au fost prezenţi cei mai mari scriitori
ai vremii şi buni prieteni ai dramaturgului, printre
care, Alexandru Vlahuţă, Mihail Sadoveanu, Emil
Gârleanu, Delavrancea.
În discursul ţinut la înmormântarea lui Caragiale,
bunul său prieten Delavrancea l-a numit pe
dramaturg ”cel mai mare român din câţi au ţinut un
condei într-o mână şi o torţă aprinsă în cealaltă”.
La aniversarea centenarului naşterii lui Caragiale,
în 1952, trupul dramaturgului a fost exhumat şi
mutat pe Aleea Scriitorilor, lângă mormântul lui
Eminescu.
CALENDARUL ZILEI 3APRILIE:ZIUA
JANDARMERIEIROMÂNE
Pe 3 aprilie este sărbătorită Ziua Jandarmeriei
Române. Momentul marchează data de 3 aprilie
1850, când printr-un ofis domnesc, domnitorul
Grigore Alexandru Ghica a aprobat hotărârea
Divanului obştesc, semnând „Legiuirea pentru
reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi”,
informează siteul oficial al Jandarmeriei Române.
Prin această lege, s-a dat statut juridic armei
Jandarmeriei şi i s-au stabilit principiile de
organizare şi funcţionare. Ca urmare, legea prevedea
că Regimentul de jandarmi din Moldova se împarte
în două subdiviziuni, fiecare având zona de
responsabilitate formată din câte şase ţinuturi
(judeţe). La fiecare ţinut era repartizată câte o
companie de jandarmi, la care se adăuga cât o
companie la Isprăvnicia Iaşului şi la Poliţia Capitalei
(Iaşi). În total, 14 companii de jandarmi ce totalizau
un efectiv de 1433 jandarmi călări şi pedeştri.
Totodată, în această lege se stabilea Jandarmeriei
următoarele misiuni: privegherea siguranţei publice,
ţinerea unei bune orânduieli şi ducerea la îndeplinire
a legilor. În ceea ce priveşte executarea serviciului,
se prevedea că Jandarmeria execută un serviciu
ordinar, care se realizează zilnic, pe baza
regulamentelor sale şi un serviciu extraordinar, pe
care îl execută la solicitarea autorităţilor. De
asemenea, se prevedea pentru executarea serviciului
extraordinar, constituirea de subunităţi mobile.
În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza,
Jandarmeria a fost supusă unui amplu proces de
modernizare, ca de altfel toate instituţiile statului
naţional modern român. Astfel, odată cu
transformarea Regimentului de jandarmi în Legion
de jandarmi, începe şi procesul de înlocuire treptată
a escadroanelor şi companiilor de jandarmi, cu
escadroane de dorobanţi, pe baza Ordonanţei nr.896
din 20 iunie 1864. Apoi, prin Legea de organizare a
puterii armate în România, din noiembrie 1864
Jandarmeria este organizată pe principii noi, scoasă
de sub administraţia Ministerului de Interne şi
subordonată direct Ministerului de Război, ca
element component al armatei permanente.
Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău cartea
„Ghidul incorect politic despre anii ’60” de J. Leaf
și vei contribui la susținerea libertății ideilor și
implicit, a siteului R3media
Legea Jandarmeriei din 1850 şi Regulamentul
jandarmilor de oraş din 1665 au constituit
principalele documente pe baza cărora şi-a organizat
şi desfăşurat activitatea Jandarmeria, iar în perioada
următoare au fost documentele care au stat la baza
elaborării de noi legi şi regulamente.
Perioada 1866-1867 se caracterizează prin
transformări în sistemul de apărare al ţării în anii
1868, 1872, 1874 şi 1877, având drept rezultat
modernizarea şi pregătirea armatei române, care prin
strălucite fapte de arme, în Războiul pentru
independenţă al României din 1877-1878 s-a
acoperit de glorie, consfinţind independența.
Hrănește bine(le)! Cumpără suplimentul
alimentar Propolis mielat (tinctură de propolis cu
miere) și vei contribui la susținerea
siteului R3media
Prin organizare, pregătire şi mod de funcţionare,
Jandarmeria română în timpul Războiului de
independenţă a asigurat poliţia armatei, iar în situaţii
deosebite a fost angajată în acţiuni de luptă împreună
cu unităţile militare şi chiar independent. Efectivele
Jandarmeriei se cifrau la 798 jandarmi (din care 6
ofiţeri).
Pentru faptele de arme din timpul războiului,
numeroşi jandarmi au fost decoraţi cu medalia
“Apărătorii Independenţei”, medalii ruseşti şi
medalia “Crucea Trecerii Dunării”.
Necesitatea unei forţe specializate puternice a
cărei misiune principală să o constituie paza şi
41
ordinea de stat, asigurarea liniştii şi libertăţii
cetăţeanului, precum şi a modului de aplicare şi
respectare a legilor ţării, au determinat intensificarea
acţiunilor factorilor de conducere politică şi militară
pentru elaborarea unei legi de organizare a
Jandarmeriei în întreaga ţară.
Astfel, o primă încercare are loc în 1885, când
generalul Radu Mihail, prefectul Poliţiei
Bucureştiului a elaborat un proiect de lege pentru
organizarea jandarmeriei în întreaga ţară, dar nu s-a
concretizat.
Doi ani mai târziu, în 1887, cu prilejul expunerii
de motive la legea comunală, I.C.Brătianu sublinia
că “Gendarmeria comunală rurală va fi mai bună
decât poliţie rurală de până acum” , iar la art.82 din
această lege adoptată la 7 mai 1887 se prevedea
organizarea Jandarmeriei Rurale, printr-o lege
specială. Lipsa resurselor băneşti au întârziat până în
anul 1893 materializarea unei astfel de legi.
Meritul pentru deplina clarificare a rolului, locului
şi organizării Jandarmeriei rurale i-a revenit
partidului conservator condus de Lascăr Catargiu,
care a elaborat şi prezentat Parlamentului în
ianuarie-februarie 1893, Legea pentru organizarea
Jandarmeriei rurale. Această lege a fost promulgată
prin Decretul Regla nr.2919 din 30.08.1893.
Această lege prevedea instituirea unui corp de pază
şi ordine cu structură militarizată în toate localităţile
rurale din ţară, deoarece structurile anterioare
practic neprofesionalizate, nu făceau faţă situaţiei
complexe de pe teren şi nici nu corespundeau
instituţiile unui stat modern european, din acea
vreme. Demn de remarcat este faptul că legiuitorul
(Lascăr Catargiu în principal) a pus accentul pe
menţinerea şi garantarea siguranţei publice, cât şi pe
executarea legilor.
Tot la 1 septembrie 1893 a apărut
şi Regulamentul de aplicare a Legii Jandarmeriei
rurale.Prevederea cea mai importantă a acestui
document era următoarea: “Organizarea
Jandarmeriei rurale, astfel cum este prescrisă de
lege, face din această instituţiune un corp militar,
pus la dispoziţiunea ministrului de interne, pentru a
asigura ordinea şi siguranţa publică. Ea se mai află
sub ordinele ministrului de justiţie, ale ministrului
public în ce priveşte atribuţiunile de poliţie, precum
şi sub acela al ministrului de război pentru tot ce se
raportă la disciplină, comandament şi instrucţie
militară a trupei” (art.1).
Tulburările sociale sângeroase din anul 1907 au
pus într-o situaţie grea, atât instituţiile politice, cât şi
cele de menţinere a ordinii interne, şi chiar militare.
Dezinteresul manifestat faţă de întărirea
Jandarmeriei la începutul secolului XX şi mai cu
seamă faţă de misiunile sale preventive s-au soldat
cu victime numeroase şi pagube materiale de multe
ori inutile. Situaţia reală a impus pregătirea şi
promulgarea unor legi în anii 1908, 1911 şi 1913,
precum şi întărirea organizatorică a Jandarmeriei.
 Semnificativ este şi faptul că prin Legea
Jandarmeriei din 24 martie 1908 se înserează la art.6
şi 7, următoarele:
Art.6: Corpul Jandarmeriei face parte integrantă
din armată, dispoziţiunile generale ale legilor şi
regulamentelor îi sunt aplicate, în afara
excepţiunilor de organizarea sa mixtă şi e natura
serviciului său.
Art.7: Ofiţerii Corpului Jandarmeriei se recrutează
din ofiţerii de orice armă din armata activă. Trecerea
ofiţerilor din armata activă în Jandarmeriei se face
prin Înalt Decret, în urma raportului Ministerului de
Interne, luată pe recomandaţiunea Ministerului de
Interne, luată pe recomandaţiunea Ministerului de
Război. Ea rămâne definitivă după un an de la
numire, în care timp ofiţerul va putea fi retrecut în
armata activă.
Pe timpul manevrelor militare, Jandarmeria rurală
asigură misiuni de poliţie militară, efectuează
rechiziţiile necesare şi funcţionează ca poliţie
militară; pe toată durata acestor exerciţii şi manevre,
unităţile de jandarmi sunt considerate părţi ale
armatei active cu aceleaşi drepturi şi obligaţii ca
unităţile şi subunităţile militare.
Cea dintâi participare a Jandarmeriei române la un
război modern, datează din anii 1877-1878.
Experienţa acumulată cu acest prilej va fi
valorificată şi îmbogăţită în cel de-al doilea război
balcanic, precum şi în acţiunile militare desfăşurate
în anii Războiului reîntregirii naţionale.
Cu prilejul celui de-al doilea război balcanic,
Jandarmeria Română a acţionat ca o forţă a
Sistemului Naţional de Apărare, îndeosebi alături de
trupele ce operau pe câmpul de luptă, misiune de
care s-a achitat foarte bine.
După încheierea “Păcii de la Bucureşti” din 1913
şi până la intrarea României în primul război
mondial (15 august 1916) s-au produs unele
modificări pe linie organizatorică şi a atribuţiilor,
care au vizat sporirea efectivelor, înfiinţarea
posturilor de jandarmi speciale pentru fabricile din
Capitală care produceau materiale pentru armată,
înfiinţarea de puncte speciale de pază şi control la
toate trecătorile din Carpaţi, de la Vatra Dornei până
la Turnu Severin, crearea unui detaşament pentru
paza regiunilor petrolifere.
Primul război mondial a oferit României prilejul să
recurgă la mijloacele sale politico-militare pentru
reîntregirea hotarelor fireşti: între componentele
Sistemului Militar Naţional care s-a angajat fără
reţinere să servească Drapelul tricolor, s-a aflat şi
Jandarmeria. Din multitudinea faptelor de arme din
Campania anului 1916, amintim acţiunile
desfăşurate de trupele de jandarmi în asigurarea
poliţiei frontului marilor unităţi române pe timpul
ofensivei pentru eliberarea Transilvaniei, precum şi
organizarea administrativă a teritoriilor eliberate.
Semnificaţia organizării posturilor de jandarmi în
localităţile eliberate (Bicfalău, Bârsta, Satu-Lung,
42
Târlugeni, Sfântu Gheorghe, Covasna şi Mircurea
Ciuc) este evidenţiată la 17 august 1916 de
mr.Anastasie Soiculescu, comandantul Companiei
de Jandarmi Prahova în telegrama adresată
Inspectoratului General al Jandarmeriei: “Astăzi,
pentru prima oară şi pentru totdeauna, Jandarmeria
română a înlocuit pământul scump al Transilvaniei,
Jandarmeria Ungurească” .
Evoluţia ulterioară a evenimentelor a fost
nefavorabilă pentru armata română care, sub
presiunea inamicului, a trebuit să se retragă prin
lupte grele, cedând o parte din teritoriul naţional,
până când frontul a fost stabilit în sudul Moldovei.
În timpul retragerii, jandarmii au participat la
acţiunile de luptă şi, totodată, au asigurat poliţia
frontului, a comunicaţiilor, au asigurat măsurile de
ordine necesare deplasării coloanelor militare şi, pe
timpul evacuării administraţiei, a unor obiective
economice şi a populaţiei care s-a refugiat în
Moldova.
La începutul anului 1917, odată cu operaţiunea de
reorganizare a armatei, se reorganizează şi serviciul
Jandarmeriei de pe lângă armata de operaţii. La
comandamentele corpurilor de armată, precum şi la
brigăzile mixte s-a constituit câte un detaşament de
jandarmi, sub comanda unui ofiţer de infanterie şi cu
un efectiv mai redus de jandarmi. La 16 aprilie
Detaşamentul de Jandarmi Prahova a primit
denumirea de “Detaşament mobil de poliţie al
Marelui Cartier General”. De asemenea, unele
subunităţi de jandarmi sunt repartizate serviciilor de
pază la lucrările de artă şi fortificaţii, iar altele date
ca întăriri în principalele oraşe din Moldova.
În vara anului 1917 trupele de jandarmi aveau să
înscrie pagini nepieritoare de eroism, alături de
armata română, în marile bătălii desfăşurate.
La 1iulie 1918 armata se demobilizează, iar
jandarmii organizează punctele de trecere peste
demobilizaţi, posturi, patrule şi detaşamente pentru
supravegherea acestora, ca demobilizarea să se
desfăşoare în linişte.
Prin decretarea în octombrie 1918 a celei de-a
doua mobilizări a armatei române, Jandarmeria a
contribuit la desfăşurarea acesteia, concomitent cu
organizarea noilor servicii pretorale şi a măsurilor
pentru menţinerea ordinii şi liniştii în ţară. Armata
română reia lupta pentru eliberarea întregului
teritoriu naţional, iar Jandarmeria începe să
instaureze ordinea şi liniştea, creând companii de
poliţie în judeţele eliberate.
Înfăptuirea României Mari a inaugurat în viaţa
societăţii noastre şi a statului un amplu proces de
remodelare a structurilor existente înainte de primul
război mondial, inclusiv a celor destinate menţinerii
şi apărării ordinii interne.
La 23 martie 1929 Parlamentul a pus bazele unei
legi moderne şi complete de organizare a
Jandarmeriei rurale.
În acelaşi an, se promulgă Statutul Jandarmeriei
Rurale de către regele minor Mihai I. Acest statut
garanta: stabilitate, înaintare, retribuţii şi alte
indemnizaţii, gradaţii, pensii, condiţii de căsătorie,
recompense.
O nouă măsură importantă care trebuie să fie
evidenţiată este Regulamentul Legii şi Statutului
Jandarmeriei Rurale.
La 12 iulie 1940 Carol al II-lea contopeşte
Direcţia Generală a Poliţiei, Prefectura Poliţiei
Capitalei şi Corpul Jandarmeriei, pentru ca generalul
Ion Antonescu să repună în vigoare la 12 septembrie
1940 legislaţia din anul 1929.
Din punct de vedere organizatoric, prezintă cel mai
mare interes Legea nr.264 din 22 aprilie 1943 pentru
organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei.
Jandarmeria este un corp militar instituit pentru a
veghea pe teritoriul rural la executarea poliţiei
generale şi militare. Sugestivă este şi prevederea că
Jandarmeria aparţine M.Ap.N., fiind pusă la
dispoziţia M.I. numai pentru executarea misiunilor
de poliţie ce-i revin.
După intrarea României în al doilea război
mondial, la 22 iunie 1941, trupele de jandarmi din
interior au primit misiuni specifice pentru starea
respectivă: combaterea acţiunilor teroriste; paza
unor obiective economice importante; întărirea
măsurilor de ordine internă, contracararea acţiunilor
de desant şi a paraşutiştilor, supravegherea
elementelor din opoziţie etc. Unităţile de jandarmi
din zona armatelor de operaţii au îndeplinit, în mod
firesc, misiuni cu un caracter militar mai pronunţat
decât cele din zona de interior. Pe lângă însărcinările
obişnuite de poliţie militară, nu o dată au participat
nemijlocit la luptă. În zona armatelor de operaţii,
Jandarmeria constituită în unităţi şi subunităţi de
poliţie subordonate marilor unităţi, a dovedit
energie, curaj, spirit de sacrificiu şi înalt patriotism.
În afară de cazurile când datorită situaţiilor locale
trupa şi ofiţerii jandarmi au luptat în linia I alături de
infanterişti, au mai fost împrejurări când unii dintre
ei au cerut să fie trimişi în regimente de infanterie
pentru a lupta.
Odată cu difuzarea Proclamaţiei M.S. Regele,
Jandarmeria, conform directivelor date de Guvern, a
trecut la executarea misiunilor specifice în condiţiile
noii situaţii operative. Ea şi-a adus o contribuţie
notabilă şi în etapa a doua a participării României la
cel de-al doilea război mondial după lovitura de stat
de la 23 august 1944, desprinderea României de Axă
şi trecerea de partea Naţiunilor Unite şi participarea
în continuare la operaţiile pentru eliberarea
Transilvaniei de Nord-Vest şi în continuare la
operaţiile din Ungaria, Cehia şi Slovacia.
După declararea stării de război cu Germania, în
urma agresiunii, atacării şi dezarmării mai multor
unităţi române, s-a trecut la lupta cu arma în mână
contra elementelor germane răspândite pe întreg
teritoriul ţării, cu scopul de la le dezarma şi a le face
inofensive.
Principalele misiuni ale jandarmilor au fost:
43
• să identifice toţi ostaşii germani,
stabilindu-se locurile unde au fost cantonaţi sau
ascunşi, forţa, armamentul şi vehiculele de care
dispuneau;
• să interzică circulaţia pe şosele şi drumuri
oricărui vehicul sau element german, prin
organizarea de bariere, obstacole, curse;
• ostaşii germani izolaţi sau în grupe mici să
fie dezarmaţi;
• să sprijine forţele armatei române în
acţiunea de dezarmare a armatei germane;
• să captureze paraşutiştii germani care
încercau să se salveze din avioanele doborâte de
către aviaţia noastră şi cea aliată;
• să identifice şi să ia sub pază depozitele de
materiale aparţinând armatei germane, circuitele
telefonice germane;
• să execute razii pentru scotocirea terenului
şi prinderea ostaşilor germani care încercau să
fugă;
• să aresteze şi să combată partizanii germani
din formaţiunile hitleriste din Ardeal şi Banat;
• să adune manifestele de propagandă
germano-legionară lansate din avioane şi să le
distrugă;
• împreună cu trupele de grăniceri pe
frontieră să oprească elementele germano-
maghiare care încercau să pătrundă în raioanele
şi în zonele unde nu s-au concentrat trupe ale
armatei de operaţii;
• să organizeze baraje de poliţie de către
formaţiunile teritoriale, înlocuindu-se pentru
moment Jandarmeria operativă a marilor unităţi.
Posturile de jandarmi din jurul Capitalei integrate
în dispozitivele de apărare a unităţilor militare au
constituit pichete de luptă forte, care au creat
probleme deosebite trupelor germane.
Cele mai înverşunate lupte s-au dus în comunele
Băneasa, Rahova, Militari, bariera Rahova, posturile
de jandarmi opunând o dârză rezistenţă.
În principal, misiunea de luptă a Legiunii de
jandarmi Bucureşti a constat în menţinerea ordinii şi
liniştii publice, precum şi blocarea direcţiilor
principale de pătrundere în Capitală prin posturi
fixe, mobile, aliniamente de apărare şi baraje.
Prin Ordinul nr. 10052 din 23 ianuarie 1949 al
secretariatului pentru trupe al M.I. se înfiinţează
Trupele de Securitate.
Ulterior, toate trupele de jandarmi şi centrele de
instrucţie trec la Comandamentul trupelor de
Securitate, pe când toată Jandarmeria rurală se
subordonează Direcţiei Generale a Miliţiei.
Aceasta a pus capăt, pentru un timp, existenţei
principalei instituţii organizată militar în România
democrată pentru paza, protecţia şi menţinerea
ordinii constituţionale şi de stat, pentru apărarea
libertăţii cetăţeneşti, a proprietăţii, a persoanelor
fizice şi juridice.
Transformarea societăţii româneşti inaugurată prin
Revoluţia din Decembrie 1989 şi reaşezarea
instituţiilor de stat pe temelii democratice de drept
au favorizat în mod decisiv atât remodelarea
instituţiei Jandarmeriei, cât şi elaborarea unei
concepţii noi cu privire la locul şi rolul forţelor de
ordine internă, la sfârşitul secolului XX şi începutul
secolului XXI.
În conformitate cu Hotărârea de Guvern nr.0749
din 5 iulie 1990 cu privire la creşterea capacităţii de
acţiune şi îmbunătăţirea structurii organizatorice a
Ministerului de Interne, Comandamentul trupelor de
Pază şi Ordine s-a transformat în Comandamentul
Trupelor de Jandarmi; ulterior, prin Legea nr.40 din
18 decembrie 1990, s-au legiferat structura şi
atribuţiile trupelor de jandarmi, instruite pentru a
veghea la executarea legilor, la supravegherea şi
informarea organelor superioare asupra stării de fapt
în situaţii în care se ameninţă siguranţa şi ordinea
publică în caz de tulburări interne pentru intervenţia
în scopul restabilirii ei.
Un moment important în construcţia edificiului
României democratice îl reprezintă promulgarea
Legii nr.116 din 18 iunie 1998 privind organizarea
şi funcţionarea Jandarmeriei Române. Prin acest act
legislativ se poate considera că s-a marcat un
moment decisiv în procesul remodelării Armei
noastre şi pe plan mai larg, al stabilizării României
pe coordonate statului de drept.
Actul normativ va fi în vigoare până în anul 2004
când intră în vigoare Legea nr. 550 din 29 noiembrie
2004 privind organizarea şi funcţionarea
Jandarmeriei Române prin care se stabileşte statutul,
atribuţiile şi competenţele instituţiei, organizarea şi
conducerea, drepturile şi obligaţiile personalului
instituţiei.
Luni, 4 Aprilie 2022, Volodimir Zelenski,
președintele Ucrainei, va susține un discurs în fața
Parlamentului României.
Ce ar fi normal sa spună președintele Zelenski in
prima parte a discursului sau, înainte de a solicita și
mai mult ajutor și implicare din partea României și
a cetățenilor români:
1) Ar trebui să își ceară scuze, din partea statului
ucrainian, pentru toate școlile și clasele cu predare
în limba româna pe care le-a închis în mod sistematic
Ucraina în ultimii 30 de ani.
2) Ar trebui să recunoască faptul că Ucraina a
încălcat în mod repetat Tratatul de bază semnat în
1997 cu România, și să își ceară scuze în mod oficial
pentru aceste încălcări.
3) Ar trebui să își ceară scuze pentru toate
încălcările drepturilor celor 500.000 de etnici
români din Ucraina, care au avut loc în ultimii 30 de
ani, drepturi care sunt prevăzute în Constituția
Ucrainei, în Convențiile europene în vigoare, și în
Tratatul de bază.
4) Ar trebui să își ceară scuze pentru că a permis
să se implementeze mai departe prevederile abuzive
ale noii Legi a Educației din Ucraina, adoptate din
anul 2017, care are că urmare reducerea și mai mult
44
a numărului de ore, clase și școli cu predare în limba
română.
5) Ar trebui să își ceară scuze pentru declarația să
de pe 22 ianuarie 2020, când a afirmat public că
România ar fi ocupat militar, abuziv și ilegitim
Bucovina în noiembrie 1918, atunci când această
provincie istorică româneasca a decis, în mod firesc
și democratic, Unirea cu Țara-Mamă.
6) Ar trebui să își ceară scuze pentru faptul că pe
17 februarie 2022, de Ziua Unității Naționale în
Ucraina, a „uitat” să menționeze și minoritatea
românească, pe lângă celelalte minorități, deși
această este a două că pondere în țară, după cea
rusească.
7). Ar trebui să dea asigurări ferme că, de acum
înainte, Ucraina garantează că va respectă ad literam
toate prevederile Tratatului de baza din 1997 cu
România.
8) Ar trebui să promită oficial și solemn, din partea
statului ucrainian, că de acum înainte nu se va mai
închide nicio clasă, nicio școală sau liceu cu predare
în limba româna din Ucraina.
9) Ar trebui să își ia angajamentul public că, statul
ucrainean va face toate eforturile necesare pentru a
redeschide toate școlile românești pe care le-a închis
în ultimii 30 de ani, cel târziu până la 1 septembrie
2024.
După ce va face toate aceste afirmații și
angajamente necesare, vom putea să ascultăm cu
interes și toate noile solicitări de ajutor și susținere
ale președintelui Zelenski.
NOTĂ: Precizare necesară: această postare nu este
anti-cineva sau anti-ceva. Este una pro. Pro-
româneasca, pro-demnitate națională și pro-
interesele românilor din Ucraina, pe care statul
român nu da doi bani, din păcate.
CALENDARUL ZILEI | 4 APRILIE 1944, CEA MAI
NEAGRĂ ZI A CAPITALEI: 2942 DE BUCUREȘTENI
UCIȘI DE BOMBARDAMENTELE AMERICANE.
AVIATORII CARE AU ADUS MOARTEA AU
MONUMENT,VICTIMELENICIOCRUCE
Radu Ursan
Pe 4 aprilie 1944, Capitala României a fost ținta
unui bombardament masiv al aviației americane,
care a făcut un bilanț tragic: aproape 3.000 de morți,
peste 4.000 de răniți și peste 55.000 de oameni
rămași fără adăpost.
În jurul prânzului, aproximativ 220 de
bombardiere B-17, numite și „fortăreţe zburătoare”
şi peste 100 bombardiere B-24 Liberator, au intrat în
spaţiul aerian al României, venind de la Baza
Aeriană de la Foggia din Italia și în scurt timp au fost
deasupra capitalei României.
În Gara de Nord se aflau câteva sute de moldoveni
refugiați din zona Moldovei, care urmau să fie
repartizați în diferite locații din București şi din
provincie. Printre ei erau mai ales femei, copii şi
bătrâni, într-o stare de totală de deprimare şi de
derută după ce fuseseră nevoiți să își părăsească
agoniseala de-o viață și casele în care locuiseră atâta
vreme. Aceștia au așteptat flămânzi şi obosiţi ca
autoritățile să găsească locuri unde să fie repartizați.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră:
ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple vei
contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a
siteului R3media.
În momentul în care s-a dat alarma, aproape toţi au
rămas în vagoane, deoarece nu aveau unde se
adăposti, iar dezastrul a fost total. În urma
bombardamentului, au murit majoritatea acestor
refugiați. De asemenea, mii de case au fost distruse,
iar cartiere precum Grant, Griviţa, Giuleşti, Triaj,
Chitila, au devenit de nerecunoscut, suferind pagube
enorme.
Hrănește bine(le) ! Cumpără suplimentul
alimentar Propolis mielat (tinctură de propolis cu
miere) și vei contribui la susținerea
siteului R3media
Au căzut bombe şi în Calea Victoriei asupra
Hotelului „Splendid” şi a Teatrului Național, a
Ateneului Român, asupra Universității și a multor
alte clădiri cu valoare de patrimoniu. Numărul
victimelor bombardamentului din 4 aprilie 1944 a
fost deosebit de mare.
Istoricii consideră că bombardamentele americane
nu aveau nici o justificare logică, deoarece a fost
măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare,
precizează Evenimentul Zilei.
Scriitorul Mihail Sebastian a remarcat dezastrul
din Capitală în jurnalul său a doua zi după masacru.
„Ieri după-amiază am fost în cartierul Grivița. De la
Gară la bulevardul Basarab nicio casă – nici una – n-
a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai
dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub
dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu
țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele,
un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub
moloz. Plouase puțin dimineața și peste toată
mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de
lemn ars. Viziune, atroce, de coșmar. N-am mai fost
în stare să trec dincolo de Basarab – și m-am întors
acasă, cu un sentiment de silă, oroare și neputință”,
conform Realitatea.net.
Printre cei care putea să moară atunci s-a aflat și
marele actor, Gheorghe Dinică. Acesta se juca
împreună cu prietenii lui într-un loc unde a căzut o
bombă. De altfel, suflul exploziei l-a aruncat pe
Dinică afară din pivnița în care se ascundea.
Scena respectivă, cu copiii morți atârnând prin
copaci, l-a marcat în tot restul vieții, după cum
mărturisea un prieten al marelui actor.
„Pe 4 aprilie 1944, când Bucureștiul a fost
bombardat de anglo-americani, o bombă a căzut
chiar lângă locul în care se juca el cu prietenii.
Explozia i-a aruncat camarazii prin copaci, cu
mațele atârnânde. El a văzut toată tărășenia. Sigur că
a rămas marcat!”, povestea Papil Panduru, prieten și
fost coleg de clasă cu Gheorghe Dinică.
45
Mai trist este că cei 2.942 de morți ai Capitalei nu
mai au nici măcar o cruce în București, care să
amintească de ei, în timp ce ucigașilor lor, statul
român le-a ridicat două monumente. Cimitirul unde
au fost îngropate victimele bombardamentelor a fost
ras de pe fața pământului de către comuniști.
Istoricul militar, Manuel Stănescu a deplâns faptul
că autoritățile locale le-au ridicat un monument
aviatorilor americani.
„Mă întreb, pentru cei care nu pierd ocazia să-și
smulgă hainele de pe ei, de ce nu vă amintiți
niciodată de această tragedie? Care sunt criteriile
pentru care 3000 de civili morți în câteva minute nu
reprezintă decât o „pagubă colaterală”? De ce
susțineți că nu trebuie să uităm împrejurările acestor
morți tragice, dar pe aceștia nu-i amintim niciodată?
Din păcate, lucrurile nu se opresc aici. Într-un gest
care demonstrează că avem comportamentul de
slugă în codul genetic, autoritățile au avut teribila
inspirație să ridice un monument
dedicat….aviatorilor americani, și care tronează
bine-mersi în Cișmigiu.
Vă închipuiți, păstrând proporțiile, cum ar arăta la
Londra un monument dedicat aviatorilor germani, la
Hiroshima unul dedicat celor americani și la Dresda
britanicilor? Cum e posibil așa ceva? Dacă vrem să
ne dovedim loialitatea față de un aliat, așa cum sunt
Statele Unite acum, nu de asemenea gesturi
dezgustătoare avem nevoie!
În bunul stil românesc, al formelor fără
fond, putem crede că un gest slugarnic ține loc de
principii în care să credem cu adevărat? Acel
monument trebuie să dispară. Nu ne putem bate joc
de memoria a aproape 3000 de oameni. Și pentru că
„bocitorii de serviciu” cu siguranță vor avea azi
amnezie, cu puterile mele modeste mă înclin și
păstrez un moment de reculegere în amintirea lor”, a
scris el în Adevărul.
O asociație a inițiat în 2019, demersuri ca
victimele bombardamentelor să beneficieze de o
troiță. Mai multe detalii și fotografii găsiți pe siteul
dedicat acestei tragedii: 4aprilie1944.ro.
Tweet
Dragi prieteni,
dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o
susțineți. În România, mediul economic este
conectat la sistemul global și nu există, precum în
Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume
susținerea cauzei naționale.
Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o
presă independentă, care să nu depindă de
subvențiile guvernamentale și de banii
multinaționalelor.
Trebuie să știți: nimeni nu-mi „editează” ideile și
materialele publicate. Suntem oameni liberi. Dacă
îți place și dorești să citești și în continuare materiale
pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât
de mică. Împreună, putem reuși multe.
Mulțumim!
Redacția R3media
 SINAN CEL MARE, PAȘA CARE ȘI-A
PIERDUT DINȚII LA CĂLUGĂRENI
Koca Sinan Pașa s-a născut pe 3 aprilie 1520 în
orașul albanez Rrethi i Dibrës, într-o familie săracă,
și a fost recrutat încă din adolescență ca ienicer,
remarcându-se pentru îndârjirea sa în luptă, dar și
pentru înțelepciunea sa. În 1569, a fost numit
guvernator al Egiptului și a condus până în 1571
luptele Imperiului Otoman pentru cucerirea
Yemenului, iar trei ani mai târziu a coordonat marea
expediție împotriva Tunisului.
În 1580 Sinan a fost comandant al trupelor
otomane în războiul împotriva Persiei și în același an
a fost numit Mare Vizir, dar un an mai târziu a fost
demis și exilat din cauza eșecului locotenentului său,
Mohamed Pașa, care nu reușise să aprovizioneze
cum se cuvine garnizoana turcească de la Tbilisi.
Militarul a devenit în cele din urmă guvernator al
Damascului și, în 1589, după marea revoltă a
ienicerilor, a fost numit Mare Vizir pentru a doua
oară, dar o nouă revoltă a ienicerilor a dus la
demiterea sa în 1591. În 1593 a fost rechemat să
ocupe pentru a treia oară funcția de premier al
Imperiului și în acel an a condus armata otomană în
campania împotriva Ungariei.
În ciuda victoriilor pe care le-a repurtat, Sinan a
fost demis din funcție în februarie 1595, imediat ce
la tronul Imperiului a venit sultanul Mehmet al III-
lea, și a fost trimis în exil. În luna august a aceluiași
an a fost rechemat la post pentru a conduce campania
turcească împotriva domnitorului Mihai Viteazul în
Țara Românească. În urma bătăliei de la Călugăreni
din 13 august, în care pașa Hasan de Timișoara și
Khidr și Mustafa, comandanții otomani din Bosnia,
au murit, armata condusă de Sinan a ocupat
Bucureștiul și la scurt timp a început operațiunile
pentru a pune în practică misiunea cu care venise de
la Constantinopole, cea de a transforma Țara
Românească în pașalâc. Marele Vizir și-a stabilit
sediul la mănăstirea Radu Vodă și a început să facă
numiri în diverse funcții administrative, în timp ce
Mihai Viteazul a fost nevoit să se retragă spre munți.
Pe 26 august Sinan Pașa a ocupat și orașul
Târgoviște, dar între timp, pentru domnitorul
muntean au venit întăriri din Transilvania.
Pe 12 septembrie oastea creștină se afla la
Stoenești, în așteptarea unui batalion de întăriri
condus de Sigismund Bathory, iar acesta din urmă a
trecut pasul Bran în fruntea unei armate formate de
13.200 de mercenari care s-a reunit cu cei a lui Mihai
Viteazul formată din 8.000 de oameni.
Bătălia de la Călugăreni, Izgonirea turcilor,
Theodor Aman
Pe 6 – 8 octombrie aliații au atacat armata otomană
la Târgoviște, Sinan Pașa și armata sa au fost nevoiți
să se retragă spre București, unde au fost înfrânți
într-o nouă bătălie (pe 12 octombrie) și, în cele din
46
urmă, au fost înfrânți decisiv în bătălia de la Giurgiu,
desfășurată între 15 si 20 octombrie. Rezultatul
dezastruos al campaniei, în special eșecul suferit la
Giurgiu, l-a aruncat din nou în dizgrație pe pașa
Sinan, care în cele din urmă a fost demis din funcția
de Mare Vizir de sângerosul sultan Mehmed al III-
lea.
Moartea neașteptată a succesorului său, Lala
Mahommed, la doar trei zile după ce primise postul
de prim-ministru al imperiului, a fost privită ca un
semn divin, iar Sinan a fost numit Mare Vizir pentru
a cincea și ultima dată. Sinan Pașa, cunoscut și ca
Sinan cel Mare, a murit pe neașteptate pe 3 aprilie
1596, la vârsta de 76 de ani, lăsând în urmă o uriașă
avere și nici un moștenitor.
Edificiu construit de Sinan Pașa
Pe tot parcursul mandatelor sale, Sinan Pașa a fost
criticat frecvent pentru că a promovat albanezi în
guvernul și armata otomană pe diverse funcții de
conducere, dar a rămas în istorie și pentru edificiile
pe care le-a construit: cetatea Kaçanik, cu două
hanuri, un hamam și o moschee (în Kosovo), mai
multe caravanseraiuri, poduri, băi și moschei și o
serie de clădiri administrative în Salonic, Belgrad și
Constantinopole.
Mihai Viteazul alungându-l pe Sinan Pașa, Apcar
Baltazar
Confruntarea dintre Hassan Pașa, Sinan Pașa și
Mihai Viteazul este surprinsă în celebra baladă cultă
a lui George Coșbuc:
“Pe vodă-l zăreşte călare trecând
Prin şiruri, cu fulgeru-n mână.
În lături s-azvârle mulţimea păgână.
Căci vodă o-mparte, cărare făcând,
Şi-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând,
Oştirea română.
Cu tropote roibii de spaimă pe mal
Rup frâiele-n zbucium şi saltă;
Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltă
Şi cade-n mocirlă, un val după val,
Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
Se-nchină prin baltă.”
Bătălia de la Giurgiu
Legenda spune că, în Bătălia de la Călugăreni,
bătrânul Sinan Pașa, care avea deja 75 de ani, a
pierdut numeroase steaguri de luptă, inclusiv pe cel
verde al profetului, a căzut de pe cal și și-a rupt
ultimii doi dinți care îi mai rămăseseră în gură.
Moș Ion Roată, povestea țăranului care a ajuns în
Divanul de la Iași
Ion Roată s-a născut pe 31 martie 1806 în satul
Câmpuri din Vrancea, fiind fiul lui Constantin si a
Măriuței Roată și a fost căsătorit cu Maria Roată,
născută în anul 1812, cei doi având patru copii:
Nastase, Neculai, Zoe si Maria.
 Temerarul țăran a ajuns deputat în Divanul Ad-hoc
fiind un susținător înflăcărat al Unirii și, apoi, al
reformei agrare din Principatele Unite ale Moldovei
și Țării Românești.
În 1857, când s-a decis convocarea țăranilor la
divanele ad-hoc, a fost ales ca reprezentant al Putnei
cu unanimitate de voturi, devenind deputat fruntaş al
judeţului în adunarea reprezentativă a Moldovei.
Deși nu știa carte, a fost prezent la toate cele 31 de
şedinţe ale Divanului și a adus, în 1857, “Propunerea
deputaţilor săteni”, o jalbă în care erau descrise
suferinţele ţăranilor din Moldova care doreau
împroprietărirea clăcaşilor, el fiind chiar primul
susținător al documentului care a stârnit mare
scandal în Divan. După scurt timp, din cauza
atitudinii sale ostile împotriva boierilor, a intrat în
dizgraţia politicienilor şi a fost arestat de autoritățile
din Iaşi, fiind eliberat ”pe chezăşia judeţului şi a
locuitorilor din satul Câmpurile”.
Reprezentanții autorităților au dispus la scurt timp
a fi “îndeaproape supravegheat poliţieneşte asupra
mişcărilor lui şi a corespondenţilor lor, iar la cea mai
mică agitaţie în contra bunei ordine, să fie arestat”.
Din cauza persecuțiilor, Ion Roată a fost nevoit să-şi
părăsească satul natal şi să se mute la Gura Văii,
unde a militat în continuare pentru respectarea
drepturilor ţăranilor. Mai târziu a fost numit în
comisia care se ocupa cu împroprietărirea clăcașilor
şi a participat personal la împărţirea loturilor de
pământ pentru ţărani.
Pe 18 martie 1878, după proclamarea
Independenței, Roată a fost decorat de către Mihail
Kogălniceanu, care era la acel moment ministru de
externe, cu Ordinul Național „Steaua României” în
grad de cavaler, primind brevetul semnat de
Domnitorul Carol I, „ca o răsplată a contribuției pe
care înțeleptul țăran din Câmpurile a avut-o la
Înfăptuirea Principatelor Unite”.
Această recunoaștere nu i-a adus însă niciun
beneficiu material și a fost nevoit să-și trăiască
bătrânețea în sărăcie. Cu doi ani înainte de moartea
sa prefectul de Putna îi scria o scrisoare lui
Kogălniceanu în care amintea că Ion Roată a ajuns
la sapă de lemn şi are nevoie de ajutor.
Bravul țăran murit pe 20 februarie 1882, la vârsta
de 76 ani, fiind înmormântat în cimitirul din
localitatea Gura Văii.
TRUMP către PUTIN: De ce nu spui pentru ce
a primit Hunter Biden BANI DE LA RUȘI? Fiul
lui Joe Biden folosea Ucraina ca trambulină
pentru CHINA COMUNISTĂ, SUSȚINE JACK
MAXEY, OMUL CARE A DEZVĂLUIT DE
47
UNUL SINGUR E-MAIL-URILE DIN
LAPTOPUL LUI HUNTER BIDEN
DE VLAD PÂRĂU ȘI VICTOR RONCEA /
În octombrie 2020, personalitatea lumii publice
conservatoare americane Steve Bannon a primit
o copie a laptopului lui Hunter Biden. Studierea
acesteia a devenit misiunea și datoria expertului
Jack Maxey, arată LifeSiteNews. După care a
început nebunia. Maxey este un erou al
Adevărului. El știe că poate să moară
„accidental” în orice clipă, așa că a pus e-mail-
urile la dispoziția mai multor redacții
internaționale. După ce a constatat că acestea nu
le valorifică întru totul, le-a încărcat online și a
publicat linkul pe conturile sale de social media
doar pentru ca baza de date să fie blocată de
agenții Big Tech.
Însă ceea ce nu a ajuns încă la publicul larg este
cunoscut în primul rând de serviciile speciale
ucrainene, rusești și chineze, respectiv de șefii
securității din Ucraina, de Vladimir Putin și Xi
Jinpeng. Pentru că Hunter Biden a făcut afaceri cu și
prin ele. Iar ele dețin nu numai conținutul laptop-ului
ci și toate episoadele de pe teren ale dezaxatului fiu
al actualului președinte al SUA, Joe Biden, și, mai
ales, plățile directe făcute lui.
Iată de ce, cine înțelege acest lucru înțelege și că
războiul Rusiei din Ucraina și jocul internațional
din jurul lui, cu contrele de fațadă dintre SUA și
Rusia, sunt toate o mascaradă. Dacă voiau să-l
distrugă pe Biden până acum, Putin și Xi doar
apăsau pe butonul enter și întreaga lume era
inundată de dovezile corupției și
trădării Familiei Biden ca și ale altor demențe la
care nici nu vrem să ne gândim.
Iată că acum se dezvăluie că pe laptopul lui Hunter
Biden au fost găsite și chei de criptare ale
Departamentului Apărării al SUA și înregistrări
bancare care atestă plăți făcute din China către
Hunter Biden. Și vorbim de fiul președintelui SUA,
fost vicepreședinte al Americii, ÎN PERIOADA
PLĂȚILOR.
Așa cum a scris și ActiveNews în editorialul din
27 martie, „Ce Zelenski? Ce Putin? Ce Biden?
DOAR ROMÂNIA! MARE!”, „Rusia avea tot
interesul ca America să fie condusă de un om
slab. De aceea a și pus toți umerii la dărâmarea
lui Trump. Prea repede s-a uitat acuza dată în
clar de cel de-al 45-lea președinte al SUA la
confruntarea electorală finală: „Pe voi, familia
Biden, Rusia v-a plătit cu mulți bani și probabil
încă mai face asta”!
„Familia ta a luat 3.500.000 dolari din Rusia,
via Putin și Primarul Moscovei”, a mai spus
Trump atunci cu referire la legăturile lui Hunter
Biden cu Elena Baturina, singura femeie miliardară
din Rusia, văduva lui Iurie Lujkov, fostul primar al
Moscovei.”
Iată că americanul care înțelege cel mai bine tot
circul planetar, Donald Trump, președintele
detronat al SUA, la numai trei zile de la
editorialul nostru aduce din nou aminte de
această afacere și îl provoacă pe Putin să spună
de ce au primit ambii Bideni 3.500.000 de dolari
din Rusia. „Nu vom primi din Ucraina vreun
răspuns” cu privire la milioanele încasate de
Hunter Biden din afacerile energetice pentru
care nu era apt în nici un fel, spune Trump. „Și
nici de la China, încă, pentru că nu a început
operațiunea din Taiwan”. Dar de ce nu vorbește
Putin, care „sigur știe”, mai spune Donald
Trump (VIDEO mai jos). Chiar, de ce?
După video continuă pe larg subiectul laptop-ului
lui Hunter Biden
„Dacă vreți să știți totul despre familia
Biden”, a declarat Bannon, jurnalist de răsunet
și fost consilier special al președintelui Donald
Trump, vizitați contul de Twitter al lui Jack
Maxey... sau sunați-l pe Jack Maxey, trimiteți-i
un mesaj pe Twitter și lăsați-l să vă ghideze prin
laptopul scos din infern, pentru că Jack vă va
însoți capitol cu capitol, rând cu rând, vă va
explica. Intri după pornografie și rămâi pentru
compromis. Dezgustător și revoltător.”
De când a fost interzis pe Twitter, Maxey, care este
un credincios catolic, poate fi urmărit
pe Gettr și Gab. Într-una din puținele sale postări de
anul acesta, Maxey face o afirmație gravă, pe care o
și probează cu unul dintre e-mail-urile lui Hunter
Biden, fiul actualului președinte al SUA, Joe Biden.
Și anume: „Vrea cineva să știe care a fost scopul
primei călătorii a lui Hunter în Kazahstan, în
iunie 2014, în numele ChiComs, folosind Burisma
ca acoperire? Aceasta este călătoria la care
Grassley a făcut referire săptămâna trecută,
unde Hunter nu a luat cu el paza de la Secret
Service. Citiți cu atenție. În tot acest timp lucrau
pentru comuniștii chinezi. Acel gaz urma să fie
transportat prin conducte și în Afganistan....
TRĂDĂTORI - FAPT. Premierul Massimov,
ultimul șef al securității statului este acum arestat
pentru trădare.”
DACĂ VREI NEUTRALITATEA ROMÂNIEI ÎN
RĂZBOIUL RUSIA – UCRAINA ȘI PACE EȘTI …
TRĂDĂTOR DE ȚARĂ!
48
Se aude prin târg că Dianei Șoșoacă i s-ar fi deschis
dosar penal pentru „trădare de țară” deoarece, în
calitate de senator al României, împreună cu alți 3
colegi parlamentari (deputații Dumitru Coarnă,
Mihai Lasca și Francisc Tobă) ar fi intrat în audiență
la ambasadorul rus Valery Kuzmin propunându-i o
mediere de pace între Rusia-Ucraina, numită
„Neutralitatea României, Pacea de la București”.
Comunicatul Dianei Iovanovici Șoșoacă din 31
martie 2022:
„Astăzi, 30.03.2022, orele 11,00, o delegație
formată din 4 parlamentari români: Senator Diana
Iovanovici-Șoșoacă, Deputat Dumitru Coarnă,
Deputat Mihai Lasca și Deputat Francisc Tobă, a
avut o întâlnire cu Ambasadorul Federației Ruse,
Domnul Valery Kuzmin, pe tema Memoriului
transmis cu privire la Neutralitatea României, Pacea
de la București.
În acest cadru, partea română, a prezentat poziția de
neutralitate, în sensul neimplicării României în
războiul dintre cele două state beligerante: Federația
Rusă și Ucraina, astfel cum o solicită majoritatea
românilor, precum și propunerea de începere a
tratativelor de pace în cadrul neutru al României, în
Casa Poporului, în vederea încheierii Păcii de la
București. Partea română a menționat ca demersului
celor 4 parlamentari s-au alăturat și ONG-uri și
personalități din peste 70 de țări.
La rândul său Ambasadorul Federației Ruse și-a
exprimat punctul de vedere privind tema expusă,
menționând că la acest moment sunt în discuții
tratative în Turcia, mulțumind pentru implicarea
parlamentarilor români.
De asemenea, partea română a conchis asupra
neutralității și neimplicării României în conflictul
din Ucraina, precum și speranța că acest conflict se
va încheia cât mai curând, astfel încât să se evite
pierderea de vieți omenești de ambele părți, precum
și evitarea extinderii conflictului.
Precizăm că întâlnirea a avut loc la solicitarea părții
române, adresată prin Memoriul menționat,
Memoriu și solicitare de întâlniri care au fost
transmise tuturor statelor implicate și vecine statelor
beligerante, prima Ambasadă care a acceptat
discuții, fiind cea a Federației Ruse.”
Demersul curajos al celor 4 parlamentari care doresc
neimplicarea României într-un război ce nu-i
aparține este percepută drept infracțiune de trădare,
în timp ce invitația trupelor militare străine pe
teritoriul României lansată de președintele țării,
ministrul de externe Aurescu și alți parlamentari este
apreciată ca un act de înalt suveranism și plin de
pace.
Oare a mai rămas ceva normal neafectat de nebunie?
Ce s-a întâmplat în ultimii ani de s-au inversat
percepțiile? Știm că Adevărul e prima victimă a
războiului, dar în ultimii 20 de ani a fost totalmente
suprimat de minciună și imoralitate duse la rang de
virtuți!
Dacă mai avem o brumă de justiție reală, persoanele
semnatare ale plângerii penale ar trebui să fie
cercetate și condamnate pentru denunț calomnios iar
de trădare și înaltă trădare exact cei care au permis
ocuparea României de armate străine. Dacă…
RUȘII SUSȚIN CĂ SUA AU CONSTRUIT
LABORATOARE DE ARME BIOLOGICE ÎN
ROMÂNIA! AMERICANII CONFIRMĂ
EXISTENȚA LOR ÎN UCRAINA
În timpul invaziei din Ucraina, Rusia a obținut
documente care dovedesc că laboratoarele biologice
ucrainene situate în apropierea granițelor ruse au
lucrat la dezvoltarea componentelor armelor
biologice, a declarat marți purtătoarea de cuvânt a
Ministerului rus de Externe, Maria Zakharova, într-
un comunicat. „Confirmăm faptele, descoperite în
timpul operațiunii militare speciale…
martie 10, 2022
Cum poti sa fii calificat drept tradator de tara daca
doresti pace? Dar ce ne-a facut noua Rusia? Ne-a
atacat-o pe ”draga noastra” Ucraina, al carei steag il
arboram ca tâmpii? Astfel cum ii spune si numele,
este razboiul RUSIA-UCRAINA! Ce ne
intereseaza? Dar de Serbia de ce nu ne-a durut
nimic? Tradatorii de tara sunt aservitii americanilor
si ai NATO, care aloca sume de bani importante din
PIB, ca sa sustina armate straine pe teritoriul RO si
care provoaca statele vecine. Clasa politica ne
târăște voluntar intr-un razboi care nu este pentru
patria noastra, ne expune unor pericole (acum incepe
dictatura sanitara a pastilelor de iod), dar cei care nu
sunt de acord si doresc aplanare sunt numiti tradatori
de tara? Uite cum se pregatea RO de razboi, inca de
anul trecut: ”Primarul comunei Carcaliu (n.n –
Tulcea) emite urmatoarea decizie: Distribuirea catre
populatie a principalelor produse alimentare si
nealimentare, pe baza de rații si de cartele, se va face
de catre urmatorii operatori economici: S.C. MOISE
FILIPACHE S.R.L., S.C. COSTA DEA RO S.R.L.,
S.C. VALYMARA S.R.L., S.C. KAMENI S.R.L.,
S.C. SIRICOS KAMENI S.R.L. Furnizorii si
cantitatile de produse care vor fi distribuite in sistem
rationalizat vor fi transmise operatorilor economici
in perioada de preconflict.” Este dispozitia nr. 92 din
18. octombrie 2021. Masura a fost luata in baza
adresei nr. 15781/1.10.2021 a Consiliului Judetean
Tulcea. Documentul a fost postat pe net anul trecut.
FLOARE OFILITĂ
Pr. Prof. dr. Alexandru Stănciulescu-
Bârda
49
Istoria se repetă. Am început un an cu teamă de
viitor, cu îndoieli. Ne simțim tot mai singuri ca
indivizi în societate, ca popor între națiunile lumii.
Parcă s-au dezlănțuit anul trecut, mai mult ca
oricând, toate relele lumii asupra pământului
acestuia. Mai multe focare de război au distrus vieți
omenești, bunuri materiale și spirituale inestimabile,
au pârjolit pământul și au infectat văzduhul pentru
multe decenii de acum înainte. Afganistanul, Iranul
și Irakul au devenit adevărate bombe ale lumii
întregi. Văgăunile pământului ascund adevărate
armate, pe care de ani de zile nu le pot învinge statele
aliate, în ciuda celor mai sofisticate arme.
Războaie oprite pentru o vreme, precum cel din
Kosovo, stau să izbucnească în orice moment
prielnic. Terorismul amenință la tot pasul țări și
persoane. Auzim tot mai des de atentate în masă, de
sinucideri tip kamikadze făcute numai din dorința de
a face cât mai mult rău celorlalți, chiar cu prețul
propriei vieți. Auzim de zone înfometate ale
Pământului, în care mor oameni și copii de foame.
Am văzut câteva filmări din Africa, unde copiii
arătau ca niște schelete de la Auschwitz din timpul
celui de-Al Doilea Război Mondial.
Aflăm, în același timp, de țări și popoare foarte
bogate, unde câinii și mâțele sunt cazate la hoteluri
special construite pentru ele, unde marii bogătași ai
lumii se plimbă în mașini cu caroserie de argint…
Palate, cum nici în poveștile cele mai îndrăznețe nu
găsești, sunt construite acum de „oameni de afaceri”,
de îmbogățiți peste noapte din afaceri murdare, din
crime și din exploatarea semenilor. Priveam cu
uimire asemenea palate în Dubai, în timp ce puțin
mai încolo trăia populația săracă aflată la nivelul
triburilor de altădată.
Grupări tot mai mari și mai puternice de interese
militare, economice, politice stochează în vistieriile
lor grămezi imense din bogățiile lumii, se blindează
cu sisteme de armament greu de imaginat pentru
omul de rând, croiesc planuri sumbre pentru viitorul
lumii. Imperii se ridică peste noapte, imperii se
prăbușesc precum castelele de nisip. Granițele au
devenit niște linii convenționale, care amintesc că pe
acolo își aveau cândva limitele niște națiuni bine
conturate în concertul popoarelor. Globalizarea
înghite zi de zi specificul național, elementele care
defineau popoarele și le făceau inconfundabile.
 Patriotismul a ajuns o piesă de muzeu aruncată în
lada de zestre a bunicii. Un dispreț tot mai puternic
se încearcă să se inoculeze micilor popoare față de
țările lor, de istoria lor, de tot ceea ce le reprezintă în
lume. Pe de altă parte, se scot tot mai mult în
evidență valorile materiale și spirituale ale marilor
națiuni, ale marilor imperii. Disprețuiești ce este al
tău, ți-e rușine să spui că faci parte dintr-un popor
sau altul și admiri tot mai mult națiunea dominantă,
dorești cu tot dinadinsul să te integrezi în ea, să-ți
pierzi urma și originea.
Elementul material, financiar, traiul mai bun, te
fac să-ți înjuri părinții, moșii, strămoșii, țara și
istoria. Interesul domină relațiile dintre oameni și
dintre popoare, călcând în picioare valorile
morale, religioase. Dacă nu faci parte dintr-o
grupare de interese, dintr-o grupare politică,
economică, financiară etc., ești un nimeni, ești
marginalizat, disprețuit, strivit, eliminat. Ești
puternic atâta timp cât faci parte din haită.
Copiii și tinerii privesc cu tot mai multă teamă,
neîncredere și dezorientare spre un viitor incert,
ascuns în ceață. Nu mai vorbesc de împlinirea unor
vocații înnăscute, de cultivarea talentelor cu care s-
au născut. Sunt mulțumiți pe orice și oricum, numai
să găsească un loc de muncă.
Însăși instituția familiei este în declin. Căsătoriile
din interes iau tot mai mult locul celor bazate pe
dragoste sinceră și adevărată. Căsătoriile ,,de probă”
sunt tot mai dese. Căsătorii destrămate întâlnești la
tot pasul. Instanțele de judecată sunt sufocate de
divorțuri. Milioane de prunci nenăscuți sunt aruncați
la tomberon. Nenumărați copii sunt lăsați în grija
străzii și a anturajelor nefaste, sunt vânduți întregi
sau în bucăți sub formă de organe, ori sunt instruiți
să cerșească pe străzi. Bătrânii sunt tot mai săraci și
mai singuri, tot mai bolnavi și mai triști. Bolile ne
macină trupurile și sufletele. Medicamentele și
spitalele sunt tot mai scumpe și tot mai puține;
cimitirele sunt mereu extinse și mereu
neîncăpătoare.
Cârciumile și pușcăriile gem de aglomerate;
bisericile sunt tot mai goale. Mâncarea ne este
pervertită și împănată cu tot felul de chimicale, parcă
anume ca să ne distrugă ființa. Fețe ofilite, gălbejite,
întâlnești la tot pasul. Tot mai des auzi de creșterea
prețurilor, a taxelor și impozitelor, de scăderea
salariilor și pensiilor. Tot mai des auzi de greve, de
manifestații de stradă violente, de răsturnări de
guverne și de împărați cu picioare de lut.
Natura însăși e bolnavă, la fel ca societatea.
Pământul e otrăvit în fiecare an cu chimicale.
Mărăcinii și scaieții invadează terenurile mănoase de
altădată. Legumele, fructele, carnea sunt falsificate,
nu mai au gustul adevărat. Am dat vacii un măr
cumpărat din piață, măr adus dintr-o țară îndepărtată
și l-a aruncat, privindu-mă înspăimântată, parcă ar fi
vrut să mă întrebe: ,,Tu poți să mănânci așa ceva?”
Lași carnea cumpărată zile întregi descoperită și nu
se apropie muștele de ea și nici nu se strică…, parcă
50
n-ar fi carne. Pământul se zvârcolește tot mai des
sub formă de cutremure, inundații, alunecări de
teren, prăbușiri, furtuni și multe alte calamități,
parcă s-ar fi săturat și el de noi. Ceva nu e în ordine!
Floarea dragostei dintre oameni, dintre oameni și
Dumnezeu e tot mai ofilită. Lumea e tot mai bătrână
și mai bolnavă. Diagnosticul ei e grav:
nedumnezeirea. Tratamentul trebuie să înceapă cu
fiecare dintre noi, cât mai repede, până nu e prea
târziu[1].
-------------------------------
[1] Floare ofilită, în „Singur”, Târgoviște, 2011
LECȚIA LONGEVITĂȚII – MĂSLINUL
Dacă ajungeți în Grecia, ghizii vă vor povesti cu
siguranță legende ale Măslinului, cu referire în
special la zeița înțelepciunii, Pallas Athena, cea care
a plantat primul arbore de Măslin pe Acropole. Se
spune că datorită acestui fapt, orașul Atena a primit
numele zeiței. De-a lungul vremii, măslinul a fost
venerat în continuare ca simbol al păcii, ca arbore
sacru, pomenit în Biblie de nenumărate ori, precum
și pentru uleiul de măsline, numit de Homer
„lichidul de aur”. Acest copac veșnic verde, cu o
vitalitate extraordinară, bine înfipt în pământ – cu
rădăcini mai mari decât coroana sa modestă, dă
fructe până la o vârstă de peste 100 de ani și poate
trăi până la 5000 de ani, depășind cu mult
longevitatea Stejarului. În afară de măsline și de
uleiul de măsline folosit ca sursă importantă de
hrană, măslinul e prețuit și pentru calitățile sale
terapeutice, date de fructe, flori, frunze și mlădițe.
Măslinele și uleiul de măsline – remedii
străvechi
Renumele Măslinului datează din vremea
antichității, când filozoful grec Democrit făcea
referire la menținerea sănătății cu „miere pe cale
internă și ulei de măsline din cel mai bun, pe cale
externă”. Ungerea corpului cu ulei de măsline, la
romani și vechii greci, era considerată o măsură
igienică și o sursă de întinerire.
Uleiul de măsline, obținut prin presarea la rece a
fructelor (ulei virgin și ulei extravirgin), pe lângă
calitățile lui nutritive, este cunoscut pentru acțiunea
sa colagogă (de golire a secrețiilor biliare în intes-
tin), susținând digestia. În plus, formează o peliculă
protectoare la nivelul tubului digestiv, calmând
stările iritative de la acest nivel, inclusiv prin acțiu-
nea antiinflamatoare. De asemenea, i se atribuie
acțiune laxativă, precum și efect antihelmintic – de
curățare a intestinului de viermi intestinali.
Fructele arborelui, măslinele, folosite ca atare în
alimentație, vin cu importante beneficii pentru
sănătate: reduc stările inflamatorii, nivelul coles-
terolului și, implicit, riscul dezvoltării bolilor cardio-
vasculare, stimulează digestia și previn îngrășarea
(au un indice glicemic mic).
 Cura cu ulei de măsline
Este cunoscută recomandarea administrării a câte
o lingură de ulei extravirgin, dimineața, pe stomacul
gol, urmată (în cazul afectărilor hepato-biliare) de
repaus la pat, culcat pe partea dreaptă, timp de 15
minute. Va îmbunătăți digestia și va reduce
inflamația din organism.
Florile Măslinului – remediu floral pentru
revigorare
La începutul secolului XX, medicul Edward Bach
a dezvoltat o nouă terapie naturală, cunoscută și în
zilele noastre ca terapia florală Bach. El considera că
boala este rezultatul unui conflict între suflet și
minte (știința de azi îi dă dreptate), iar terapia pe care
a propus-o ajută la rezolvarea lui. Bach a descris
efectele a 38 de remedii obținute în general din flori,
prin metode experimentate și dezvoltate de el.
Printre acestea, florile Măslinului (remediul floral
Olive) sunt recomandate în situații cu epuizare fizică
și psihică, cu un tablou specific de manifestări la
nivel fizic, mental și emoțional (paloare, scădere în
greutate, persoană copleșită mental și emoțional,
pentru a face față cerințelor vieții de zi cu zi). Iată
cum forța și rezistența arborelui, concentrate în
floarea albă de Măslin, susțin organismul care are
nevoie de sprijin.
Cura cu remediul floral Olive
Se administrează câte 2-3 picături, într-un pahar cu
apă, din care se bea în înghițituri mici, pe parcursul
zilei. Cura se întinde, în general, pe o perioadă de 3-
4 săptămâni. Medicii și terapeuții specializați în
Terapia florală Bach recomandă, de multe ori, o
combinație de mai multe esențe florale,
individualizate nevoilor fiecărei persoane.
Frunzele și mlădițele Măslinului – sursă de
întinerire a organismului
Cercetări de dată recentă au evidențiat că extractul
din frunze de Măslin are acțiune antioxidantă, vaso-
dilatatoare la nivel arterial, având ca efect reducerea
tensiunii arteriale crescute, îmbunătățirea
elasticității vaselor, un ușor efect diuretic, cu
reducerea edemelor, și o acțiune hipoglicemiantă.
Experimentele s-au extins și în domeniul gemo-
terapiei, de această dată pe tinerele mlădițe de pe ra-
murile încă nelignificate ale Măslinului. Gemo-
terapia a confirmat, și ea, efectele benefice ale Ex-
tractului din mlădițe de Măslin, considerat a fi
principalul remediu gemoterapic recomandat în
hipertensiunea arterială, iar asocierea cu Extractul
gemoterapic din mlădițe de Păducel potențează
efectul Măslinului și aduce importante beneficii
suplimentare pentru sănătatea inimii, putând, la
nevoie, să-i crească forța de contracție sau să reducă
un ritm cardiac accelerat.
Cura pentru întreținerea sănătății inimii
Extractele gemoterapice din mlădițe de Măslin și
Păducel le sunt recomandate mai ales persoanelor de
peste 50 de ani, în cure periodice de 1-2 luni, câte
două administrări pe zi, luate împreună și diluate în
51
puțină apă. Ele reprezintă o opțiune de stabilizare a
tensiunii arteriale crescute, mai ales la debutul afec-
țiunii, și se pot asocia cu alte gemoterapice
recomandate în hipertensiunea arterială, în scheme
de tratament recomandate și individualizate de
medicii specializați în gemoterapie. Nu uitați și
faptul că edemele de natură cardiacă pot fi
ameliorate de Măslin.
Cura pentru reducerea colesterolului și
trigliceridelor
Gemoterapicul din mlădițe de Măslin s-a dovedit a
avea un efect benefic la nivel vascular, reducând
colesterolul și trigliceridele. În situațiile cu valori
crescute ale colesterolului, se poate asocia cu
Extractul din sevă de Mesteacăn, un depurativ de
excepție, iar în situațiile când și trigliceridele sunt
crescute, asocierea Măslinului poate fi făcută cu
Extractul din muguri de Migdal, iar dacă există și o
afectare biliară, cu Extractul din muguri de Arțar.
Cura pentru reducerea valorilor glicemiei
Persoanele cu valori crescute ale glicemiei sau cu
diabet de tip 2 non insulino-dependent pot avea în
vedere și efectele benefice la nivel vascular ale
Măslinului, care sunt însoțite și de o ușoară acțiune
hipoglicemiantă. Curele, în aceste cazuri, vor asocia
Măslinului, Extractul din muguri de Dud negru și
Extractul din mlădițe de Afin, care sunt principalele
recomandări pentru stabilizarea valorilor glicemiei.
Cura în arterioscleroză și arterioscleroza
cerebrală
Acțiunea vasodilatatoare la nivelul vaselor de
sânge, asociată cu cea hipocolesterolemiantă, antiin-
flamatoare și antioxidantă, recomandă Extractul din
mlădițe de Măslin pentru cure preventive și curative
în arterioscleroză, inclusiv în cea de la nivel
cerebral. Se poate asocia cu Extractul din muguri de
Arin negru, care îi potențează efectul antiinflamator
la nivel vascular, iar în cazul vârstnicilor, și cu
Extractul din mlădițe de Sequoia.
Toate aceste efecte terapeutice de excepție ale
gemoterapicului din mlădițe de Măslin au fost
documentate și la „Departamentul de cercetare” al
firmei „Plantextrakt Cluj”, prin studii fitochimice,
corelate cu mecanismele de acțiune ale compușilor
fitochimici identificați.
Există în fitoterapie o așa-zisă teorie a „semnătu-
rilor”, ce se traduce prin „semnătura” pe care planta
o imprimă prin aspectul și manifestările sale.
Măslinul, arbore mereu verde, care poate atinge
vârste matusalemice, ne vorbește despre longevitate,
o longevitate caracterizată prin tinerețea frunzelor
sale și forța de a rodi dintr-un sol sărac. Această
longevitate ne-o oferă generos și nouă prin fructele
sale, prin „uleiul de aur”, prin flori, frunze și mlădițe.
Farm. sp. CARMEN PONORAN
* Prin scrierea cu majuscule a numelui plantelor,
urmez recomandarea farmacistului Ovidiu Bojor,
părinte al fitoterapiei moderne românești, care
consideră că astfel arătăm un semn de respect și
prețuire lumii vegetale (să reținem că și denumirea
științifică, în limba latină, se scrie cu majusculă).
Lucretia Eugenia Brezeanu
IPOTEZĂ PREFORMĂ :
SIMILITUDINI REZONANTE: BRĂȚĂRILE
DACICE ÎN REZONANȚĂ CU PROTEINELE
DIN CORPURILE VII
SIMILITUDINI
lat. similitudo, -inis. Proprietate a două
fenomene de a putea fi puse într-o corespondență
parțială sau totală, astfel încât
valorile !!! mărimilor caracteristice unuia dintre
fenomene să poată fi obținute, printr-un calcul
relativ simplu, din valorile cunoscute ale
mărimilor corespondente caracteristice celuilalt
fenomen.
REZONANȚA este tendința unui sistem de a
oscila cu o amplitudine mai mare la unele frecvențe
decât la altele. Frecvențele la care amplitudinea este
maximă se numesc frecvențe rezonante sau
frecvențe de rezonanță. La aceste frecvențe chiar și
forțe mici pot produce oscilații cu o amplitudine
mare, deoarece sistemul acumulează energie
cinetică, numită aici energie oscilantă.
Rezonanța are loc atunci când un sistem poate
stoca și transfera ușor energie între două sau mai
multe stări(de exemplu energie cinetică și potențială
în cazul unui pendul). Totuși există pierderi de
energie la fiecare ciclu, numite amortizare. Când
amortizarea este redusă, frecvența rezonantă este
aprox. egală cu frecvența naturală a sistemului.
Unele sisteme au mai multe frecvențe de rezonanță,
distincte între ele.
Unul din cele mai familiare exemple de rezonanță
este leagănul pentru copii, care acționează ca un
pendul. Împingând leagănul în concordanță cu
frecvența rezonantă îl va face să atingă o
amplitudine din ce în ce mai mare, în timp ce
împingând leagănul într-un alt ritm va duce la o
amplitudine scăzută. Motivul este că energia
acumulată de leagăn este maximă la frecvența
rezonantă, în timp ce alte frecvențe de împingere
vor scădea cantitatea de energie acumulată.
Rezonanțe au loc în natură si pot fi exploatate în
multe obiecte produse de oameni, fenomenul de
rezonanță având loc la orice tip de unde, fiind
mecanismul prin care toate undele sinusoidale
sunt create. Multe dintre sunetele pe care le
auzim, într-un metal, lemn sau sticlă, care sunt
produsela lovire de scurte rezonanțe în obiect.
Lumina și alte radiații electromagnetice de undă
scurtă sunt produse de rezonanță la nivel atomic,
în special a electronilor. Alte exemple de rezonanță
: celulele Langerhans, cu rol de reglare a nivelului
52
• mecanismul multor ceasuri moderne, de
exemplu: roata de balansier într-un ceas mecanic și
cristalul de cuarț într-un ceas cu cuarț;
• rezonanța mareică în golfurile cu maree înalte, (
exemplu fiind Golful Fundy de la granița dintre SUA
și Canada)
• rezonanța acustică a corzilor vocale și
instrumentelor muzical;
• spargerea unui vas de sticlă tip cristal din cauza
unui ton sonor de frecvența sa rezonantă;
• rezonanța electrică a circuitelor din radiouri și tv
care permite selectarea undelor radio adecvate;
• crearea luminii coerente de către un laser;
• rezonanța orbitală evidențiată de unii sateliți ai
giganților gazoși din sistemul solar;
• rezonanțe la scală atomică care stau la baza
unor tehnici spectroscopice: rezonanța electronilor,
efectul Mössbauer și rezonanța magnetică nucleară.
Proteinele sunt substanțe organice
macromoleculare formate din lanțuri simple sau
complexe deaminoacizi; ele sunt prezente în celulele
tuturor organismelor vii în proporție de peste 50%
din greutatea uscată. Toate proteinele sunt polimeri
ai aminoacizilor, în care secvența acestora este
codificată de către o genă. Fiecare proteină are
secvența ei unică de aminoacizi, determinată de
secvența nucleotidică a genei. Celula nu are functia
de a face proteina.
Structura proteinelor
După cum s-a văzut mai sus lanțurile peptidice
sunt formate de grupările carboxil și aminice a
aminoacizilor; există de fapt 2 forme pentru fiecare
proteină, numite forme de rezonanță:
• una datorată dublei legături care
asigură rigiditatea și nu permite rotația
în jurul axei sale;
• a doua formă de rezonanță este
dată de unghiul diedru φ(planul atomilor
C'-N-Cα-C'), ψ (planul atomilor N-Cα-
C'-N), ω (planul atomilor Cα-C'-N-Cα),
unghiurile φ și ψ pot avea diferite valori
fiind responsabile de gradul de libertate
a proteinelor, controlînd structura
tridimensională a lanțului proteic.
Structura substanțelor proteice este încă
insuficient cunoscută datorită dinamicității
structurii proteinelor, deoarece ele sunt în
permanență supuse unor procese de sinteză și de
degradare.
Elicea alpha se formează prin rotația unui lanț
polipeptidic în jurul propriei axe
Structura insulinei. Hormon pancreatic secretat de
glucozei în sânge. În stînga este redat monomerul
insulinei, cela care se crede ca este activ biologic.
Structura terțiară
Macromoleculele proteice au o conformație
tridrimensională, realizată de obicei prin intermediul
cuplării mai multor lanțuri polipeptidice, cuplare
care duce la formarea fibrelor proteice;legăturile
intercatenare pot fi principale sau secundare:
• catalitice.
o Legături de
hidrogen, sunt legături
coordinativ heteropolare
care se stabilesc cu ușurință
între gruparea carbonil
C=O, electronegativă și
gruparea
NH- electropozitivă, din 2
lanțuri polipeptidice
alăturate, sau în cazul
formelor lactam-lactimă
între gruparea -OH și azotul
iminic =NH
Legăturile de hidrogen se pot stabili și între
catenele laterale care au grupări carboxil, hidroxil,
amino sau tiolice
Din punct de vedere energetic legătura de
hidrogen nu este puternică dar datorită răspîndirii
relativ uniforme de-a lungul scheletului
proteic oferă proteinei stabilitatea necesară și
reglează pasul elicei alfa ! sensul ei fiind dextrogir
adică galactic.
Unghiul legăturii între C și N este aproape de
1800, similar cu unghiul valenței din molecula
apei
Legăturile de hidrogen au lungimea cuprinsă
între 2,7-3,1A și energia de 3-7Kcal/mol la peptide,
iar la apă 2-3Kcal/mol
• legati covalent.
o Legătura disulfidică este
foarte puternică ,50-
100kcal/mol și are un rol
foarte important în
o stabilizarea arhitecturii
spațiale a moleculei proteice
. Legătura este rezistentă
la hidroliză, însă se poate
desface iar prin reducere
formează TIOLI (SH), iar
prin oxidare formează acizi.
În general legătura sulfidică
se întîlnește la proteinele
transformate, care au o
rezistență mecanică mare.
• neobișnuită de a extrage nanoparticule de aur
În afară de aceste legături se mai pot stabili alte
tipuri de legături: legături ionice (stabilite de obicei
între grupările aminice și cele carboxilice ionizate),
legături de tip van der Waals (legături electrostatice
slabe care se stabilesc între radicalii hidrofobi),
legături fosfodiesterice (între 2 resturi de serină și
53
acid fosforic), legături eterice (stabilite la nivelul
aminoacizilor cu grupări hidroxilice).
Structura cuaternară
Structura cuaternară se referă la modul în care se
unesc subunitățile proteice. Enzimele care
catalizează asamblarea acestor subunități poartă
denumirea de holoenzime, în care o parte poartă
denumirea de subunități reglatoare și subunități
Vedere 3 D a hemoglobinei
. Proteine care au structura
cuaternară :hemoglobina, ADN
polimeraza și canalele ionice, dar
și nucleozomi și nanotubuli, care sunt complexe
multiproteice.Fragmentele proteice pot suferi
transformări în structura cuaternară, transformări
care se reflectă fie în structurile individuale fie în
reorientările fiecărei subunități proteice.
Hemoglobina este pigmentul respirator
(pigmentul roșu), a tuturor vertebratelor, fiind
prezentă în eritrocite, unde are rol în
transportul oxigenului .
Constituită dintr-o componentă proteică numită
globină și o componentă prostetică, colorată,
HEMUL, un nucleu porfirinic cu 11 duble legături
conjugate. Molecula hemoglobinei este un ansamblu
alcătuit din 4 subunități proteice, formate dintr-un
lanț proteic strâns asociat cu grupul hemic. Fiecare
lanț proteic adoptă o conformație de alfa helix
identică cu globina din alte proteine (mioglobina de
exemplu).
Hemul este o porfirină ce are ca heteroatom ionul
de Fe (FIER), legat prin valențe secundare de
2 atomi de N (azotul dintr-un heterociclu bazat
pe pirol) în timp ce cu ceilați 2 atomi de N sunt
Prin degradare (Edman) se poate identifica o
secvență de pînă la 30 aminoacizi/ secvențiere, cu o
eficiență de 98%/aminoacid. Un alt avantaj ar fi
cantitatea de numai 10-100 picomoli de peptidă
necesari pentru determinare.Pe acest principiu se
identifică virușii!
Minereurile de aur pur, în afară de aurul nativ,
sunt foarte rare.
Aurul a luat naștere înaintea formării sistemului
nostru solar, în urma unor gigantice explozii stelare,
geneza sa necesitând temperaturi de peste 1 miliard
de grade Celsius. Aceste enorme temperaturi se
ating numai la explozia supernovelor sau la
fuzionarea a două stele neutronice.
Bacteria „Delftia acidovorans“ are capacitatea
dizolvate în soluții naturale și a le depune într-un
agregat, care devine din ce în ce mai mare. Este o
măsură de autoapărare a ei, particulele de aur fiind
nocive pentru ea.
Prelucrarea în trecut a minereurilor aurifere în
România
 Minereul bogat în aur, așa cum provenea din
filoane era mărunțit în pive (râșnițe, mojare),
realizate la început din piatră, apoi din fier.
Tulbureala produsă din măciniș era trecută la șaitroc
pentru selecționarea firișoarelor de aur (aurul, mai
greu, rămânea jos). Tulbureala se putea spăla și cu
ajutorul „hurcii”, ce era o ladă simplă de lemn,
acoperită cu un ciur.
Prelucrarea în șteampuri primitive era
cunoscută din timpuri vechi. O roată de moară
obișnuită mișca câteva baterii alcătuite fiecare din
câte trei pisăloage din lemn. Minereul fărâmițat
manual („părăclit”) cu ciocanul era așezat în blocuri
de fag întărite cu cremene, puse în dreptul fiecărui
pisălog, prevăzut la capătul de jos cu saboți de
cremene sau de fier. Șuvoiul de apă, ce era îndeobște
abătut dintr-un pârâu apropiat, mișca roata, iar fusul
acesteia, cu ajutorul unor zimți, ridica și lăsa în voie
pisăloagele să cadă în blocul de fag cu minereu.
Măcinatul și spălatul minereului erau ajutate de o
șuviță de apă, care trecea necontenit prin piua de
lemn. Cam jumătate din aur rămânea în pive, iar
restul era purtat de firul de apă, sub forma unei
tulbureli, printr-o sită și apoi depusă într-un mic
bazin numit „melegar”. Ceea ce nu trecea prin sită
se numea „țaglă”, ce se lua și se spăla pe un „vălău”.
„Hapul” rămânea pe „vălău”, iar resturile
(„roamele”) într-un alt bazin, aflat la capătul
„vălăului”. „Hapul” se strângea apoi și se alegea din
el, în șaitroc, aurul liber. Tulbureala scursă în
„melegar” se prelucra prin spălare, pe „vălău”, sau
pe un plan înclinat acoperit cu o țesătură din lână
scămoșată care avea menirea de a prinde fluturașii și
granulele de aur.
Măcinișul, udat fără întrerupere și mișcat prin
greblare, lăsa să treacă prin ochii ciurului AURUL
fin. Aici, scândura de brad sau firele de lână țesută,
barau și opreau fluturașii/particulee de aur. Aurul se
topea apoi într-un mojar, până se obținea o „galcă”
de aur.
Aurul, cunoscut încă din antichitate, este cel mai
maleabil și mai ductil dintre toate metalele; 1 uncie
(28,3 g) de aur poate acoperi o suprafață de 7,6 metri
pătrați. Este un metal moale, bun conductor de
căldură și electricitate și rămâne neafectat de aer și
de majoritatea reactanților.
Efectele aurului asupra sănătății la:
Inhalare: Poate provoca iritații dacă expunerea este
prelungită sau excesivă.
Ingerare: Nu au fost detectate efecte adverse.
Contact cu pielea: Poate provoca iritații și
reacții alergice.
Contact cu ochi: Poate provoca iritații.
Efectele aurului asupra mediului : nu a fost evaluat
pentru ecotoxicitatea sa. Biodegradarea aurului în
condiții aerobe este foarte slabă și nu există dovezi
care să sugereze că acesta creează probleme
ecologice odată eliberat în mediu. Fiind insolubil,
are caracteristici minime de bioacumulare și
54
biodisponibilitate; este ușor de lucrat și nu suferă
coroziune.
Proprietățile aurului , simbol Au - Numărul
atomic 79 Masa atomică 196,9655 g.mol -
1 Electronegativitatea Pauling 2.4, Densitate 19,3
g.cm-3 la 20°C ( mai greu ca Pb) ,
Temperatura de topire 1062°C (Temperatura de
fierbere 2000°C Raza atomică (Van der Waals)
0,144 nm Raza ionică 0,137 nm (+1) ) Izotopi
1, Prima energie de ionizare 888 kJ.mol -1 A doua
energie de ionizare 1974,6 kJ.mol -1 Potențial
standard +1,68 V ( Au+ / Au) .
Brățările dacice au o înfășurare tip
elice alpha care se formează prin rotația unui
material cilindric în jurul propriei axe! ăi
înfășurarea este dextrogiră adică în sens galactic.
Pasul elicei poate fi variabil cea ce-i poate conferi
o acordare, rezonare cu oasul elicei diverselor
proteine.
Brățările au forma unor bobine
Bobina este înelectrotehnică un dispozitiv
electric pasiv, care are două terminale (capete)
și este folosit în circuitele electrice pentru a
înmagazina energie în câmp magnetic sau
pentru detecția câmpurilor magnetice.
Parametrul specific al unei bobine este inductanța
sa.
Inductanța fiind mărimea caracteristică unui
circuit electric sau unei perechi de circuite
electrice alăturate, egală cu raportul dintre fluxul
magnetic care străbate suprafața mărginită de
conturul unuia dintre circuite și intensitatea
curentului electric care produce acest flux.
Bobina se realizează dintr-un număr de spire
prin înfășurarea unui conductor (în general cupru)
pe un miez. Acest miez poate fi feromagnetic, în
acest caz bobina având inductanță mare, sau poate
fi neferomagnetic, sau chiar să lipsească (miezul
fiind aer), în acest caz bobina având inductanță
scăzută.
Bobina este un acumulator de energie
magnetică. Energia (măsurată în jouli)
înmagazinată de o bobină este dată de formula: .
Brățările DACICE erau purtate peste haine
care aveau rol de protecție antialergică și de
izolator între spire și miezul feromagnetic adică a
brațului străbătut de sânge -hemoglobină al cărui
hem conține fier.
Concluzii:
AUR!
IPOTEZĂ preformă :
SIMILITUDINI REZONANTE: BRĂȚĂRILE
DACICE în rezonanță cu PROTEINELE din
corpurile vii
SIMILITUDINI
lat. similitudo, -inis. Proprietate a două
fenomene de a putea fi puse într-o corespondență
parțială sau totală, astfel încât
valorile !!! mărimilor caracteristice unuia dintre
fenomene să poată fi obținute, printr-un calcul
relativ simplu, din valorile cunoscute ale
mărimilor corespondente caracteristice celuilalt
fenomen.
REZONANȚA este tendința unui sistem de a
oscila cu o amplitudine mai mare la unele frecvențe
decât la altele. Frecvențele la care amplitudinea este
maximă se numesc frecvențe rezonante sau
frecvențe de rezonanță. La aceste frecvențe chiar și
forțe mici pot produce oscilații cu o amplitudine
mare, deoarece sistemul acumulează energie
cinetică, numită aici energie oscilantă.
Rezonanța are loc atunci când un sistem poate
stoca și transfera ușor energie între două sau mai
multe stări(de exemplu energie cinetică și potențială
în cazul unui pendul). Totuși există pierderi de
energie la fiecare ciclu, numite amortizare. Când
amortizarea este redusă, frecvența rezonantă este
aprox. egală cu frecvența naturală a sistemului.
Unele sisteme au mai multe frecvențe de rezonanță,
distincte între ele.
Unul din cele mai familiare exemple de rezonanță
este leagănul pentru copii, care acționează ca un
pendul. Împingând leagănul în concordanță cu
frecvența rezonantă îl va face să atingă o
amplitudine din ce în ce mai mare, în timp ce
împingând leagănul într-un alt ritm va duce la o
amplitudine scăzută. Motivul este că energia
acumulată de leagăn este maximă la frecvența
rezonantă, în timp ce alte frecvențe de împingere
vor scădea cantitatea de energie acumulată.
Rezonanțe au loc în natură si pot fi exploatate în
multe obiecte produse de oameni, fenomenul de
rezonanță având loc la orice tip de unde, fiind
mecanismul prin care toate undele sinusoidale
sunt create. Multe dintre sunetele pe care le
auzim, într-un metal, lemn sau sticlă, care sunt
produsela lovire de scurte rezonanțe în obiect.
Lumina și alte radiații electromagnetice de undă
scurtă sunt produse de rezonanță la nivel atomic,
în special a electronilor. Alte exemple de rezonanță
: glucozei în sânge. În stînga este redat monomerul
• mecanismul multor ceasuri moderne, de
exemplu: roata de balansier într-un ceas mecanic și
cristalul de cuarț într-un ceas cu cuarț;
• rezonanța mareică în golfurile cu maree înalte, (
exemplu fiind Golful Fundy de la granița dintre SUA
și Canada)
• rezonanța acustică a corzilor vocale și
instrumentelor muzical;
• spargerea unui vas de sticlă tip cristal din cauza
unui ton sonor de frecvența sa rezonantă;
• rezonanța electrică a circuitelor din radiouri și tv
care permite selectarea undelor radio adecvate;
• crearea luminii coerente de către un laser;
• rezonanța orbitală evidențiată de unii sateliți ai
giganților gazoși din sistemul solar;
55
• rezonanțe la scală atomică care stau la baza
unor tehnici spectroscopice: rezonanța electronilor,
efectul Mössbauer și rezonanța magnetică nucleară.
Proteinele sunt substanțe organice
macromoleculare formate din lanțuri simple sau
complexe deaminoacizi; ele sunt prezente în celulele
tuturor organismelor vii în proporție de peste 50%
din greutatea uscată. Toate proteinele sunt polimeri
ai aminoacizilor, în care secvența acestora este
codificată de către o genă. Fiecare proteină are
secvența ei unică de aminoacizi, determinată de
secvența nucleotidică a genei. Celula nu are functia
de a face proteina.
Structura proteinelor
După cum s-a văzut mai sus lanțurile peptidice
sunt formate de grupările carboxil și aminice a
aminoacizilor; există de fapt 2 forme pentru fiecare
proteină, numite forme de rezonanță:
• una datorată dublei legături
care asigură rigiditatea și nu permite rotația în jurul
axei sale;
• a doua formă de rezonanță este
dată de unghiul diedru φ(planul atomilor C'-N-Cα-
C'), ψ (planul atomilor N-Cα-C'-N), ω (planul
atomilor Cα-C'-N-Cα), unghiurile φ și ψ pot avea
diferite valori fiind responsabile de gradul de
libertate a proteinelor, controlînd structura
tridimensională a lanțului proteic.
Structura substanțelor proteice este încă
insuficient cunoscută datorită dinamicității
structurii proteinelor, deoarece ele sunt în
permanență supuse unor procese de sinteză și de
degradare.
Elicea alpha se formează prin rotația unui lanț
polipeptidic în jurul propriei axe
Structura insulinei. Hormon pancreatic secretat de
celulele Langerhans, cu rol de reglare a nivelului
insulinei, cela care se crede ca este activ biologic.
Structura terțiară
Macromoleculele proteice au o conformație
tridrimensională, realizată de obicei prin intermediul
cuplării mai multor lanțuri polipeptidice, cuplare
care duce la formarea fibrelor proteice;legăturile
intercatenare pot fi principale sau secundare:
•
o Legături de
hidrogen, sunt legături coordinativ heteropolare
care se stabilesc cu ușurință între gruparea
carbonil C=O, electronegativă și gruparea
NH- electropozitivă, din 2 lanțuri polipeptidice
alăturate, sau în cazul formelor lactam-lactimă
între gruparea -OH și azotul iminic =NH
 Legăturile de hidrogen se pot stabili și între
catenele laterale care au grupări carboxil, hidroxil,
amino sau tiolice
Din punct de vedere energetic legătura de
hidrogen nu este puternică dar datorită răspîndirii
relativ uniforme de-a lungul scheletului
proteic oferă proteinei stabilitatea necesară și
reglează pasul elicei alfa ! sensul ei fiind dextrogir
adică galactic.
Unghiul legăturii între C și N este aproape de
1800, similar cu unghiul valenței din molecula
apei
Legăturile de hidrogen au lungimea cuprinsă
între 2,7-3,1A și energia de 3-7Kcal/mol la peptide,
iar la apă 2-3Kcal/mol
• sunt foarte rare.
o Legătura disulfidică este foarte puternică
,50-100kcal/mol și are un rol foarte important în
o stabilizarea arhitecturii spațiale a moleculei
proteice
. Legătura este rezistentă la hidroliză, însă se
poate desface iar prin reducere formează TIOLI
(SH), iar prin oxidare formează acizi. În general
legătura sulfidică se întîlnește la proteinele
transformate, care au o rezistență mecanică mare.
• agregat, care devine din ce în ce mai mare. Este o
În afară de aceste legături se mai pot stabili alte
tipuri de legături: legături ionice (stabilite de obicei
între grupările aminice și cele carboxilice ionizate),
legături de tip van der Waals (legături electrostatice
slabe care se stabilesc între radicalii hidrofobi),
legături fosfodiesterice (între 2 resturi de serină și
acid fosforic), legături eterice (stabilite la nivelul
aminoacizilor cu grupări hidroxilice).
Structura cuaternară
Structura cuaternară se referă la modul în care se
unesc subunitățile proteice. Enzimele care
catalizează asamblarea acestor subunități poartă
denumirea de holoenzime, în care o parte poartă
denumirea de subunități reglatoare și subunități
catalitice.
Vedere 3 D a hemoglobinei
. Proteine care au structura
cuaternară :hemoglobina, ADN
polimeraza și canalele ionice, dar
și nucleozomi și nanotubuli, care sunt complexe
multiproteice.Fragmentele proteice pot suferi
transformări în structura cuaternară, transformări
care se reflectă fie în structurile individuale fie în
reorientările fiecărei subunități proteice.
Hemoglobina este pigmentul respirator
(pigmentul roșu), a tuturor vertebratelor, fiind
prezentă în eritrocite, unde are rol în
transportul oxigenului .
Constituită dintr-o componentă proteică numită
globină și o componentă prostetică, colorată,
HEMUL, un nucleu porfirinic cu 11 duble legături
conjugate. Molecula hemoglobinei este un ansamblu
alcătuit din 4 subunități proteice, formate dintr-un
lanț proteic strâns asociat cu grupul hemic. Fiecare
56
lanț proteic adoptă o conformație de alfa helix
identică cu globina din alte proteine (mioglobina de
exemplu).
Hemul este o porfirină ce are ca heteroatom ionul
de Fe (FIER), legat prin valențe secundare de
2 atomi de N (azotul dintr-un heterociclu bazat
pe pirol) în timp ce cu ceilați 2 atomi de N sunt
legati covalent.
Prin degradare (Edman) se poate identifica o
secvență de pînă la 30 aminoacizi/ secvențiere, cu o
eficiență de 98%/aminoacid. Un alt avantaj ar fi
cantitatea de numai 10-100 picomoli de peptidă
necesari pentru determinare.Pe acest principiu se
identifică virușii!
Minereurile de aur pur, în afară de aurul nativ,
Aurul a luat naștere înaintea formării sistemului
nostru solar, în urma unor gigantice explozii stelare,
geneza sa necesitând temperaturi de peste 1 miliard
de grade Celsius. Aceste enorme temperaturi se
ating numai la explozia supernovelor sau la
fuzionarea a două stele neutronice.
Bacteria „Delftia acidovorans“ are capacitatea
neobișnuită de a extrage nanoparticule de aur
dizolvate în soluții naturale și a le depune într-un
măsură de autoapărare a ei, particulele de aur fiind
nocive pentru ea.
Prelucrarea în trecut a minereurilor aurifere în
România
Minereul bogat în aur, așa cum provenea din
filoane era mărunțit în pive (râșnițe, mojare),
realizate la început din piatră, apoi din fier.
Tulbureala produsă din măciniș era trecută la șaitroc
pentru selecționarea firișoarelor de aur (aurul, mai
greu, rămânea jos). Tulbureala se putea spăla și cu
ajutorul „hurcii”, ce era o ladă simplă de lemn,
acoperită cu un ciur.
Prelucrarea în șteampuri primitive era
cunoscută din timpuri vechi. O roată de moară
obișnuită mișca câteva baterii alcătuite fiecare din
câte trei pisăloage din lemn. Minereul fărâmițat
manual („părăclit”) cu ciocanul era așezat în blocuri
de fag întărite cu cremene, puse în dreptul fiecărui
pisălog, prevăzut la capătul de jos cu saboți de
cremene sau de fier. Șuvoiul de apă, ce era îndeobște
abătut dintr-un pârâu apropiat, mișca roata, iar fusul
acesteia, cu ajutorul unor zimți, ridica și lăsa în voie
pisăloagele să cadă în blocul de fag cu minereu.
Măcinatul și spălatul minereului erau ajutate de o
șuviță de apă, care trecea necontenit prin piua de
lemn. Cam jumătate din aur rămânea în pive, iar
restul era purtat de firul de apă, sub forma unei
tulbureli, printr-o sită și apoi depusă într-un mic
bazin numit „melegar”. Ceea ce nu trecea prin sită
se numea „țaglă”, ce se lua și se spăla pe un „vălău”.
„Hapul” rămânea pe „vălău”, iar resturile
(„roamele”) într-un alt bazin, aflat la capătul
„vălăului”. „Hapul” se strângea apoi și se alegea din
el, în șaitroc, aurul liber. Tulbureala scursă în
„melegar” se prelucra prin spălare, pe „vălău”, sau
pe un plan înclinat acoperit cu o țesătură din lână
scămoșată care avea menirea de a prinde fluturașii și
granulele de aur.
Măcinișul, udat fără întrerupere și mișcat prin
greblare, lăsa să treacă prin ochii ciurului AURUL
fin. Aici, scândura de brad sau firele de lână țesută,
barau și opreau fluturașii/particulee de aur. Aurul se
topea apoi într-un mojar, până se obținea o „galcă”
de aur.
Aurul, cunoscut încă din antichitate, este cel mai
maleabil și mai ductil dintre toate metalele; 1 uncie
(28,3 g) de aur poate acoperi o suprafață de 7,6 metri
pătrați. Este un metal moale, bun conductor de
căldură și electricitate și rămâne neafectat de aer și
de majoritatea reactanților.
Efectele aurului asupra sănătății la:
Inhalare: Poate provoca iritații dacă expunerea este
prelungită sau excesivă.
Ingerare: Nu au fost detectate efecte adverse.
Contact cu pielea: Poate provoca iritații și
reacții alergice.
Contact cu ochi: Poate provoca iritații.
Efectele aurului asupra mediului : nu a fost evaluat
pentru ecotoxicitatea sa. Biodegradarea aurului în
condiții aerobe este foarte slabă și nu există dovezi
care să sugereze că acesta creează probleme
ecologice odată eliberat în mediu. Fiind insolubil,
are caracteristici minime de bioacumulare și
biodisponibilitate; este ușor de lucrat și nu suferă
coroziune.
Proprietățile aurului , simbol Au - Numărul
atomic 79 Masa atomică 196,9655 g.mol -
1 Electronegativitatea Pauling 2.4, Densitate 19,3
g.cm-3 la 20°C ( mai greu ca Pb) ,
Temperatura de topire 1062°C (Temperatura de
fierbere 2000°C Raza atomică (Van der Waals)
0,144 nm Raza ionică 0,137 nm (+1) ) Izotopi
1, Prima energie de ionizare 888 kJ.mol -1 A doua
energie de ionizare 1974,6 kJ.mol -1 Potențial
standard +1,68 V ( Au+ / Au) .
Brățările dacice au o înfășurare tip
elice alpha care se formează prin rotația unui
material cilindric în jurul propriei axe! ăi
înfășurarea este dextrogiră adică în sens galactic.
Pasul elicei poate fi variabil cea ce-i poate conferi
o acordare, rezonare cu oasul elicei diverselor
proteine.
Brățările au forma unor bobine
Bobina este înelectrotehnică un dispozitiv
electric pasiv, care are două terminale (capete)
și este folosit în circuitele electrice pentru a
înmagazina energie în câmp magnetic sau
pentru detecția câmpurilor magnetice.
Parametrul specific al unei bobine este inductanța
sa.
Inductanța fiind mărimea caracteristică unui
circuit electric sau unei perechi de circuite
electrice alăturate, egală cu raportul dintre fluxul
57
magnetic care străbate suprafața mărginită de
conturul unuia dintre circuite și intensitatea
curentului electric care produce acest flux.
Bobina se realizează dintr-un număr de spire
prin înfășurarea unui conductor (în general cupru)
pe un miez. Acest miez poate fi feromagnetic, în
acest caz bobina având inductanță mare, sau poate
fi neferomagnetic, sau chiar să lipsească (miezul
fiind aer), în acest caz bobina având inductanță
scăzută.
Bobina este un acumulator de energie
magnetică. Energia (măsurată în jouli)
înmagazinată de o bobină este dată de formula: .
Brățările DACICE erau purtate peste haine
care aveau rol de protecție antialergică și de
izolator între spire și miezul feromagnetic adică a
brațului străbătut de sânge -hemoglobină al cărui
hem conține fier.
SCRIBONIUS LARGUS, MEDICUL
ROMAN CARE FOLOSEA
ELECTRICITATEA
Scribonius Largus a fost un medic roman din secolul
I care a servit la curtea împăratului Claudius (anii
41-54) și care a însoțit armata romană în campania
de cucerire a Britaniei. Este renumit pentru că a scris
o farmacopee (listă de rețete) care a fost folosită în
Europa până în secolul al XVII-lea și, de asemenea,
pentru că a fost primul despre care se știe că a folosit
electricitatea ca remediu.
Cu toate acestea, viața lui este, în mare parte, un
mister.
Reprezentare a unui medic roman care ajută un
gladiator rănit în luptă. Foto: Wikimedia
Tot ceea ce știm despre Scribonius Largus provine
din propriile sale scrieri. Sursele antice importante
precum Suetonius sau Pliniu cel Bătrân nici măcar
nu îl menționează.
Ceva deosebit de ciudat în cazul celui din urmă,
întrucât au fost contemporani (Scribonius era cu 20
de ani mai în vârstă decât Pliniu) și amândoi explică
utilitatea folosirii indexului în cărți în termeni
aproape identici: pentru a facilita găsirea a ceea ce
cauți.
Mulți istorici s-au întrebat cum a fost posibil ca
Pliniu să nu-l fi cunoscut pe Scribonius Largus. Unul
dintre motive ar putea fi faptul că textul lui
Scribonius, intitulat „De compositione
medicamentorum liber” („Cartea rețetelor
medicale”), nu fusese difuzat pe scară largă în lumea
latină.
Cu toate acestea, el este menționat de medicul grec
Galen, care a fost activ în a doua jumătate a secolului
al II-lea, la Pergamon, și apoi la Roma, începând cu
anul 162, unde va intra în contact cu opera
doctorului roman și prin intermediul căruia aceste
învățături vor ajunge în compilațiile din epoca
medievală.
 Deși Scribonius aparținea de ginta Scribonia, se
crede că era probabil un libert (sclav eliberat) sau
fiul unui libert care, prin urmare, purta numele
fostului său stăpân, dar care ar fi dobândit statutul de
cetățean.
Se poate să se fi născut în Sicilia, iar profesorii săi,
după cum el însuși afirmă, au fost: Apuleius Celsus
(unul dintre primii medici care au scris în latină și nu
în greacă), de la care a transmis două rețete, una
pentru tuse și cealaltă pentru rabie; și Vecio Valente,
de asemenea student al lui Celsus și care a devenit
medicul personal al Messalinei, cea de-a treia soție
a împăratului Claudius.
Unii istorici consideră că, în realitate, trebuie să fi
fost grec și că a scris în această limbă, traducând
ulterior în latină. De aceea, proza sa este puțin
elaborată și foarte colocvială. În orice caz,
Scribonius a fost recomandat împăratului Claudius
de către Gaius Julius Callistus, unul dintre cei mai
influenți liberți de la curte.
O dovadă a bunelor sale relații în rândul familiei
imperiale este faptul că vorbește în textele sale
despre medicamentele și remediile folosite de unii
dintre membrii acesteia, precum Augustus, Tiberius,
Octavia și Messalina.
Când Claudius a decis să invadeze Britania, în anul
43, Scribonius a participat la campanie, deși nu se
știe dacă a făcut-o ca medic al armatei sau ca medic
particular al unuia dintre comandanții expediției.
Patru ani mai târziu, în anul 47, Scribonius a
publicat singura lucrare care s-a păstrat până în zilele
noastre, cunoscută sub numele de „Rețete”
(disponibilă aici, în latină). Aceasta conține o
colecție de formule farmaceutice și remedii
tradiționale care includea 271 de rețete, dintre care
marea majoritate erau creații proprii.
În text, pe care Scribonius îl dedică lui Callisto, el
își recunoaște, de asemenea, datoria față de
profesorii și prietenii săi și față de scrierile unor
importanți medici anteriori.
Rețetele lui Scribonius Largus
În prefață, Scribonius se afirmă ca moștenitor al
deontologiei hipocratice, stabilind un set de
standarde etice în prescrierea farmaceutică. Aceasta
care a avut o mare influență asupra umanismului
medical din secolele următoare.
De fapt, lucrarea lui Scribonius este cea mai veche
referință documentară la jurământul hipocratic.
Potrivit acestuia, prescripția medicală ar trebui să fie
guvernată de două principii sau virtuți: humanitas și
mila, întrucât medicina ar trebui să fie arta de a
vindeca și nu de a face rău (scientia sanandi).
„Aproape nimeni nu realizează o evaluare
amănunțită a acreditărilor unui medic înainte de a se
supune pe sine și pe familia sa la îngrijirile acestuia.
În schimb, nimeni nu ar încredința unui pictor un
portret fără a-i evalua mai întâi abilitățile prin
studierea unor exemple de lucrări ale acestuia. Toată
lumea deține un set de greutăți și măsurători de
precizie pentru a se asigura că nu se produc greșeli
58
în aspecte ale vieții care sunt de fapt destul de
banale. Acest lucru se întâmplă deoarece oamenii
acordă mai multă valoare lucrurilor decât lor înșiși.
Prin urmare, medicii nu simt nevoia de a munci din
greu în studiul medicinei. Există chiar unii care
ignoră cu totul scrierile medicilor din trecut, ale
căror lucrări stau la baza profesiei medicale”, scrie
Scribonius Largus în „Rețete”.
Cele 271 de rețete sunt împărțite în trei secțiuni
principale. Prima cuprinde 162 de rețete și este
organizată în funcție de boală, de la cap la picioare.
A doua este o listă de 37 de leacuri pentru otrăvuri,
mușcături și înțepături, iar cea de-a treia se ocupă de
plasturi și pansamente folosite de chirurgi.
Deși multe dintre aceste rețete proveneau din
lucrările unor medici anteriori, Scribonius obișnuia
să cumpere și rețete de origine dubioasă de la oricine
putea dovedi că acestea funcționau.
El a condamnat remediile superstițioase care se
aflau în afara profesiei medicale și a folosit substanțe
vegetale care aveau proprietăți terapeutice (și care
puteau fi găsite în prăvăliile de plante medicinale).
Multe dintre ele au continuat să fie folosite cel puțin
până în 1655.
Dar poate cea mai faimoasă rețetă este tratamentul
său pentru gută și dureri de cap folosind
electricitatea, prima utilizare documentată din
istorie. Evident, la acea vreme era vorba de
electricitate animală.
Mai exact, aplicarea unui țipar electric
mediteranean sau a unei pisici de mare marmorate
(Torpedo marmorata) ori a unei pisici de mare
atlantice (Torpedo nobiliana) pe fruntea pacientului,
între sprâncene.
În acest fel, peștele își descărca electricitatea până
când simțurile pacientului deveneau amorțite.
Acesta este, așadar, motivul pentru care starea
rezultată se numește toropeală sau torpoare. În cazul
gutei, peștele era așezat sub picioare.
„Trebuie să legați pe partea corpului în care există
durere (adică pe cap) și să lăsați acolo până când
durerea încetează și zona respectivă este amorțită.”
– Scribonius Largus, Rețeta 11
El recomandă, de asemenea, să ai la îndemână mai
multe dungi, deoarece uneori două sau trei nu sunt
suficiente pentru ca tratamentul să funcționeze.
Ca să știi mai mult, citește „Roma Antică. O
istorie pentru toți”
Este un tratat de istorie care nu ar trebui să
lipsească din biblioteca ta. Dacă ești un pasionat al
istoriei și te fascinează tot ceea ce ține de cultura
romană sau ești un părinte al cărui copil va învăța
de-a lungul timpului despre Imperiul Roman, acest
volum ar trebui să aibă un loc rezervat în colecția ta.
„Roma Antică. O istorie pentru toți” se găsește cu
reducere
LEGĂTURA DINTRE MOȚĂIALA DIN
TIMPUL ZILEI ȘI ALZHEIMER, UN NOU
STUDIU
 În cadrul unui nou studiu, publicat de Alzheimer’s
& Dementia, pacienții au avut tendința de a ațipi mai
mult și mai des odată cu înaintarea în vârstă.
Cel mai important, dezvoltarea afecțiunii
Alzheimer și demenței pare să se accelereze o dată
cu vârsta prin dublarea schimbărilor anuale în ceea
ce privește frecvența somnolenței. Studiul mai arată
și că moțăielile mai lungi și mai frecvente din timpul
zilei sunt asociate cu un risc mai mare de a dezvolta
demenței.
Un mecanism propus recent este deficiența de
excitare, pe fondul pierderii neuronale și a neuro-
transmițătorilor de la nivelul neuronilor responsabili
cu trezirea. Această situație conduce la tulburări ale
raportului somn-veghe, dar și la tendința mai ridicată
de a moțăi în timpul zilei, indică SciNews.
Moțăiala din timpul zilei este asociată cu
Alzheimer
Cu alte cuvinte, somnolența excesivă din timpul
zilei, care poate să fie cauza pentru moțăielile mai
lungi și mai frecvente, a fost asociată cu un declin
cognitiv mai rapid sau cu patologia bolii Alzheimer.
Cu toate acestea, există unele contradicții cu
privire la efectele somnului din timpul zilei asupra
cogniției, în unele dintre studiile anterioare. În
vreme ce unele studii au arătat beneficiile somnului
de zi în performanța cognitivă acută, stare de alertă
și temperament, altele au subliniat efectele adverse
asupra performanțelor cognitive.
Dr. Peng Li de la Spitalul Brigham and Women’s,
SUA și colegii acestuia subliniau faptul că toate
studiile anterioare privitoare la Alzheimer au luat în
calcul moțăiala într-unul singur, iar celelalte erau
subiective și formulate în chestionare.
Ipotezele testate de cercetători
Aceștia au testat două ipoteze. Prima îi viza pe
participanții care moțăiau mai mult și mai frecvent o
dată cu înaintarea în vârstă, iar schimbările sunt
chiar mai rapide o dară cu avansul bolii Alzheimer.
În cea de-a doua ipoteză, participanții care moțăiau
des în timpul zilei prezintă un risc crescut de a
dezvolta Alzheimer.
„Comportamentul somnului de zi la adulți
vârstnici este cel mai adesea trecut cu vederea și
lipsește cu desăvârșire un consens privitor la somnul
de zi în practica clinică”, precizează Dr. Li.
„Rezultatele noastre sugerează că moțăiala din
timpul zilei poate fi un semn al demenței asociate cu
Alzheimer, dar și că intensificarea frecvenței și
duratei poate să fie un semnal al progresiei bolii.
„Studiul cere o mai mare atenție asupra tiparelor
de somn dintr-un interval de 24 de ore – nu doar
oprirea asupra somnului de noapte, dar și asupra
celui de zi”.
Experimente pentru a afla mai multe despre
moțăiala din timpul zilei
Dr. Li s-a folosit de datele Rush Memory and
Aging Project sau pe scurt MAP – un studiu de
cohortă observațional și prospectiv – studiu condus
de Rush Alzheimer’s Disease Center. Un total de
59
1401 indivizi, cu o vârstă medie de 81 de ani, au
primit câte un dispozitiv similar cu un ceas, numit
Actical (Philips Respironics) pentru a-l purta pe
încheietura non-dominantă pentru 14 zile.
Cercetătorii au identificat episoadele de somn
folosind un algoritm de cuantificare a somnului
validat anterior. După ce episoadele de moțăială au
fost identificate, durata episoadelor și frecvența au
fost calculate.
Autorii au aflat că durata li frecvența erau corelate
cu vârsta și au găsit o relație bi-direcțională și
longitudinală între somnul de zi și Alzheimer. În
cele din urmă, oamenii de știință au descris relația
dintre somnul de zi și cogniție ca fiind un „ciclu
vicios”.
„Acest ciclu vicios a putut să fie observat între
somnul de zi și Alzheimer și oferă bazele pentru o
mai bună înțelegere a solului pe care îl are somnul în
dezvoltarea și progresia Alzheimer la adulții
vârstnici”, a mai spus Dr. Li.
Care sunt cauzele gustului amar în gură și ce
remedii există
Gustul amar poate indica o serie de afecțiuni,
printre acestea unele de natură stomatologică.
Sunt situații în care gustul, cel care este reponsabil
pentru recunoașterea alimentelor, poate fi alterat, fie
din cauze normale, fie a unor factori externi sau
interni. De alfel, de cele mai multe ori, prezența unui
gust amar în gura nu reprezintă un motiv de
îngrijorare, însă există anumite situații în care acesta
poate indica o afecțiune.
Cunoscut în termeni medicali drept disgeuzie,
alterarea gustului poate fi în special cauzată de
igiena orală precară, uscăciunea gurii sau consumul
alimentelor picante ori foarte condimentate,
potrivit Medical News Today.
Cauze ale gustului amar în gura
Sindromul „gurii care arde”. Se manifestă prin
senzația de arsură la nivelul cavității bucale care,
netratat corespunzător, se poate accentua și poate
deveni periculos. Acesta poate apărea fie la nivelul
întregii cavități bucale, fie numai într-o zonă. De
altfel, acest sindrom este însoțit și se un gust amar
sau de senzația de gură uscată. Deși nu au fost
depistate cauzele, cu exactitate, afecțiunea este
adesea asociată cu prezența diabetului, a
simptomelor cauzate de menopauză sau cu
tratamentele invazive pentru bolile cronice.
Scleroza laterală amiotrofică. Aceasta este
caracterizată de degradarea progresivă a neuronilor
motori superiori și inferiori. De cele mai multe ori,
simptomele sclerozei debutează cu prezența unui
puternic gust amar în gură, dar și su slăbiciune,
disfagie, atrofie musculară sau spasticitate.
Afecțiunile cronice din sfera ORL. Există o serie
de bolicronice ale urechii medii și aparatului
respirator care ne pot afecta – otita cronică,
rinosinuzita cronică, polipii nazali. Una dintre
primele manifestări secundare ale acestor afecțiuni
sunt disgeuzia.
 Sarcina. În timpul sarcinii, principalul hormon
feminin – estrogen – își modifică nivelurile constant
și poate afecta, astfel, percepția la nivelul papilelor
gustative. De altfel, multe dintre femeile însărcinate
raportează prezența unui gust amar sau metalic în
această perioadă. Senzația dispare spre finalul
sarcinii sau imediat după naștere.
Gura uscată. Senzația de uscăciune, numită în
termeni medicalo xerostomie, este cauzată de
scăderea secreției de salivă. Aceasta apare din cauza
deshidratării, a înaintării în vârstă , a unor afecțiuni,
a fumatului sau a unui tratament medicamentos. Din
cauza lipsei unei cantități suficiente de salivă gustul
poate fi modificat, acesta simțindu-se amar sau chiar
ușor sărat.
Boala de reflux gastroesofagian (BRGE). Apare
atunci când acidul gastric și alimentele refulează
dinspre stomac în esofag și gură, cauza fiind slăbirea
sfincterului esofagian inferior, iar una dintre primele
manifestări, pe lângă senzația de arsură în piept, este
prezența gustului amar în gură.
Remedii împotriva gustului amar în gură
Gustul amar în gură nu prezintă, de cele mai multe
ori, motive de îngrijorare, însă dacă senzația este una
persistentă este necesar consultarea unui medic.
O primă măsură pe care trebuie să o ia o persoană
care trece printr-un astfel de episod este hidratarea
corespunzătoare și consumul de gumă/dropsuri
mentolate pentru stimularea secreției de salivă.
Apoi, o igienă orală optimă, administrarea de
remedii naturiste pe bază de anghinare sau
silimarină, evitarea consumului de alimente iuți,
picante sau grase, evitarea fumatului și limitarea
consumului de alcool.
IOHANNIS A SEMNAT! VASILE LUCACIU,
DECLARAT EROU AL NAȚIUNII ROMÂNE.
SIMBOL AL SĂTMĂRENILOR
După ce s-a opus pe cât a putut declarării lui
Avram Iancu ca și Erou al Națiunii Române, de
această dată președintele României, Klaus
Iohannis, a semnat fără să mai găsească alte
tertipuri decretul privind promulgarea Legii
pentru declararea lui Vasile Lucaciu „Erou al
Națiunii Române”
Deputații au adoptat, luna trecută, un proiect
de lege inițiat de senatorul Adrian Oros și
deputatul sătmărean Romeo Nicoară prin care
Vasile Lucaciu (1852 – 1922), militant pentru
drepturile românilor din Transilvania, a fost declarat
„Erou al Naţiunii Române”.
Proiectul de lege prevede că „pentru cinstirea
memoriei lui Vasile Lucaciu (1852 – 1922),
considerat una dintre cele mai importante
60
personalități politice, culturale şi istorice ale
românilor ardeleni din perioada dualismului austro-
ungar, militant pentru drepturile românilor din
Transilvania şi recunoașterea eforturilor depuse de
acesta pentru realizarea Marii Uniri, este declarat
„Erou al Națiunii Române”.
Proiectul de lege a fost votat de majoritatea
covârșitoare a deputaților. S-au abținut parlamentarii
de la UDMR iar cei doi parlamentari de Satu Mare
și-au scos cartelele de vot pentru a nu-și exprima
opțiunea.
Supranumit „Leul de la Șișești”, Vasile Lucaciu
este una dintre personalitățile marcante ale
poporului român care și-a scris numele în cartea de
aur a demnității naționale prin îndârjirea cu care a
apărat identitatea noastră națională şi culturală.
Născut la 22 ianuarie 1852, în comuna Apa din
județul Satu Mare, este cel de-al doilea dintre băieții
dascălului Mihai Lucaciu. De mic, Vasile Lucaciu
dovedește o certă înclinație pentru carte, fiind
pasionat mai ales de lecțiile de istorie, pe care le
ascultă cu mare interes. Cursurile primare le face în
satul natal, cele gimnaziale în Baia Mare, Ungvar și
Oradea, iar cele superioare la Gherla și Roma.
La Satu Mare, Vasile Lucaciu începe să se afirme
ca luptător pentru cauza națională, cerând
introducerea limbii române în gimnaziu și licee,
deziderat pentru care a făcut numeroase memorii și
a scris numeroase articole. Din această cauză,
devenise indezirabil pentru cercurile maghiare
reacționare, care pornesc împotriva lui o adevărată
campanie de denunțuri și calomnii, care au ca
rezultat desființarea catedrei de limba română de la
liceul din Satu Mare și cu propunerea de „avansare”
la minister, după un stagiu de profesor de latină la
Liceul de stat din Losoncz. Riposta lui Lucaciu în
discuția avută cu ministrul învățământului
demonstrează încă o dată demnitatea marelui patriot:
„Declar înaintea Excelenței tale că înaltul guvern
maghiar nu dispune de atâtea milioane pentru ca să-
mi las eu poporul românesc”.
La 1 decembrie 1918 se ține la Alba Iulia
Adunarea Națională, decretându-se Unirea
Transilvaniei cu România. În acest Consiliu
Diligent, se află și Vasile Lucaciu, ales în absență.
Se reîntoarce în țară în vara lui 1919, prilej cu care
este sărbătorit la București, Sibiu, Satu Mare, Baia
Mare și Șișești. Intrat în politica României Mari,
Lucaciu a stăruit pentru votarea legii electorale și a
reformei agrare. Previziunea sa s-a împlinit: venise
vremea în care susținea interesele românilor în
Parlamentul din București.
Moare la 28 noiembrie 1922. Evenimentul este
anunțat în toate ziarele din țară, iar Parlamentul ro-
mân organizează funeralii naționale, iar 1 decembrie
1922, ziua înmormântării sale, a devenit zi de doliu
național.
 STATISTICĂ EUROPEANĂ LA ADRESA
ROMÂNIEI
1. Cea mai bisericoasă tară din Uniunea
Europeană (locul 1 la numarul de biserici pe cap
de locuitor).
2. Cea mai înapoiată ţară europeană (45%
dintre români n-au WC in casă, fată de 2% in
Europa).
3. Românii au doar jumătate din puterea de
cumpărare a europeanului mediu, dar işi petrec
timpul liber in mall-uri si hypermarket-uri şi
contruiesc noi mall-uri si hypermarket-uri, in
ciuda crizei.
4. România este tara cu cea mai dură lege anti-
arme din lume, singura care işi tine poporul
complet dezarmat (motivând prin siguranta
populatiei), dar este tara cu cea mai mare
coruptie din Europa – 40% (Curtea de Conturi:
din 15 miliarde de euro pe an achizitii publice, 6.2
miliarde se fură ).
5. România este printre putinele tări care
interzic complet prostitutia (pe motive de
moralitate), dar este cel mai mare exportator de
prostituate din Uniunea Europeană (peste Rusia
si Ucraina), conform EU Observer(cu toate ca in
1929, exista Legea caselor de toleranta sau in
1867 exista Regulamentul de priveghere a
prostitutiei din Bucuresti)
6. România este tara cu cel mai mic somaj
oficial din ultimii 25 de ani, in medie, dar este
singura tară unde 50% din familii declară că nu
au niciun membru angajat; iar 25% din familii
au doar un membru angajat.
7. România este printre tările cu cei mai multi
absolventi de universitate din lume, dar este tara
cu doar 2 universitati in top 1000: Universitatea
din București ocupă locul 986 și Universitatea
Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, locul 987,
conform clasamentului realizat de Center for
World University Rankings în 2015.
8. România este tara unde scoala este sustinuta
pană la sfârşitul liceului (în sensul că liceul e
gratuit), dar este pe locul 1 in Europa la şcolari
analfabeti (30%), iar 42% dintre români cred ca
Soarele se invarteşte in jurul Pământului.
9. România este tara cu cel mai mare procent
de insatisfactie la adresa clasei politice; românii
se plâng in mod constant de coruptia si
incompetenta politicienilor lor. Dar este singura
tară unde nu a avut loc nici un miting anti-
coruptie in ultimii 25 de ani şi unde participarea
publicului la actiuni anti-coruptie este minima.
10. România este tara cu cea mai mică absorbtie
a banilor europeni, dar este tara cu cel mai mare
procent de bani europeni furati (din putinul
folosit) motiv pentru care Uniunea Europeana a
tăiat fondurile pentru infrastructura.
p.s. statistica 2015, pe cea din 2022 imi este
teama sa o caut!
61
TOP 10 TRĂDĂRI DIN ISTORIA ROMÂNIEI
Cum ar fi arătat oare istoria fără trădători și
trădări? De la Burebista la Mihai Viteazul și până la
Tudor Vladimirescu, istoria noastră e presărată cu
evenimente tragice, în care rolul principal a fost
jucat de personaje fără scrupule care, prin josnicele
lor fapte, au schimbat mersul istoriei și soarta
românilor.
1. Prăbușirea celui mai mare rege dac: Burebista
În vremea lui Burebista, care a domnit pe la
jumătatea secolului I i.Hr., statul dac a ajuns în
culmea puterii sale. În urma victoriilor repurtate de
acest rege, statul dac - cu capitala la Argedava - a
ajuns să se întindă pe un teritoriu imens, cuprins
între Alpii nordici, Munții Balcani, Marea Neagră și
Nistru. Până și împărtul roman Cezar se temea de
marea putere a regelui dac și, în jurul anului 44 î.Hr.,
pregătea un război împotriva lui. A murit însă -
asasinat, după cum se știe, în urma unui complot -
înainte de a apuca să pornească spre regatul dac.
Și, la puțin timp după aceea, tot unei conspirații i-a
căzut victima și Burebista. Nobilii nemulțumiti de
puterea și autoritatea sa au complotat pentru a-l
înlătura. Odată cu dispariția lui, imensul regat dac s-
a destrămat, spărgându-se în mai multe bucăți pe
care cei care uneltiseră spre a-l doborî pe Burebista
și le-au împărțit între ei.
2. Vlad Țepeș: trădat de propriul său frate
Vlad Țepeș a ocupat tronul Valahiei în 1456 cu
ajutor maghiar. Și-a consolidat stăpânirea nimicind
mai mulți pretendenți care voiau să-i ia domnia și a
băgat spaimă atât în susținătorii acestora, cât și în
turci. După câțiva ani, a refuzat să mai plătească
turcilor tribut și a măcelarit armata otomană care
fusese trimisă să-l pedepsească - aproape 25.000 de
oameni. Astfel provocat, sultanul Mahomed al II-lea
a ridicat, în primăvara anului 1462, o oaste
numeroasă, cu care a pornit spre Dunăre. După o
serie de ciocniri care au pricinuit turcilor mari
pagube și după celebra incursiune nocturnă a lui
Țepeș în tabăra turcească, și ea soldată cu mulți
morți din rândul otomanilor, era limpede că Înalta
Poartă era departe de a putea rezolva problema pe
calea armelor.
S-a folosit, deci, de calea complotului, găsind un
aliat chiar în persoana lui Radu cel Frumos (fratele
bun al lui Vlad Țepeș) care uneltise fără scrupule
împotriva propriului său frate. Sultanul l-a numit pe
Radu cel Frumos domn al Munteniei și mai mulți
boieri au trecut de partea lui, speriați, pesemne, de
firea aprigă a lui Țepeș și dornici să aibă un domn
mai ușor de manipulat. Țepeș s-a retras în Ardeal (în
1462), așteptând sprijin de la Matei Corvin. Dar,
deși acesta a ridicat o armată pentru a-i veni în
ajutor, în cele din urmă, ajutorul n-a mai ajuns: i s-a
pus capăt printr-o intrigă a inamicilor lui Țepeș
(probabil sași din Brașov, cu care Țepeș avusese, cu
câțiva ani în urmă, niște conflicte datorate faptului
ca brașovenii sprijiniseră câțiva pretendenți care
urmăreau să-i ia locul pe tronul Valahiei. Drept
represalii, Țepeș a executat mai mulți sași și a atacat
Brașovul și câteva sate săsești).
Lui Matei Corvin i s-au prezentat scrisori - false,
consideră istoricii - , scrise, chipurile, de Vlad
Țepeș, scrisori din care rezulta că voievodul era gata
să se supună sultanului Mahomed al II-lea și să-l
ajute, apoi, să cucerească și Ardealul. Matei Corvin
a luat de bune aceste informații și, în loc de a-l ajuta
pe Vlad Țepeș să-și recapete tronul uzurpat, l-a
băgat la inchisoare, la Buda, unde Țepeș a rămas
timp de peste zece ani. Abia în 1476 și-a recăpătat
tronul, pentru foarte scurt timp.
3. Asasinat de cei care ar fi trebuit să-l apere: Radu
de la Afumați
Radu de la Afumați a domnit în Țara Româneasca
între 1522 și 1529, cu mai multe întreruperi de
câteva luni, care arată că țara trecea atunci printr-o
perioadă de mari tulburări: numeroși pretendenți își
disputau tronul și, după cum balanța norocului
înclina de partea unuia sau a altuia, ei stăpâneau
pentru puțină vreme Valahia, pentru ca apoi să fie
răsturnați și inlocuiți. Timp de câțiva ani ani, Radu
de la Afumați a reușit, de fiecare data, să-și doboare
rivalii, astfel că, în această perioadă, stăpânirea
asupra Țării Românești i-a aparținut în cea mai mare
parte a timpului. După ce, inițial, se opusese turcilor,
el a înțeles, în cele din urmă, că pentru a domni
trebuia să aibă sprijinul Înaltei Porți otomane (așa
erau vremurile!). Susținut de turci și de neamul
Craioveștilor, o puternică familie de boieri din
Oltenia, el a ocupat, în cele din urmă, tronul
Valahiei, pe care l-a păstrat până în 1529.
Și aici i se încheie povestea - și totodată viața.
Tragicul său sfârșit e descris în chip impresionant de
istoricul Constantin C. Giurescu; să-l cităm, așadar:
"Recunoscut de turci și sprijinit de Craiovești, Radu
ar fi putut domni vreme îndelungată dacă nu cădea
victimă unui complot ticălos. Spre sfârșitul anului
1528, o sumă de boieri […] nemulțumiți probabil de
influența puternicei familii de peste Olt, se ridică
împotriva domnului. Acesta, surprins, neavând la
îndemână oastea spre a li se opune, e nevoit să fugă.
[…] pe drum, însă, boierii îl ajung la Râmnicu
Vâlcea și, nerespectând nici lăcașul dumnezeiesc în
care Radu se refugiase, îl ucid în bisericuța de pe
dealul Cetățuii, sub ochii îngroziți ai preotului [….]
S-a întâmplat această mizerabilă crimă - unică prin
împrejurările ei în istoria noastră - în ziua de 2
ianuarie 1529; ea pune în lumină cea mai urâtă,
boierimea munteană din acea vreme."
62
4. Trădat de boieri: Petru Rareș
Domn al Moldovei în două rânduri, 1527-1538 și
1541-1546, Petru Rareș, fiu nelegitim al lui Ștefan
cel Mare, a pierdut tronul celei dintâi domnii din
pricina unui complot al boierilor. Pentru a fi drepți,
trebuie să recunoaștem că Petru Rareș însuși, extrem
de ambițios, măcinat de dorința de a cuceri posesiuni
cât mai întinse (printre altele, a încercat să
cucerească Ardealul), a trecut de mai multe ori dintr-
o tabără în alta, în chipul cel mai nestatornic, aliindu-
se cu cine i se părea lui mai prielnic în acel
moment. În 1538, Petru Rareș a văzut Moldova
atacată simultan de turci, tătari și poloni. Inițial,
soarta i-a fost favorabilă domnitorului. I-a înfrânt pe
tătari la Ștefănești și a încheiat un armistițiu cu
polonii, cărora le-a înapoiat regiunea Pocuția (care
făcea obiectul unor neînțelegeri rămase
nesoluționate de multă vreme, între moldoveni și
poloni; Petru Rareș o ocupase în 1530).
Dar invazia turcească, sub conducerea lui Soliman
Magnificul și care luase aspectul unei expediții de
pedepsire, nu a putut fi oprită. Iar domnitorul nu s-a
putut bizui pe loialitatea boierilor și asta l-a făcut să
piardă domnia. Boierii, poate nemulțumiți de firea
dificilă a voievodului, poate temându-se de
represaliile care s-ar fi abătut asupra lor în cazul unei
victorii a turcilor (victorie foarte probabilă, dată
fiind superioritatea lor numerică) l-au părăsit pe
domnitor, au refuzat să lupte și s-au închinat lui
Soliman. Acesta a numit un alt domn (Ștefan
Lăcustă) și a smuls Moldovei două bucăți zdravene
din teritoriu - Țighina și Bugeacul. Petru Rareș a fost
nevoit să fugă și, după multe peripeții, a reușit, cu
ajutorul unor pescari, să ajungă în Ardeal. În 1541,
după ce ceruse iertare lui Soliman, mersese personal
la Constantinopol să-și pledeze cauza și împărțise
daruri imense, și-a recăpătat tronul. După încă vreo
câțiva ani de încercări războinice (încercase să
cucerească iarăși Ardealul), soldate însă cu eșecuri,
ambițiosul voievod s-a stins, de boală, în 1546.
5. Singur împotriva Imperiului Otoman: Ioan Vodă
Viteazul
Ioan Vodă Viteazul, numit și Armeanul (mama sa
fusese armeancă) sau, mai târziu, Ioan Vodă cel
Cumplit, era strănepot al lui Ștefan cel Mare. Unele
cronici vechi îl prezintă ca pe un tiran, dar istoricii
moderni îi fac un portret mai măgulitor,
recunoscându-i marele merit de a se fi împotrivit
turcilor și afirmând că era foarte îndrăzneț și viteaz,
fiind, de aceea, foarte iubit de soldați și de popor dar,
din păcate, nu și de boierime și cler. Pentru
numeroșii boieri intriganți, un domn cu o fire aprigă
nu era un conducător comod, după cum nici pentru
acesta veșnicele sforării și comploturi ale
dregătorilor nu erau ușor de suportat. Ioan Vodă a
ales să fie aspru cu boierii și mai îndurător și grijuliu
cu cei din păturile de jos, care aveau mult mai multă
nevoie de ocrotire.
El obținuse tronul Moldovei în 1572 - unde se
obținea la acea vreme, adică de la turci -, cu ajutorul
averii strânse în tinerețe, când făcuse negoț cu pietre
scumpe. În 1574, însă, turcii i-au cerut să dubleze
suma plătită drept tribut. Ioan Vodă a convocat
Divanul și i-a convins pe boieri să se împotrivească
cererii sultanului. Situația politică era de așa natură,
încât voievodul n-a putut găsi alți aliați decât cazacii
zaporojeni - o populație din zona Nistrului - care i-
au trimis în ajutor o ceată de 1.200 de oameni. Cu ei
și cu armata sa de moldoveni, Ioan Vodă a pornit
războiul împotriva turcilor. După un șir de victorii
răsunătoare ale domnitorului moldovean, care l-au
înspăimântat pe sultanul Selim, acesta a trimis
împotriva lui o armată zdravănă, alcătuita din turci
cărora li se adăugasera tătari și valahi. Aceștia din
urmă doreau să-l înlăture pe Ioan Vodă pentru a-i da
tronul unui pretendent, Petru, frate cu domnitorul
valah Alexandru.
Ioan Vodă se instalase la Huși, de unde putea
veghea mai bine asupra granițelor. Aflând de venirea
turcilor, domnitorul trimise pe pârcălabul Sucevei,
Ieremia, în fruntei unei avangărzi, să-i împiedice pe
turci să treacă Dunărea și să-l țină la curent cu
evoluția situației. Trimisul, însă, despre care se
spune că ar fi fost plătit de dușmani cu 30.000 de
galbeni, l-a înșelat pe domnitor: i-a spus că ajunsese
prea târziu pentru a-i opri pe turci și că aceștia ar
avea o armată destul de mică. A fost prima
trădare. Pe baza acestor informații false, - în lipsa
altora mai exacte - Ioan Vodă a pornit împotriva
otomanilor. Bătălia s-a dat la Oblucița, "lângă
iezerul Cahulului". Poate ar fi avut, totuși, șanse să
învingă, dacă n-ar fi survenit o a doua și apoi o a
treia trădare. În ajunul bătăliei, o parte dintre boieri,
avându-l în frunte pe marii vornici Murgul și Bilai,
au trecut de partea turcilor, iar a doua zi, când se
dădu semnalul atacului, "Boierimea moldoveană, în
frunte cu Ieremia Pârcălabul, plecă steagurile și,
punând cușmele în vârful sulițelor și săbiilor, trecu
și ea de partea dușmanului" (Constantin C. Giurescu,
Istoria românilor).
Lupta a fost cumplită; după trei ciocniri soldate cu
numeroși morți în ambele tabere, Ioan Vodă s-a
retras pe un deal, în satul Roșcani, unde a fost
înconjurat de turci. Nemaiputând rezista asediului,
din pricina lipsei de apă, Ioan a hotărât să se predea.
Atât Ahmed Pașa , comadantul oștii turcești, cât și
Petru, pretendentul la tronul Moldovei, au jurat
solemn că vor cruța viața tuturor cazacilor și
moldovenilor. Dar, odată ajuns în cortul căpeteniei
turcilor, Ioan Vodă a fost înjunghiat, apoi i s-a tăiat
capul, iar trupul lui, legat de doua cămile, a fost rupt
în bucăți. Ostașii care rămăseseră alături de el au fost
63
măcelariți.
6. Petru Cercel, frumosul aventurier din Apus
Scurta și palpitanta carieră voievodală a acestui
prinț neobișnuit, apariție insolită în galeria
domnitorilor care s-au perindat pe tronul Munteniei,
s-a sfârșit cu o încercare de fugă. De scăpat a scăpat
cu viață, pentru moment , dar trădarea însoțitorilor
săi - propriile sale gărzi, în care avusese deplină
încredere - i-a retezat șansele de a recăpăta
domnia. Instalat pe tronul Țării Românești în 1583,
după ce câștigase "cursa" pentru domnie
învingându-și potrivnicul - pe Mihnea, zis mai apoi
Turcitul - Petru Cercel și-a început "mandatul" sub
auspicii bune. Și-a așezat curtea la Târgoviște, a
investit în îmbunătățiri edilitare și înfrumusețări
arhitecturale ale orașului, a adus cu el un suflu de
Renaștere occidentală și totul părea să prevestească
o epocă de liniște și progres. Dar datoriile făcute
pentru a procura banii cu care își cumpărase tronul
l-au determinat să pună biruri mari, care au
împovărat poporul, iar ciocnirea dintre concepțiile
sale moderne, occidentale și tradiționalismul
boierilor autohtoni l-au făcut să intre în conflict cu
aceștia.
În 1585 - după mai puțin doi ani de domnie -, aflând
că urma să fie mazilit, Petru Cercel și-a adunat
averea strânsă și a pornit spre Transilvania. Dar a
fost trădat chiar de oamenii din escorta sa: aceștia i-
au furat bogațiile, iar fugarul, lipsit de sprijin, a fost
arestat și închis. Câțiva ani mai târziu, după ce
evadase din închisoare, a "candidat" din nou pentru
domnie dar, lipsit de sprijin, a pierdut competiția în
favoarea fostului sau inamic, Mihnea, care, sprijinit
de ambițioasa lui mamă, a izbutit să domnească, în
total, de trei ori, iar după ultima mazilire, pentru a
scapă cu viață, a trecut la mahomedanism, ramânând
în istorie sub porecla de Mihnea Turcitul.
7. Mihai Viteazul: puternicul și temutul voievod al
celor trei țări românești
În vara anului 1600, puterea lui Mihai Viteazul
ajunsese la apogeu: el stăpânea acum toate cele trei
trei țări românești, iar această izbândă îl făcuse pe
cât de celebru, pe atât de respectat în Europa. Cu atât
mai tragică pare prăbușirea sa, cu cât a venit foarte
curând după acest moment de glorie. După opinia
istoricului Constantin C. Giurescu, "Cauzele căderii
lui Mihai au fost, pe de o parte, răscoala nobililor
ardeleni și înțelegerea lor cu generalul imperial
Basta, pe de altă parte, dușmănia polonilor."
• Generalul Basta era comandantul armatelor
germane ale împăratului Rudolf al II-lea de
Habsburg, stăpânitorul Sfântului Imperiu Roman
de Neam Germanic (un ansamblu de teritorii din
Europa centrală, reunite Interesat de o alianță cu
Mihai Viteazul în vederea apărării împotriva
expansiunii spre vest a Imperiului Otoman,
 împăratul Rudolf a dat, inițial, ajutor militar
voievodului în acțiunile acestuia de extindere a
stăpânirii sale peste cele trei țări românești. Nu a
vrut, însă, să îl recunoască drept domn al
Ardealului, dorind să păstreze pentru sine acest
teritoriu și să-i acorde lui Mihai Viteazul doar
funcția de guvernator.
• Brâncoveanu a reușit să mențina Țara Românească
În 1601, după mai multe neînțelegeri și reconcilieri
- de formă - cu generalul Basta, după mai multe
confruntări cu nemeșii unguri din Ardeal, se punea
din nou problema stăpânirii acestui teritoriu. Și, aici,
Mihai Viteazul a fost prins - și a devenit victimă - în
jocul de interese al marilor puteri și al
reprezentanților acestora. Iată cum s-au succedat
evenimentele, după descrierea aceluiași mare istoric
citat mai sus:
"La Turda, Mihai hotări să-și despartă armata de
aceea a lui Basta; voia să plece mai degrabă la
Făgăraș, spre a-și vedea soția și copiii. Această
despărțire însemna însă pentru domnul nostru
libertatea de inițiativă. Basta, care știa că
imperialilor le convenea mai mult o stăpânire directă
asupra Ardealului, iar nu prin intermediul unei
personalități atât de puternice, deci greu de
manevrat, cum era aceea a lui Mihai, se hotări să
impiedice - prin orice mijloace - o asemenea
libertate. În zorii zilei când voievodul trebuia să
plece spre Făgăraș, la 9/19 august 1601, el trimise un
detașament de trei sute de germani și valoni, aceștia
din urmă comandați de ofițerii Jacques Beauri și
Mortague. Aveau ordin să-l aresteze pe Mihai, iar
dacă se opune, să-l ucidă. Așa se și întâmplă. Intrând
în cortul domnului, Beauri îi spuse: "ești prins".
Mihai rosti un singur cuvânt: "ba", și dădu să pună
mâna pe sabie. În aceeași clipă însă, un valon îl
împușcă, un al doilea îi străpunse pieptul, alții îl
loviră cu halebardele".
Și astfel, printr-un asasinat mârșav, s-a încheiat
scurta și glorioasa carieră de domn și cuceritor a lui
Mihai care a lăsat, totuși, în urmă, o imensă speranță:
aceea că unirea celor trei țări românești e un fapt
realizabil. Aveau să treacă mai mult de trei veacuri
până să se întâmple din nou dar, în tot acest timp,
nădejdea a fost hrănita și de faptul că, odinioară,
cineva arătase că se poate.
8. Lunga domnie și tragica prăbușire a lui Constantin
Brâncoveanu
Una dintre cele mai lungi domnii din istoria
Valahiei, cea a lui Constantin Brâncoveanu, domnie
întinsă pe 25 de ani, s-a sfârsit în chip groaznic, cu
mazilirea, torturarea și ucidera domnitorului de către
turci - care, totuși, îi făgăduiseră domnia pe viață - și
aceasta în urma intrigilor viclene ale propriilor sale
rude. Brâncoveanu a avut o domnie cu puține lupte,
datorită, în cea mai mare parte, diplomației sale
grație căreia a reușit mult timp să păstreze un
64
echilibru sănătos între pretențiile turcilor - cei de
care depindea menținerea lui pe tron - și interesele
Apusului creștin, care dorea să-și extindă influența
spre Răsărit.
Jonglând abil cu relațiile diplomatice cu toate marile
puteri care îi amenințau țara, plătind turcilor ceea ce
îi cereau, dar cultivând și relațiile cu vestul,
într-o stare de stabilitate politică remarcabilă.
După 1699, când turcii, mulțumiți de acestă stare de
lucruri și de generozitatea voievodului, i-au acordat
domnia pe viață - un privilegiu rar - părea că nu mai
are a se teme de nimic. Până în 1714 a avut parte de
o epoca tihnită, în care a putut clădi palate și lăcașe
de cult, a putut sprijini artele, învățământul și
științele și și-a putut crește copiii în liniște. Dar toate
acestea s-au sfârșit în chip tragic, ca urmare a mai
multor întâmplări în care chiar oameni înrudiți cu
domnitorul au săvârșit fapte care i-au grăbit căderea.
Un boier rudă cu el, spătarul Toma Cantacuzino, fără
știrea și permisiunea domnitorului, îi ajutase pe ruși
în războiul acestora cu turcii (1711), lucru care îi
supărase pe aceștia din urmă și îi făcuse să-l
suspecteze pe domn de necredință față de ei. O altă
rudă, unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino,
râvnind să-l pună pe tron pe propriul său fiu Ștefan,
a uneltit la Poartă, țesând intrigi care i-au alcătuit
domnului o reputație proastă în ochii turcilor. Iar
aceștia, deși îi dăduseră domnuia "pe viață", n-au
ezitat să-și încalce promisiunea: l-au mazilit, ispitiți
pesemne și de marea avere pe care voievodul o
adunase în timpul lungii sale domnii.
Brâncoveanu, pe atunci în vțrsta de 60 de ani, și
cei patru fii ai săi au fost aduși la Stambul și
închiși. Turcii l-au torturat pe bătrânul voievod
pentru a afla unde-i sunt bogățiile apoi, la data de 26
august 1714, Brâncoveanu a fost decapitat, după ce
turcii îl siliseră să asiste la execuția celor patru fii. I-
a urmat la tron Ștefan Cantacuzino, așa cum dorise
(și uneltise) tatăl acestuia dar, după cum scrie
Nicolae Iorga: "Ca o răsplată dumnezeiască, i-a
venit aceeași pieire silnică, după doi ani siguri de
domnie. Fu gâtuit în temniță la Constantinopol,
împreună cu tatăl său foarte bătrân. "
9. Trădați pentru răsplată: Horea, Cloșca și Crișan
Începuta în noiembrie 1784, în satul Curechiu
(Hunedoara), răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan,
mișcare cu caracter național și social, iscată ca o
reacție a iobagilor români din Ardeal, disperați de
situația lor economică și socială tot mai greu de
suportat, s-a încheiat după foarte scurt timp, la
sfârșitul lunii decembrie a aceluiași an, când cei trei
conducători au fost prinși și executați. Pe capetele
lor se pusese câte un premiu de 300 de galbeni;
totuși, susținuți de majoritatea oamenilor din popor
- conștienți de faptul că li se apărau interesele -, ei n-
au putut fi capturați de autoritățile austro-ungare
altfel decât prin trădare. S-au găsit câțiva țărani care,
ispitiți de bani, au ajutat la capturarea celor trei, care
stăteau ascunși, în vreme ce preoții români care se
raliaseră mișcării umblau prin sate pentru a aduna
banii necesari pentru ca Horea să se poată duce din
nou - pentru a cincea oara - la Viena, spre a pleda
cauza iobăgimii române în fata împăratului austro-
ungar, Iosif al II-lea.
devenit evident că Ipsilanti nu era un conducător și
un aliat de nădejde, conflictul între cei doi a ajuns
atât de grav, încât Alexandru Ipsilanti a hotărât să se
descotorosească de Tudor Vladimirescu, printr-un
complot. Prin trădare, Tudor Vladimirescu - pe care
poporul îl numea deja "domnul Tudor", - a fost
ridicat de la Golești și apoi asasinat la Târgoviște.
Dumitru Ramascanu

La 27 decembrie 1784, câțiva țărani s-au apropiat Trică CrisTian Vasile:

de Horea și Cloșca - aceștia stăteau ascunși într-o
colibă de crengi, în codrul Scoragetului, din Munții UN OCULT DIN LOJA a 13 a A
Gilăului - și, pretinzând că umblă după vânat, au fost RECUNOSCUT LA WASHINGTON:
primiți în colibă de cei doi. La un semnal, s-au
năpustit asupra lor, i-au legat și apoi i-au predat "ADEVĂRATUL POPOR ALES AL
autorităților. Tot prin trădare a fost capturat, la 30 ADEVĂRATULUI DUMNEZEU ESTE
ianuarie 1785, și Crișan. A urmat judecata, apoi POPORUL DIN CARPAȚII ROMÂNIEI, CARE
execuția lui Horea și a lui Cloșca printr-o pedeapsă ASTĂZI VORBEȘTE LIMBA ROMÂNĂ, CĂCI
extrem de crudă - tragerea pe roată. Trupul lui ÎNTR-ADEVĂR LIMBA ROMÂNĂ ESTE
Crișan, care se sinucisese în închisoare, a fost LIMBA ADEVĂRATULUI DUMNEZEU
zdrobit în același fel. Și totuși, sacrificiul lor n-a fost VORBITĂ ÎN MILIOANELE DE GALAXII DIN
zadarnic - un exemplu paradoxal de revolta care, CONSTELAȚIA VEGA ȘI LUMILE DE
deși înfrântă, va aduce totuși, măcar în parte, LUMINĂ!"
schimbările pe care le-a urmărit. În anul următor ATENȚIE!
răscoalei, 1785, printr-un act solemn datat 22 august LIMBA ROMÂNĂ ARE O GRAMATICĂ
și promulgat de împăratul Iosif al II-lea, în Ardeal a EXTREM DE GREA, DAR CARE FACE LIMBA
fost desființată iobagia. EXTREM DE DULCE ȘI ARMONIOASĂ ÎN
ORICE DOMENIU.
PRIN EA SE POATE EXPRIMA ORICE,
10. Alexandru Ipsilanti, omul pe care Tudor ORICÂND, ORICUM.
Vladimirescu n-ar fi trebuit să și-l facă aliat EA ESTE COD ALCORO-WEGAN, DIN CARE
Moartea lui Tudor Vladimirescu și înfrângerea ATLANȚII ȘI KASTA IO ȘI-AU FĂCUT UN COD
revoluției conduse de el, în 1821, s-au datorat PT A NU MAI COMUNICA ONOMATOPEIC
trădării de către cei cu care se aliase, eteriștii conduși SCURT.
de Alexandru Ipsilanti. Eteria, organizație CODUL ESWATA ESTE CODUL CASTEI IO ȘI
europeana dedicată eliberării creștinilor - și ÎN ACEST COD AU FOST SCRISE CĂRȚI
îndeosebi a grecilor - de sub stăpânirea otomană - a EXTREM DE VECHI.
avut filiale în multe țări ale Europei, iar în Țara ÎN VECHILE LIMBI PRIMORDIALE ALE
Românească influența ei s-a manifetstat cu TERREI AU FOST SCRISE MULTE CĂRȚI, PE
precădere în evenimentele asociate revoltei din CARE NICI OCULTA NU LE POATE TRADUCE.
1821. Dorind să contribuie la eliberarea Valahiei de CÂND VREI SĂ ÎNȚELEGI CEVA, CITEȘTE
sub apăsătoarea vasalitate față de Înalta Poartă EXTREM DE ÎNCET PT CĂ LIMBA ROMÂNĂ
otomană și să o scape de flagelul domniilor ESTE UN PROGRAM
fanariote, Tudor Vladimirescu a îmbrățișat idealurile ULTRASOFISTICAT, COMPLEX, CODAT ȘI
Eteriei și a încheiat o înțelegere cu conducătorul DE ACEEA POATE EXPRIMA MULTE.
acesteia, Alexandru Ipsilanti. TAINELE CODATE ÎNCIFRATE ÎN
GRAIURILE DE LA ȚARĂ SUNT
Se bizuiau pe sprijinul Rusiei; aceasta, însă, a INEXPLICABILE DE ȘTIINȚA DE AZI.
dezaprobat mișcarea. În plus, organizarea armatei FIIND UN PROGRAM HIPERAVANSAT AL
eteriste lăsa mult de dorit; trupele nedisciplinate ale TAINELOR UNIVERSALE DIN VIITOR, LIMBA
lui Ipsilanti au jefuit pe drum multe gospodării, ROMÂNĂ VA FI A DOUA LIMBĂ A TERREI ÎN
stârnind nemulțumirea populației ANII CE VIN, DUPĂ DIALECTUL PRINCIPAL
românești. Înțelegerea dintre Alexandru Ipsilanti - ALCORO-WEGAN.
devenit epitrop general al Eteriei - și Tudor AUSTRALIA A LEGIFERAT STUDIUL
Vladimirescu, conducătorul mișcării în Țara OBLIGATORIU AL LIMBII ROMÂNE PRIN
Românească, prevedea că Ipsilanti - după ce trecuse CONSTITUȚIA EI.
prin Moldova și Muntenia - să iasă din țară cu DEJA, MAI MULTE ȚĂRI ASIATICE, VOR SĂ
trupele sale, pentru a nu stârni o reacție dură și o TREACĂ LA ALFABETUL LATIN
intervenție armată din partea turcilor. Dar, când a (ANAGRAMA OLT.IN) ȘI SĂ IMPUNĂ ÎN

65
TOATE FORMELE DE ÎNVĂȚĂMÂNT PRIN
LEGE LIMBA ROMÂNĂ CA LIMBĂ
OBLIGATORIE DE STUDIU ÎN MAI MULTE
DOMENII CUM A FĂCUT ȘI AUSTRALIA.
CINEVA LE-A DESCHIS MINTEA BINE LA
ABORIGENI.
ȘTIU CE FAC PT VIITORUL LOR, MAI ALES
CA AU ÎNCEPUT SĂ STUDIEZE ATENT
PRECEPTELE ECONOMIEI MODERNE DE
MIHAI EMINESCU DUPĂ CARE S-A FĂCUT
ECONOMIA ARGENTINEI ȘI BRAZILIEI;
STUDINDU-I ȘI PE N.IORGA ȘI
N.DENSUȘIANU.
ȘI FINLANDA VREA LEGALIZAREA
CONSTITUȚIONALĂ A STUDIULUI LIMBII
ROMÂNE ȘI VORBIREA EI CA A 3 A LIMBĂ
OFICIALĂ.
MULTE ALTE ȚĂRI AU LEGIFERAT
OBLIGATORIU STUDIUL LIMBII ROMÂNE ÎN
TOATE NIVELELE DE ÎNVĂȚĂMÂNT.
CURSURILE SUNT GRATUITE, PLĂTITE DIN
BUGETUL STATELOR RESPECTIVE.
DECI,
LIMBA ROMÂNĂ ESTE SINGURA LIMBĂ CE
CONȚINE TOȚI RADICALII LINGVIȘTICI AI
TUTUROR LIMBILOR DIN LUME.
EA ESTE BAZA, RĂDĂCINA, MAMA
LIMBILOR OMENIRII ȘI NU ALTFEL.
OCULTA REPTILOIDĂ PÂNĂ ACUM NU A
FĂCUT ALTCEVA DECÂT SĂ NE MINTĂ, SĂ
NE ÎNDEPĂRTEZE ATÂT PE NOI, ROMÂNII
CÂT ȘI RESTUL TERRANILOR DE LA REALA
CUNOAȘTERE, ISTORIE ȘI IMPLICIT DE LA
UN VIITOR SUPERIOR, GALACTIC.
TAINELE AU STAT MEREU CODATE SUB
OCHII NOȘTRI.
AU FOST GĂSITE „INELE GIGANTICE”
VECHI DE 30 DE MILIOANE DE ANI ÎN
MUNȚII BOSNIEI ?
Comunitatea științifică a fost surprinsă de o serie
de inele gigantice, care au fost descoperite în Bosnia
în ultimii ani. Legendele locale spun că au fost
folosite de uriașii care au locuit zona în urmă cu
milioane de ani... În ultimii ani, oamenii de știință au
descoperit artefacte ciudate, care ar putea indica
faptul că, în trecutul îndepărtat, uriașii locuiau pe
Pământ. Una dintre aceste descoperiri a fost făcută
în vârful munților bosniaci; inele uriașe misterioase
care ar fi putut fi folosite de creaturi colosale care au
locuit regiunea în vremuri străvechi. Inele uriașe
bosniace antice Inelele se găsesc în munții Bosniei
și nu au o explicație științifică. Potrivit experților
care susțin teoria, aceste inele au fost plasate de
uriași în interiorul munților, într-o perioadă în care
Marea Panonică nu exista încă. Inelele gigantice au
fost folosite pentru a lega navele împreună, deoarece
regiunea era folosită ca port maritim. Potrivit
66
legendelor locale, uriașii navigau în corăbii uriașe.
Prin urmare, ei au fost cei care au făcut inelele pentru
a-și putea ancora navele în trecutul îndepărtat. Cu
toate acestea, sunt aceste inele cu adevărat vechi de
milioane de ani ? Dacă acesta este cazul, cum este
posibil ca acestea să rămână intacte până astăzi ?
Până acum, nu există un raport „oficial” cu privire la
constatare, deci există sute de ipoteze. Locuitorii din
regiune asigură că aceasta nu este prima descoperire
inexplicabilă făcută în zonă. În plus, ei denunță că
acestea au fost ascunse populației. Alături de inelele
gigantice, s-au găsit și bolovani de dimensiuni
colosale care au fost sculptate fin. Acestea sunt
situate pe dealurile din jurul Bogosca, între Breza și
Vares, lângă Dubrovnik. Au mai fost găsite în
Bjelasnica și Vlasic, Vranica, Prenj, Velez,
Majevica și Bokovica, foarte aproape de Travnik.
Localnicii cer ca aceste descoperiri să fie examinate
științific. Explicație posibilă sau interpretări simple
? Experții care au observat inelele gigantice ale
Bosniei au păreri împărțite; scepticii spun că este
imposibil ca inelele gigantice să fie atât de vechi,
subliniind faptul că Marea Panonică se afla în zona
Câmpiei Panonice, în urmă cu aproximativ 30 de
milioane de ani. Această mare a dispărut acum
aproximativ 600.000 de ani. Prin urmare, nu ar avea
sens să creăm inele gigantice pentru a ancora navele,
dacă acestea nu ar putea ajunge în niciun port.
Problema este că, pe vremea când exista Marea
Panonică, nimeni nu locuia în acea regiune. Deci
cine a construit inelele ? Se crede că primii bărbați
care au folosit unelte datează de acum aproximativ
200.000 de ani. Există un decalaj de 400.000 de ani
între dispariția Mării Panonice și apariția uneltelor.
Un alt argument folosit de sceptici este că Kozara,
zona în care au fost găsite inelele gigantice, era o
insulă acum 50.000 de ani. Când Marea Panonică s-
a retras, au apărut țărmuri. Din acest motiv,
directorul Parcului Național Kozara, Dragan
Romčević, asigură că inelele nu pot aparține acelei
vremuri. Alții cred că inelele au fost puse la loc mult
mai recent, pentru a repara „baloane meteorologice”,
deși nu există nicio înregistrare în acest sens. Cu
toate acestea, alți oameni de știință sugerează că
aceste inele gigantice din Kozara sunt „unul dintre
acele mistere incredibile asociate cu trecutul” pe
care nimeni nu l-a putut rezolva. Niciun expert nu a
reușit să dea o explicație clară despre inelele
gigantice, deoarece nu există un fapt logic care să o
susțină. Aceasta se adaugă la multe alte artefacte
care sugerează existența unor ființe colosale care ar
fi existat în trecut, precum și manuscrise antice care
indică și ele. Stelica Balanoiu
AVEM PETROL DAR PLĂTIM CEA MAI
MARE ACCIZĂ DIN EUROPA. GUVERNUL
ARE NEVOIE DE BANI PENTRU
REFUGIAȚII DIN UKRAINA.
Gheorghe Oprea

Voi crede in presa ,, libera” când un reporter îl
va întreba pe CIUCĂ ce a făcut cu gradele
nevestei. In rest = Balcanism marca Base!
O MINUNE DE TEXT
Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Abraham
Lincoln (1809-1865), a făcut oferta, în anul 1854,
ca statul să cumpere o mare parte din teritoriul
indian, iar poporului indian i-a fost promisă o
rezervaţie. La această ofertă a primit un răspuns din
partea căpeteniei Seattle.
Această scrisoare se numără printre cele mai
frumoase şi mai profunde gânduri care au fost
rostite vreodată despre mediul înconjurător al
omului. Scrisoarea este trimisă tuturor ţărilor lumii,
cu prilejul Zilei mondiale a Mediului, 5 iunie, de
către UNEP, iar oraşul SEATTLE şi-a primit
numele după această căpetenie.
"Când marele şef Alb din Washington îşi trimite
glasul că doreşte să cumpere pământul nostru - ne
cere prea mult.
Cum se poate vinde ceva sau cumpăra cerul şi
căldura pământului? Aşa ceva ne este cu totul străin.
Noi nu suntem proprietarii prospeţimii aerului şi
limpezimii apei.
Fiecare părticică a acestui pământ e sfânt pentru
poporul meu.
Fiecare ac strălucitor de pin, fiecare bob de nisip
din vadul râului, fiecare mică negură din
întunecimea pădurii, sunt sfinte în gândurile şi viaţa
poporului meu, suntem parte a pământului şi el e
parte din noi.
Ierburile mirositoare ne sunt surori.
Cerbul, armăsarul, vulturul cel mare - ne sunt
fraţi. Culmile stâncoase, păşunile suculente, trupul
învelit în căldură al poney-ului şi omul, toate aparţin
aceleiaşi familii. Această apă strălucitoare ce curge
prin torente şi râuri, nu este numai apă, ci şi sângele
strămoşilor noştri. Dacă vă vindem pământul,
trebuie să ştiţi că e sfânt. Că fiecare reflectare din
lacul limpede vorbeşte despre întâmplări şi amintiri
din viaţa poporului meu. Murmurul apei - e glasul
tatălui-tatălui meu. Râurile ne sunt fraţi, ne sting
setea. Râurile poartă canoele noastre. Ne hrănesc
copiii.
Dacă vă vindem pământul, trebuie să vă amintiţi
şi să învăţaţi copiii voştri că râurile sunt fraţii noştri
şi ai voştri. De aceea va trebui să oferiţi râului
bunătatea pe care nu aţi oferit-o fratelui. Ştim că
omul alb nu ne înţelege. Pentru el un pământ e la fel
ca şi oricare altul. Faţă de pământul-mamă şi
fratele-cer se poartă ca faţă de lucruri care se pot
cumpăra, prăda, vinde ca vitele sau podoabă
strălucitoare. Lăcomia lui va distruge pământul şi va
lăsa în urmă pustiu. Nu ştiu.
Modul nostru de viaţă se deosebeşte de al vostru.
Numai privind la oraşele voastre, pe omul roşu îl
67
dor ochii. În oraşele omului alb nu există un colţişor
de linişte. Nu există loc în care să se audă
deschiderea frunzelor primăvara sau tremuratul
aripii musculiţei. Cea mai mare comoară a omului
roşu este aerul. Omul alb parcă nici nu observă
aerul pe care îl respiră. Ca unul care e de multă
vreme muribund - e imun la duhoare.
Dacă vă vindem pământul trebuie să vă amintiţi
că aerul ne este preţios. Că aerul îşi împarte spiritul
cu întreaga viaţă pe care o întreţine. Vîntul care i-a
dat bunicului meu primul suflu va primi şi ultima lui
răsuflare.
Dacă vă vindem pământul trebuie să-l păziţi ca pe
ceva sfânt. Ca pe un loc în care şi omul alb va putea
să inspire aerul îndulcit cu mireasma florilor. Vom
examina oferta voastră de a ne cumpăra pământul.
Dacă vom decide să fim de acord, vă vom
pretinde să îndepliniţi următoarea condiţie: Omul
alb va trebui să se poarte faţă de animalele acestui
pământ, ca faţă de fraţii săi.
Ce este omul, fără animale ? Dacă animalele ar
dispărea omul ar muri de marea însingurare a
spiritului. Tot ceea ce li se întâmplă animalelor,
curând i se va întâmpla şi omului. În lume totul se
leagă. Va trebui să vă învăţaţi copiii că sub tălpile
lor este cenuşa strămoşilor noştri. Pentru ca să
respectaţi pământul, le veţi spune că pământul lor
este bogat prin viaţa străbunilor noştri. Va trebui să
vă învăţaţi copiii, aşa cum îi învăţăm noi pe ai
noştri, că pământul ne e mamă. Ce păţeşte
pământul, păţesc şi copiii lui.
Dacă omul scuipă pe pământ, se scuipă pe sine
însuşi.
Pământul nu aparţine omului.
Omul aparţine pământului."
PROCESUL RUSIEI LA CURTEA IUDEO-
GLOBALISMULUI?
Cornel-Dan NICULAE – Incorect Politic –
Tribunalul de la Haga (CPI) este
construcţia unei cabale evreieşti sioniste şi
globaliste, într-o veritabilă reţetă conspirativă
• Benjamin Ferencz, Robert K Woetzel,
conjuraţii şi şefii lor, toţi evrei, au promovat
crearea Curţii Penale Internaţionale pe modelul
tribunalelor de la Nürnberg, ce a fost tot o con-
strucţie cu caracter conspirativ, coordonată de
evreii sionişti newyorkezi aduşi pe poziţii cheie
de preşedintele american Franklin D. Roosevelt,
asociat acestora;
• Sponsorul cabalei zisă „Coalition for
International Justice“, iniţiativa evreiască a
creării Curţii Penale Internaţionale, speculato-
rul evreu George Sarlo (un Soros mai mic şi
nevăzut de public), se droga şi vorbea astfel cu
 Dumnezeu, care îi spunea că El l-a îngăduit pe
Hitler şi derularea istoriei trecute;
• Au vrut ca Dumnezeu să nu mai aibă
puterea de a permite istoria „rea“, iar ei să poată
controla totul.
Senatul SUA a aprobat în unanimitate solicitarea
anchetării de către Curtea Penală Internaţională a
preşedintelui rus Vladimir Putin şi a Rusiei pentru
crime de război, deşi SUA nu a recunoscut oficial
niciodată această Curte sau Tribunal de Justiţie de la
Haga, tocmai pentru a nu da vreodată socoteală
pentru crimele sale din întreaga lume.
Căci „lobbyştii“ care au creat această instanţă
penală internaţională erau din SUA, dar nu voiau ca
ea să judece SUA sau Israelul vreodată.
Sunt fabricate şi de această dată „crimele“ Rusiei,
după cum au procedat şi împotriva Serbiei, deşi
duşmanii acesteia erau adevăraţii autori ai crimelor
(după cum vom vedea mai jos)? Moartea există şi
acum şi este groaznică, dar cine a regizat-o cu
adevărat?
Şi nimeni nu zice nimic de miile de civili ruşi ucişi
criminal de regimul ucrainean în estul ţări, cu
începere din anul 2014. Iar când Zelenski împreună
cu Rada lui a dat prin lege arme de foc populaţiei
civile ucrainene, punându-o să lupte cu armata
rusă, nu a făcut o crimă, sortindu-i morţii pe civili,
din moment ce trebuiau să atace o armată
profesionistă?
Mai mult, sursa principală a relatărilor despre
tragedia de la Bucea este o casetă video realizată
de Poliţia Naţională Ucraineană, dar după o regie
a serviciului secret ucrainean SBU în colaborare
cu serviciul secret britanic MI6 (conform
declaraţiei unuia din cei mai vocali politicieni de
opoziţie din Ucraina, Ilia Kiva, considerată
credibilă şi de analiza obiectivă a lui Scott Ritter,
fost ofiţer de informaţii al Corpului Marin al
SUA, şi chiar şi Pentagonul (armata americană),
care include Agenţia de Informaţii a Apărării şi
Agenţia Naţională de Securitate, spune că nu poate
confirma vinovăţia Rusiei privind morţii civili
ucraineni de la Bucea, conform Reuters („Farsa
Bucha“ în Ucraina – Caz penal – Ion Coja).
Cu toate acestea, Curtea Penală Internaţională
deja a pornit cu toate motoarele acuzarea Rusiei.
Noul lobby politic de acuzare a Rusiei, inclusiv
de crime
Urzeala politică care a construit Curtea Penală
Internaţională a cuprins, de la un moment dat, şi
firma de lobby evreiască Ruder Finn Global
Public Affairs din SUA, angajată de la începutul
anilor 1990 împotriva Iugoslaviei (aşa cum se va
vedea mai jos), care a generat Tribunalul Penal
Internațional pentru fosta Iugoslavie, care a
prefigurat şi a fost o etapă în realizarea Tribunalului
Penal de la Haga de azi.
* mondial privat occidental) cu începere din anul
68
Lobby-ul de acum pro-ucrainean de inculpare a
Rusiei are la vârfuri şi la origine organizaţia
evreului Victor Pinciuc (Viktor Pinchuk), „Yalta
European Strategy“ (YES), înfiinţată în anul 2004,
anul primei revoluţii soroşiste din Ucraina,
cunoscută ca „revoluţia portocalie“ (urmată de a
doua peste 10 ani, sângeroasa „revoluţie Maidan“).
În reuniunea din 2013 a YES (ce a precedat
„revoluţia Maidan“, „antirusă“, de la Kiev), Pinciuc
i-a reunit pe Tony Blair, pe Bill Clinton şi Hillary
Clinton, pe anti-putinistul evreu Paul
Krugman de la The New York Times, pe
politicianul israelian Shimon Peres, pe economistul
evreu francez Dominique Strauss-Kahn, pe econo-
mistul evreu Larry Summers, care a condus
Harvard University şi trezoreria SUA, slujind în
administraţia Obama (soroşistă ca şi cea Clinton), ca
şi pe „alţi lideri politici şi de afaceri“.
*
La aceste întruniri YES participă şi Nataliya
Popovych (Natalia Popovici), în prezent cea mai
angajată atacatoare propagandistică împotriva
Rusiei, pe faţă, din cadrul unei maşinării globale de
PR occidental, formată din 150 de organizaţii şi
ambalată să distrugă imaginea Rusiei. Există şi un
personaj ascuns foarte bogat, un oligarh ucrainean,
care dirijează această maşinărie, cel mai probabil
chiar Pinciuc, sau Igor Kolomoisky ori Vadim
Rabinovici, toţi evrei, toţi consideraţi a fi regii
neîncoronaţi ai Ucrainei.
Nataliya Popovych, coordonatoarea neascunsă a
propagandei ucrainene vine de la Weber
Shandwick, o reţea globală de comunicare şi relaţii
publice („a leading global communications
network“) din New York, pentru care a lucrat în
trecut. Weber Shandwick este membră a şi mai marii
agenţii de PR, Interpublic Group (IPG), ce este
condusă din 1995 de managerul american Michael
I. Roth, care a devenit celebru pentru că sub,
conducerea şi bagheta lui, în 2004 compania
americană de asigurări de viaţă The MONY Group
Inc a trecut în componenţa gigantului financiar
transfrontalier Axa Group, cu sediul central în
Franţa şi care în cei mai importanţi parteneri secreţi
sunt Rothschildzii francezi, conform studiului profe-
sorului de economie de la Sydney University Evan
Jones: The Fall and Rise of the French
Rothschilds (2013), adică de magnatul evreu David
Rothschild, care l-a creat preşedinte al Franţei pe
fostul său director, Emmanuel Macron (care la
rândul lui îl tot vizitează pe preşedintele rus Putin ca
să facă pace între Rusia şi Ucraina, clanul
Rothschild controlând finanţele ucrainene din
2017). Totodată preşedintele Axa Group, Henri de
Castries, prezidează Grupul Bilderberg (guvernul
2012.
 * alăturat aparatului de propagandă pentru
Iar unirea activistei Popovych cu organizaţia
bogatului mafiot evreu Pinciuc, Yalta European
Strategy (YES) s-a produs chiar din anul „revolu-
ţiei“, 2014, în cadrul unei structuri „fake ONG“
(GoNgo) anti ruseşti, numită „Ukraine Crisis
Media Center“ (UCMC), a cărei reprezentantă a
devenit ea şi ai cărei sponsori sunt USAID (adică
CIA, spionajul american), International Renaissance
Foundation (structura creată în aprilie 1990 de către
chiar Open Society Foundations, a magnatului evreu
George Soros, pentru controlul „filantropic“ al
Ucrainei şi a altor state ex-sovietice vecine ei,
echivalentul Fundaţiei Soros pentru o Societate
Deschisă creată în Romnia tot în 1990), National
Endowment for Democracy din SUA (NED fiind o
organizaţie parteneră lui Soros, dar finanţată de
statul american), ba chiar şi de către alianţa militară
NATO, ceea ce e ceva „curat murdar“.
Ea, Popovych, a fost prezentă apoi din 2015 la
întrunirile „Yalta European Strategy“ a lui
Pinciuc, an în care, la plenara din 10-12 septembrie
a YES de la Kiev, ar fi participat „peste 350 de
lideri internaţionali“, în frunte cu José Manuel
Barroso preşedinte al Comisiei Europene şi slujbaş
al uriaşei bănci evreieşti Goldman Sachs, Carl
Bildt (omul ocultelor europene, şef al lui Klaus
Iohannis la una dintre acestea, ECFR, înfiinţată de
George Soros) – Bild făcând în prezent parte şi din
bordul acestei YES ucrainene -, Victoria
Nuland (evreica secretar de stat a SUA implicată în
revoluţia „EuroMaidain“ de la Kiev), generalul
american David A. Petraeus (care a fost şi şef al
armatei SUA şi director al CIA), Javier Solana,
Strobe Talbott sau Shimon Peres, al nouălea
preşedinte al Israelului, care ar fi ţinut la Kiev,
atunci, „unul dintre cele mai motivante discursuri“,
în opinia participanţilor.
Apoi, de când s-a creat în martie 2022 veritabila
hoardă de lobby „Ukraine Communication
Support Network“ (UCSN), Nataliya Popovych
este copreşedinte a acesteia împreună cu londo-
nezul David Gallagher, şeful internaţional al marii
agenţii de lobby şi PR Omnicom (bine implicată şi
în România) şi al PRCA (Public Relations and
Communications Association) un sindicat al unor
firme de public relations (PR) cu centrul în Marea
Britanie şi cea mai mare asociaţie de lobby din
Europa, cu peste 12.000 de membrii în 400 de
agenţii.
Totodată, Francis Ingham, director al PRCA,
împreună cu agenţia PR Network, coordonează
fluxul constant de propagandă sofisticată menit
să aducă Ucrainei sprijinul public şi oficial din
partea ţărilor occidentale, orchestrat de o armată
de strategi politici străini, lobbyişti de la
Washington DC şi o reţea de instituţii media (cele
150 de firme de relaţii publice occidentale ce s-au
69
Ucraina). De la Kiev, un anume Yaroslav Turbil de
la ministerul de Externe transmite aparatului propa-
gandistic ce să spună, dar el este asociat de mulţi ani
spionajului american, de când a lucrat la mai multe
organizaţii ale „societăţii civile“ strâns legate de
guvernul SUA, ca şi pentru Internews,
organizaţie conectată la serviciile de intelligence
americane, care funcţionează sub pretextul pro-
movării libertăţii presei, în fapt al dirijării ei.
Internews a fost fondată de evreul
american David M. Hoffman (ai cărui bunici erau
evrei de la Odesa, Ucraina) şi sponsorizată de CIA
prin USAID, ca şi de fundaţiile lui Bill Gates şi
George Soros, plus de aceeaşi NED, băgată în toate
„revoluţiile“.
*
Clanul Soros (George Soros, rudele şi urmaşii săi,
în frunte cu Alexander Soros), care este o tot
creaţie a baronilor finanţelor oculte
Rothschild, căci l-a finanţat la începutul ascensiunii
pe George Soros în crearea primului său mare fond
de investiţii, în 1973, Quantum Fund, este şi în
prezent extrem de activă în Ucraina şi în propaganda
împotriva Rusiei.
Astfel, din 23 februarie au apărut articole
pe opensocietyfoundations.org/ site-ul fundaţiei
Soros (precum „Standing up for Ukraine“ sau
„Open Society Stands with Ukraine amid Russian
Invasion“), în care tânărul soroşit român Viorel
Ursu, „director de divizie al programului Europa
şi Eurasia al Open Society“, elogiindu-l pe Soros în
termeni mesianici, spune: „Lucrăm în Ucraina de
mai bine de 30 de ani… Fondatorul nostru, George
Soros, are un loc special în inima sa pentru
Ucraina“, adăugându-se că „Invazia militară rusă
asupra Ucrainei este un atac asupra
democraţiei“ şi că actualul conflict este de
importanţă globală crucială.
Clanul Soros acţionează în şi pentru Ucraina prin
International Renaissance Foundation, cum am
văzut, care este parte componentă a măşinăriei de
lobby anti-Rusia activată din plin din martie 2022,
iar succesul hoardei de lobby pro-ucrainene l-a făcut
pe un comandant NATO să declare pentru
Washington Post: „Sunt cu adevărat excelenţi în
stratcom (strategic communication), mass-media,
operaţiuni de informaţii şi, de asemenea,
operaţiuni psihologice“.
Conform web-site-ului de ştiri din industria
public relations, PRWeek, articolul „Global PR
community rallies to help Ukraine government
comms“ (28 february 2022), iniţiativa organizării
globale de lobby pentru Ucraina a fost lansată de
o persoană anonimă, care ar fi fondat o firmă de
relaţii publice din Ucraina. „Încă din prima oră
de război, am decis… Acesta este un război hibrid:
amestec de lupte sângeroase cu o uriaşă dezin-
formare şi o campanie falsă…“. Şi cine o face mai
bine? Rusia sau Ucraina?
PRWeek este şi cea care a dat prin acest acest
articol ştirea că „peste 150 de firme de relaţii
publice s-au alăturat aparatului de propagandă“
pentru Ucraina.
Cel mai probabil, misteriosul personaj secret,
dar cu putere, care a angrenat maşinăria de
lobby este evreul Viktor Pinciuc, cel mai bogat om
din Ucraina („titlu“ la care mai concurează şi alţi
oligarhi evrei), patron al Interpipe Corporation şi
Pryvatbank, puternic şi în domeniul massmediei,
dominată de evrei în Ucraina. Pinciuc este căsătorit
cu fiica lui Leonid Kucima, preşedinte al Ucrainei
între 1994 şi 2005.
Încă de când era preşedinte Kucima, circulau în
presa ucraineană fotografii cu Olena
Franchuk (fiica lui Kucima), George
Soros şi Victor Pinciuc discutând despre cum să
arate viitorul Ucrainei (cum este cea de la articolul
„Legal Aid Charity“ din Day Kviv, în care Soros îl
declara pe Pinciuc partenerul său de la Kiev). În altă
fotografie apare preşedintele Kucima lângă
afaceristul evreu ruso-israelian Lev Leviev – foto
(cu mari afaceri şi în România) în discuţie cu un
grup de rabini evrei.
Publicaţia Den Svenske arăta în 2004, în
articolul „Influenţa evreilor în
Ucraina“, că „Leonid Kucima are o îndelungată
colaborare cu Vadim Rabinovici, conducătorul
Congresului Evreiesc din Ucraina – adevăratul
conducător al ţării după unele surse. Iar Ra-
binovici are legături clare cu grupuri mafiote din
ţară (fiind acuzat de gravă evaziune fiscală, iar în
anii ’80 a fost condamnat la 8 ani închisoare
pentru infracţiuni economice) şi a fost expulzat de
două ori pentru influenţa nefastă ce a avut-o
asupra economiei ucrainiene, dar – fiind şi este
cetăţean israelian – a putut de fiecare dată să se
reîntoarcă în Ucraina destul de repede. El este
patronul mai multor mari firme în Ucraina, în spe-
cial în domeniul mass-media… Rabinovici a fost
implicat, printre altele, şi în multe afaceri cu
arme.“
Acestor doi oligarhi evrei din Ucraina, Pinciuc şi
Rabinovici, li se adaugă ca potenţial activator al
maşinăriei de lobby infernal Ihor Kolomoisky,
foto, „conducătorul real al Ucrainei“, care este şi
adevăratul fondator şi patron al celebrului
batalion Azov, care se pretinde „nazist“ (deşi nişte
naţional-socialişti veritabili nu s-ar lăsa patronaţi sau
dirijaţi de evrei) dar şi al mai puţin cunoscutelor
70
miliţii Aidar şi Dnipro, care au ucis fără nici o
reţinere copii ruşi din regiunile separatiste.
Cetăţean ucraineano-israelian (probabil şi
american sau britanic), Kolomoisky are o avere
imensă şi este patronul imperiului media care l-a
promovat masiv pe actoraşul Zelensky, până în
poziţia de preşedinte al Ucrainei (a se vedea „Ihor
Kolomoisky“ şi Raport: Hunter Biden finanțat
direct de fondatorul Azov/Zelensky, cetățeanul
israelian Kolomoyskyi
Cei trei bogaţi evrei din Ucraina sunt şi foarte
legaţi între ei, aşa că este posibil ca toţi trei să
acţioneze împreună în spatele hoardei de
lobby. Kolomoyski este şi preşedintele
Comunităţii Evreieşti Unite din Ucraina. În 2010,
a fost numit preşedinte al Consiliului European al
Comunităţilor Evreieşti (European Council of
Jewish Communities, CEJC). Când s-a aflat că şi-a
cumpărat practic funcţia cu 14 milioane de dolari, a
demisionat şi, împreună cu oligarhul evreu
ucrainean Vadim Rabinovici, a fondat Uniunea
Evreiască Europeană. Iar Rabinovici este un vechi
prieten apropiat al lui Pinciuc (prin fiica lui
Kucima).
Ucraina condusă de Zelensky este Ucraina
lor, a lui Pinciuc, a lui Rabinovici şi a lui Ihor
Kolomoyski, acesta din urmă fiind şi propulsorul lui
Zelensky, la televiziunea sa „1+1“ (a trustului lui
Kolomoyski, „1+1 Media Group“), unde actoraşul
viitor preşedinte al Ucrainei avea rolul principal în
serialul de comedie Slujitorul poporului, unde juca
rolul unui profesor de istorie care şi-a asumat funcţia
de preşedinte al Ucrainei.
Deşi trăieşte mai mult în SUA şi Elveţia, se spune
că „adevăratul preşedinte al Ucrainei este Ihor
Kolomoyskyi“, chiar dacă este un criminal sinistru
care, în biroul său principal din Ucraina, în anii
preluării de către el cu forţa a fabricilor şi economiei
acesteia, avea un mare bazin rezervor cu rechini în
care arunca diverşi oameni nenorociţi spre a fi
mâncaţi atunci când voia să-şi intimideze un
vizitator de la care voia să cedeze voilor, lăcomiei
sau pretenţiilor lui (cf. „Who is Ihor Kolomoisky –
The warlord oligarch who supported Volodymyr
Zelensky“ în The Spectator din Londra).
Ihor Kolomoyski este bosul lui Zelensky, aşa
cum David Rothschild a fost şeful lui Emmanuel
Macron, toţi cu interese şi acţiuni împotriva
Rusiei.
Iar Banca Rothschild şi Ihor Kolomoyski sunt
mână în mână în afacerea PrivatBank, banca
prin care şeful lui Zelensky a prejudiciat
depunătorii ucraineni cu 5-6 miliarde de dolari,
pe care i-a ascuns în SUA. Agenţia Reuters relata
în mai 2019, prin articolul „Ukraine tycoon
Kolomoisky hopes to resume talks on
PrivatBank“, că banca Rothschild are din 2017 un
mandat de la oligarhul evreu ucrainean să rezolve un
compromis extrajudiciar cu statul ucrainean de
recuperare pentru el a băncii PrivatBank, după ce
Ucraina a recapitalizat-o şi s-a îndreptat împotriva
lui (dinainte ca omul lui Kolomoisky, Zelensky, să
ajungă preşedintele ţării). „O sursă familiarizată cu
discuţiile dintre Kolomoisky şi Rothschild a
minimizat însă perspectivele ca FMI să accepte
orice acord care ar implica (re)acordarea către
Kolomoisky a unei participaţii parţiale la
PrivatBank“ (Reuters).
Iar baronii finanţelor oculte globale, familia
Rothschild, este prezentă şi direct, oficial, şi
indirect, în Ucraina, căci tot din 2017, când
oligarhul Kolomoisky a mandatat banca
Rothschild să-i reprezinte
interesele, Rothschildzii au devenit adviserii finan-
ciari ai Ucrainei, conform ştirii Reuters „Ukraine
picks Rothschild as adviser“, rostogolind imensele
datorii ucrainene de la băncile Citi, Goldman Sachs
and JPMorgan, toate având în spate şi participaţia
sau controlul Rothschildzilor (mai ales Goldman
Sachs, cea mai puternică bancă evreiască din
lume). O mare parte din datoria Ucrainei este
cumpărată de fondul Franklin
Templeton („Franklin Templeton takes 5 billion
ukraine debt gamble“, ştire CNBC, dar e vorba de
sume mult mai mari decât cea din acest articol), fond
care este implicat şi în controlul Fondului
Proprietatea din România (adică a economiei
României), dar există o strânsă legătură între
Franklin Templeton şi Rothschildzi (din 1988, din
Templeton Investments face parte şi L.F. Rothschild
Fund Management Company, dar legăturile sunt mai
vaste).
În urma războiului ruso-ucrainean de acum, dacă
nu degenearează, Ucraina urmează să primească
sume uriaşe de ajutorare pentru „reconstrucţie“
din partea forurilor financiare internaţionale şi a
Uniunii Europene sau a statelor europene, şi
astfel s-ar putea acoperi şi interesele de afaceri ale
creditorilor Ucrainei, vulturii financiari globali
privaţi.
Iar Curtea Penală Internaţională va trebui să scoată
Rusia criminală, pentru ca nimeni să nu se supere că
i se bagă din nou mâinile străine în buzunare, căci
este „pentru o cauză nobilă“.
*****
Criminal evreu, în misiune pentru crearea
Curţii Penale Globale
Ben Ferencz, evreul din Manhatan care a fost
procurorul şef criminal de la Nurnberg, a luat o
pauză după ce a îndeplinit misiunea primită în anii
40-50 de la Organizaţia Sionistă Mondială, devenind
avocat „civil“ în Statele Unite, dar era şi activist-
propagandist al creării acestei Curţi Internaţionale a
Crimelor, pusă sub controlul unor mari puteri (ca
ONU) şi a unora ca el, după care, din 1990, chiar a
primit această nouă misiune. Crearea unei Curţi
Internaţionale care să emită decizii ca cele de la
71
Nürnberg / Nuremberg, văzute ca „cea mai
importantă parte integrantă a întregii ordini
mondiale postbelice“ a fost în continuare dezidera-
tul unei jandarmeriii mondiale a „luptătorilor
macabei“, cum le zicea preşedintele american
Franklin Roosevelt evreilor cu care era asociat
politic şi care îl susţinuseră condiţionat în
ascensiunea sa.
„Odată cu venirea anilor 1990 şi sfârşitul
Războiului Rece – spune chiar evreul, vorbind
despre el însuşi la persoana a treia -, comunitatea
internaţională s-a dovedit în cele din urmă pregătită
să discute serios posibilitatea înfiinţării unei instanţe
penale internaţionale, iar Ferencz era o voce anga-
jată optimistă în această direcţie. Când Rome Statute
a fost afirmat prin vot în 1998, Ferencz s-a adresat
Conferinţei afirmând că «o curte penală
internaţională – veriga lipsă din ordinea juridică
mondială – este în mâna noastră». După aceea,
Ferencz a participat activ la sesiunile Comisiei pre-
gătitoare pentru CPI, monitorizând [crearea Curţii]
şi punând la dispoziţie expertiza sa.“
(https://benferencz.org/biography/)
Există un mare secret şi în prezent despre cum s-a
pregătit şi cum s-a ajuns la „Rome Statute“, despre
artizanii ei reali, deşi există unele informaţii despre
această „Rome Statute of the International Criminal
Court“ („Statutul de la Roma al Curţii Penale
Internaţionale“, zis şi „Statutul Curţii Penale
Internaţionale“ sau, mai simplu, „Statutul de la
Roma“), din care aflăm că mijlocitorii au fost
câteva state europene occidentale, precum Italia,
Anglia, Franţa şi Germania.
La vedere, al doilea după Ferencz în această
misiune a fost tot un evreu, holocaustolog şi el, om
al think-tank-urilor americane aflate în coabitare cu
CIA. Este vorba de Robert K Woetzel, a cărui
familie s-a mutat la New York după ce „a părăsit
Germania din cauza antisemitismului ei în
creştere“, dar dinainte ca Hitler să fie la putere. El
urmează în SUA Universitatea Columbia (1952),
unde aduseseră marxismul ideologii evrei ai Şcolii
de la Frankfurt, şi, după o vreme, înfiinţează
Fundaţia pentru înfiinţarea unei Curţi Penale
Internaţionale („Foundation for the Establishment of
an International Criminal Court“), o asociaţie a sa
privată şi a susţinătorilor săi din umbră, care după
ce a ţinut prima conferinţă de „International
Criminal Law“ în 1971, în SUA (în Racine,
Wisconsin), s-a mutat cu conferinţa propagandistică,
din 1972, în Europa, în Italia.
Din Senatul SUA proiectul era sprijinit de Arlen
Specter, care se trăgea din părinţi evrei
„ruşi/ucraineni“ emigranţi, dar avea şi toată susţi-
nerea baroului SUA, American Bar Association,
dominat de evrei, care a înfiinţat în acest scop
mişcarea Task Force on an International Criminal
Court
Deşi „Rome Statute“ şi Curtea Penală
Internaţională au fost puse totuşi instituţional sub
Consiliului de Securitate al ONU, părând la prima
vedere opera acestuia, se poate constata şi că au fost
şi sunt în posesia unui grup de influenţă planetară,
căci descoperim că fiul fostului procuror evreu al
proceselor de la Nuremberg, mai tânărul Don
Fernecz (Donald M. Ferencz, foto) este azi unul
din experţii CPI. În anii ’50, ţinându-l pe genunchi
în Germania postbelică, după ce omorâse „naziştii
cei răi“, tatăl său îi spunea copilului de numai câţiva
ani că în urmă cu puţini ani, dacă l-ar fi prins, chiar
copil mic fiind, germanii nazişti iar fi zdrobit capul
de pereţi sau l-ar fi aruncat pe fereastră, doar pentru
că este evreu. Chiar dacă Don Ferencz spune că nu
înţelege de ce i-a spus tatăl său asemenea poveşti
îngrozitoare „care nu trebuie să le spui niciodată
unui copil de acea vârstă“, această metodă
corespunde educaţiei mentalităţii iudaice de origine
talmudică, conform căreia evreii sunt permanent
victimele celorlalte popoare, motiv pentru care ei şi
sunt „poporul ales“, cu drept la răzbunare. Totodată
astfel, procurorul evreu îşi justifica şi propriile
crime: trebuise să împlinească răzbunarea (relatările
auto-biografice ale lui Don Ferencz în articolul „The
prosecutor’s son: «The living legacy of
Nuremberg»“, publicat de aljazeera.com la 22
noiembrie 2020).
Dar Ben Ferencz era chiar el un criminal de la bun
început, aşa cum am detaliat în articolul «Şefii
Justiţiei americane ştiau şi spuneau de atunci, din
anii procesului de la Nurnberg, al
„Holocaustului“, că este o făcătură politică» (sau
«„Participarea Americii la Tribunalul de la
Nuremberg este o pată pe onoarea Statelor
Unite“. Farsa de la Nurnberg. Text dedicat celor
care luptă pentru adevăr», de Cornel-Dan
Niculae) Pe scurt, Ben Ferencz făcuse parte din
bandele criminale evreieşti: „Zona în care am
trăit [în New York]… – avea să se laude el destul de
recent – era o zonă cu criminalitate ridicată. Toată
lumea bătea, omora sau jefuia pe cineva… Făceam
parte din bande, iar poliţiştii ne erau duşmanii… O
situaţie ca cea a mafiei italiene în anii următori.
Era o vremea de prohibiţie iar încălcarea legii era
considerată un lucru bun, toată lumea spunea asta,
se organizau jocuri de noroc, erau o mulţime de in-
fracţiuni pe străzi, împuşcături în cartier, lucruri
de genul acesta.“. Iar în Germania postbelică a
participat la crime directe, gratuite, pe stradă, şi la
torturi împotriva germanilor, deşi era procurorul şef
al Tribunalului de la Nurnberg, modelul a
construcţiei lor ulterioare, „Curtea Penală
72
Internaţională“ sau „International Criminal Court“
de azi.
*****
Prima Curte, pusă de lobby-ul evreiesc să
distrugă sârbii
Afacerea noii curţi penale globale – „International
Criminal Court“ – a început cu Tribunalul Penal
Internaţional pentru fosta Iugoslavie („International
Criminal Tribunal for the former Yugoslavia“).
În spatele acestora a stat, însă, de la început,
organizaţia privată „Coalition for International
Justice“, din care făceau parte foarte mulţi evrei şi o
finanţă evreiască, care a făcut presiuni asupra ONU.
Mai degrabă lobbyşti decât activişti, „Coalition
for International Justice“ au fost înregistraţi în
1995 ca o organizaţie neguvernamentală (ONG)
cu sedii la Washington şi la Haga, unde urma să
funcţioneze instanţa.
Finanţarea grupului venea de la fundaţia Sarlo
Foundation, înfiinţată în 1992 de speculatorul
evreu George Sarlo pentru sprijinirea Federaţiei
Comunităţii Evreieşti din San Francisco (Jewish
Community Center of San Francisco), dar care mai
finanţa (în afară de Coalition for International
Justice, preocupată de crearea Tribunalului Penal
Internaţional) şi American Jewish Joint Distribution
Committee, International Crisis Group şi filiala din
New York a organizaţiei evreo-comuniste
International Rescue Committee, menită iniţial, la
înfiinţarea ei, extragerii de evrei şi de comunişti din
Germania anilor ’40-’50, apoi relocării de
„refugiaţi“.
International Rescue Committee, având o con-
ducere tot evreiască, s-a implicat din plin, tot din
1992, în războiul din Iugoslavia, de partea duşma-
nilor acestui stat.
George Sarlo, evreu ungur „supravieţuitor al
Holocaustului“ el însuşi, consumator de droguri
psihedelice mexicane (prin care ar lua legătura cu
morţii), era patron împreună cu alţi evrei ai Walden
Venture Capital (înfiinţată în 1974 şi implicată
apoi în investiţii de la tehnologia conductorilor la
digital media), Walden International şi Walden
Israel, atunci când s-a înhămat la treaba aceasta. Este
de reţinut că George Sarlo are o diplomă în Business
Administration de la Harvard Graduate School of
Business, unde e şi şcoala de manipulare globală
„rezist“. Sarlo a susţinut că drogurile psihedelice l-
au adus înapoi la iudaism. După consumarea unor
ciuperci halucinogene – povestea el – ar fi avut o
confruntare cu Dumnezeu însuşi, în care Acesta i-ar
fi spus despre apariţia lui Hiler şi despre Holocaust,
cum că le-ar fi lăsat să se întâmple ca să existe „liber
arbitru“ (conform interviului cu Sarlo de Alix
Wall, „Psychedelic journeys helped Holocaust
survivor George Sarlo. Now he’s helping others on
their own journeys“, pe forward.com – 21 iulie
2020).
Evreii se ceartă / argumentează adesea cu
Dumnezeu în dialogul lor cu El, acesta fiind o
caracteristică a iudaismului, ca practică religioasă.
Iar dacă Dumnezeu nu se bagă să oprească „răul“,
cum îl văd ei („Ce-ai fi vrut? Să-l înnec pe Hitler?“,
l-ar fi întrebat Dumnezeu pe Sarlo în halucinaţiile
acestuia), atunci a trebuit să o facă evreii din umbra
„Coaliţiei pentru Justiţie Internaţională“ (Coalition
for International Justice), deşi se va vădi că
„Justiţia“ aceasta aservită feluritelor CPI sau ICC a
fost mai mult o afacere de prestări servicii, căci în
timp ce pe unii i-a lichidat, pe alţii i-a făcut scăpaţi,
iar pe alţii, precum pe statul Israel, nici nu a avut
voie să îi deranjeze de la crimele în masă săvârşite
în Palestina.
Iar firmele de lobby evreieşti au avut cel mai greu
cuvânt de spus în condamnarea ca imagine publică a
celor care ulterior aveau chiar să fie condamnaţi de
aceste „curţi“. Şi au făcut-o pentru… bani, nu pentru
justiţie.
Două nume grele vizibile în această afacere sunt
politicianul american Richard Holbrooke şi
judecătorul Richard J. Goldstone, ambii evrei cu
putere.
O trupetă discipolă a lui Holbrooke, Kathy Ward,
a fost plasată chiar în componenţa „Coalition for
International Justice“, în timp ce el, Richard
Holbrooke făcea parte din administraţia SUA ca
secretar de stat şi ambasador la ONU.
Richard Holbrooke se trăgea dintr-o familie de
evrei polonezi al căror nume de familie fusese
Goldbrajch şi s-a lipit în anii ’60 de politicieni
prieteni din casă şi de agenţia guvernamentală
USAID. Concomitent el era şi consilier banca
evreiască Lehman Brothers din 1981, pentru ca
din 1985 până în 1993 să fie directorul executiv al
băncii. Din această poziţie, avea însă şi misiuni
secrete acoperite de „filantropie“, căci rămăsese şi
„adânc implicat în problemele proeminente ale
politicii externe a SUA, astfel încât, în 1992, când
începea şi acea ocultă de creare a Tribunaului Penal
Internaţional, în calitate de şef în cadrul „Refugees
International“, el se deplasează în Bosnia
(Iugoslavia) în căutare de profituri de război, chiar
şi dacă numai politice, la prima vedere, căci trimite
o notă în SUA, cerând „colegilor“ lui „o politică
americană mai agresivă în Balcani“, căci „Bosnia
va fi testul cheie [de putere] al politicii americane
în Europa. Prin urmare, trebuie să reuşim în orice
încercăm“ (Richard Holbrooke, To End a War. New
York 1999, p.50.).
„Refugees International“ este un fel de copil al
„International Rescue Committee“, dar cu obiect de
activitate mai concret privind „refugiaţii“. În
conducerea „Refugees International“, Richard
73
Holbrooke stătea alături de conaţionalul său
evreu George Soros, care, prin fundaţia lui
„pentru o societate deschisă“, avea să se implice
în spaţiul iugoslav prin crearea a diverse
„revoluţii“, cum avea să facă şi în Ucraina în 2004
şi 2013-2014.
Tot evreiască este şi „Refugees International“,
ca şi IRC, fiind înfiinţată în 1979 de către o
activistă feministă neo-marxistă, Sue
Morton sau Susan Morton Blaustein, al cărei
bunic, Jacob Blaustein, fusese preşedintele Comi-
tetului Evreiesc American (American Jewish
Committee), proprietar al American Oil Company şi
consilier al preşedinţilor SUA Harry Truman, John
F. Kennedy şi Lyndon B. Johnson, şi co-preşedinte
al Jewish Claims Conference Against Germany,
care a acţionat alături de Nahum Goldmann (de la
Congresul Mondial Evreiesc) şi Benjamin Ferencz
(procurorul evreu de la Nurnberg prezentat mai sus
şi implicat total în întreaga acţiune de creare a unei
Curţi Penale Internaţionale) pentru obţinerea de
uriaşe sume de bani ca „reparaţii după
Holocaust“ pentru organizaţiile evreieşti şi
pentru Israel.
Chiar şi pe această activistă evreică, Susan Morton
Blaustein, aveam să o regăsim în Coalition for
International Justice, cea finanţată de drogatul Sarlo
(care se certa cu Dumnezeu) şi sforărea pentru o
curte penală globală controlată şi aservită. De aici,
ea, acţionând şi prin International Crisis Group, s-a
ocupat tot de Iugoslavia (Bosnia, Kosovo şi Serbia),
ca şi Holbrooke, acuzându-l de crime de război pe
liderul sârb Slobodan Miloşevic (apoi pe Saddam
Hussein).
International Crisis Group este şi el tot un
vehicul evreiesc de „drepturile omului“, căci în
timpul războielor din Iugoslavia din 1991-2000, la a
cărei distrugere Soros a contribuit, el a înfiinţat
special împotriva sârbilor această fundaţie „Crisis
Group“, ce a colaborat plenar cu Institute of
Peace, o acoperire a CIA. (Iar International Crisis
Group a fost total finanţat de magnatul evreu George
Soros, care i-a instalat directori aici pe activistul
evreu Robert Malley şi pe omul său de casă Malloch
Brown, membru şi în conducerea fundaţiei lui Soros,
dar plasat strategic şi director la ONU).
~
Este momentul să precizăm că
pentru „demonizarea sârbilor“, în primul
rând Croaţia, dar şi alte popoare din Iugoslavia, an-
gajaseră din august 1991 firma Ruder Finn
Global Public Affairs pentru a face lobby la
Washington.
Căci primul a fost „Războiul de Independenţă al
Croaţiei“, din 1991 până în 1995, croaţii fiind ajutaţi
cu tehnică militară, pe ascuns, de către Germania,
dar şi cu fonduri. Era reînceperea „Germandom“-
ului în lume, concomitent cu prăbuşirea
comunismului în Europa. Spre deosebire de
dominaţia germană din perioada Germaniei
naziste, cea de după 1990 nu are nici o reţinere în
a colabora cu evreii.
Aşa au ajuns croaţii să plătească cu bani germani
lobby-ul evreiesc din SUA, pentru ca acesta să
influenţeze Washingtonul în favoarea lor şi în
defavoarea sârbilor.
Toate celelalte acţiuni împotriva Iugoslaviei,
inclusiv „Coalition for International Justice“, aveau
să demareze după aceea.
Fondatorul firmei de PR, David Finn, a avut un
tată evreu ataşat „valorilor iudaice“, dar care a
schimbat totuşi numele familiei din Finkelstein
în Finn. David a crescut fidelizat de unchiul său,
Louis Finkelstein, profesor la un Seminar Teologic
Iudaic. El este membru şi al organizaţiei American
Jewish Committee (Comitetului Evreiesc Ame-
rican), înfiinţată de Jacob Blaustein, bunicul
activistei Susan Morton Blaustein, care, cum am
arătat, a fost implicată în acţiunile împotriva Iugo-
slaviei (alături de Holbrooke şi Soros) şi de creare a
unei curţi penale internaţionale de condamnarea la
moarte a liderilor acesteia.
Partenerul lui David Finn în firma de „global
public affairs“ este tot un evreu, fost coleg de şcoală
cu el, Bill Ruder, ei doi înfiinţând „Ruder & Finn“
în Manhattan în 1948, „anul în care s-a născut
statul Israel“, cum le plăcea să spună.
***
James Harff, director la această firmă
evreiască Ruder & Finn Global Political Affairs, a
declarat cu cinism: „Timp de 18 luni, noi am lucrat
pentru Croaţia şi Bosnia-Herţegovina [împotriva
sârbilor], ca şi pentru opoziţia din Kosovo. În cur-
sul acestei perioade am avut multe succese… La
începutul lui iulie 1992, publicaţia new-yorkeză
Newsday a lansat afacerea cu lagărele sârbeşti de
concentrare în care i-ar fi strâns pe ceilalţi etnici.
Iar noi, dintr-o singură mişcare, am fost în stare să
o preluăm şi să o prezentăm ca o poveste cu «băieţi
buni» şi «băieţi răi», care apoi a funcţionat aproa-
pe de la sine. Imediat s-a observat o schimbare cla-
ră în limbajul presei, care a început să folosească
concepte de o înaltă încărcătură emoţională, de
genul «purificare etnică», «lagăre de concentra-
re»,… nimeni nu a mai îndrăznit, după aceea, să
meargă împotriva curentului.“ „Dar, când făceaţi
toate acestea, nu aveaţi nici o dovadă că ceea ce
spuneţi era adevărat. Aveaţi un singur articol
în Newsday…“ – remarca ziaristul francez Jacques
Merlion. „Treaba noastră nu este să verificăm
informaţiile – răspundea evreul. Sarcina noastră
74
era doar să răspândim rapid informaţiile favo-
rabile nouă… Suntem profesionişti… Nu suntem
plătiţi să fim morali.“
William Ruder de la Ruder & Finn făcea parte
din conducerea a foarte multe organizaţii puternice,
în frunte cu aceeaşi American Jewish Commi-
ttee (Comitetului Evreiesc American), cea din plin
implicată propagandistic şi nu numai în acţiunea
dărâmării sârbilor şi a Iugoslaviei.
***
În numele Comitetului Evreiesc American, în
august 1992 l-au scos la înaintare pe rabinul
James Rudin, presa relatând, după acesta:
„Liderii evrei de aici [din Baltimore – SUA] şi din
întreaga naţiune [americană], îngroziţi de
rapoartele despre atrocităţile lagărelor [sârbeşti]
de detenţie şi «curăţare etnică» din îndepărtata
Bosnia-Herţegovina, solicită intervenţia [militară]
americană imediată pentru a face faţă unui
dezastru pe care îl compară cu Holocaustul de
acum o jumătate de secol. «De la masacrele
cambodgiene [din anii 1970] nu am mai văzut
comunitatea evreiască atât de agitată şi atât de
energizată», a declarat ieri rabinul A. James Rudin
de la Comitetul Evreiesc American.
Rabinul Rudin s-a referit la «trenuri, tabere,
familii separate, persoane cu nume ’greşite‘ sau
care fac parte din ’grupul greşit‘» şi a comparat
noile orori cu Holocaustul din cel de-Al Doilea
Război Mondial. «Pentru evrei, toate acestea au un
şoc special de recunoaştere», a spus el.
Un supravieţuitor al Holocaustului din Baltimore
– Leo Bretholz, un vânzător de carte în vârstă de 71
de ani – a numit evenimentele un «deja vu
îngrozitor» – retrăirea ororilor din lagărele de
concentrare naziste – declanşată de relatările
despre torturarea musulmanilor şi a creştinilor din
Croaţia de către forţele sârbe, urmare conflictului
rezultat din destrămarea Iugoslaviei…
În timp ce evreii cer «o poziţie mai
hotărâtă» a administraţiei Bush în eforturile sale
de a ajunge la lagărele de detenţie sârbe, un
purtător de cuvânt al Consiliului evreiesc din
Baltimore a subliniat necesitatea ca evreii să
lucreze la nivel naţional şi internaţional pentru a
pune capăt torturii şi crimelor din Bosnia. Adam
Kessler, director asociat al consiliului evreiesc, a
declarat că reprezentanţii unei coaliţii evreieşti
naţionale – inclusiv Congresul Evreiesc American,
Comitetul Evreiesc American, Consiliul Naţional al
Femeilor Evreice şi B’nai B’rith-ul – s-au întâlnit
marţi la Washington cu Thomas Niles, secretar de
stat adjunct pentru afaceri europene, spre a face
presiuni pentru un răspuns american mai puternic
[împotriva sârbilor]………
Din cauza reacţiei emoţinale sfâşietoare a evreilor
din Statele Unite, «Facem multe!», a spus rabinul
Rudin la New York. Agenţia sa – Comitetul Evreiesc
American – s-a alăturat Congresului Evreiesc Ame-
rican şi Liga Anti-Defăimare pentru a cumpăra
spaţiu publicitar pentru «o scrisoare deschisă către
liderii mondiali» cerând oprirea «lagărelor morţii
sârbeşti», chiar dacă acestea nu au fost confirmate
cu siguranţă.“
(sursa: Frank P. L. Somerville, „U.S. Jewish
leaders horrified by Bosnia atrocities“, în The
Baltimore Sun din 7 august 1992.)
* intereselor ei, pentru o sumă iniţială mo-
Baltimore, de unde a început campania mai sus
arătată, este şi locul de origine al întemeietorului
Comitetul Evreiesc American şi al copilăriei activis-
tei Susan Morton Blaustein, implicată în afacere.
În acelaşi an, Comitetul Evreiesc American scoate
şi o carte în aceeaşi notă: Jennifer L. Golub, The
Jewish Dimension of the Yugoslav Crisis (American
Jewish Committee – 1992), deşi nici un evreu nu
avea nimic de suferit în Iugoslavia, toţi fiind în afara
zonei de război şi îndestulaţi cu ajutoare venite din
SUA prin Joint, cum reiese chiar din rapoartele AJC.
Tot Comitetul Evreiesc American a plătit şi
paginile de laudă pentru şeful firmei de lobby, David
Finn, ce au apărut în presa americană în 1992-
1994, pentru a-l recomanda pe acesta ca pe un fidel
al iudaismului, cum ar fi articolul din The New York
Times, de duminică 20 mai 1994, cu titlul „What
being jewish means to me“ (Ce înseamnă pentru
mine a fi evreu), în care el arăta că e un…
Finkelstein, de fapt.
Cum am arătat, cu începere din 1991, mai multe
state balcanice secesioniste din Iugoslavia au angajat
firma de lobby să denigreze la Washington statul
Serbia şi statul federativ Iugoslavia, pe care sârbii
ortodocşi îl apărau şi din care secesioniştii, de la
catolici – croaţii – la musulmani – bosniaci, kosovari
şi macedoneni -, voiau să plece.
„Ruder & Finn Global Political Affairs“ sau firma
de lobby Ruder Finn, cum este mai cunoscută, s-a şi
mândrit de faptul „de a fi atras de partea noastră –
adică împotriva sârbilor – opinia publică evreias-
că“.
În realitate, conform istoriei adevărate, croaţii
erau agresorii: „cu un efectiv de 10.000 de
oameni, din care o unitate de elită numită
Legiunea Neagră, această nouă HOS, împreună cu
alte forţe paramilitare croate, sprijinite din
Germania, au declanşat războaiele iugoslave,
creând din start sute de mii de morţi şi de deportaţi
sârbi“ (Nigel Thomas şi Krunoslav Mikulan, The
Yugoslav Wars / 1: Slovenia and Croatia 1991-95,
Osprey publishing 2006, capitolul Croatian
paramilitary forces).
*****
75
La începutul anilor 1990, solidaritatea musulmană
globală adaptată la metodele mercenariatului lobby-
ist era la început şi ea.
Sistemul profund corupt al cumpărării de influenţă
(lobby-ul) din mediul socio-politic american a făcut
posibil ca musulmanii să îi cumpere pe evrei
împotriva sârbilor, ba chiar ca musulmanii din
Balcani să se dedea la crime atroce împotriva
sârbilor şi să scape nepedepsiţi, cumpărându-şi
imunitatea de la lobby-iştii şi politicienii americani.
Croaţia a angajat Ruder Finn Global Public în
august 1991 spre a face lobby la Washington
destă, 46.000 dolari, dar curând firma de publicitate
a atras şi alţii clienţi împotriva Serbiei şi a
Iugoslaviei, căci a intrat în joc şi Bosnia-
Herţegovina musulmană, care a vrut şi ea să-i fie
pozitivat profilul la Washington. Măsura este şi o
reflectare a pactului militar încheiat între cele două
republici, în ciuda implicării Croaţiei în ciuntirea
teritorială a Bosniei. Intră apoi şi Slovenia în joc,
stabilindu-şi propriul birou la Washington pentru a
se ocupa de PR, angajând-o pe versata Phyllis
Kaminsky (foto), consilier la aceeaşi firmă, Ruder
Finn, şi totodată o apropiată a structurilor de
putere deep state, să se ocupe de activităţile de lobby
ca „relaţii publice“ (PR).
În principal, firma de lobby inventa ştiri
acuzatoare la adresa sârbilor, pe care îi prezenta
drept criminali.
Britanica The Independent, în analiza acestei
istorii de la începutul anilor ’90, publicată în 2011
sub titlul „Adevărul este prima victimă în ofensiva
PR“ (Truth is the first casualty in PR offensive), nota
că:
„Este de netăgăduit că forţele sârbe au fost
implicate în acte de brutalitate. Dar la fel au făcut
şi croaţii şi musulmanii bosniaci…
Strategia firmei Ruder Finn a fost aceea de a
construi o coaliţie în Congres şi în Senatul SUA în
sprijinul Croaţiei. Strategia a inclus mobilizarea
celor 2,5 milioane de croaţi din SUA pentru a face
lobby către Congres. Esenţial pentru toată această
activitate a fost echivalarea în faţa publicului a
forţelor sârbe cu comunismul iar a croaţilor cu
libertatea şi democraţia occidentală. Ruder Finn a
folosit o strategie similară în munca sa pentru
Bosnia, «pentru a o ajuta să lupte împotriva
războiului şi să obţină sprijin şi bani», potrivit
lui Jim Harff, preşedinte la Ruder Finn.
De asemenea, agenţia şi-a canalizat activitatea
pentru a asigura o rezoluţie a ONU în sprijinul
intervenţiei militare în Bosnia din «motive umani-
tare». Pericolul a apărut când propaganda a
alimentat acele atrocităţi prin sporirea urii şi
inventarea neadevărurilor. Propaganda a dus la
inevitabilele reacţii adverse din partea celeilalte
părţi vătămate, care comit acte de
răzbunare.“ (Tom O’Sullivan, Truth is the first
casualty in PR offensive, în The Independent din 23
octombrie 2011)
* triva palestinienilor a scăldat-o. Astfel, însărcinat
Iar personalul marelui sindicat al lobby-ului
american se suprapune adesea cu cel al activiştilor
sociali de tot fel, aşa fiind cazul şi cu Zach
Gorin (foto), un director evreu din New York de la
Ruder Finn, dar pe care îl regăsim şi ca „Senior Vice
President“ la International Rescue Committee
(ICR, acea organizaţie cu substrat evreiesc, la
apariţia căreia a contribuit şi Einstein), care, din
1992, sub lozinca apărării „drepturilor omului“, s-a
implicat partizan în disputele din Iugoslavia.
L-am văzut pe politicianul de top
american Richard Holbrooke (Goldbrajch, după
vechiul nume de familie, evreiesc, să nu uităm)
implicat ca un câine al războiului împotriva
Iugoslaviei şi a sârbilor prin intermediul
International Rescue Committee (ICR) şi „Refugees
International“, ambele intens finanţate şi conduse de
George Soros. ICR i-a dat şi un premiu, al
„Libertăţii“ (Freedom Award) lui Soros, după o
alocuţiune în favoarea sa făcută în 2013 de Bill
Clinton, omul lor, care i-a servit punând armata SUA
să bombardese Iugoslavia după ce a devenit preşe-
dinte al SUA în, 1993-2001, susţinut de Soros şi de
lobby-ul evreiesc.
International Rescue Committee, care l-a trimis
la faţa locului pe Holbrooke, care atunci avea o
funcţie de conducere la banca evreiască Lehman, şi-
a început activitatea în speţa iugoslavă în 1992, acu-
zând manipulator sârbii de „purificare etnică“ în
Bosnia-Herzegovina.
În aceeaşi perioadă, Holbrooke activa, în mod
misterios, într-o comisie înfiinţată la 24 octombrie
1991 de preşedintele Africii de Sud, de anchetă
privind violenţele publice interetnice şi prevenire a
acestora, cunoscută ca „Goldstone Commission“,
deoarece era condusă de judecătorul sud-
african Richard J. Goldstone, evreu şi el, care, cul-
mea, intrând în jocul global pe care îl făceau Richard
Holbrooke şi lobby-ul evreiesc din SUA, va apărea
în curând ca acuzator (prosecutor) la rapid
fabricatul, în ograda ONU, în cadrul Tribunalului
Internaţional pentru fosta Iugoslavie (International
Tribunal for the Former Yugoslavia), funcţional
între mai 1993 şi decembrie 2017.
Pretins mare specialist în crimele împotriva
umanităţii, judecătorul evreu de drept
comercial Richard Goldstone a ştiut să îi acuze pe
76
sârbi de cele mai atroce crime, inexistente chiar,
probele fiind de fapt fake news profesional fabri-
cate de firmele de lobyy angajate, ca ştiri de
presă, dar în privinţa crimelor israeliene împo-
în 2009 de Consiliul ONU pentru Drepturile
Omului, Goldstone iniţial a descoperit aceste crime,
dar, în 2011, după o vizită în Israel, a fost pătruns
de „lumina investigaţiilor efectuate de forţele
[militare] israeliene, care au indicat că nu au vizat
în mod intenţionat civilii [palestinieni] ca o
chestiune de politică“, scriind că, dacă do-
vezile „care au fost disponibile ulterior“, ar fi fost
disponibile la vremea când a raportat către ONU,
raportul Goldstone „ar fi fost un alt document“, nu
ar mai fi găsit nici o vină Israelului (Richard
Goldstone, „Reconsidering the Goldstone Report on
Israel and war crimes“, în The Washington Post din
1 aprilie 2011). Şi oricum, prin sistemul instituit la
ONU, Israelul nu putea fi adus în faţa unei instanţe
penale de crime umanitare, decât dacă SUA, Anglia
şi Franţa ar fi de acord (în Consiliul de Securitate,
unde mai au drept de veto şi Rusia şi China).
Când Goldstein acuzase Israelul, el îşi trădase
originile, aşa că evreii lui, „indignaţi“, erau cât pe ce
să-l termine, punându-şi maşinile propagandistice
asupra lui, dar el şi-a revenit la timp.
Ordinele şi înnodarea intereselor privind înfierarea
Iugoslaviei s-au vehiculat, în general, prin ong-ul
International Rescue Committee, care, fondat din
1933, a avut la vârful staff-ului, a boad-ului de direc-
tori sau advisori mereu evrei, precum, la
început, Carel Sternberg, director executiv prin
anii ’30-’40, după care se remarca în anii ’50, ca pre-
şedinte, Leo Cherne, iar de la începutul anilor 1990
până în 2003, organizaţia a fost condusă de
afaceristul evreu american Reynold Levy.
Perioada lui Reynold Levy este exact perioada
afacerii de lobby împotriva Iugoslaviei şi perioada
creării, prin manevre oculte ce au privit componenţa
acestora, a Tribunalelor Penale Internaţionale pe
crime de război şi aşa zise „crime împotriva
umanităţii“.
Reynold Levy, care făcea parte şi din alte pute-
rnice organizaţii, precum Council on Foreign
Relations sau Nathan Cummings Foundation (ce
serveşte cauzele evreieşti, în general), a colaborat în
mod firesc cu Holbrooke, care lucra la banca
Lehman Brothers în timp ce Levy era un abonat
obişnuit la multele milioane de dolari pe care le
primea uzual de la această bancă în strângerile de
fonduri pe care le făcea. Şi în prezent, preşedintele
IRC este tot un evreu, unul britanic, David
Miliband, provenit dintr-o familie de evrei polonezi
al cărui tată, Ralph (Adolphe, la naştere) Miliband a
fost un promotor marxist şi membru al mişcării
comuniste Jewish Labour Bund, la Varşovia, dar şi
al Hashomer Hatzair („Tânăra Gardă“), o grupare
socialisto-sionistă, în timp ce mama sa fusese,
înainte de a ajunge în Anglia, tot o activistă comu-
nistă, deşi provenea din foarte bogata familie
evreiască polonă Kozak.
Sub şefia acestui David Miliband a fost decorat
magnatul evreu George Soros de către International
Rescue Committee, pentru „meritele“ sale în acţi-
unile din Iugoslavia, căci IRC a mai început o serie
de „operaţiuni“ din 1997 şi în interiorul „republicii
Kosovo“, regiune albaneză „independentă“ reinven-
tată prin destrămarea Iugoslaviei, apoi, din 1998-9,
s-a extins la deservirea „refugiaţilor“ kosovari în
Europa, ca şi din Macedonia, Albania, Muntenegru
şi Bosnia, operaţiuni în care fundaţia lui Soros a fost
omniprezentă, instigând la revoluţii.
Conjuratul Richard Holbrooke avansa şi el, o
dată cu apariţia ca preşedinte al SUA a lui Bill
Clinton, care l-a numit ambasador al SUA în
Germnaia, în 1993-1994, apoi l-a adus la Casa Albă
ca „assistant Secretary of State for European and
Canadian Affairs“, un fel de secretar de stat la
Externe pentru Europa şi Canada. Iar Holbrooke
voia ca SUA să se implice militar în Iugoslavia, ceea
ce s-a întâmplat, antrenând şi alte ţări.
Sub Clinton începea din nou vremea evreilor să
acceadă în funcţii, administraţia SUA devenind
cea mai evreiască de până atunci. Nu numai la
Casa Albă colcăia o adevărată agentură evreiască
(inclusiv cu agenţi Mossad), dar şi la Curtea
Supremă a SUA, unde el i-a numit judecători tot pe
doi evrei, pe Ruth Bader Ginsburg şi Stephen
Breyer (judecătoarea Ginsburg se trăgea din evrei
ruso-polonezi, iar bunicul lui Breyer fusese un evreu
de clasă mijlocie care emigrase în SUA din
România).
Era pe jumătate evreu până şi generalul american
însărcinat de administraţia Clinton a SUA ca să atace
Iugoslavia. Este vorba de Wesley Clark, al cărui
nume de familie real fusese Kanne, bunicul său de
tată, Jacob Kanne, din Belarus, aparţinând liniei
evreieşti Cohen, în timp ce bunica sa evreică, Ida,
era o Goldman. Generalul Clark şi Richard
Holbrooke, amândoi evrei, au lucrat mână în
mână asupra Iugoslaviei ca reprezentanţi ai
SUA, unul militar, celălalt politic („assistant
Secretary of State“).
Dacă în 1994-95, generalul Kanne-Clark era trimis
de Casa Albă doar să îl susţină pe Holbrooke în
Balcani, din 1997 el este numit de preşedintele
Clinton drept „U.S. European
Command“, poziţie din care Wesley Clark
devine şi comandant suprem al forţelor NATO în
Europa (Supreme Allied Commander Europe)
77
şi bombardează intens până şi capitala Serbiei şi
a Iugoslaviei, Belgradul, spre a ajuta secesioniştii.
Adică totul pentru clienţii croaţi, bosniaci şi
kosovari.
Nu trebuie minimalizat nici faptul că unul dintre
conjuraţii majori ai afacerii destrămării Iugoslaviei
era mega miliardarul George Soros, care şi-a instalat
afacerile personale în ţara vecină, Albania (unde şi
l-a instalat ca principală marionetă pe politicianul
Edi Rama), pe care aproape că o deţine economic
familia Soros, încercând să se întindă şi peste gra-
niţă, în Kosovo şi mai departe (a se vedea capitolul
„Aventura albaneză a lui Soros + Afacerea Kosovo“
din Cornel-Dan Niculae, „Societatea Civilă“ de sub
Ong-urile internaţionale – organizaţii şi servicii
secrete din umbră).
*****
Iar la conducerea Open Society
Institute – Soros se afla şi Kati Marton, soţia lui
Richard Holbrooke. Marton era principala susţină-
toare a Radio B-92 (alături de National Endowment
for Democracy, agenţie-fundaţie politică de stat a
SUA), post de radio „de la Belgrad“ – capitala
Iugoslaviei – care a avut o contribuţie considerabilă
la răsturnarea principalului lider sârb, Slobodan
Miloşevici.
Tot în conducerea Open Society Institute apărea şi
un Kozak, cum se numea şi familia mamei lui David
Miliband, şeful International Rescue Committee.
Este vorba de Michael Kozak, care a reuşit să
instaleze în lume, „în mod paşnic“, lideri
„simpatizaţi de populaţie şi de Occident“ (James
Petras, Imperialism and NGO in Latin
America în Monthly Review în vol.49, nr.7, din
decembrie 1997). Kozak a lucrat împreună cu
Soros la programul Internet Access and Training
Program (IATP), al cărui scop este acela de „a crea
lideri de viitor“ în Europa de Est şi în statele fost
sovietice.
Din 1999 până în 2001, Holbrooke a funcţionat
şi ca ambasador al Statelor Unite la Naţiunile
Unite (ONU), unde se emiteau deciziile sau
rezoluţiile privind spaţiul Iugoslaviei.
Puterea lui reală venea însă mai din spate, din acel
deep state sprijinit şi pe o componentă globală. El
era şi un participant la întrunirile Grupului
Bilderberg, dar şi la ale Comisiei Trilaterale, unde
se regăsea din nou cu George Soros, iar în SUA era,
bineînţeles, unul din acei membri cu greutate
ai Council on Foreign Relations.
*
În 2006, presa britanică a confirmat o informaţie
care circula de mult timp: Goran Hadžić, preşedinte
al Republicii Sârbe Krajina (RSK) din zona croată,
în funcţie în timpul „Războiului de Independenţă al
Croaţiei“, zis şi „măcelarul de la Srebreniţa“ (în
urma omorârii unor croaţi după ce, în 1995, guvernul
croat a declanşat ofensiva Oluja, cu scopul de a
prelua controlul asupra teritoriului RSK), ajunsese la
o înţelegere cu Richard Holbrooke, ca reprezentant
al guvernului Statelor Unite (şi nu numai) încă din
anul masacrului cu pricina. Washingtonul urma să-i
garanteze libertatea lui Karadzic, cu condiţia retra-
gerii sale din politica din Bosnia şi Herţegovina.
Însă, în contextul operaţiunilor militare, armata
croată a comis chiar ea crime de război şi epurare
etnică, ceea ce a dus la refugierea a 200.000 sârbi,
dar vinovaţii au fost făcuţi ca şi scăpaţi, căci instanţa
penală internaţională (creată de lobby-ul evreiesc)
nu a vrut să îi judece, cum a făcut cu sârbii (nici pe
Goran Hadžić nu l-au iertat, deşi îi promiseseră), ci
i-au trimis pe croaţi să fie judecaţi de instanţele lor,
croate, care au fost foarte blânde şi iertătoare.
(„Sârbii“ din Croaţia, care se luptau cu croaţii,
sunt, de fapt, vlahi / români, slavizaţi de-a lungul
timpului de către sârbi.)
* Tribunal“ sau „The International Criminal Tribunal
Odată cu desprinderea şi independenţa Croaţiei şi
Sloveniei, în 1995, războaiele de destrămare a
Iugoslaviei s-ar fi putut încheia, dar rămăseseră
„neeliberaţi“ musulmanii din Kosovo, „rebelii alba-
nezi“, care îşi făcuseră şi ei o puternică unitate
paramilitară, UCK-ul sau „Armata de Eliberare din
Kosovo“, o grupare paramilitară ce se deda la orice
fel de crime. Fiind musulmani, au fost încurajaţi de
succesul musulmanilor bosniaci, care fuuseseră
susţinuţi de lobby-ul evreiesc angajat prin Ruder &
Finn Global Political Affairs.
Dar kosovarii erau susţinuţi în primul rând de
către George Soros, tătucul evreu implicat în tot ce
mişca în Iugoslavia, interesat personal în obţinerea
resurselor din Kosovo, pentru afacerile sale.
Aşa că musulmani kosovari au atacat şi ei cu
începere din 1996 forţele sârbe şi iugoslave,
sprijiniţi de Occident şi de lumea islamică. SUA şi
partenerii ei voiau extinderea NATO în Balcani,
unde liderilor americani li se explicase de către
lobbyişti şi de thinktankeri că există o prea mare
influenţă a Rusiei, prin co-sanguinii lor slavi, sârbii.
Iar războiul împotriva Serbiei iugoslave a
continuat din 1998!
Astfel a apărut şi, în martie 1999, ceea ce s-a
numit „Războiul dintre Republica Federală
Iugoslavia şi NATO“, desfăşurat cu intense
bombardamente între 24 martie şi 10 iunie 1999
asupra sârbilor.
NATO fusese angajat de presiunea asupra sa
venită din partea influenţa lui J. Rubin şi
Madeleine Albright, doi evrei ce conduceau
ministerul de Externe din departamentul de stat al
SUA (în timpul mandatului prezidenţial al lui Bill
Clinton), iar bombardamentele aviatice au fost
conduse de SUA şi Germania.
78
Apropierea NATO şi afilierea sa de organizaţia te-
roristă albaneză UCK, s-a întâmplat în ciuda faptului
că generalul Klaus Naumann (preşedintele Co-
mitetului Militar al NATO), declarase că „Am-
basadorul Walker a arătat la NAC (Consiliul Nord
Atlantic) că majoritatea violenţelor provocate prin
deschiderea focului de arme au fost cauzate de
UCK (nu de sârbi)“.
Acelaşi Holbrooke, alături de comandantul
forţelor NATO în Europa, Wesley Clark, şi de
viitorul ministru de Externe al Franţei, Bernard
Kouchner, bătea palma, în 1999, cu şefii albanezo-
musulmani ai „Armatei de Eliberare din Kosovo“
(UCK), Agim Ceku şi Hashin Thaci (ce urmau să
devină premieri ai Kosovo „independent“). Un ra-
port ulterior, însă, al Consiliului Europei, din 2010,
arăta că şi aceştia erau „măcelari“, căci Thaci şi
Ceku au fost liderii unei grupări mafiote
implicată în trafic de arme şi organe (prelevate
de la prizonieri sârbi). Dar ei nu au fost
condamnaţi de Tribunalul Penal Internaţional pentru
fosta Iugoslavie (TPII / „Yugoslavian War Crimes
for the former Yugoslavia“ – ICTY).
Dacă nu ar fi vorba de banii cu care au fost plătite,
cu atât mai bizară apare atitudinea organizaţiilor
evreieşti implicate în lobby-ul pentru croaţi şi
musulmanii iugoslavi, căci, conform istoriei evreilor
holocaustologici, statul croat nazist ar fi creat, între
1941-1945, lagăre de concentrare pentru comunişti,
sârbi, rromi şi evrei, iar musulmanii (cei bosnieci,
îndeosebi) au fost înregimentaţi chiar şi într-o
unitate SS.
Evident că nu toţi evreii erau părtaşi la mârşăvie.
Unul dintre evreii corecţi atunci, Yohanan Ramati,
director al Jerusalem Institute For Western Defence,
chiar a spus, în 1995, că această afacere a distrugerii
Iugoslaviei „este finanţată de bancherii internaţi-
onali, altfel spus, de către evreii mondialişti“, adă-
ugând că „sancţiunile exclusive contra sârbilor
sunt o ruşine pentru umanitate“, căci lupta aces-
tora „este o reacţie foarte naturală la orice popor
care îşi păstrează instinctul naţional de supra-
vieţuire. Iar a lupta, în ciuda sancţiunilor impuse
de o comunitate internaţională cinică, dominată
doar de interese financiare şi nu de colectivitate,
constituie un semn al onoarei“.
***
Stat prieten şi vecin, România avea să trădeze şi
ea Serbia şi Iugoslavia sub influenţa
ambasadorului american la Bucureşti din peri-
oada 1994-1997, Alfred Moses, un evreu aflat în
conducerea marilor organizaţii evreieşti din SUA
angrenate în lobby-ul împotriva sârbilor.
Alfred Moses, ambasadorul SUA în România, era
în acea vreme, anii ’90 şi începutul anilor 2000, deşi
stătea mai mult prin Europa, şi preşedinte al Comi-
tetului Evreiesc American (AJC), filiala New York,
lider şi al B’nai B’rith, dar American Jewish
Committee a fost cea mai implicată organizaţie
evreiască americană angajată în lobby-ul împotriva
Iugoslaviei, chiar şi David Finn, fondatorul firmei
de PR angajată de croaţi, bosniaci şi de kosovarii
musulmani (firma Ruder & Finn Global Public
Affairs), fiind unul dintre membri marcanţi şi
sponsori ai AJC.
Iar Moses şi-a păstrat influenţa asupra
decidenţilor politici români şi după ce nu a mai
fost ambasador. În septembrie 2001, după ce nu
mai era ambasador la Bucureşti, el îi organiza o
vizită în SUA preşedintelui Ion Iliescu.
Iar mâna dreaptă a lui A. Moses la Bucureşti în
perioada 1995-1998, evreul american Michael
Myron Einik, consul al SUA, s-a şi stabilit în
România din 2002, după ce şi-a încheiat mandatul
de ambasador în Macedonia, Einik devenind „om de
afaceri“, în timp ce soţia lui, Sarah Einik, şi-a
deschis o galerie de artă în Bucureşti. (A rămas apro-
piat de Dudu Ionescu, care până în 2002 a fost
ministru de Interne, iar din 2016 a devenit consilier
al preşedintelui Klaus Iohannis. Dudu Ionescu a
lucrat din 2000 până în 2016 pentru companii
israeliene.)
* războiul de lângă ei. Politicianul Radu Vasile, care
Colaborarea guvernului român cu agresiunea
mondială la dărâmarea regimului iugoslav era
una totală şi obedientă. Două ministere erau direct
implicate: ministerul de Externe al României – unde
se aflau la comandă doi activişti aflaţi până atunci în
solda directă a lui Soros (aflându-se în staff-ul
organizaţiei acestuia în România): ministrul Andrei
Pleşu şi adjunctul său, Mihai Răzvan Ungureanu. se-
cretarul de stat (ajuns ulterior premier şi şef al SIE)
– şi ministerul Apărării, condus de Victor Babiuc.
La nivel guvernamental şi militar, ei au implicat
România împotriva Serbiei vecine. Şi Pleşu şi
Babiuc s-au regăsit şi în consiliul de administraţie al
Colegiului Noua Europă, încă de la fondarea
acestuia, fundaţie privată care primea încă din 1998
donaţii de milioane de mărci de la fundaţiile
germane, iar atunci Germania avea să se implice
direct, militar, în războiul anti-sârbesc din
Iugoslavia, alături de SUA, folosind şi aeroporturile
româneşti. Şi secretarul de stat de la Externe, Mihai
Răzvan Ungureanu, fusese un beneficiar de „burse“
(stipendii) de la şefii „invizibili“ ai Colegiului Noua
Europă.
Tot în acei ani, ambasadorul evreu Alfred
Moses s-a implicat direct, cu ordin de la Casa Albă,
cum declară într-o carte a sa de memorii, în forţarea
României de a semna un „Tratat politic de bază“
dezavantajos cu Ucraina, prin care România
ceda încă o dată toate teritoriile răpte ei de
Uniunea Sovietică. Toată primăvara lui 1997
ambasadorul Moses s-a ocupat cu această treabă,
făcând presiuni asupra României acuzată, printre
79
altele de „revendicări teritoriale“, adică de punerea
în discuţie a tratatelor de pace de la finele celui de
Al Doilea Război Mondial şi a „Actului Final de la
Helsinki“ din 1975 (Alfred H. Moses, „Jurnal de
Bucureşti. Drumul României de la întuneric la
lumină“, 2019).
Acest interes al politicii SUA pentru binele
Ucrainei se explică prin „doctrina Brzezinski“
privind relaţia geostrategică a acesteia cu Rusia,
care să nu redevină sau să rămână un imperiu
împreună cu Ucraina. De aceea, sforarii din SUA
au urmărit atragerea Ucrainei în „sistemul de alianţe
occidental şi punerea unei distanţe politice cât mai
mari între Kiev şi Moscova“. De aceea, raporturile
Ucrainei cu vecinii săi vestici (Polonia, România şi
Ungaria) trebuiau degrevate în avantajul ei de orice
problemă litigioasă şi, în plus, se impunea stabilirea
unor „structuri multilaterale de cooperare la nivel
subregional apte a ancora cât mai ferm Ucraina în
spaţiul euro-atlantic“.
La schimb, pentru că şi-a cedat drepturile istorice
către Ucraina, România a primit acordul ca de a
face parte în viitor din alianţă militară NATO,
ceea ce unii vedeau în aceasta o garanţie a
neîntoarcerii Transilvaniei către Ungaria, pe
modelul sfărâmării Iugoslaviei.
Dar românii ştiau că nu sârbii erau cei vinovaţi în
avea să devină prim-ministru când România s-a
angajat la sprijinirea bombardării sârbilor, îşi aducea
aminte: „În 1997, fiind preşedinte al Adunării
Parlamentare a Consiliului Europei, am fost în
calitate de observator al Consiliului Europei în
Bosnia-Herţegovina… Mergând la Sarajevo am
aflat că România, aşa săracă şi neagreată de
Occident cum era atunci, era totuşi o ţară
fericită… dramele ce ardeau în sufletele românilor
erau floare la ureche pe lângă dezastrul din
Bosnia-Herţegovina. Un dezastru nimicitor şi
complet, copleşitor şi aproape cu neputinţă de
reparat, deoarece nenorocirea, marea nenorocire,
nu stătea în numărul victimelor şi al gropilor
comune, uriaş pentru o ţară atât de mică, şi nici în
distrugerile materiale, înmărmuritoare ca
amploare şi efect, ci în ură, în ura cumplită care se
înrădăcinase în sufletul beligeranţilor…
Se întâmpla să mergi pe o stradă care semăna cu o
brazdă de beton ale cărei trotuare nu mai erau
străjuite de nimic, căci toate casele fuseseră pre-
schimbate în ruine. Ghidul nostru ne explica din
când în când: strada aceasta despărţea casele sârbeşti
din cartier de cele musulmane. «După cum vedeţi,
nu a mai rămas piatră peste piatră. Ziua
musulmanii puneau tunurile şi mitralierele pe
casele sârbilor, iar noaptea sârbii se strecurau în
partea musulmanilor, pătrundeau în case şi
înjunghiau sau împuşcau tot ce le cădea în
mână»…
Sârbii din Sarajevo plecaseră în proporţie de
80%, iar casele lor sau, în fine, în ceea ce mai
rămăsese din casele lor se mutaseră
musulmanii… Oameni care fuseseră vecini ajunse-
seră peste noapte duşmani de moarte, spintecându-şi
copiii, violându-şi femeile şi zburându-şi reciproc
creierii. O luptă surdă şi atroce, fără comandanţi şi
fără strategie… Ar fi fost o nedreptate să dai vina pe
una din părţi – zicea Radu Vasile. Violenţele
fuseseră săvârşite de ambele. Impresia pe care a
lăsat-o mass-media [occidentală] atunci, cum că
sârbii au fost criminali iar musulmanii victime
pasive, era o denaturare. Şi atunci, ca şi în cazul răz-
boiului din Kosovo [de mai târziu, când Radu Vasile
avea să fie prim-ministru al României – n.n.], CNN
a denaturat în mod voit faptele, iar occidentalii au
fost încredinţaţi că singurii capi ai relelor sunt sârbii.
E uimitor ce efect de sucire a minţilor poate exercita
un post de televiziune etichetat drept obiectiv…
Într-o secţie de vot am făcut cunoştinţă cu o fată
[sârboaică] de 23-24 de ani, slăbuţă şi pipernicită,
membră în comisia de supraveghere a procesului
electoral. Fusese violată de vreo 20 de soldaţi bosni-
aci. Scăpase cu viaţă, dar pe chipul ei se întipărise o
expresie golită de orice urmă de duioşie şi căldură
sufletească. Nu putea uita ce păţise şi nu putea ierta.
Nici măcar nu i-am cerut să-mi dea amănunte, am
lăsat-o să-şi descarce sufletul simţind eu însumi că
nu pot asculta până la capăt. Omeneşte vorbind,
întâlnirea cu acea femeie a cântărit pentru mine mai
mult decât toate întâlnirile diplomatice la un loc.
Atunci am înţeles că există situaţii umane iremedia-
bil pierdute, când nu se mai poate face nimic şi când
trauma trăită nu mai poate fi depăşită în timpul unei
singure vieţi de om. Nimeni, nici un tribunal şi nici
o bancă din lume, nu poate despăgubi un om care
trecuse prin aşa ceva, iar în faţa unui asemenea om
orice doctrină politică şi orice viziune umanistă îşi
arată dintr-o dată întreaga deşertăciune, politicieni-
lor nemairămânându-le decât să plece, resemnaţi,
capul într-un gest de totală neputinţă.
Dacă aş fi ţinut seama de ce credea opinia publică
[românească] despre războiul din Kosovo, guvernul
meu ar fi trebuit să intre în război alături de
Iugoslavia. Dacă aş fi ţinut seama de ce scriau gaze-
tarii români atunci, astăzi România nu ar mai fi fost
la un pas de a intra în NATO.“
Radu Vasile recunoştea făţiş, mai departe, că
„intervenţia NATO [în Iugoslavia, în anul 1998]
era o nedreptate, o agresiune de nejustificat din
punct de vedere moral şi juridic. Dar de aici şi până
la crearea unei opinii publice ostile NATO-ului şi
doritoare a vedea România ca ţară neutră, ruptă de
orice bloc militar, era un drum lung.“ (Radu
Vasile, Cursă pe Contrasens. Amintirile unui prim-
ministru. Bucureşti 2002. Pe larg subiectul apare în
„Ofensiva iudaismului asupra României“, inclusiv
poziţia corectă faţă de Iugoslavia a israelianului Yo-
hanan Ramati.)
De fapt, guvernul lui Radu Vasile era
ultrapenetrat de agenţi americano-soroşişti, cum
era Andrei Pleşu (recrut CIA şi Soros).
80
*
Kathy Ward a fost una din asistentele discipole
politice ale lui Richard Holbrooke, care,
fostă fellow la Casa Albă, a servit şi în misiunea
SUA la ONU, lucrând şi în biroul de ambasador al
lui Holbrooke.
Ea, Kathy Ward, a fost implicată într-un mod
uluitor în toată această afacere, a creării unui
Tribunalul Penal Internaţional pentru crime de
război şi împotriva umanităţii.
Ea a fost una din membrele acelei cabale
evreieşti „Coalition for International Justice“ (un
ong creditat de finanţatorii cauzelor evreieşti),
angajându-se apoi în advocacy privind crimele de
război din Ruanda şi fosta Iugoslavie“. În Iugoslavia
a stat special pentru aceasta mult timp (doi ani a stat
doar în Croaţia, apoi a fost „country director“ al unui
program de ajutorare a refugiaţilor bosniaci). A
pledat apoi ca acuzator la Tribunalul
Internaţional, împotriva liderilor sârbi.
După ce s-ar fi sinucis peste câţiva ani, s-a spus
despre această Katherine Ward, avocată, jurist şi
activist de „human rights“, că era foarte, foarte
apopiată de celebrul lobbyist evreu, businessman şi
producător de film Jack Allan Abramoff, căruia ea
îi furniza clienţi. În perioada 1994-2001, Abramoff
a fost lobbyist de top la firma evreiasco-anglo-
saxonă americană „Preston Gates & Ellis“, în care
Gates era numele tatălui miliardarului Bill Gates,
tătăl lui fiind partener în firmă.
*
Tot pentru orchestrarea războiului balcanic din
anii ’90 şi a destrămării Iugoslaviei a fost creat şi
think-tank-ul Strategic Forecasting (Stratfor), un
„serviciu privat de informaţii“ din SUA, totodată,
creat de evreul maghiaro-american George
Friedman, fost agent CIA, politolog, expert şi
„analist financiar“, legendat şi ca „cel mai inteligent
şi complet analist pe probleme de spionaj, economic
sau de altă natură“.
Friedman şi-a asociat la Stratfor mai mulţi ofiţeri
americani şi a început prin a publica un briefing de
zi cu zi cu informaţii „strategice“ geo-politic, astfel
încât să aibă o ascensiune proeminentă ca „geopoli-
tical intelligence & consulting company“ şi think-
tank, lansând în 1999 şi un „Centru de Criză“ din
Kosovo la său, privitor la loviturile aeriene ale
NATO.
George Friedman s-a implicat în această problemă
din 1996-1997, iar „analizele“ Stratfor lansate
public (nu către un client privat) îi educau pe
americani privind faptul că sârbii sunt „băieţii cei
răi“ în războiul din Balcani. Cineva trebuie că îl
plătea, dar clienţii Stratfor sunt întotdeauna secreţi,
deşi când Wikileaks i-a furat corespondenţa elec-
tronică, s-a văzut că Stratfor este un „intelligence-
industrial complex“ şi că printre clienţii şi relaţiile
sale se află de la universitatea cadrelor atlantiste,
Stanford, la persoane importante din guvernul SUA,
din serviciile secrete americane şi străine, zeci de
trusturi de presă şi sute de ziarişti, prim-ministrul
israelian Benjamin Netanyahu sau Blackwater,
companie americană militară privată, armată de
mercenari, contractată de guvernul şi de marile trus-
turi SUA pentru o serie de treburi murdare,
îndeosebi în Orient.
După cum reiese din mesajele e-mail furate de la
Stratfor, partenera sa Blackwater a fost implicată de
la asasinarea liderului libian Muammar
Gaddafi, până la organizarea armată a „rebe-
lilor“ împotriva guvernului al-Assad din Siria,
beneficiind pentru aceasta de rapoarte informative
secrete ale Stratfor privind opoziţia siriană. Din
acest motiv, Julian Assange, şeful WikiLeaks, a
descris Stratfor ca fiind „umbra CIA“ (sau CIA-ul
din umbră), lucrând, mai murdar şi mai ilegal, pentru
firme uriaşe americane precum Lockheed Martin,
Northrop Grumman, Raytheon sau agenţii
guvernamentale, inclusiv US Department of
Homeland Security, US Marines sau US Defense
Intelligence Agency (seviciul secret militar
american).
E-mailurile Stratfor dezvăluie o companie ce
cultivă legături strânse nu numai cu agenţiile
guvernamentale americane, ci şi angajează foşti
agenţi ai guvernului SUA, face rapoarte pentru
comandantul US Marine Corps şi antrenează
puşcaşii marini ai SUA şi „alte agenţii de informaţii
guvernamentale“ pentru „a deveni guvernul
Stratfor“.
Totodată, un număr mare de „abonaţi şi clienţi“ ai
Stratfor lucrează în agenţiile militare şi de informaţii
ale SUA. Email-urile dezvăluie cum personalul
firmei private de informaţii, se pliază politicilor
guvernamentale ale SUA sau a trimis ponturi
Mossad-ului, serviciul secret israelian, inclusiv prin
corespondenţi de presă evrei.
Stratfor este condus în prezent de Shea Morenz,
fost director al uriaşei bănci evreieşti Goldman
Sachs, şi de Fred Burton, fost ofiţer şi agent special
al Diplomatic Security Service, din cadrul
guvernului SUA, din 1985 până în 1999 (care a prins
din plin, adică, participarea la războaiele din
Balcani). Mai spre prezent, Stratfor tot concepe,
din 2015 încoace, un război al Estului Europei cu
Rusia, pe care l-a tot amânat, dar nu l-a
abandonat.
Vedem, în concluzie, cum o cabală evreiască a
ştiut ca, preluând şi aceiaşi oameni, să facă o punte
peste timp şi să construiască pe modelul
Tribunalului de la Nurnberg o pretinsă Curte
Criminală Internaţională (International Criminal
Court / ICC), pusă sub umbrela ONU, în care justiţia
este la fel de corect tranşată ca şi în urmă cu o
jumătate de secol.
Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta
Iugoslavie (The International Criminal Tribunal for
81
the Former Yugoslavia), adoptat de ONU în 1993,
şi care a funcţionat până în 2017, a fost doar o
prefigurare a International Criminal Court / ICC,
pentru apariţia ambelor acţionând din
umbră Coalition for International Justice,
organizaţie privată cu o istorie ascunsă, finanţată
de evreul George Sarlo, care crede că vorbea cu
Dumnezeu despre justiţie când se droga cu halu-
cinogene mexicane.
Nu oricine poate fi judecat şi condamnat, căci
International Criminal Court (ICC) are jurisdicţie
asupra infracţiunilor numai dacă acestea sunt comise
pe teritoriul unui stat parte – stat care a aderat la acel
Rome Statute în 1998 sau ulterior – sau dacă sunt
comise de un cetăţean al unui stat parte.
Israelul şi Statele Unite ale Americii nu au
aderat la Statutul de la Roma din 1998, deşi evreii
americani au fost principalii sforari ai acestuia, prin
„Coaliţia pentru Justiţie Americană“.
O excepţie de la această regulă este că ICC poate
avea jurisdicţie şi asupra infracţiunilor dacă
jurisdicţia sa este autorizată de Consiliul de
Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Dar Naţiunile Unite (ONU), sunt organizaţia
învingătorilor din Al Doilea Război Mondial, astfel
încât aceştia, SUA, Anglia, Rusia, China şi Franţa,
şi-au rezervat prin statutul ONU dreptul de a bloca
(de veto) orice decizie a Consiliului de
Securitate, iar SUA va bloca oricând o judecare a
Israelului pentru crime împotriva umanităţii, de
exemplu.
Evident, prin acelaşi mecanism, nici SUA nu
poate fi judecată.
***
„Criminalii Perfecţii“ au însuşirea de a crea
aparenţele astfel încât victimele lor să pară vinovaţii.
Adesea ei nici nu apar în public.
De aceea au pus în făţă, ca şef al Tribunalului
Penal, o persoană cu o bună imagine publică, pe
fosta procuroare antimafia Carla del Ponte, care
prezenta asigurări de probitate. Până şi numele ei era
ca o melodie caldă pentru public. În decembrie 1999,
ca procuror-şef al Tribunalului Penal pentru fosta
Iugoslavie, Carla del Ponte era întrebată de
publicaţia londoneză The Observer dacă era
pregătită să incrimineze personalul NATO pentru
asasinarea populaţiei civile, comisă de piloţi şi
comandanţii lor. Ea răspundea atunci că da, că dacă
nu ar face-o nu ar avea ce căuta în funcţia pe care o
primise, dar imediat au apăut o serie de negaţii
oficiale din SUA şi Canada privind vreo
vinovăţie. Chiar şi Carla del Ponte avea să se
dezică de poziţia ei peste câţiva ani.
De abia după ce şi-a dat demisia, Carla del Ponte a
vorbit, în cartea sa The Hunt, despre faptul
că albanezii kosovari au smuls organele interne
pentru trafic de la câteva sute de sârbi, răpiţi la
finalul războiului din Kosovo în 1999, daţi apoi născuți în Basarabia, actualmente Republica
ca dispăruţi în război, morţi de fapt în urma Moldova.În promovarea ideilor progresiste ale
golirii de organe. Jurnaliştii de investigaţii timpului şi, conştientizând ,,sarcina de a lumina
şi Human Rights Watch au venit şi ei atunci şi au poporul”, Alexie Mateevici şi-a asumat
completat datele, arătând că cei răpiţi erau tineri şi responsabilitatea unei generaţii de intelectuali, care
sănătoşi, fiind duşi într-o casă galbenă din oraşul au pus piatra de temelie la înfăptuirea Unirii tuturor
albanez Burrel, unde „doctorii îi operau“ de organe, românilor în vatra strămoşească dacică şi înălţării ei
care erau duse imediat cu avionul în capitala Tirana prin nişte aspiraţii de vârf ale conştiinţei de neam, a
şi plasate de aici la dealerii pieţei negre contribuit la marea operă de renaştere spirituală a
internaţionale, ajungând la bogaţii lumii. Dar, în basarabenilor aflaţi la o răspântie a istoriei. Prin tot
afară de sârbi erau golite de organe şi femei ruse ce a creat şi a înfăptuit Alexie Mateevici, el va
sau de alte naţii, răpite şi ele, între şefii reţelei rămâne în analele istoriei drept ,,argumentul cel mai
aflându-se şi Hashin Thaci, viitor premier al nou- puternic”, dovada cea mai incontestabilă a
lui „stat“ Kosovo, „independent“, agreat de romanităţii noastre”, expresia cea mai plauzibilă a
Occident. sentimentelor şi trăirilor româneşti ale basarabenilor
Dar Thaci şi asociaţii lui politico-mafioţi erau cei marcaţi de teroarea istoriei.
cu care bătuse palma însuşi Richard Holbrooke, Limba noastră
politicianul evreu american, care reprezenta SUA şi Limba noastră-i o comoară
era unul din artizanii creării curţii penale prin sforă- În adâncuri înfundată
ria „Coalition for International Justice“. Un şirag de piatră rară
Cornel-Dan NICULAE Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
13 APRILIE 1917: LA 11-13 APRILIE 1917 Într-un neam, ce fără veste
ŞI-A ŢINUT LUCRĂRILE CONGRESUL S-a trezit din somn de moarte
ÎNVĂŢĂTORILOR DIN GUBERNIA Ca viteazul din poveste.
BASARABIA. LA CONGRES TINE O Limba noastră-i numai cântec,
CUVANTARE INFLACARATA Doina dorurilor noastre,
PROFESORUL, PREOTUL SI POETUL Roi de fulgere, ce spintec
ALEXEI(ALECU) MATEEVICI, AUTORUL Nouri negri, zări albastre.
POEZIEI LIMBA NOASTRA. Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
“ Ei bine, daca ati luat asupra D-voastra sarcina In rostirea ei bătrânii
de a lumina poporul, apoi trebuie sa dati poporului Cu sudori sfinţit-au ţara.
idei adevarate, caci altfel întreg învatamîntul e fara Limba noastră-i frunză verde,
rost. Da, sîntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, Zbuciumul din codrii veşnici,
însa facem parte din marele trup al românismului Nistrul lin, ce-n valuri pierde
asezat prin România, Bucovina si Transilvania Ai luceferilor sfeşnici.
(aplauze). Fratii nostri din Bucovina, Transilvania Nu veţi plânge-atunci amarnic,
si Macedonia nu se numesc dupa locurile în care Că vi-i limba prea săracă,
traiesc, ci-si zic români. Asa trebuie sa facem si noi Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
(aplauze)… Trebuie sa stim de unde ne tragem, caci Graiul ţării noastre dragă.
altfel sîntem niste nenorociti rataciti. Trebuie sa Limba noastră-i vechi izvoade.
stim ca sîntem români, stranepoti de-ai romanilor si Povestiri din alte vremuri;
frati cu italienii, francezii, spaniolii si portughezii. Şi citindu-le ‘nşirate, –
Aceasta trebuie sa le-o spunem si copiilor, si tuturor Te-nfiori adânc şi tremuri.
celor neluminati. Sa-i luminam pe toti cu lumina Limba noastră îi aleasă
dreapta…” Să ridice slava-n ceruri,
Hotarîrile principale ale congresului: de la 1 Să ne spiue-n hram şi-acasă
septembrie 1917 scolile din satele moldovenesti sau Veşnicele adevăruri.
în majoritate moldovenesti vor deveni scoli Limba noastra-i limbă sfânta,
moldovenesti; asemenea scoli se vor deschide si în Limba vechilor cazanii,
orase; limba de predare în aceste scoli va fi limba Care o plâng şi care o cântă
moldoveneasca; în scrisul national se va folosi Pe la vatra lor ţăranii.
alfabetul latin; scoli pentru moldoveni se vor Înviaţi-vă dar graiul,
deschide si în stînga Nistrului; se vor organiza Ruginit de multă vreme,
cursuri pentru pregatirea învatatorilor; se vor înfiinta Stergeţi slinul, mucegaiul
o biblioteca pedagogica centrala si mai multe Al uitării ‘n care geme.
locale.Alexie (sau Alexei) Mateevici (n. 27 martie Strângeţi piatra lucitoare
1888, Căinari – d. 24 august 1917, Chișinău) este Ce din soare se aprinde –
unul din cei mai reprezentativi scriitori români

82
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
https://ibn.idsi.md/.../default/files/imag_file/28-
32_13.pdf
Alexie Mateevici (1888 – 1917)
SFECLA ROSIE
Imprieteniti-va cu ea!
Este o garantie de sanatate pe termen lung
Puțina istorie
Leguma banala in zilele noastre, sfecla rosie are un
trecut glorios.
Descoperita in urma cu aproape patru milenii,
cultivata in Iran, Babilon si Assiria pentru gustul
placut al frunzelor ei, la scurta vreme a fost randul
radacinilor sa faca furori, mai ales in tarile arabe,
unde a devenit si marfa pentru export.
Caravanele negustorilor plecau la drum lung spre
Grecia antica si Roma, cu desagii incarcati cu
marfuri, dar si cu sfecla.
O parte se consuma pe drum, iar cantitatea ramasa
se vindea cu succes.
In Grecia, sfecla simboliza starea de conflict.
Cand se certau sotii, deasupra usilor de la intrare se
agata o cununa impletita din frunze de sfecla.
In Roma, atitudinea fata de sfecla era mai degraba
respectuoasa, ea fiind considerata o leguma de lux
care nu trebuia sa lipseasca de pe masa.
De aceea, imperatorul Tiberius le-a si impus
germanilor cuceriti de romani sa plateasca tributul
in sfecla.
In Romania , sfecla a ajuns in secolul IX, initial in
zona Marii Negre, odata cu ridicarea cetatilor
grecesti, luand apoi drumul Rusiei. In secolul X,
calugarii rusi o cultivau cu succes aproape de
Marea Baltica, preparand din ea ciorbe si un bors
delicios, in vreme ce pentru iernile lungi, sfecla se
punea la murat, de regula impreuna cu varza si
fructe de padure.
Deseori, se spune cu o doza de invidie, ca stramosii
erau mult mai sanatosi decat noi, datorita
83
alimentatiei simple si cat se poate de naturale.
Este adevarat!
Batranii nu aveau nevoie de cure complicate de
dezintoxicare.
Strictetea alimentara din zilele de post ii scutea de
problemele legate de indigestii sau depuneri de
colesterol.
La tara se tinea post negru obligatoriu, miercuri si
vineri.
In seara zilei de marti, se bea ceai din plante si apa
in care s-a fiert sfecla.
Toata ziua de miercuri, de la rasaritul si pana la
apusul soarelui, nu se manca nimic. Seara, iar se
bea ceai din mai multe plante (patlagina, sunatoare,
musetel, roinita sau urzica) si se mancau cateva
sfecle coapte in cuptor, asezonate cu leustean si
usturoi! Un asemenea regim alimentar le permitea
satenilor sa ramana activi si cu mintea limpede,
pana dupa 90 de ani.
Poate vom descoperi si noi secretele sanatatii
perfecte si ale longevitatii, daca vom acorda respect
si atentie nemarginitei experiente si intelepciuni
populare.
Fisa biografica
Frunzele sfeclei la fel de delicioase ca radacina
Sfecla este un depozit nemuritor de vitamine si
microelemente care, spre deosebire de restul
legumelor, nu se distrug si nu se dezactiveaza in
procesul de prelucrare termica. Folosirea ei in
alimentatie are, pe langa virtuti culinare, si virtuti
medicale de prevenire a bolilor de sange,
deoarece intrece toate legumele (in afara de
usturoi) prin continutul de fier.
Asimilarea fierului este favorizata de vitamina C,
prezenta in toate partile plantei. In structura
radacinii de sfecla este prezent si cuprul.
Lipsa de cupru in alimentatie provoaca incaruntirea
precoce a parului, ingreuneaza procesul de
consolidare a fracturilor, provoaca dereglari in
activitatea pancreasului. Alt element important
este zincul, prezent in cantitati foarte mari.
Datorita prezentei lui in alimentatie, functioneaza
bine organele de reproducere, se previne aparitia
cosurilor, a furunculozei, caderea parului.
Lipsa de zinc afecteaza vederea, poate provoca
infarctul miocardic.
Sfecla contine si o cantitate mare de mangan, care
apara ficatul de distrofie adipoasa (lipidoza), scade
nivelul de zahar in sange, ajuta in lupta cu scleroza
si elimina surplusul de apa din organism. Sfecla
contine si iod, care favorizeaza metabolismul,
fiindu-le extrem de prielnica persoanelor cu
obezitate si care sufera de inhibarea functiilor
tiroidei.
De nepretuit este rolul iodului si in blocarea
cancerului si incetinirea imbatranirii. Celuloza din
sfecla scoate din organism toxinele, imbunatateste
functionarea tractului intestinal, fiind un remediu
redutabil in tratarea obezitatii si constipatiei.
Medicina populara foloseste toate componentele
sfeclei, atat tuberculii cat si frunzele.
TRATAMENTE INTERNE
* Alcoolism. Complexul de metode folosite in
vindecarea alcoolismului prevede si imbogatirea
organismului cu saruri de potasiu, vitamine si alte
substante care ajuta la reducerea tendintei
irezistibile de a consuma alcool. Cu 30 de minute
inainte de masa, se beau 100 ml de suc de sfecla,
iar in timpul meselor principale, de 2-3 ori pe zi, se
consuma salata de sfecla rasa, fiarta sau coapta in
cuptor.
* Amigdalita. In medicina populara, se folosesc
mai multe preparate din sfecla, pentru tratarea
amigdalitei. Pentru gargara, se foloseste apa calduta
in care s-au fiert frunzele sau radacina de sfecla. O
alta metoda: se da pe razatoare sfecla cruda, se
umple un borcanel de 700 ml, se adauga 2-3 linguri
de otet si se lasa la macerat 3 ore, amestecand
periodic. Se stoarce sucul si se adauga putina miere
de albine. Se face gargara la fiecare 2 ore. Pentru
accelerarea vindecarii, in pauze, intre gargare, se
mesteca incet cate o felie de sfecla cruda.
* Anemie. Continutul bogat in fier favorizeaza
ridicarea nivelului de hemoglobina in sange. Se
recomanda consumul zilnic al sfeclei in stare cruda,
fiarta sau murata. De 2-3 ori pe zi, se mananca 150
g de salata din sfecla, morcovi si ridiche neagra
crude, date prin razatoare, amestecate cu suc de
lamaie sau smantana.
Substantele vitale din sfecla nu se distrug prin
fierbere (dar e preferabil sa fie consumata cruda)
* Bronsita cronica. Se stoarce sucul dintr-un
kilogram de sfecla, se amesteca cu 1 kg miere de
albine, 500 ml vin rosu de casa, un pahar de suc de
morcov si 1 kg de piersici curatate de samburi si
taiate felii. Se pune totul intr-un borcan de sticla,
care se introduce intr-un vas cu apa calduta. Se
fierbe 10-12 minute pe baie de aburi dupa primul
clocot. Pe parcurs, se amesteca cu o lingura de lemn
sterilizata. Se pastreaza in frigider. Se beau cate 75
g dimineata, pe nemancate, dupa care se mananca o
bucatica de unt. Doza obtinuta este pentru o singura
persoana. Ajuta si la vindecarea diferitelor afectiuni
ale aparatului respirator, provocate de raceala, dar si
pentru profilaxia lor.
* Constipatie, ocluzii intestinale, hemoroizi,
hipertensiune, varice, aritmie (fibrilatie auriculara).
Se pun la fiert 5 l de apa de izvor, si cand da in clocot
se adauga 500-700 g de sfecla tocata si se ia de pe
foc. Se infuzeaza 3 ore, apoi se strecoara. Se
amesteca cu 150 g de zahar si o lingurita de drojdie
uscata si se pune intr-un loc cald, pentru 24-36 de
84
ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai in caz
de renuntare categorica la bauturile alcoolice,
inclusiv berea . Dupa 2-3 pahare de vin sau bere,
bolile ocupa din nou pozitiile castigate si tratamentul
trebuie inceput de la zero.) Impreuna cu sfecla, in
apa puteti sa adaugati si plante medicinale pentru
afectiunile de care suferiti, de exemplu: matase de
porumb, paducel, flori de castan etc. Dupa
stoarcerea lichidului, din sfecla ramasa se
modeleaza bilute de marimea corcoduselor si se
pastreaza in frigider sau in congelator (daca sunt
multe). Dimineata, pe nemancate, se beau 300 ml de
suc fermentat de sfecla. Daca dupa 30-45 de minute
apare senzatia de foame, se mesteca incet si se
inghite cate o biluta de sfecla. Procedeul se repeta
ori de cate ori apare senzatia de foame. Daca ea nu
dispare dupa consumul a 7-10 bilute de sfecla, se pot
consuma si alte alimente.
* Curatarea organismului de metale grele si
radioactive, dizolvarea placilor aterosclerotice din
vasele sanguine. Se prepara un amestec din cantitati
egale de sucuri din sfecla, morcov si ridiche neagra.
Amestecul se toarna in sticle de culoare inchisa si se
tine 3 ore in cuptorul incalzit slab. Se bea de trei ori
pe zi cate o lingura, intre mese.
* Curatirea sangelui, intarirea imunitatii. 500 g de
sfecla si 500 g de morcov se taie marunt. Peste
legume se toarna apa clocotita cat sa le acopere (cu
2 degete) si se fierb pe foc mic timp de 30 de minute.
Cand legumele sunt fierte, se adauga cate o cana de
stafide si caise uscate si se lasa sa mai fiarba 5
minute. Dupa racire, preparatul se amesteca cu 2
linguri de miere de albine si se lasa pentru 12 ore la
racoare. Se consuma de trei ori pe zi, cate 100-150
g, timp de o luna. Preparatul ajuta si la restabilirea
fortelor organismului slabit dupa o boala grea.
* Depuneri de colesterol, constipatie. Trei litri de
apa rece se toarna peste 1 kg de sfecla taiata marunt.
Se adauga 6-8 crengute de urzica sau 2-3 frunze
tinere de hrean. Urzica se schimba zilnic.
Componentele se pun in camara, intr-un borcan. Se
bea cate un pahar, de trei ori pe zi.
* Dezintoxicare - un pahar de frunze de sfecla tocate
se amesteca cu un pahar de zahar si 3 litri de zer.
Amestecul se pune la fermentat in loc cald, ferit de
lumina, acoperit cu 3 straturi de tifon. Dupa doua
saptamani se strecoara. Se beau cate unul, apoi cate
doua pahare pe zi.
* Disbacterioza. Flora intestinala se restabileste cel
mai rapid daca se consuma sfecla marinata. Modul
de preparare: sfecla spalata bine se fierbe, se raceste,
se curata de coaja si se taie felii subtiri. Inainte de a
pune feliile in borcan, sfecla se cantareste. Pentru un
kilogram de sfecla este nevoie de 1 litru de apa, 2
pahare de otet de mere, cate o lingurita de sare si
zahar, 10 boabe de piper negru, 6 cuisoare si 2 foi de
dafin. Marinata se aduce pana la punctul de fierbere
si se tine pe foc slab, 3-5 minute. Otetul se adauga
dupa racire. Marinata se toarna in borcan peste
feliile de sfecla. Se pastreaza la rece..
* Gripa, raceala. Se amesteca 300 g suc de sfecla cu
200 g suc de rosii, cu sucul dintr-o lamaie, 5 linguri
suc de ceapa, 4 crengute de menta, sare, zahar si
piper negru macinat (dupa gust). Dupa 2 ore, se
scoate menta si se beau cate 50 ml suc cu inghitituri
mici, intre mesele principale.
* Hipertensiune. In medicina populara gasim foarte
multe retete pentru reglarea tensiunii, in care
ingredientul principal este sfecla. Se amesteca in
parti egale suc de sfecla cu miere de albine si se beau
cate 2 linguri de trei ori pe zi. In loc de miere, puteti
sa-l amestecati cu suc de paducel.
* Hipertensiune cu dureri de cap si edem al
picioarelor. Se storc 300 ml suc de sfecla, se
amesteca cu sucul dintr-o lamaie, 1,5 l de apa si
300 g de zahar sau miere de albine. Se tin
ingredientele intr-un borcan de 3 l, acoperit cu
tifon, intr-un loc cald, pentru fermentatie. Lichidul
(gen sampanie) nu se pastreaza la frigider. Se beau,
de 3-4 ori pe zi, cate 100-150 ml. Regleaza
tensiunea arteriala, dispar durerile de cap si
vajaiturile.
* Litiaza renala. Se taie in felii subtiri 3-4 sfecle de
marime medie, curatate de coaja. Se pun intr-un
borcan de trei litri. Se toarna deasupra apa rece de
izvor, in asa fel ca sa ramana un loc gol de 2-3
degete. Pe gura borcanului se pune un strat de tifon.
Timp de 7-8 zile, borcanul se lasa la temperatura
camerei, amestecand continutul zilnic, cu o lingura
de lemn, apoi lichidul se strecoara in alt vas si se
pastreaza in frigider. Preparatul se bea fara
restrictii. Intre timp, se prepara o alta portie de
bautura. In 5-6 luni, in afara de curatarea rinichilor
de nisip, este posibila si imbunatatirea digestiei si
reglarea tensiunii arteriale.
* Menopauza. Deseori, in perioada climacterica
apar diferite dereglari, mai ales menstruatii
abundente, cand se pierd cantitati mari de fier. Se
bea suc de sfecla in portii mici (75-100 ml) de 2-3
ori pe zi.
* Pietre in colecist. Ca sa eliminati pietrele din
colecist, concomitent cu alte metode, se foloseste si
siropul de sfecla. Un kg de sfecla taiata felii subtiri
se fierbe in 2 litri de apa, pana se obtine un sirop
concentrat. Se beau cate 150 ml, de patru ori pe zi,
cu 40 de minute inainte de masa.
TRATAMENTE EXTERNE
* Guturai. Se pun in nas picaturi de suc de sfecla.
Pentru cei mai mici, sucul se amesteca cu apa fiarta
si racita, ca sa nu-i usture tare.
* Lichen, eczeme, arsuri. Se aplica terciul din
sfecla timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimba de 5
ori pe zi. Pe arsuri, se pot aplica si frunzele de
sfecla strivite in palme.
* Limfostaza (elefantiazis). Edemul limfatic al
picioarelor necesita un complex intreg de
tratamente, printre care si comprese cu celuloza din
85
sfecla ramasa dupa stoarcerea sucului. In acelasi
timp, se bea si infuzie din frunze de patlagina. O
lingura de frunze se infuzeaza in 250 ml apa
fierbinte, pana la racire. Se imparte in 2 doze si se
bea dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de
masa.
* Mastopatie. Terciul din sfecla tocata, pus intr-un
tifon, se aplica pe locul bolnav, zilnic, 40-50 de
minute.. In acelasi timp se beau cate 50 ml de suc,
de doua ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa,
timp de 25 de zile.
* Paradontoza. Se rade sfecla pe razatoarea mica.
Terciul obtinut se aplica pe gingiile bolnave si se
tine 25-30 de minute. Imbunatatirea se observa
peste 5-7 zile, dar tratamentul trebuie repetat cateva
saptamani (in functie de vechimea afectiunilor).
Test de sanatate cu suc de sfecla
Medicina populara foloseste toate componentele
sfeclei.
Sfecla contine multe substante benefice (betanina,
saruri de potasiu) care au efecte pozitive asupra
tensiunii arteriale, asupra nivelului de colesterol, a
metabolismului lipidic in celulele ficatului si a
intaririi peretilor vasculari.
De regula, se stie ca sucurile de legume se beau
imediat dupa ce au fost stoarse.
Nu e si cazul sucului de sfecla, care nu se bea
imediat, ci trebuie lasat 2-3 ore ca sa se evapore
unele ingrediente ce produc efecte
negative (dureri de cap, stari de greata etc.).
Cu ajutorul sucului de sfecla ne putem testa starea
de sanatate, facand un exercitiu simplu.
Se beau 100 ml suc de sfecla si se mananca o
salata de sfecla cruda, data prin razatoarea fina.
Se urmaresc schimbarile de culoare a urinei.
Daca nu sunt prezente afectiuni serioase de
sanatate, culoarea nu se schimba. Daca sunt
probleme de sanatate, urina capata culoarea
sucului de sfecla.
Vin tonic din sfecla
In medicina populara, se foloseste din batrani o
reteta cu actiune tonica generala, care se numeste
"7 pahare".
Se amesteca in cantitati egale cate 250 ml sucuri
de: sfecla, morcov, ridiche neagra, usturoi, lamaie,
miere de albine si vin rosu dulce (cabernet).
Amestecul se pastreaza in vase de sticla, in frigider.
Se beau cate 50 ml, de trei ori pe zi.
Cantitatea - 1750 ml - reprezinta o cura care se
repeta de cinci ori pe an, cu pauze de 3-4
saptamani.
Preparatul se recomanda pentru revitalizarea
organismului dupa interventii chirurgicale,
chimioterapie si in timpul tratamentelor de lunga
durata.

SFECLA și CANCERUL
Folosirea sucului de sfecla in vindecarea
bolnavilor de cancer se practica in medicina
populara de mii de ani.
Pigmentul din planta este actorul principal in lupta
cu cancerul.
Doza zilnica minima de pigment se afla intr-un
kilogram de sfecla, echivalentul a 250-300 ml de
suc, care trebuie consumat fara pauze, tot restul
vietii.
Pigmentul nu este toxic, nu se descompune in
procesul de prelucrare termica si nici in procesul de
digestie.
Calitatile lui terapeutice se pastreaza si dupa fierbere
la 100 grade Celsius, timp de 2 ore.
Consumul regulat de sfecla sub orice forma
normalizeaza VSH-ul bolnavilor, restabileste
apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu
radiatii.
Se recomanda feluri de mancare unde sfecla este
amestecata cu fulgi de ovaz, hrean, banana sau lapte
prins.
In Centrul oncologic de la Moscova, li se prescrie
bolnavilor sa consume zilnic cate 250 g de sfecla
cruda, data pe razatoare fina, in 3-4 reprize.
Daca sfecla cruda nu este acceptata de organismul
bolnavului, ea se inlocuieste cu 300 ml de suc.
Dupa trei saptamani de administrare, bolnavilor li se
imbunatatesc analizele de sange si starea generala de
sanatate.
Persoanelor cu cancer mamar si de piele li se aplica,
de 4-5 ori pe zi, pansamente cu suc de sfecla, pentru
micsorarea locului afectat.
STRATEGIA OCCIDENTULUI ESTE
AFGANISTANIZAREA UCRAINEI
Bogdan Alexandru Duca
Ucraina nu poate câștiga războiul.
În ciuda propagandei voioase, Ucraina a pierdut
deja războiul. Rușii au cucerit deja tot sau aproape
tot din ce își doreau în Ucraina, infrastructura
militară ucraineană este la pământ, e presiune pe
Kiev.
Iar armata rusă nu a folosit decât parțial efectivele
alocate pentru această misiune.
Atunci de ce Occidentul trimite armament și
muniție în Ucraina?
Pentru că strategia Occidentului este
afganistanizarea Ucrainei: un Afganistan care să
epuizeze în timp armata rusă.
Interesul Occidentului este ca acest război să
dureze câțiva ani de zile, în care ucrainienii să moară
pentru a slăbi puterea Rusiei.
Frica SUA și UE este de pace în Ucraina, nu de
război în Ucraina.
Pentru că dacă se încheie pace acum, Rusia își va
reveni economic într-un an, maximum 2, dar cu o
86
economie suverană, pe care Occidentul să nu o mai
poată șantaja.
Iar Occidentul va ieși înfrânt: NATO nici nu va
mai visa să înainteze în Est, proiectul ucrainean va fi
un proiect eșuat, iar populațiile europene, vor
rămâne doar cu facturile.
Acum facturile sunt acoperite de propagandă.
Suntem săraci că ”luptăm cu dictatorul Putin”. Dacă
se termină războiul din Ucraina în 2-3 luni lumea se
va întreba: bun, dar de ce trebuie să plătim gazele
atât de scump? Dar benzina?
Așa, cât e război, poți să livrezi poporului povești
cu ucrainieni ca premiu de consolare. Popoarelor le
plac telenovelele.
De asta e o veritabilă disperare a Occidentului de
a întreține războiul din Ucraina.
Dar de a îl întreține fără să se implice. Pentru că
NATO a înțeles (mă refer la creierele care sper că
mai există în NATO) că Vestul va pierde un război
convențional cu Rusia.
Și asta pentru că armata rusă este dispusă să moară
în luptă, Armatele vestice, nu.
SFATURI PENTRU OAMENII ÎN VÂRSTĂ
Reflecţiile oncologului brazilian Drauzio Varella”,
câştigător al Premiului Nobel în Medicină.*
1.Vârsta a Treia începe oficial la 60 de ani şi se
presupune că se termină la 80, dar nu este un
consens.
2.Vârsta a Patra sau Bătrânețea începe la 80 de ani
şi se termina la 90.
3. Longevitatea începe la 90 şi se termină când
mori.
4. Nimeni nu este sănătos după 50 de ani. Sănătoşi
sunt tinerii; bătrânii au mereu una sau mai multe
indispoziţii care sunt proprii vârstei.
5. Despre ce este vorba atunci, este de a îmbătrâni
sănătos, adică, cu indispoziţiile controlate şi fără
complicaţii.
6. Dacă vrei să ştii cât vei trăi şi cum vei ajunge la
vârsta asta, uită-te şi aminteşte-ţi de părinţii tăi.
Moştenirea genetică este fundamentală pentru a
stabili un pronostic al vieţii. Cine a avut cancer sau
infarct înainte de 60 de ani îl va transmite prin gene
copiilor lor, pentru că aceştia vor avea mai mari
probabilităţi să dezvolte aceleaşi boli. Logic,
dezvoltarea unei boli cronice implică prezenţa
multor factori, dar genetica este doar unul din ele.
7. “Suntem ceea ce mâncăm” spun naturiştii şi nu
le lipseşte dreptatea. Dacă în afară de genetica
defavorabilă îţi mai pui şi 3-4 linguriţe de zahăr la
fiecare cafea pe care o bei, savurezi toate pieile de
pui fript şi te răsfeţi cu şorici de porc ca aperitiv la
sfârşit de săptămână, ţi-ai transformat arterele în
canale înfundate. Adică, nu vei avea bună circulaţie,
bună oxigenare, ceea ce va echivala cu moartea
celulară sau altfel spus, îmbătrânire accelerată sau
prematură.
 8.În consecinţă, dacă vrei să ai o bătrâneţe
sănătoasă, începând de la 50 de ani ai grijă de
alimentaţia ta şi nu mai mânca “chimicale”, nu mai
face excese de grăsime. Un bun mic dejun, un prânz
bun şi o cină uşoară sunt cheia pentru echilibrul tău
interior.
9.Partenera cu dieta este băutura. Înlătură toate
băuturile gazoase, astea le pot bea tinerii şi cu
măsură, noi nu. Toate aceste lichide au carbonat de
sodiu, zahăr şi cofeină. La vârsta noastră aceste
substanţe biciuiesc pancreasul şi ficatul până le
distrug. Bea mai bine limonadă, sucuri. Până şi berea
este de preferat că se face cu apă fiartă, are
componente naturale şi nu are sodiu
10. Pe de altă parte este destulă evidenţă clinică
care demonstrează că un consum moderat de alcool
după 50 de ani îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi are
trei efecte clare: vasodilatator coronarian,
diminuează colesterolul şi este un sedativ moderat.
La tine acasă şi când nu ai nevoie sa şofezi, ia o
înghiţitură. Licorile cele mai recomandate sunt
whisky-ul, vinul roşu şi o ţuica pură.
11. În loc să iei o nitroglicerină pentru a dilata
arterele, sau statine pentru a scădea colesterolul, sau
valium pentru a te calma, reuşeşti toate astea cu o
bună înghiţitură. Si dacă o faci în compania
persoanelor pe care le iubeşti, efectul se dublează.
Acum bine, doar o atenţionare: consum moderat
înseamnă unul sau doua pahare, pentru că dacă îţi
petreci astfel toată ziua, efectul este exact invers şi
te vei omorî mai repede decât îţi imaginezi.
12.Asta vrea să spună că toate aceste reguli sunt
bune, dar fără să exagerezi şi mai ales fără să
dogmatizezi. Dacă faci un grătar pentru familia ta
sau prieteni, nu veni cu “eu nu mănânc cârnaţi pentru
că sunt foarte graşi” sau “medicul meu mi-a spus să
nu beau mai mult de două pahare şi gata”.
13.Nimic nu poate înlocui bucuria şi plăcerea de a
împărtăşi cu cei care te iubesc; nu există grăsime sau
pahar care nu se pot metaboliza într-o seară bună de
distracţie. Mecanismele de compensaţie ale corpului
nostru sunt încă, puţin cunoscute, dar se întâmplă
aşa: dacă te distrezi cu adevărat, “păcatul mortal”
dietetic se transformă în “păcat care se iartă”.
14. Asta este absolut sigur, pentru că tot ce
mănânci şi bei îţi vor lăsa urme şi ca portretul de
Dorian Gray, corpul tău va arăta ca la bătrâneţe.
Nopţile de petrecere, atacurile, excesele de toate
tipurile vor face viaţa de bătrân foarte dizgraţioasă.
Şi nu numai ţie, ci şi familiei tale.
15.Principala nenorocire pentru un bătrân este
singurătatea. Obişnuit este că perechile nu ajung la
bătrâneţe împreună; întotdeauna cineva se duce
primul, cu tot ceea ce dezechilibrează statu quo care
susţinea componentele perechii.Văduvul sau văduva
încep să fie o greutate pentru familia lui.
16.Recomandarea mea personală este să încercaţi
să nu pierdeţi – atât timp cât aveţi luciditate –
controlul vieţii voastre. Asta înseamnă, de exemplu:
eu decid când şi cu cine ies, ce mănânc, cum mă
87
îmbrac, pe cine sun, la ce oră mă culc, ce citesc, cu
ce mă distrez, ce cumpăr, unde trăiesc, etc. Pentru
că, atunci când nu poţi face toate astea, te vei
transforma într-un om greu de suportat, un bolovan
pentru viaţa celorlalţi.
Cu ocazia zilei de astăzi, Ziua Mondială a
Prieteniei, William Shakespeare a spus:
"Întotdeauna mă simt fericit!"
Stii de ce?
Pentru că nu mă aștept la nimic de la nimeni.
Asteptarea intotdeauna doare.
Problemele nu sunt veșnice, ele au întotdeauna o
soluție, singurul lucru care nu are nici un tratament
este moartea.
Nu permiteți nimănui să vă ofenseze, să vă
umilească sau să vă reducă respectul de sine.
Strigatele, ridicarea tonului sunt unelte de lașitate.
Unii oameni cred că suntem de vină pentru
problemele lor.
Trebuie să ne amintim că după întuneric și
singurătate intră întotdeauna lumină și bunătate in
viata noastra.
Înainte de a reacționa ... respirați adânc.
Înainte să vorbești ... ascultă.
Înainte de a critica ... examinați-vă pe voi.
Înainte de a scrie ... gândiți-vă bine.
Înainte să loviți ... renunțați.
Înainte să mori ... traieste. LIVE LIVE!
Cea mai bună relație nu este relația cu o persoana
perfecta, ci cu cei care au învățat și învață să trăiască.
Vezi defectele celuilalt...dar admira și lauda
calitatile sale, in ciuda defectelor.
Dacă vrei să fii fericit, trebuie să faci pe cineva
fericit.
Dacă doriți să obțineți ceva, trebuie să vă dați
inainte ceva din voi
Trebuie să vă înconjurați cu oameni buni și să fiți
unul dintre ei.
Amintiți-vă:
Uneori, când nu vă așteptați, va fi cineva care vă
va face surprize placute! Primiti-l si apreciati-l.
Nu-ți risipi niciodată prezentul cu trecutul.
Un om puternic știe să păstreze ordinea în viața lui.
Chiar și cu lacrimi
COMUNICAT nr.4 din 30.04.2022
al Cabinetului DacoRomânesc (C.D.R.) din Senatul
Fundației Academia DacoRomână „Tempus DacoRomânia
ComTerra“ (F.A.D.R.„T.D.C.“), precum și al Societăților
”Carpații” și GardaDacoRomână din cadrul Alianței
Naționale a Dacilor Liberi (A.N.D.L.)
Conducerile de mai sus, reunite, analizînd starea moral-
politică, economico-socială și cultural-spirituală a
națiunii și a lumii în cheia identității dacoromânești pînă
la data 30.04.2022 – în conformitate cu dacoromânistica
(știință a conștiinței națiunii dacoromâne - acțiuni,
inacțiuni – de la începuturi și pînă în viitorii posibili și
dezirabili), sunt împuternicite să comunice:
Pentru înțelepciunea vorbelor cronicarului: ”iară nu
suntu vremile supt cîrma omului, ci bietul om supt
vremi” (Miron Costin) și ale lui N. Titulescu”Vrem să
fim prietenii tuturor națiunilor, dar în treburile noastre
nu primim ca stăpîni decît pe noi înșine” pentru că trăim
vremuri tulburi, care vor fi și mai tulburi și mai
întunecate, sîngeroase să reflectăm asupra unui îndemn
al lui Ian McKellen: ”Nu te obosi să convingi pe nimeni
de nimic. Fiecare vede doar cît înțelege”.
Imperiile se reașează în sfere noi de influență care se
ciocnesc la suprafața Terrei. Lumea de azi aflată în
dezordine pentru schimbare este alta în fiecare zi care
vine. Acum, mai mult ca niciodată, ideea nealinierii, a
neutralității, va cuprinde mințile și inimile pămîntenilor
de rînd și a șefilor de state mici și mijlocii. Dacă vom
adera la o sferă de influență a uneia dintre superputeri –
vrem nu vrem, celelalte se vor alia între ele și ne vor
căsăpi. Pentru cei mici nu există milă. Să ne purtăm de
grijă fiecare, într-o nealiniere unită a neutrilor lumii, ”ca
frunza și ca iarba”.
Fiecare, pe rînd, superputerile lumiii vor plăti păcatele
săvîrșite în miezul istoriei, dacă au săvîrșit crime.
Imperiile vor muri, noi vom supraviețui cu nealiniații
uniți întru libertate, demnitate ca și pînă acum.
RUSIA? Germanii au bolșevizat-o cu Lenin școlit de
serviciile lor secrete și plătit împreună cu S.U.A. care au
numit-o recent ”imperiul răului”. Rușii s-au debolșevizat
singuri. Putin a avut curajul de a spune ”NIET” celor care
conduc lumea de azi prin nazificarea lumii jidănite de
alții. Au resurse, au tehnologii militare la îndemină și,
timp de 10 ani, pot juca un rol masiv în denazificarea
lumii și eliberarea de jidănire a lumii în tandem cu China.
Putin joacă și va cîștiga cu mari sacrificii, sau se
dezmembrează cum doresc SUA și UE și nu numai.
Ucraina - fostă țară de margine a dacilor liberi creștinați,
a boierilor hicleni și fugari, a cazacilor luptători liberi, nu
este ținta lui Putin, ci Noua Ordine a Lumii pe care o vrea
evreimea bogată din SUA care speră sa rămînă la
conducerea lumii, cum spune gura păcătoasă a lui Biden.
După ce au apărat Europa de hoardele de tătari și i-au
înfrînt cu prețul a cîtorva secole de ocupație, în care li s-
au schimbat ADN lor carpatic în cel tătărăsc, revin în
forță. În al doilea război mondial au jertfit aprox. 40
milioane de sovietici și au pus totul la bătaie pentru a
învinge Germania hitleristă și aliații ei. Drept răsplată
după războiul rece, Occidentul i-au intins o nouă capcana
otrăvită, Ucraina, într-un război fratricid identitar.
Iudeomasoneria euroatlantică spera să reducă Rusia la
zero în trei etape: a) dezmembrarea sistemului socialist,
b) dezmembrarea URSS și ultima fază, c) care se încearcă
azi cu războiul din Ucraina - dezmembrarea Federației
Ruse în zeci de stătulețe pe care să le jefuiască mai ușor
de bogatele lor resurse naturale. Ucraina, nedeclarat la
ONU, un teritoriu răzvrătit de occidentali pentru a slăbi
Rusia are teritorii de la români și alți vecini, nu cere pace
ci cit mai multe arme și bani. Planul Israel in Ucraina și
in România, continuă. În Siberia vor înflori națiunile din
88
federație, vor fi ele suverane și independente sau nu? Nu
comentez implicarea unor străini in Ucraina. Prima
victimă a războiului este adevărul (Eschil)
SUA? Vor plăti pentru genocidul din vremea în care un
indian bun era un indian mort, pentru rasism contra
negrilor, latino-afro-asiaticilor, pentru faptul că a muls
întreaga lume de bogății (petrol, gaze etc, dar mai ales de
inteligențe) de cînd există. Nu mai au forța de a dicta
asupra intregii lumii, nici statutul moral de a deveni ”vis,
model de libertate și democrație”. Au devenit o dictatura
mincinoasă neomarxistă, care se mai vrea jandarmul
lumii. Știu doar să bombardeze, chiar și în ziua de Paști,
să creeze haos sistematic. Printr-un ”11.09”. regizat ca
pretext ”antiterorist” cu o alianță care a condus la
controlul petrolului în Orientul Mijlociu și Apropiar, au
adus ”primăveri” sîngeroase, au destructurat țări etc.
EUROPA-UE? Fost leagăn al culturii și civilizației
occidentale, din antichitate s-au înfruptat cu bogățiile
lumii prin jafuri imperiale, comerț fraudulos. În vremea
marilor cuceriri geografice, a colonizat cu crucea si sabia,
cu metodele iezuiților, împărțind lumea între ele cu
imperii, ucigind pentru aur, bogății, sclavi, de la un capăt
la altul al lumii. Acum metropolele europene sunt
invadate de urmașii celor dezmoșteniți cu secole in urmă,
spre orgoliul civilizator european. Azi, fără resurse, fără
armate, sunt la mîna S.U.A. și a Federației Ruse. Vor
supraviețui doar ca o uniune a națiunilor nu ca suprastat.
CHINA? -Cel mai vechi stat din lume, Țara de jad din
centrul lumii, a fiilor Cerului, a fost prin secoli un timp
umilită de occidentali. Pprin Confucius și Sun Țzî, ceea
ce este azi, o primă putere economică, culturală,
tehnologică, demografică, științifică ș nu numai.
Trunchiul chinez este matca civilizației de dincolo din
Tibet pînă la Pacific, generînd noi civilizații în Asia.
China autocrată e adaptată la vremuri tulburi, și prin
deviza ”un drum, o centură” iși face un imperiu tăcut, fără
să bată tobele...
INDIA? - O conglomerație de culturi, filosofii, limbi,
civilizații, neamuri, cu influențe multiple este cea mai
mare democrație a lumii. Vine în top, puternic, din urmă.
După o ocupație europeană nedemnă a perfidului Albion,
va juca finala cu China peste o jumătate de secol și va fi
prima.
GERMANIA? – venită mai tîrziu la împărțirea lumii în
colonii, a provocat dezechilibre europene, cele 2 războaie
mondiale. Azi, vrea să facă din Europa un imperiu uber
alles... dar i-a trecut vremea. Fără resurse, doar cu
tehnologie și creativitate, e greu, cam tîrziu.
MAREA BRITANIE? – perfidul Albion, care a avut
cel mai mare imperiu, după Ginghis han, azi, prin
Commonwealth și Anglosfera își propune să redevină
imperiul global de top al stiinței si tehnologiei. Un vis
cam mare pentru un portavion SUA. Fără resurse, va
deveni dintr-un leu, o pisică.
JAPONIA? – un popor cu o civilizație specială, care,
și-a făcut un imperiu cu forța în sud-estul Asiei și Pacific.
A revenit economic in top, deși fără resurse. Se
înarmează la cererea SUA. Va fi surpriză geopolitică a
lumii plătind americanilor pentru crima nucleară, aliindu-
se cu China.
FRANȚA? – sora veche, ar putea schimba macazul la
parlamentare, Marie Le Pen are deja 61?Rămîne de văzut
cum va fi finlandizata Europei.
Restul, vor fi națiunile libere unite nealiniate în care și
noi ne vom găsi locul. Sun Tzu: "Raționamentul suprem
al artei războiului este acela de a învinge rezistența
inamicului încă înainte de a începe lupta." Al III-lea
război mondial este gata, taberele sunt formate, operațiile
speciale continuă.
A. Lumea continuă să fie mințită, jefuită, terorizată prin
acte suprapuse în avalanșe pentru a nu mai da timp de
gîndire. Teroare peste teroare, urmată de o teroare și mai
mare. Haosul programat de elita ocultă - neofanarioții
globaliști -, trîmbițat de mincinoși idioți devine el însuși
teroare. Democrația occidentală liberală a murit, teroarea
globală este o armă preferată a imperiilor globale. Vai de
națiunile mici și fără resurse! Imperiile, mai devreme sau
mai tirziu vor dispărea, istoricește vorbind, toate. Cine
va fi primul imperiu care va dispărea? Vom vedea în
următorii 10 ani.
China, marea națiune a lumii, umilită de celelalte,
moștenitoarea unei culturi multimilenare, va supraviețui
și se va confrunta cu India. Timpul lucrează pentru ele.
Restul lumii? O aglomerare de mici și și mijlocii,
devenind tot mai mică și tot mai singură. E vremea
imperiilor. Țintele lor vor fi Siberia, Tibetul, continente
neexplorate, Luna, asteroizii.., planetele.... Să învățăm
engleza, chineza, hindi... Actualul complot global va fi
înlăturat tot printr-un complot global, de un imperiu
global, pentru imperiu global. Și totuși Libertatea
neutrilor, a nealiniaților, va învinge!
B. În Europa, tentativa Germaniei spre un nou Reich a
eșuat. A devenit și mai dependentă de Rusia și SUA.
Celelalte vor fi captate sub ”protecția imperiilor globale”.
Cîte națiuni mici și mijlocii vor reuși să supraviețuiască
cu o suveranitate relativă, prezervîndu-și cultura, limba,
tradițiile într-un Front al Nealiniaților (neutrilor), al
Națiunilor Libere și Suverane, de pe Terra comună contra
Imperiulul Global X?
C. România la intrarea în NATO și UE nu a mai prins
loc pe scaun, nici în picioare, ci numai în picioare. Acum
trebuie să judece limpede de una singură, să se adapteze
inteligent la lumea reală de azi. Cun suntem pe
contrasensul mersului lumii, va trebui să gîndească bine
cînd și cum să iasă din ele fără să primim pedepse grele.
Prin urmare, ori facem un 23 august, ori prin lupta de
eliberare națională, ori diplomatic ne debarasăm de cei
care ne-au distrus și ne-au furat curat tot ce aveam mai
bun în citeva decenii. Chiar de ieșim cu fundul gol, tot
trebuie să ieșim ca sa nu mai platim odata toate oalele
sparte față de noii lideri mondiali. Prin complotul
antiromânesc terorist, sîngeros, reușit, din 1989 al URSS
și SUA ajutate de trădători interni (generali din Securitate
și Armată, alogeni ai agenturilor străine) au înscenat o
”revoluție” spontană, televizată, care era cît pe ce să ne
89
distrugă prin dezmembrare și să devenim nomazi fără de
țară. Jefuită de toate bogățiile sale, a devenit tot mai
săracă, tot mai tristă. Tacitus spunea: ”nimeni nu a folosit
vreodată puterea obținută prin mijloace banditești în
scopuri nobile”. China – prietena noastră sinceră, ne va
conecta și susține ca națiune-matcă a Europei. Oligarhii
partidelor oportunist-jefuitoare-vînzătoare
postdecembriste nu vor rezista pînă la toamnă. Singura
salvare-surpriză ar fi proclamarea ReÎntregirii de către
Parlamentele de la Chișinău și București, urmată de
alegeri generale și totale.
Maia Sandu poate fi un nou Al. I. Cuza. Avea dreptate
Mahatma Ghandi: o elită școlită de colonizatori este
principalul dușman al poporului său: recrutații, școliți de
”aliații strategici”, sunt puși în funcții cheie pentru a face
România mai dependentă de ”protectorii”care devin
stăpîni cruzi și obraznici. Pas cu pas, am devenit o
neocolonie falită, jefuită, eșuată. Degeaba este
”democrație” dacă in funcțiile cheie sunt puși din afară
cine trebuie. Ce alegeri? Ce meritocrație? Vax! Slugile
slugilor continuă să se impuiască. Nu contează cine
votează, ci cine aprobă și numără!
Categoric, singura soluție este o renaștere națională,
inițiată de o elită autohtonă, capabilă să genereze o
mișcare adevărată de eliberare națională care să lupte
pînă la capăt. Succesul AUR este doar un test reușit,
poate scăpat de sub un control, sau, poate, nu.
Compromiterea, desființarea acestuia prin metode
secrete, vizibil inventate este iminentă, iar noile partide
daciste, fondate și în curs de fondare vor fi vîrful de lance
la contraatac al forțelor naționale curate, rezistente,
reunite într-o Alianță Națională a Dacilor Liberi, care să
cucerească cinstit respectul și puterea natiunii.
Fără aceasta să nu se mai poată forma nici un guvern
antinațional ca pînă acum. Un guvern național, cu
doctrina națională, pentru nealinierea/neutralitatea
României libere și renașterea națiunii dacoromâne, pe
baza unui Proiect DACIA - 2075. A fi naționalist
înseamnă a fi iubitor de națiune (pentru etnicii autohtoni).
A fi patriot înseamnă a fi iubitor de patrie (cei de altă
etnie născuți în patria România, pot fi patrioți și au
dreptul să fie naționaliști ai etniei de care aparțin). Avem
nevoie de eroi vii, nu de eroi morți. Singura soluție este
ridicarea la lupta de eliberare națională și lupta pînă la
capăt. Vietnamul, Irakul, Afganistanul, Siria, au
demonstrat că orice popor poate fi liber dacă luptă pentru
propria libertate, că imperiile pot fi învinse. Robia
îndelungată duce la obișnuința și la dispariția unei
națiuni. ”Nici o robie nu e mai rușinoasă decît cea de
bunăvoie.” (Seneca). „Nu poate o nație să fie pururea
condusă de neadevăr și de corupție” (M. Eminescu).
Iată un text ascuns de secole, scris un
”clasic”:„[Românii sunt] un popor fără istorie...
destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale... [Ei
sunt] suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi [vor]
rămâne astfel până la extirparea sau pierderea
caracterului lor naţional [...] Dispariţia [lor] de pe faţa
pământului va fi un pas înainte." (prietenul lui Marx:
Friedrich Engels). Nu este semnificativ ceea ce trăim azi?
Revoluția globalistă, de esență ”neomarxistă” este în
plină dezvoltare…Acest nou complot antiromânesc,
politico-militar internațional, terorist, sîngeros, reușit cu
ajutorul unor cozi de topor și cu viclenia unor vecini
parșivi, ca acela din 1989, care ne-a adus România aici,
ar însemna dispariția statului și risipirea națiunii noastre.
Sun Tzu a spus: "Nici o ţară nu poate fi cucerită fără o
complicitate din interior." Victoria luptei de eliberare
națională de sub jugul neofanariotismului globalist, al
elitei oculte, se face tot printr-un complot inteligent. Cui
pe cui se scoate. ”Oamenii cu curaj și caracter le par
întotdeauna stranii celorlalți.” (Hermann Hesse). China
va învinge, se va reunifica rapid cu Taiwanul, a învățat
din experienta rușilor în Ucraina. Rusia nu va ”invada”
Ucraina, este teritoriul ei locuit de frații lor identitari. O
”revoluție” la Kiev (ca EuroMaidanul colorat al
americanilor) poate aduce pacea între ei.. Dacă vor
opune resistență sprijiniți de Occident (inclusiv de
România lui Iohannis) vor primii, probabil, bombe și
gloanțe, rachete, parașutiști. România și Polonia își vor
recupera teritoriile istorice. România trebuie să rămînă
neutră pînă se vor limpezi lucrurile la răsărit. Să nu
săvîrșim acte de război peste granița răsăriteană, să nu
dăm arme cu care ucrainienii ar ucide frații nostri
moldoveni și chiar pe noi daca cerem teritoriile inapoi.
Să rezistăm presiunilor de a fi tîrîți în război de partea
Ucrainei. Imperiile mor. Israelul și-a depășit bunul simț
și va pierde lupta cu palestinienii și cu Iranul. Buna
vecinătate se va impune. N.A.T.O., vinovat în criza
Ucraina, va devine fără obiect. Nu va fi armata globală.
Poți să prostești unii oameni tot timpul și toți oamenii un
timp, dar nu poți să postești toți oamenii tot timpul”
(Abraham Lincoln). ONU va renaște, din cenușă, va avea
un nou sediu la Shanghai, după regulilor lumii noi.
Vreme trece, vreme vine, toate la timpul lor.
Asiaticii vor învinge. Prin urmare, să milităm pentru
un o Uniune a Nealiniaților. Neutralitatea costă mult, e
amară, însă viitorul ei e dulce.
B) Statele lumii se împart în două categorii, suverane și
dependente. Cele dependente sunt: a) slab dependente și,
respectiv, b) puternic dependente. România e puternic
dependentă. Doar vreo 4-5 mai fi suverane. Pacea
depinde de raportul de forțe dintre SUA, RUSIA,
CHINA, INDIA. România este dominată de SUA,
condusă de Germania și Ungaria, îar la București alogenii
terorizează autohtonii care au mai rămas. Autoexilații s-
au salvat și vor reveni în forță acasă. România va fi
reunită într-o alianță cu statele care își vor desăvîrși
unitatea națională: Polonia, China, Coreea, Irlanda, țările
arabe, latino-americane, unele țări africane etc. Polonia și
Coreea ne sunt aliați naturali. Asupra României încă
identificăm 3 cercuri. Primul, cel global, se constituie din
întreaga lume interdependentă de forța superputerilor:
China, SUA, Rusia, India. Al doilea, este cercul
intermediar, ponderator, în care există Parisul, Londra,
Iranul, țările arabe etc. Al treilea, este cercul apropiat
României, constituit de Berlin, Moscova și Ankara –
cercul cel mai ”periculos de activ”, care ne-a asuprit de
multe secole. Cele 3 aspiră la refacerea imperiilor
istorice. Dacă ne aliem cu una dintre capitale, celelalte
90
două se aliază contra noastră. Noi trebuie să avem
prieteni (sau cel puțin unul), în primul cerc al celor 4
superputeri globale, preferabil cu SUA și/ sau numai cu
China, (poate și cu India la rîndul ei), care să facă presiuni
asupra celorlalte două cercuri, cel apropiat și cel
intermediar, ponderator. Acestea ne-au constrîns mereu
viitorul și existența. Nu trebuie să avem în același timp
doi dușmani în cercul prim global. Niciodată nu trebuie
fie cei mari aliați contra noastră, ca în 1989 (greșeala lui
Ceaușescu). Am fi avantajați dacă toate capitalele din
cele trei cercuri s-ar înțeleg între ele, însă nu pe seama
noastră. Vom fi în siguranță doar cînd se ceartă între ele,
fiindcă atunci ne-ar lăsa în pace, n-ar mai avea timp de
noi. Cu China trebuie să fim prieteni sinceri permanent.
Cu S.U.A. ar trebui să cooperăm ca să fie pace între China
și SUA. Cu Rusia adevărată trebuie să avem relații
normale, de bună vecinătate. Rusia, deși e ținta SUA, nu
se teme de S.U.A., nici de Germania. Se teme doar de
China. S.U.A. nu se tem de Rusia și nici de Germania. Se
tem numai de China. Iar China... nu se teme de nimeni.
SUA încearcă să atragă Rusia contra Chinei, dar China
și Rusia sunt deja aliați contra SUA. Rusia s-ar putea să
devină captiva Chinei în viitor.
India se pregătește ca superputere, apoi finala se va juca
între China și India. Toți ceilalți vor decide alături de cine
vor lupta și contra cui.
C. Răsăritul răsare, Apusul apune. România este,
rămîne o țintă, fiind foarte bogată, probabil că va mai fi,
periodic însîngerată de crize majore. Chineza trebuie
învățată, ca și engleza, dar și rusa, apoi hindi. Metoda
căderii lui Ceaușescu, (dosar KGB ”Dnestr”, prin
”înfometarea” vicleană a poporului) nu mai e aplicabilă
în China. China va susține România ca prieten sincer să
fie iarăși ce a fost: un stat suveran, liber și independent,
fără datorii, deși în 30 de ani a devenit o neocolonie
falimentată, cu un împrumut de peste 150 miliarde euro,
un stat eșuat, care trăiește din împrumuturi.
D. Iohannis a impus o oligarhie stranie, străină,
absurdă, contra naturii. Conform Constituției (1)
Art. 118 – Forţele armate. (1) Armata este subordonată
exclusiv voinţei poporului pentru garantarea
suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a
integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei
constituţionale. Nu trebuie să mai curgă nici o picătură
de sînge românesc. O fi fost rău în vremea lui Ceaușescu,
dar acum este și mai rău. PNRR este arma Germaniei cu
care ar supune Europa și pe noi toți. Ea ar vrea să se
salveze prin înrobirea Europei și acapararea totală a
resurselor României. Militarii în rezervă și în retragere
sunt ultima speranță a României, singurii care au depus
jurămîntul militar la tricolor, pe viață, ca să apere, cu
prețul vieții lor, România. Forumul asociațiilor militarilor
pot obține prin vot o majoritatea calificată ca Partida
Națională în Parlament. Creșterea eficienței Armatei,
Serviciilor secrete, a economiei, dotarea lor cu tot ce e
mai modern, la nivel tehnologic de ultimă oră în lume,
sunt vitale pentru viitorul națiunii. Modelele
Horea,Cloșca și Crișan, Tudor Vladimirescu, Avram
Iancu se vor impune. Cultul muncii, inteligenței,
competenței, demnității și onoarei, respectarea valorilor
tradiționale, bunul simț, sunt sacre. Deviza: ”Prin noi
înșine”. Valorile morale sunt eterne. Învinge cel care
crede în victorie pînă la finalul luptei! Tehnic vorbind, în
istorie, nu există ”revoluții”, există numai comploturi
reușite – pe care complotiștii le numesc ”revoluții” (ca
învingători), și comploturi nereușite, pe care cei care
rămîn la putere le denumesc: răscoale, rebeliuni,
răzmerițe etc. Puterea se ia, nu se dă! Să refacem
România Reîntregită fără să curgă o picătură de sînge
românesc!
E). Drepturile și libertățile cetățenești ale românilor
sunt încălcate fățiș, de la complotul din decembrie 1989
pînă azi. Ceaușescu a scos forțat țara din evul mediu, a
arătat lumii că națiunea poate fi printre primele 10 în
lume dacă e condusă bine (chiar și cînd 2 superputeri ni
se opun simultan). Ne-a lăsat o țară la cheie. Știa totul
despre complot, ne-a avertizat public că dușmanii voiau
”distrugerea României”. Unii, nu l-am prea crezut.
Trebuie continuat tot ce nu a terminat el, iar tot ce ni s-a
impus să distrugem trebuie să reclădim pentru nepoții
noștri! Este nevoie de educație patriotică, instrucție
militară, doctrina natională a apărării întregului popor cu
legea ei, de legea stagiului militar obligatoriu. Nu va muri
nimeni pentru noi, dacă nimeni nu moare pentru țara
noastră, ca să fim liberi. Armata (activă și în rezervă) este
coloana vertebrală a unei națiuni - ultima carte pe care o
poate juca națiunea pentru a exista. Universitatea
Națională de Apărare, de Informații, Facultățile
Economice, de Drept, de Administrație publică,
Politehnicile etc. trebuie să înflorească. Golda Meir
spunea poporului evreu: ”Dacă vreți să construiți o țară
în care se vor întoarce fiii și fiicele voastre, dacă vreți să
construiți o țară în care oamenii vor pleca doar în timpul
vacanțelor, dacă vreți să construiți o țara care nu va avea
frică pentru viitor, atunci faceți doar doi pași: echivalați
corupția cu trădarea de țară, iar oficialii corupți cu
trădătorii, pînă la a șaptea generație și faceți trei profesii
cele mai bine plătite și cele mai respectate: profesia de
militar, profesor și medic.” Toți funcționarii de stat,
civili și militari, trebuie să fie absolvenți a unei noi
Academii politice, de conducere, pentru ca, de sus pînă
jos, să îndeplinească fișa postului în stat conform
Constituției și legilor țării. Trebuie incriminate drastic
infracțiunile politice. Eminescu scria: Greşelile în
politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de
oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări
întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte,
viitorul ei. Agricultura trebuie să renască, resursele
naturale trebuie renaționalizate, răscumpărate și
exploatate eficient în folosul națiunii.
Toți trebuie să lucrăm la un nou proiect de țară:
DacoRomânia viitoare. Să construim noua capitală
DACOROMÂNIDAVA, în Țara Bîrsei (în 7-10 ani, cu 2-
3 milioane de români întorși acasă), să finalizăm Canalul
București–Dunăre, Muzeul Național de Istorie al
României, canalele de irigații, reindustrializarea,
retehnologizarea, digitalizarea, să creăm tehnologii de
91
vîrf, să dezvoltăm creativitatea, științele de graniță, să
explorăm cosmosul etc. Și toate acestea trebuie apărate
ferm, cu arma în mînă de oameni harnici, cinstiți, patrioți.
F). Contra AGENDEI ONU între 2021-2030 și contra
NOM (Noua Ordine Mondială) am schițat un proiect de
MANIFEST COMTERRA (vezi anexa) pentru dezbatere
și finalizare. Este o reconfirmarea a celor scrise de
Gheorghe I. Brătianu : ”Suntem ceea ce Nicolae Iorga
numea: un Stat de necesitate europeană. Răzimată pe
cetatea carpatică și veghind asupra gurilor Dunării,
străjuind aici în numele și interesul întregii Europe din
spatele ei - ba, încă și mai departe - se cheamă că
România noastră trăiește și vorbește aicea nu numai
pentru dînsa singură. Statul nostru este deci, în atenția
estului și vestului, nordului și sudului deopotrivă - și în
tot timpul. Ea deține, cum s-a spus, cu adevărat o
pozițiune - cheie. Iar atenția aceasta a altuia pentru tine
poate fi grijă și simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi și
apetit sau primejdie. Înseamnă, deci, că, mai mult decît
oriunde aiurea, veghea în astfel de puncte trebuie să fie
mereu trează (veghea ta, a celui acolo așezat). Ideea de
hotar, de putere și apetit economic internațional, de
autarhie și independența, trebuie purtată acolo mereu în
conștiințe, ca o obsesie. Suntem, prin poziția noastră pe
glob, dar și prin cele ce poarta fața și ascund
măruntaiele pămîntului nostru, ca o stînă carpatică la
un vad de lupi. Ciobanii, drept aceea trebuie să aibă
ghioagă bună toți și ...să doarmă cît mai puțin. Se
înțelege, deci un Stat cu o astfel de situație în care te
urmează în tot locul vînturile, valurile, dator este, el cel
dintîi, să cunoască aceasta situație și să-și dea
permanent seama de toate, bune și rele, cîte se ascund
într-însa. Toți membrii acestui Stat, și în primul rînd
pătura lui conducătoare, trebuie să-și aibă gîndul mereu
ațintit la ele.” Asta ne e soarta!
Față de cele de mai sus, conducerile reunite ale
F.A.D.R. „T.D.C.“ și ale A.N.D.L. propun și susțin
următoarele obiective, scopuri și idei:
1) Prima mișcare: înarmarea României. Apoi ieșirea din
structurile criminale (NATO, UE) în care oameni străini
de națiune ne-au vîrît fără referendumuri naționale. De
la chiriașii de la Cotroceni pînă la cei ultima comună,
vîrfurile arogante își fac bagajele pentru pușcărie sau
fugă în străinătate. Vor plăti fiecare pentru toată
batjocura, dezmățul și jefuirea națiunii. După Ucraina,
România, Europa, lumea va fi alta!
2) Proiectul noii Constituții este pregătit, pus în
dezbatere publică a națiunii și referendum național care
va salva suveranitatea națională.
3) Suntem o națiune care, ca trestia, se unduiește, se
apleacă în furtună pînă la pămînt, fără să se rupă, și, după
ce trece totul, revine la verticală.
4) Să desecretizăm dosarele privind privatizările și să le
verificăm în instanțe. Unde s-a încălcat legea să luam
măsurile legale care se impun.
5) Judecarea judecătorilor, a procurorilor și a
demnitarilor de stat este necesară, de la președinte la
ultimul consilier comunal al statului.
6) CSM să se depolitizeze pe el însuși. DNA, Curtea
Constituțională – ambele să de vină instanțe în cadrul
ICCJ.
7) Noul Cod Electoral va garanta că voința națională
autentică se va manifestă plenar în Parlament.
Naționalitatea oricărui ales să fie declarată în scris. Fără
dublă cetățenie și fără penali în funcții publice, vot numai
în țară, obligatoriu, deschis, în scris, sub semnătura
publică (model elvețian), inclusiv pentru referendum.
Totul la vedere. Democrația publică autentică nu are
secrete. Cîtă transparență, atîta democrație!
8) Un Cod Militar al Securității și Apărării Naționale,
al Siguranței și al Ordinii Publice, noi Statute ale cadrelor
militare, ale ofițerului de informații și contrainformații,
ale diplomatului, ale polițistului, al medicului, al
profesorului, al funcționarului public de stat, Codul
militarilor în rezervă și în retragere trebuie aprobate
urgent. Dreptul de a purta armă al cetățeanului (vezi
Elveția, S.U.A.) este și va fi un drept la apărare efectiv și
real în România. „Niciunui om liber nu i se va exclude
utilizarea armelor.” (Th. Jefferson), atîta vreme cît statul
nu poate apăra permanent drepturilor cetățeanului, ale
României, într-o lume atît de tulbure. Situația
internațională impune aceste măsuri în ciuda pericolelor
care ar apare.
9) Serviciile secrete trebuie structurate doar în 3, astfel:
a) Serviciul Secret de Informații Externe al
DacoRomâniei - SSIEDR, b) Serviciul Secret de
Informații Interne al DacoRomâniei– SSIIDR și, c) un al
treilea, Serviciul Secret Special de Contrainformații
Militare al DacoRomâniei – SSSCIMDR, ca ”vînător de
trădători” care verifică loialitatea aparatului de stat, a
militarilor și a serviciilor secrete, a tuturor care depun un
jurămînt.
10) C.S.A.T. trebuie supus și pus sub controlul
Parlamentului adică voinței naționale, nu deasupra lor,
într-o republică a națiunii libere și suverane.
11) Alocarea unui procent cu două cifre pentru
cercetare științifică, mereu mai mare decît oricare din
oricare stat al lumii. Refacerea industriei de apărare,
înzestrarea țării cu tehnică de luptă proprie, tehnologie de
92
vîrf. Producția, dotarea, înzestrarea să corespundă
nevoilor proprii de apărare.
12) Vom afirma identitatea culturii, solidarității și
coeziunii naționale, apărarea limbii și a tradițiilor pentru
românii din întreaga lume.
13) Țara are nevoie de Academii, nu doar de o
Academie Română (care refuză dovezile vechimii
multimilenare ale națiunii noastre, îndeosebi preistoria
atlantă și antichitatea geto-dacică). Ele vor cerceta
formarea națiunii încă dinainte de vremea lui Burebista,
vor elimina falsurilor din dicționarele lingvistice, să
combată interpretările staliniste, să cerceteze corect
istoria interbelică, formarea națiunii dacoromâne).
Problemele istoriei, economiei, ale limbii și geografiei,
ale toponimiei se vor reevalua la nivelul sec.XXI, fără
părtinire, fără ură. România nu este antisemită, nu a
săvîrșit nici un ”holocaust” (poate Germania!).
Despăgubirile impuse sunt nedrepte, afaceri rușinoase
care pătează onoarea Israelului. Nu suntem datori
nimănui, nu am asuprit, nu asuprim, nu vom asupri pe
nimeni. Nici o națiune nu e liberă dacă aspurește alte
națiuni. Dacă ne impun să le învățăm istoria lor, reciproc,
ar trebui să învețe și ei istoria noastră, tot obligatoriu ca
între prieteni. Antonescu a salvat evrei. Nimic nu se
clădește pe minciună. Guvernul care minte va fi mințit.
Românizarea este necesară după ce ne-au deromânizat
unii și alții de veacuri.
Să cerem și noi despăgubiri pentru dacoromânocidul
săvîrșit de Ana Pauker și khazarii săi? Cînd iși vor cere
iertare ungurii, rușii, evrei etc?
14) Proiectul ”DACIA-2050” (vezi anexa) continuă să
fie îmbunătățit prin comunicări științifice și dezbateri pe
teme din Grupurile de reflecție interdisciplinare din țară
dedicate dacoromânisticii, istoriei, dreptului,
suveranității și independenței, științei, culturii,
geopoliticii, tehnicii de vîrf.
15) Proiectul Constituției DacoRomâniei, elaborat în
cadrul Academiei DacoRomâne de peste 3 decenii, este
publicat spre dezbatere, actualizat.
16) Stop inoculării unor vaccinuri netestate temeinic,
vînzării societăților de stat, a avuției naționale, a
pămîntului țării, pădurilor și apelor. Străinii ne sărăcesc
țara, ne dezrădăcinează. Îndeamnă să vindem pentru a
cumpăra ei, să devenim chiriași în propria țară, robi ai
capitalului străin.
17) NATO, UE (de atunci) și URSS ne-au tras o
”revoluție” în 1989 ca să fim colonie acum a lor.
Suveranitatea statului național unitar român este
inalienabilă, cucerită prin jertfe de sînge și sudoare
multimilenare, din moși-strămoși. Noi suntem mai vechi
decit ele și alte state ale lumii.
18) A fi naționalist, patriot, azi, înseamnă a fi
profesionist la locul tău de muncă, mereu contemporan
cu fiecare român, cu tine însuți și cu lumea.
19) F.A.D.R.”T.D.C.” are peste 32 de ani și un nou
proiect de statut. Publicațiile își vor continua aparițiile
lunare, trimestriale și anuale. Colaboratorii și sponsorii
revistelor, ai Enciclopediei Academiei DacoRomâne
(ed.a a III-a), pot trimite comunicări și donații către
FUNDAȚIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ
„TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA“, Cont
CECBank, Agenţia Drumul Taberei, Buc., sect. 6, Cod
fiscal nr.4929150, Cod IBAN
R096CECEB60430RON4156049, Buc., ori către
S.C.TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA s.r.l.,
(editură), Cod fiscal 4194619;Cod IBAN RO59RNCB
0077050238970001, Cont BCR sect.6 şi la Trezoreria
sect.6, Calea Giuleşti nr.3, Cod IBAN RO75 TREZ 7065
069X XX00 1547. Prin fișa 230, cititorii pot trimite pînă
la 3,5% din impozitul pe venit. Reedităm proiectele
culturale fundamentale cum sunt O ISTORIE A
LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÎNĂ ÎN
PREZENT de dr. Ion Rotaru (ed. a III-a) și vom tipări
DICȚIONARUL ETIMOLOGIC AL LB. DACOROMÂNE
- dr. Mihai Vinereanu, ISTORIA DACOROMÂNILOR,
TESTAMENTUL ZAMOLSIAN DACOROMÂN,
TEMPUS etc. Vom reactualiza Proiectul ”DACIA –
2050” și va începe construcția proiectului ATENEU
TEMPUS ”DACII LIBERI.”
În proiect se află MANIFESTUL COMTERRA - 2075 –
răspunsul dacoromânesc la starea națiunilor, a Terrei
comune de astăzi și de mîine.
20) Marele Nicolae Iorga a avut o viziune a ZONEI DE
FORMARE A NEAMULUI DACOROMÂNESC, ca
teritoriu al Vechii Europe în care sunt rădăcinile
strămoșilor neamului nostru (vezi hărțile de mai jos).
Fiecare român e dator să viziteze cît mai des vetrele
străbunilor, pentru a cunoaște rudele de azi, să ne ținem
de neamuri. România de azi este Dacia de atunci, numai
că este ceva mai mică. Între ele nu mai încape nici o
cratimă, liniuță de despărțire- licența noastră.
DACOROMÂNIA este o realitate temporal-spirituală,
proiectată, un vis. Erau mari ATLANTICA, PELASGIA,
GEȚIA, RAMANIA, VALAHIA, ROMANIA,
RUMUNIA, DACIA... ROMÂNIA de azi este mult...
mai mică. Pentru cei speriați, precizăm că este vorba de
granițele spirituale care sunt de limbă și cultură, nu
granițe teritoriale de stat, politice, cum ar specula unii.
maxim, explozivă, cu pericol real de revolte/revoluții
devastatoare datorită foametei, corupției de la vîrful
statului ”eșuat”, este iminent. Polarizarea dintre bogați și
săraci, dintre cei cu pensii peste măsură și cei cu cele
foarte mici, neîncrederea în politicienii corupți sunt peste
mintea omenească. Atentție, vin convulsii sociale
distrugătoare, cu efecte catastrofale, ”revoluții
spontane”...
22) Reîntregirea - 2022, după Trianon, DacoRomânia
Reîntregită - trebuie moșită continuu. Nici o forță din
lume nu se poate opune împlinirii idealului nostru
național. ”Tratatul și Dorobanțul” au făcut o națiune
reîntregită prin luptă și adevăr. Nici un cod penal nu
interzice Reîntregirea.
23) Susținem Doctrina națională autentică (celelalte
doctrine sunt antinaționale - social-democrația,
liberalismul, progresismul, neomarxismul etc.). Breșa
AUR va fi dezvoltată de partide serioase daciste ori în
curs de apariție într-o Alianță Națională a Dacilor liberi!
Fiți dacii liberi!
Reîntregirea tuturor dacoromânilor este idealul
națiunii, niciodată atins încă. Reîntregirea spirituală
trebuie moșită în 6 etape:
A.REFACEREA ROMÂNIEI MARI

B. UNIREA DACIEI ADEVĂRATE

21) GardaDacoRomână (tribunal moral-spiritual al

cunoașterii valorilor națiunii) organizează gărzilor
naționale de rezistență spirituală în situația geopolitică de
azi, in teritoriu. ADR pregătește spiritual refacerea
DacoRomâniei, în eventualitatea în care vom fi spulberați C. DACIA CEA MARE
în cele 4 vînturi ale vremurilor. Tezaurul reconstrucției,
renașterii în vatra ancestrală este cultura națională,
spiritul dacoromânesc, după modelul israelian. Atrag
atenția că starea de spirit a românilor este încordată la

93

D. DACOROMÂNIA ÎMPĂRATULUI
REGALIAN ȘI A SOȚIEI SALE
E. DACIA NEMURITOARE A MARELUI
REGE BUREBISTA
F. ÎNTREGIREA SPIRITUALĂ A DACIEI-2050
24) Etapele Reîntregirii spirituale a Daciei-2050
sunt: Refacerea României Mari - 2022, Unirea
Daciei Adevărate - 2025, Dacia cea Mare – 2030,
Crimeea aparține DacoRomâniei din antichitate;
Bizanțul, Constantinopolul european – va redeveni
capitala spirituală a Vechii Europe fondată de
atlantopelasgoramanovalahotracogetodaci, după
Atlantida, vechea capitală a atlanților, apoi
Heliopolis a urmașilor lor din Egipt, după Troia -
capitala imperiului traco-geto-dac și după Roma -
capitala antică a romanilor (nepoții daco-latinilor).
Zona de formare a neamului dacoromânesc
(N.Iorga) este spațiul cultural zamolsian-creștin-
ortodox de formare a națiunii dacoromâne în care va
renaște capitala spirituală - CONSTANTINOPOLUL
EUROPEAN, după 2050. În Țara Bîrsei vom
construi DACOROMÂNIDAVA noua capitala.
Evoluțiile vor fi conform raportului de forțe. „Iar
noi locului ne ținem, / cum am fost așa rămînem“:
daci liberi, înțelepți și neastîmpărați!
25) Chemăm forțele naționale la acțiuni ferme de
la om la om, pentru ca România să nu se mai
învecineze cu românii în Europa! Vom relua
expediții culturale gen ”Pe urmele lui Mihai
Eminescu”, Maratonul independenței etc. vom
94
reedita OPERE COMPLETE -M. Eminescu și le
vom da gratuit fiecărei familie de tineri căsătoriți.
ICR va purta numele lui Mihai Eminescu în
eternitate. El este dacoromânul absolut.
26) Imperiile care ne-au atacat au dispărut din
istorie. Și cele care ne vor ataca. Națiunile, Patriile,
rămîn. Imperiile mor. Misiunea istorică a unui
popor este verificată de două lucruri: a) de puterea
cu care ştie să-şi apere pămîntul, libertatea şi
drepturile; b) de vigoarea cu care creează valori;
Clasele sau grupurile care împlinesc aceste funcţii
esenţiale sunt singurele care se pot numi grupuri
vitale, fără de care o naţie riscă să dispară din
istorie (Mircea Eliade). Coșbuc, prin Decebal către
popor, spune: Din zei de-am fi scoborîtori,/ C-o
moarte toți suntem datori!/ Totuna e dac-ai murit/
Flăcău ori moş îngîrbovit;/ Dar nu-i totuna leu să
mori / Ori cîine-nlănţuit! Iar Imnul național ne
îndeamnă: Murim mai bine-n luptă, cu glorie
deplină / Decît să fim sclavi iarăși pe vechiu nost
pămînt! Trei culori cunosc pe lume... (Ciprian
Porumbescu) a devinit imnul DacoRomâniei (ultima
strofă: Iar cînd, fraților, m'oi duce / De la voi ș'oi fi
să mor /Pe mormînt, atunci să-mi puneți /Mândrul
nostru tricolor.
27) iată și TATĂL NOSTRU - așa cum l-a lăsat
ZAMOLSE, de la Thoth Atlantul:
TATĂL NOSTRU CARE EȘTI ÎN LUMINA DE
DINCOLO DE CERURI,
SLĂVEASCĂ- SE NUMELE TĂU ETERN, VIE
ÎMPĂRĂȚIA TA DE LUMINĂ SFÎNTĂ ȘI ETERNĂ,
FACĂ- SE VOIA TA PRECUM ÎN ETERNELE
CERURI, AȘA ȘI PE PĂMÎNT.
DĂ-NE NOUĂ PENTRU MÎINE CU CE SĂ
ÎMPLINIM TOATE NEVOILE ZILEI DE AZI
ȘI DE MÎINE ȘI ALE TIMPULUI NOSTRU,
IARTĂ-NE NOUĂ PĂCATELE NOASTRE
PRECUM ȘI NOI IERTĂM CELOR CE NE-AU
GREȘIT ȘI NE GREȘESC.
FII CĂLĂUZA NOASTRĂ ÎN VREMURI GRELE
DE FURTUNĂ ȘI ISPITĂ,
DU-NE PE CALEA CEA DREAPTĂ A LUMINII
TALE, ÎNTRU IUBIREA LUMINII ETERNE ȘI A
NUMELUI TĂU!
ADEVĂRAT FIE ! (TATĂL NOSTRU-dacic ținut
secret–jurămîntul dacoromân zamolsian este primit
făcînd semnul crucii cu limba în cerul gurii închise).
Salutul
eminescian : - TRĂIASCĂ NAȚIA ROMÂNĂ!
Răspuns: SUS CU DÎNSA!
DACIA VA RENAȘTE ÎN ROMÂNIA PRIN
ADEVĂR, DREPTATE, MUNCĂ ȘI CREDINȚĂ!
Geo Stroe, un dac liber și neastîmpărat
Veniți cu noi!
București, 30.04.2 022 d.Chr.(după Christos),30 .04.
7 530 d.Fl. (de la Facerea Lumii), 30.04.12 022 d.
Zm. (după Zamolse), 30.04.35 022 d.Th. (după
Thoth Atlantul), 30.04.172 d.Em. (după Eminescu)
6 PUNCTE CHEIE PRIVITOARE LA ARMATA
CHINEI / AVERTISMENTUL UNUI GENERAL
AMERICAN DE TOP
Ionut Baias
China și Rusia sunt hotărâte să schimbe „ordinea
globală actuală bazată pe reguli” (adica ale SUA),
potrivit generalului de top Mark Milley. „Intrăm
într-o lume care devine din ce în ce mai instabilă, iar
potențialul unui conflict internațional semnificativ
între marile puteri crește, nu scade”, a spus el, citat
de CNN. (adică după regulile China-Rusia)
Armata ChinaFoto: Xinhua / Eyevine / Profimedia
Invazia Ucrainei de către Rusia amenință „nu doar
pacea și stabilitatea europeană, ci și pacea și
stabilitatea globală pe care părinții mei și o generație
de americani s-au luptat atât de mult să le apere”, a
spus Milley.
Creșterea armatei Chinei, în special a marinei sale,
a îngrijorat oficialii americani ai apărării și
parlamentarii în ultimii ani.
O nouă cursă a înarmărilor. O emblemă a
preocupărilor cu privire la dominația militară a SUA
este accentul foarte specific din ultimele săptămâni
pus pe rachetele hipersonice.
Generalul Mark Milley (Foto: Kevin Dietsch /
Getty Images / Profimedia Images)
„SUA au pus un accent reînnoit pe armele
hipersonice în urma testelor de succes ruse și
chineze din ultimele luni, exacerbând îngrijorarea la
Washington că SUA rămâne în urmă cu o tehnologie
militară considerată critică pentru viitor”, a scris
Oren Liebermann la CNN.
„Modernizarea militară chineză fără precedent le-
a permis să ne depășească în capacitățile cheie”, a
declarat reprezentantul Mike Rogers din Alabama.
"Partidul Comunist Chinez controlează acum cea
mai mare armată și marina din lume. Are mai multe
95
trupe, mai multe nave și mai multe rachete
hipersonice decât Statele Unite.", spune el.
Matthew P. Funaiole, un expert în China, analist
de date și membru senior la Centrul pentru Studii
Strategice și Internaționale, sintetizează pentru CNN
în 6 puncte cheie situația:
1. China are un obiectiv strategic pe termen lung
care implică SUA
FUNAIOLE: China vrea să se stabilească ca
principalul intermediar de putere în Indo-Pacific, să
înlocuiască SUA în acest sens și își vede armata ca
unul dintre mijloacele principale de a face asta...
2. Ideea că China a „depășit” SUA are nevoie de
context
FUNAIOLE: China rămâne în continuare
considerabil în urmă față de SUA în ceea ce privește
cheltuielile totale (mai puțin de jumătate, conform
acestei estimări). Dar SUA mențin o prezență
globală și dețin active militare pe tot globul, iar
forțele Chinei sunt mult mai localizate în regiune...
În ceea ce privește tehnologia, Funaiole a susținut
că SUA păstrează în continuare un avantaj în
cercetare și dezvoltare.
3. Armata Chinei, ca și cea a Rusiei, nu are coloana
vertebrală umană pe care o are armata SUA
FUNAIOLE: SUA, la bine și la rău, au fost
implicate în conflicte de pe tot globul destul de
constant de la sfârșitul celui de-al Doilea Război
Mondial, în timp ce armata Chinei nu este testată.
Deci tehnologia va fi importantă, iar cheltuielile
militare sunt cu adevărat importante.
4. China și Rusia nu sunt tocmai aliate
FUNAIOLE: Chiar dacă China și Rusia lucrează
împreună ca parteneri nu sunt aliate în același mod
precum SUA și aliații săi
Dovada oferită de Funaiole este că Occidentul --
inclusiv SUA și aliații săi -- s-a unit efectiv
împotriva Rusiei în Ucraina, dar China a rămas la
distanță.
5. Urmăriți dezvoltarea marinei Chinei
FUNAIOLE: Când China își va lansa al treilea
portavion va folosi un sistem de catapultare pentru a
lansa avioane, o nouă tehnologie avansată despre
care se va vorbi mult. Când China va dezvolta și
primul său reactor nuclear pentru alimentarea
portavioanelor, va avea un avantaj semnificativ.
6. Dificultatea lui Putin în Ucraina transmite un
mesaj Chinei
FUNAIOLE: Dacă acum o lună sau acum șase
săptămâni, credeai că poți testa sistemul și că nu vei
primi neapărat prea multe respingeri de la el, s-ar
putea să te gândești altfel la asta acum...
Importanța Chinei și baletul său diplomatic
China este un factor cheie de fluctuație cu un
potențial de pârghie asupra Rusiei. Până acum,
China a încercat să reconcilieze ireconciliabilul -
parteneriatul său strategic cu Rusia, așa-numitele
sale principii de suveranitate și neamestec în
treburile interne ale altora și interesele sale
economice în Statele Unite și Uniunea Europeană,
cu aproximativ 3 trilioane de dolari în active în euro
și dolari, potrivit Foreign Policy
A adoptat un fel de neutralitate pro-rusă care este
nesustenabilă, iar elita Partidului Comunist Chinez
dezbate probabil dacă Rusia, care cu doar câteva
săptămâni în urmă era un atu strategic, a devenit o
datorie în creștere.
China este la o răscruce de drumuri. Fie se va
distanța de Rusia și va reduce sprijinul economic, fie
se va înclina spre Moscova și va sfida sancțiunile.
Statele Unite trebuie să stimuleze China spre primul
punct de vedere.
Ca și în Războiul Rece, țările sunt forțate să aleagă
părți într-o ciocnire pe care președintele Joe Biden și
liderii europeni o descriu drept o luptă între
democrație și autoritarism, între ordinea bazată pe
reguli instituită după al Doilea Război Mondial și
„legea junglei” unde puterea face dreptate, potrivit
NBC.
„Orice națiune care acceptă agresiunea brută a
Rusiei împotriva Ucrainei va fi pătată de această
asociere”, a spus Biden în discursul său privind
starea Uniunii.
Când vine vorba de a trata cu Rusia, imaginea este
mai complicată. Cu siguranță, Rusia trebuie să-și
retragă toate trupele cât mai curând posibil. Dar asta
lasă o mulțime de întrebări în aer.
surse. CNN, Foreign Policy
BIDEN, SACRIFICAT? / Asistăm la un
scurtcircuit între Joe Biden și Deep State
(reprezentat, printre alții, de agențiile de informații
FBI, CIA, NSA). Există suficiente motive să credem
că laptopul pierdut al lui Hunter Biden îl va îngropa
pe tatăl său, după ce presa globalistă a pus tunurile
pe afacerile derulate în China și Ucraina.
Faptul că dosarul ”Hunter Biden” stârnește vâlvă în
redacțiile Washington Post și CNN arată, fără
tăgadă, că Joe Biden a devenit indezirabil. Și trebuie
sacrificat. Până și Donald Trump a făcut un apel
către Vladimir Putin, rugându-l să ”spună tot”
despre afacerile lui Hunter în Ucraina. Nu poate fi
doar o simplă coincidență.
Așadar, aceeași mass-media care a mințit despre
familia Biden înainte de alegerile prezidențiale, a
primit acum ordin să dezvăluie adevărul. Motivația
e greu de deslușit. Însă cu certitudine vorbim despre
lucruri foarte grave.
În plin război SUA-Rusia, campania de presă (și în
Justiție!) împotriva familiei Biden, care ar fi fost
implicată în acte de corupție în Ucraina, pune Casa
Albă într-o situație umilitoare. Ridiculizează absolut
toată motivația din spatele ”sprijinului dezinteresat
pentru libertate și democrație” acordat de Biden
regimului Zelensky. Arată că, de fapt, ar fi și alte
motive puternice pentru care Pentagonul transportă
în Ucraina armament de miliarde de dolari. Iar Casa
Albă impune sancțiuni nemaivăzute, capabile să
96
lovească fix în partenerii occidentali.
Schimbarea de atitudine a presei corporatiste loiale
administrației Biden ar putea fi o consecință a
informațiilor compromițătoare găsite de ruși în
ultimele săptămâni de război. Pe 25 martie, Igor
Kirillov, şeful Forţei de protecţie chimică şi
biologică, spunea că fiul preşedintelui Joe Biden,
Hunter, ar fi implicat în coordonarea laboratoarelor
de dezvoltare a armelor biologice în Ucraina. Și o
spunea pe baza unor documente ucrainene și
americane.
Nu este deloc exclus ca afirmațiile rușilor să fie
confirmate chiar de unele e-mail-uri și documente
găsite în laptopul lui Hunter Biden.
În concluzie, serviciile de informații americane (așa-
zisul Deep State) ar fi putut decide ca Justiția să-și
facă treaba în cazul lui Hunter, iar mass-media să
susțină demersul de compromitere a familiei Biden.
Cu deznodământul așteptat – demisia sau demiterea
lui Joe Biden.
Bineînțeles, nu sunt excluse și motivații mult mai
profunde. Poate unele legate de starea de sănătate
mintală a actualului președinte. Gafele din ultimul
timp vorbesc de la sine. Cert este că demersul Deep
State (susținut și de Trump!) schimbă radical datele
problemei. Și face ca războiul declașat de Kremlin
să nu mai pară doar o ”nebunie” a măcelarului din
Est, combinată cu interesul strategic al SUA față de
Noua Ordine Mondială.
De subliniat că legătura Hunter Biden - arme
biologice (dacă a existat) este consecința directă a
implicării Pentagonului.
Să asistăm, oare, la un conflict dur între Pentagon și
unele servicii de informații americane, gen CIA?
Dacă se va dovedi că Hunter Biden a coordonat, în
Ucraina, laboratoarele americane de dezvoltare a
armelor biologice, atunci Kremlinul va avea o
motivație serioasă să pretindă că unele acțiuni ale
președintelui Biden (cu impact global devastator) au
fost, de fapt, încercări disperate de a-l scoate basma
curată pe fiul său certat cu legea.
SOARTA UCRAINEI a fost decisă! ROMÂNIA,
implicată în PLANUL secret al lui PUTIN!
SOARTA UCRAINEI a fost decisă! ROMÂNIA,
implicată în PLANUL secret al lui PUTIN! / Sursa
FOTO: Twitter.com
Toată lumea se întreabă ce urmează după
încheierea războiului din Ucraina. Cum va arăta
viitorul pentru această țară bombardată încontinuu
de ruși de mai bine de o lună de zile. Unul dintre cei
mai apreciați consilieri politici de la Moscova,
considerat eminența cenușie a Kremlinului, un fel de
Henry Kissinger al rușilor, afirmă că soarta Ucrainei
este deja decisă, iar Vladimir Putin va face totul
pentru îndeplinirea planului pe care îl are.
Despre ce este
vorba? Spargerea Ucrainei în mai multe state, noile
entități urmând a roi în jurul sferei de influență ruse.
Sergey Karaganov este convins că Putin nu se va
opri indiferent de câte sancțiuni vor impune statele
occidentale.
Cine este Sergey Karaganov
Strategia „Țarului” a fost dezvăluită de Sergey
Karaganov, fost consilier prezidențial al lui Boris
Elțîn și Vladimir Putin. În prezent, acest analist
respectat inclusiv în Vest conduce think tank-ul rus
Consiliul pentru Politică Externă și de Apărare.
Numele lui Karaganov este asociat cu o serie de
idei revoluționare în politica externă rusă și aici
menționăm doar „Doctrină Karaganov” privind
drepturile etnicilor ruși care trăiesc în străinătate. Se
spune despre el că este omul care îl influențează pe
Serghei Lavrov, ministrul de Externe. În relația cu
Kremlinul, l-a consiliat pe Putin și convins să
dezvolte conceptul „Eurasia mare”, insistând pe o
apropiere a relațiilor economice și militare cu China.
În urmă cu câteva zile, intervievat de jurnaliștii
britanici ai publicației New Statesman, acest vultur
al politicii externe ruse a susținut că Occidentul
trebuie să înțeleagă un singur lucru din războiul din
Ucraina – anume că lunga domnie a Americii în
politica globală a luat sfârșit!
Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă la granița
României, Național vă prezintă în continuare cele
mai importante declarații făcute de Karaganov în
cotidianul The Statesman.
KARAGANOV: „Nu va mai exista Ucraina”
De ce Rusia a invadat Ucraina?
De 25 de ani, oameni ca mine spun că, dacă NATO
și alianțele occidentale se extind dincolo de anumite
linii roșii, în special în Ucraina, va exista un război.
Mi-am imaginat acest scenariu încă din 1997. În
2008, președintele Putin a declarat că, dacă aderarea
Ucrainei la Alianță a devenit o posibilitate, atunci nu
va mai exista Ucraina. Nu a fost ascultat. Deci,
primul obiectiv este de a pune capăt extinderii Nato.
Au fost adăugate alte două obiective: unul este
demilitarizarea Ucrainei, celălalt, denazificarea;
97
creșterea ultra-naționalismului în Ucraina (…)
începe să semene cu Germania în anii 1930. Există,
de asemenea, un scop, acela de a elibera republicile
din Donbas după opt ani de un constant
bombardament ucrainean.
(…) Războiul cu Ucraina era inevitabil, poate
peste trei sau patru ani, și ar fi putut avea loc chiar
pe teritoriul rus. Deci, probabil, Kremlinul a decis
că, dacă trebuie să lupți, să luptăm pe teritoriul
altcuiva, pe teritoriul unui vecin și al unei țări frate,
cândva parte a Imperiului Rus. Dar adevăratul război
este împotriva expansiunii occidentale.
La 25 februarie, Putin a cerut armatei ucrainene să-
l răstoarne pe Zelenski. Mai recent, însă, pare să
sugereze că este interesat să negocieze cu Zelenski.
S-a răzgândit Kremlinul?
Este un război și suntem în ceața specifică
războiului, astfel încât opiniile se pot schimba. La
început, poate unii au crezut că armata ucraineană va
aranja un fel de lovitură de stat, astfel încât să avem
o putere reală la Kiev cu care să negociem.
Președinții recenți, și mai ales Zelenski, sunt
considerați marionete.
Care credeți că va fi obiectivul final în acest
moment?
Nu știu care va fi rezultatul acestui război, dar cred
că va implica împărțirea Ucrainei, într-un fel sau
altul! Sperăm că va mai rămâne ceva numit Ucraina
la sfârșitul războiului. Dar Rusia nu își poate permite
să «piardă». Și dacă există cel mai mic sentiment că
pierdem războiul ăsta, atunci cred că există și o mare
posibilitate de escaladare a conflictului. Acest război
este un fel de război-proxy între Occident și restul
pentru o viitoare ordine mondială; iar Rusia este, așa
cum a fost în istorie, punctul culminant al «restului».
Mizele elitei ruse sunt foarte mari – pentru noi este
un război existențial.
KARAGANOV: „Articolul 5 din tratatul NATO
este lipsit de valoare”
Ați vorbit despre demilitarizarea Ucrainei, dar se
pare că un astfel de obiectiv nu ar fi atins dacă
Occidentul continuă să furnizeze Ucrainei arme.
Credeți că Rusia va fi tentată să oprească acest flux
și să riște,
astfel, o ciocnire directă cu NATO?
Absolut, există o probabilitate tot mai mare de
ciocnire directă! Și nu știm care ar fi rezultatul.
Poate că polonezii ar lupta, ei sunt întotdeauna
dispuși. Ca istoric, eu știu că Articolul 5 din tratatul
NATO este lipsit de valoare. Conform Articolului 5,
care permite unui stat să solicite sprijin din partea
altor membri ai Alianței, nimeni nu este efectiv
obligat să lupte în numele altora! De asemenea, știu
din istoria strategiei nucleare americane că este puțin
probabil ca SUA să apere Europa cu arme nucleare
(…) Este un scenariu abisal și sper că se poate
ajunge la un fel de acord de pace între noi și America
și între noi și Ucraina înainte de a merge mai departe
în această lume incredibil de periculoasă.
 Dacă Putin vă cere sfatul, i-ați spune că Articolul
5 trebuie luat în serios sau nu?
S-ar putea ca Articolul 5 să funcționeze, iar țările
să se ralieze una în apărarea altuia. Dar împotriva
unei țări nucleare ca Rusia… mă întreb, oare o vor
face?! Să spunem așa: dacă SUA intervin împotriva
unei țări nucleare, atunci președintele american care
ia această decizie este un nebun! Nu suntem la 1914
sau 1939, acesta ar fi un pericol mai mare decât a
fost atunci. Deci, nu cred că America ar putea
interveni (…), iar Articolul 5 nu presupune obligații
automate.
Care a fost reacția dvs. la comentariul
președintelui Biden că președintele Putin nu poate
rămâne la putere?
Președintele Biden face adesea tot felul de
comentarii. După aceea, este corectat de colegii săi
consilieri, așa că nimeni nu ia în serios declarația
asta.
KARAGANOV: „Părți din Ucraina pot fi
împărțite. Românii…”
Putin a susținut că Ucraina nu există ca națiune
(…) Există sau este doar o parte a Rusiei?
Nu sunt sigur dacă există o rezistență civilă masivă
în Ucraina, așa cum sugerezi, mai degrabă decât
doar niște tineri care se alătură armatei. În orice caz,
nu știu dacă Ucraina va supraviețui, deoarece are o
istorie foarte limitată a statalității și nu are o elită de
construire a statului (…) Voi fi fericit dacă
ucrainenii vor avea guvern eficient, viabil, spre
deosebire de situația din ultimii 30 de ani. Ei au fost
perdanții absoluți după prăbușirea URSS din cauza
lipsei unei elite de construire a statului.
Dacă va exista o împărțire, secțiunea controlată de
Rusia ar păstra o independență sau ar fi absorbită?
S-ar putea să existe un fel de absorbție, care s-a și
întâmplat, de altfel, în republicile din Donbas.
Indiferent dacă cei de acolo vor fi independenți sau
nu, cred că ar putea fi. Desigur, există apeluri pentru
referendumuri acolo, dar cum ai putea organiza
referendumuri în timpul unui conflict, nu știu. Deci,
judecata mea ar fi că o parte din Ucraina va deveni
un stat prietenos cu Rusia, iar alte părți pot fi
împărțite. Polonia va prelua cu bucurie unele părți
din vestul Ucrainei, poate și românii și maghiarii,
pentru că minoritatea maghiară din Ucraina a fost
suprimată împreună cu alte minorități. Dar suntem
într-un război complet; este prea greu de prezis.
KARAGANOV: „Trebuie să rezolvăm problema
NATO”
Se spune că Rusia va cădea sub controlul chinez…
Influența economică a Chinei în Rusia și asupra
Rusiei va crește, asta e clar! China are majoritatea
tehnologiilor de care avem nevoie și are mult capital,
deci nu există nicio îndoială în acest sens. Dacă
Rusia ar deveni un fel de țară satelit, conform
tradiției chineze a Regatului lor Mijlociu, mă
îndoiesc. Dacă m-ați întreba cum aș descrie Rusia
într-un singur cuvânt, acela este suveranitate. I-am
învins pe cei care au căutat să ne conducă, începând
98
cu mongolii, apoi Carl al XII-lea al Suediei, apoi
Napoleon și Hitler. De asemenea, recent, am avut
ani de dominație occidentală aici, a fost copleșitor.
Și totuși, vedeți ce s-a întâmplat: Rusia s-a revoltat
împotriva tuturor! Așa că nu mă tem ca Rusia să
devină parte a unei mari Chine (…) Dar sunt foarte
îngrijorat de dominația economică copleșitoare a
Chinei din următorul deceniu. Oameni ca mine au
spus că trebuie să rezolvăm problema Ucrainei, că
trebuie să rezolvăm problema NATO astfel încât să
putem fi într-o poziție puternică față de China.
Acum va fi mult mai dificil pentru Rusia să reziste
puterii Chineze.
Credeți că America beneficiază de acest război?
În acest moment, da, pentru că marii perdanți sunt
Ucraina și Europa, mai ales dacă UE va continua cu
această misterioasă poftă de independență față de
energia rusă.
KARAGANOV despre o „confruntare directă cu
America”
Ce s-ar califica drept înfrângere a Rusiei în
Ucrainei?
Nu știu. Avem nevoie de victorie. Nu cred că, chiar
dacă am cuceri toată Ucraina și toate forțele militare
ale Ucrainei s-ar preda, ar fi o victorie pentru că
atunci vom rămâne cu povara unei țări devastate;
una devastată de 30 de ani de conducere ineptă a
elitei politice și apoi, desigur, devastarea în urma
operațiunii noastre militare. Deci, cred că la un
moment dat avem nevoie de un fel de soluție care să
se numească pace și care să includă de facto crearea
unui fel de guvern pro-rus viabil pe teritoriul
Ucrainei și o securitate reală pentru republicile din
Donbas.
Dacă actualul impas ar continua ani de zile, ar fi o
înfrângere?
Impas înseamnă o operațiune militară uriașă. Nu,
nu cred că este posibil. Mă tem că ar duce la
escaladare pentru că lupta la nesfârșit pe teritoriul
Ucrainei nu este viabilă.
Ce înseamnă „escaladare”, este a doua oară când o
pomeniți?
Ei bine, escaladarea în acest context înseamnă că,
în fața unei amenințări existențiale – și asta
înseamnă o non-victorie sau o presupusă înfrângere
– Rusia ar putea escalada. Și există zeci de locuri în
lume în care ar avea loc o confruntare directă cu
Statele Unite ale Americii.
Vă temeți că aceasta ar putea fi renașterea puterii
occidentale și a puterii americane?
Nu cred. Problema este că, în ultimii 500 de ani,
fundamentul puterii occidentale a fost
preponderența militară a europenilor. Această
fundație a început să se erodeze din anii ’50 – ’60
încoace. Apoi, prăbușirea URSS a făcut să pară,
pentru o vreme, că predominanța occidentală a
revenit, dar acum este eliminată deoarece Rusia va
continua să fie o putere militară majoră, iar China
devine o putere militară de primă clasă.
 (…) Civilizația occidentală ne-a adus tuturor mari
beneficii, dar acum oameni ca mine și alții pun la
îndoială fundamentul moral al civilizației
occidentale. Din punct de vedere geopolitic,
Occidentul va experimenta suișuri și coborâșuri (…)
Șocurile continue vor însemna, desigur, și că
democrația în forma sa actuală în majoritatea țărilor
europene nu va supraviețui deoarece, în
circumstanțe de mare tensiune, democrațiile se
ofilesc întotdeauna sau devin autocratice. Aceste
schimbări sunt inevitabile.
Tucker Carlson: OBAMA A DAT SEMNALUL. JOE
BIDEN VA FI SCHIMBAT
ADRIAN PĂTRUȘCĂ
Alegerea lui Joe Biden în fruntea Statelor Unite se
dovedește pe zi ce trece o catastrofă. Ca să își salveze
pieile, cei care l-au adus la Casa Albă îl vor sacrifica.
* există sentimentul că persoanele mature s-au întors.
Abia ne mai amintim astăzi, pentru că istoria se uită
repede, dar, cu nici trei ani în urmă, Joe Biden era
considerat prea decrepit, prea corupt și prea rupt de
realitate pentru a fi președinte.
Iar aceasta nu era doar părerea Dreptei, în treacăt fie
vorba. Dreapta a stat deoparte. Asta spuneau chiar
Democrații fideli.
În 2019, trei organe de presă neoliberale diferite, The
Guardian, The Week și CNN, aveau exact același titlu:
„De ce Joe Biden nu ar trebui să candideze la președinție”.
Alte publicații au avut aceeași poziție și cu aceeași
vehemență.
„Țin mult la Joe Biden, dar nu ar trebui să candideze la
alegerile prezidențiale”, a comentat un editorialist de la
USA Today.
„Joe Biden nu este de ajutor”, a afirmat Rolling Stone,
ca și cum scopul ar fi fost să ajute pe cineva.
Până și familia lui Biden era de acord cu asta. Serios.
Nici ei nu au vrut ca el să fie președinte.
Unele dintre rudele cele mai apropiate le-au spus unor
prieteni că Biden candidează doar pentru a-și mai alina
durerea după moartea fiului său, care avusese loc cu doi
ani înainte.
Avea sens. Simțea nevoia să iasă în public și să-și
schimbe gândurile, iar o campanie electorală era un mijloc
pentru asta.
Știa că nu va câștiga. Timp de mai multe luni, a fost
încredințat de acest lucru.
Prestația lui Biden din prima dezbatere, în iunie 2019, a
fost calificată drept un dezastru.
Părea limpede că nu are nici o șansă pentru a obține
nominalizarea Democraților și că Bernie Sanders era pe
cale să câștige alegerile primare.
Aflat la a doua campanie prezidențială consecutivă,
Sanders s-a dovedit singurul Democrat participant care se
bucură de o susținere legitimă a bazei electorale.
Donatorii au văzut asta și au intrat în panică. Tipul care
detestă miliardarii!? Ce se va alege de Wall Street?
Deci, Sanders era inacceptabil pentru tipii care finanțau
Partidul Democrat. Dar mai era o problemă. Ce alternative
aveau?
Pete Buttigieg și Beto O’Rourke? Nu. Cei doi se
dovediseră mai inconsistenți decât aerul.
Elizabeth Warren? De două ori nu.
99
Kamala Harris era o catastrofă din toate punctele de
vedere. Nimeni nu o plăcea pe Kamala Harris, și pe bună
dreptate.
Deci, l-au ales pe Joe Biden în lipsă de altceva.
„Puneți afișe cu Joe Biden. E în interesul nostru, al
tuturor.” Și, evident, presa a prins imediat mesajul.
Când a avut loc ceremonia de învestire, iată ce spuneau
Trupele de Presă despre Joe Biden:
Dana Bash, CNN: Oricine are o cât de mică legătură cu
realitatea probabil că a observat: Persoanele mature s-au
întors.
Cornell Belcher, analist Democrat: Se pare că avem din
nou o persoană matură la Casa Albă, care pur și simplu își
face treaba.
Fareed Zakaria, CNN: Serios, concluzia pe care aș trage-
o este că persoanele mature s-au întors.
Jemele Hill, The Atlantic: Este o ușurare să vezi că
persoanele mature sunt din nou la butoane.
John Brennan, fost director CIA: Acum, avem persoane
mature la Casa Albă.
Don Lemon, CNN: OK, maturii s-au întors.
Nicole Wallace, MSNBC: Cred că în lumea întreagă
Jonathan Capehart, MSNBC: Avem o persoană matură
la Casa Albă și este magnific.
Tipii ăștia... O idee originală nu vezi la ei!
„E matur! E magnific!”
Pe jumătate e adevărat. Biden e cu siguranță matur. Face
80 de ani în această toamnă. Dar nimeni la Washington nu
mai crede că președinția lui Biden este magnifică. Toți
cred că e un dezastru. Iar sondajele arată că alegătorii
confirmă acest lucru.
Joe Biden este acum cea mai nepopulară persoană, în
orice cameră ar intra.
Dacă vă îndoiți, priviți scenele de azi, de la Casa Albă.
Nu ați mai văzut așa ceva.
Președintele Statelor Unite este ignorat la el acasă.
Nimeni nu a vrut să vorbească cu el. Așa că Biden s-a
îndepărtat cu un aer rătăcit, în timp ce invitații se
înghesuiau în jurul fostului președinte Obama, care era
evident foarte încântat de atenția care i se acordă.
Apoi situația s-a înrăutățit. A devenit mult mai
usturătoare. Biden a încercat să se amestece în discuția
grupului care se formase în jurul lui Obama.
Toată lumea implicată în acea discuție, inclusiv Kamala
Harris, care se presupune că lucrează pentru Biden, l-a
ignorat total pe Biden. Disperat, Biden a încercat să-i
atragă atenția lui Obama. Și-a pus chiar mâna pe umărul
lui Obama. Ba chiar l-a chemat „Barack!”, ca și cum ar fi
fost prieteni, însă Obama l-a ignorat. S-a purtat ca și cum
Biden nici nu ar fi fost acolo.
Ați văzut ceva mai trist în toată viața voastră?
Este îngrozitor. Sigur, e adevărat că Barack Obama nu
l-a plăcut niciodată pe Joe Biden. Timp de opt ani, cât au
lucrat împreună, și-a bătut joc de el tratându-l drept alb
bătrân.
A făcut tot ce a putut pentru a-l ține pe Biden
marginalizat. Așa a primit Biden sarcina fatală de a se
ocupa de Ucraina.
Însă, chiar și cineva atât de arogant cum este Obama se
poate preface, dacă trebuie să se prefacă.
Or, tocmai asta demonstrează imaginile: Obama NU mai
TREBUIE să se prefacă.
El poate arăta lumii întregi, în cel mai clar mod posibil,
că nu are nici un fel de respect pentru Joe Biden. Pentru
că, în acest moment, nimeni nu îl mai respectă pe Joe
Biden.
Până și suporterii săi cei mai fideli din presă i-au întors
spatele. Iată:
Jon Karl, ABC: Pentru președintele Biden, perspectivele
sunt destul de sumbre: război în afara granițelor,
îngrijorare acasă și inflația cea mai mare din ultimii 40 de
ani.
Tom Costello, NBC News: O inflație vertiginoasă
anulează creșterile de salarii. Deși veniturile medii pe oră
au crescut anul trecut cu 5,6%, acum aproape unul din
cinci lucrători spune că își cheltuie banii înainte de
sfârșitul lunii.
Realizator ABC News: Avem o inflație istorică. Avem
prețuri record la gaze. Americanii simt asta pe pielea lor.
Laura Barron-Lopez, Politico: Popularitatea lui Biden a
înregistrat o scădere cu două cifre la alegătorii tineri, iar
aceștia au reprezentat o parte importantă a celor care l-au
votat în 2020.
Jon Karl, ABC: Îngrijorarea alegătorilor are cauze mult
mai adânci decât scumpirile sau războiul din Ucraina.
Infracțiunile cu violență din orașele americane rămân la un
nivel foarte înalt și este o problemă tot mai gravă la
frontieră.
Abby Phillip, CNN: Popularitatea președintelui Biden
nu a atins încă nivelul cel mai de jos, și a înregistrat o
scădere lentă și continuă de-a lungul întregului an.
Stați așa! Stop! Breaking News!
Se pare că inflația este reală. Nu e ceva trecător. Și ne
face tot mai săraci.
Crimele și dezordinea din orașe sunt și ele reale.
Și ghici ce? Se pare că un război total inutil cu Rusia nu
este așa de popular cum am crezut. Nu ești trădător dacă
nu vrei războiul.
Dintr-odată, toți recunosc asta. De luni de zile, Biden ne
spune că orice ce se întâmplă rău în jurul nostru este,
evident, din vina lui Vladimir Putin. Iar presa l-a susținut
pe Biden.
Dar, deodată, nu îl mai susțin.
Sunteți pregătiți să fiți șocați din nou?
Un grup de inși care până ieri îl lingușeau demolează
acum ideea favorită a lui Joe Biden și a Casei Albe:
Jonathan Lemire, Politico: De fiecare dată când vorbim
despre prețurile la gaze, Democrații și președintele Biden
spun „scumpirile lui Putin”. Ei încearcă să dea vina pe
președintele rus și pe invadarea Ucrainei pentru explozia
prețurilor, însă, evident, așa cum sugerează sondajele,
președintelui i se va imputa o mare parte din vină.
Jon Karl, ABC News: Biden le-a numit „scumpirile lui
Putin”, însă majoritatea americanilor nu se lasă păcăliți.
Reporter ABC: Cu alegerile de la jumătatea mandatului
având loc peste câteva luni și cu o inflație record,
președintele (Biden) dă acum vina pe Vladimir Putin,
vorbind de „scumpirile lui Putin”. Însă Republicanii și
criticii președintelui au reacționat prompt, observând că
prețurile la gaze au crescut încă dinainte ca Rusia să
înceapă acest război.
Abby Phillip, CNN: Casa Albă încearcă să împuște doi
iepuri dintr-un foc: să dea vina pe Putin și pe companiile
de petrol și gaze, dar americanii nu cred asta.
Cum așa? Acum recunosc toate astea?
Sunteți încă amețiți?
Încă una și gata. Uite-o pe Sandy (Alexandria Ocasio)
Cortez, care s-a întors și ea împotriva lui Joe Biden.
Cu nici un an și jumătate în urmă, misiunea lui Sandy
era să-și folosească toată credibilitatea pe care o dobândise
crescând în zona rezidențială a Westchesterului și apoi
100
plecând la Universitatea din Boston, pentru a-și folosi
toată această credibilitate urbană pentru a-i convinge pe
tineri că, de fapt, Joe Biden face o treabă bună.
Sigur, e bătrân și alb, dar chiar așa, mergeți și votați
pentru el. Avea ștampila aprobării lui Sandy.
Treaba ei a fost să-l promoveze pe Joe Biden, și a făcut-
o. A fost mai mult un aparatcik de partid decât o
revoluționară. Dar nu mai este. Sandy Cortez a mirosit
schimbarea. Dacă există ceva la care se pricepe, este că
simte dincotro bate vântul. Așa că îl atacă pe Biden cu
entuziasm.
Reprezentanta Alexandria Ocasio-Cortez: Trebuie să
recunoaștem că nu este vorba doar de o bandă a drumului
care se tot îngustează, ci că asistăm cu adevărat la o
prăbușire a sprijinului tinerilor în cadrul bazinului
electoral Democrat, care se simt ignorați, care au făcut
multe ore de muncă voluntară pentru ca acest președinte
să fie ales, și sunt nebăgați în seamă.
Așa, deci, Sandy a dat cărțile pe față? Asta înseamnă că
toată lumea poate să dea cărțile pe față.
Ce se întâmplă? Păi, exact ce se vede.
Partidul Democrat și aripa sa de presă au decis să-l lase
din brațe pe Joe Biden. Nu a existat un ordin oficial pentru
asta. Ceea ce vedeți aici, ca întotdeauna, este spiritul de
haită în acțiune. Democrații au aceleași reacții pentru că
au aceleași instincte: „Biden este slab, trebuie să ne
debarasăm de el”.
Pentru majoritatea oamenilor, acest lucru poate părea
dur și crud. Însă, în regnul animal, este o reacție firească.
Este prima regulă a haitei. Dacă un singur exemplar ezită
sau rămâne în urmă, ceilalți îl ucid, chiar dacă sunt semenii
lui.
Da, e fratricid, dar nu e nimic personal. E o chestiune de
supraviețuire a haitei și exact așa funcționează Partidul
Democrat.
Indivizii nu au nici o importanță în partid. Singurul care
contează e grupul. Nimeni din conducerea Partidului
Democrat nu se sinchisește de Joe Biden. Niciodată nu s-
au sinchisit. După cum nu s-au sinchisit de George Floyd,
Greta Thunberg sau David Hogg, sau de oricine altcineva
despre care vă spun că este un erou de neînlocuit.
Pentru ei, toate persoanele sunt „consumabile”. Ce
contează este partidul, pentru că numărul face puterea.
Evident, într-un fel, Joe Biden e conștient de asta. Și-a
petrecut toată viața în Partidul Democrat, deci știe foarte
bine cum se vor termina lucrurile.
După 50 de ani, a venit vremea lui să fie eliminat. Va
implora iertare, așa cum a făcut Beria, sau se va comporta
bărbătește? Aceasta este singura necunoscută.
Biden nu mai poate conduce.
Deci, la un moment dat, foarte curând, nu i se va mai
permite să conducă.
Dacă nu credeți, priviți-l pe Biden vorbind. Alaltăieri,
ne-a spus că Jill Biden a fost vicepreședinta lui Barack
Obama.
Președintele Joe Biden: Sunt foarte mândru de treaba pe
care (Jill Biden) a făcut-o ca Primă Doamnă, cu Inițiativa
Joining Forces. A început pe vremea lui Michelle Obama,
când era vicepreședintă, și continuă acum.
Știu, este o cruzime să difuzezi asemenea lucruri, dar nu
este singurul exemplu. Așa ceva se întâmplă zilnic. Iar
colegii Democrați văd și ei.
Așa că au decis să-l înlocuiască pe Joe Biden.Punct.
Cum îl vor înlocui și cu cine? Este ceea ce deocamdată
nu știm.