SITUAȚIA DIN ROMÂNIA ESTE PE CALE
Au urmat alte două tratamente, în
DE A SE LIMPEZI
Mișcarea dacistă se dezvoltă impetuos. România
are o splendidă perspectivă de a deveni Dacia
nemuritoare a marelui rege Burebista. Vremurile
sunt tulburi, dar favorabile României în final. Din
nefericire, din interior nu se vede prea bine ce este
pe afară, iar din afară nu se pricepe prea bine ce este
înlăuntrul României. Mersul lucrurilor este pozitiv în
sensul așteptat de cei mulți care au avut de suferit de
pe urma complotului internațional terorist sîngeros
reușit cu ajutorul unor cozi de topor din țară.
O Alianță Națională a Dacilor Liberi -A.N.D.L. ar
putea pune bazele unui eventual viitor Partid al
Dacilor Liberi victorios după viitoarele alegeri care
bat la ușă. Ba mai mult decît atît, gurile rele spun că
puterea ar dori alegeri anticipate spre bucuria
opoziției care se crede favorizată de bîlbîielile
puterii și va prinde cașcavalul din mîinile puterii. Aș
sugera noului președinte al Academiei Române,
domnului Ioan Aurel Pop, să propună și să susțină
schimbarea denumirii înaltului for academic în
Academia DacoRomână. Ar fi un prim pas înainte în
redacizarea oficială a națiunii, culturii, istoriei și
civilizației strămoșilor noștri. Un pas atît de uriaș
încît ar duce după alți cițiva pași la limpezirea
identității atît de nedrept ascunse și hulite în
vremurile de azi de toți vecinii noștri, de marile
puteri și de Vatican. Desigur, Dacia va renaște în
România numai prin adevăr, dreptate, muncă și
credință! Geo Stroe
TEIUL LUI EMINESCU DIN IAŞI,
PUNCT MAJOR DE ATRACŢIE
TURISTICĂ
Teiul lui Eminescu din Iaşi este vizitat în fiecare
an de mii de turişti, dar şi de localnici, fiind în
continuare popular în rîndul îndrăgostiţilor şi al
iubitorilor de poezie. Autorităţile fac tot posibilul ca
arborele, care ar fi depăşit demult vîrsta de jumătate
de secol, să fie ţinut în viaţă. În fiecare an, mai ales
în sezoanele de vară-toamnă, Teiul lui Eminescu din
Parcul Expoziţiei este vizitat de mii de turişti, dar şi
de localnici. Teiul este unul argintiu (Tilia
tomentosa Moench) cu o vîrstă estimată la 540 de
ani. Astfel, conform tabelelor Agenţiei pentru
Protecţia Mediului Iaşi, vîrsta arborelui este de circa
458 de ani, iar, potrivit unei expertize ştiinţifice
efectuate în 2013 de către biologul Ionel Lupu, vîrsta
probabilă a arborelui este de circa 540 de ani. Lupu
şi-a bazat expertiza pe analiza a două carote de lemn,
extrase din arbore cu ajutorul unui burghiu Pressler.
Arborele, asociat istoric cu poetul Mihai
Eminescu, reprezintă unul dintre cei mai importanţi
arbori-monument din România şi constituie un
simbol pentru oraşul Iaşi. Teiul a suferit o serie de
tratamente majore, primul în 1953, cînd a fost
segmentat în urma unei furtuni, curăţat şi sprijinit pe
1
console metalice.
1990 şi, respectiv, 2014, informează Mediafax.
Teiul supravieţuieşte astăzi graţie unui fenomen
biologic rar, care a permis unor rădăcini să crească
prin interiorul trunchiului putrezit, pătrunzînd în
pămînt. Arborele fructifică anual şi continuă să
atragă vizitatori.
Reprezentanţii Direcţiei Servicii Publice
Municipale (DSPM) Iaşi susţin că Teiul lui
Eminescu este un arbore care, de-a lungul timpului,
a necesitat mai multe lucrări de întreţinere,
constituind un punct de atracţie nu doar pentru
ieşeni. ”Arborele este vechi, nu aş putea spune cu
exactitate care este vîrsta lui. Însă ce pot să vă spun
este că e un simbol important al Iaşului şi un punct
de atracţie turistică”, a declarat, corespondentului
MEDIAFAX, Laurenţiu Ivan, şeful DSPM Iaşi,
instituţia care are în administrare Parcul Expoziţiei,
din Copou, în cadrul căruia se află Teiul lui
Eminescu. Potrivit acestuia, orice lucrare de
întreţinere trebuie efectuată cu avizul Academiei
Române. ”Teiul lui Eminescu este introdus în
categoria monumentelor, astfel încît toate lucrările
de susţinere şi întreţinere trebuie efectuate cu
acordul Academiei Române. De exemplu, orice
toaletare trebuie făcută în acest mod. Nu pot tăia o
creangă de acolo fără acel acord. Din Teiul lui
Eminescu au răsărit lăstare, chiar dacă arborele
iniţial este extrem de vechi. De-a lungul timpului, el
a fost revitalizat de către specialişti”, a mai spus
Laurenţiu Ivan. Teiul lui Eminescu este, probabil,
cel mai bătrîn copac din zona Copou, din Iaşi, dar şi
unul dintre cei mai importanţi arbori-monument de
pe teritoriul României. Conform afirmaţiilor făcute
în trecut de profesorul Mandache Leocov (fost
director al Grădinii Botanice din Iaşi - n.r.), Teiul lui
Eminescu ar fi fost remarcat de însuşi Gheorghe
Asachi, în timpul desenării planurilor pentru Grădina
Copou: ”La umbra acestui tei, ieşenii îl întîlneau
frecvent pe marele nostru poet Mihai Eminescu, fie
alături de Veronica Micle, fie alături de bunul său
prieten, Ion Creangă. După plecarea lui la Bucureşti,
ieşenii au botezat acest arbore «Teiul lui
Eminescu».“ În faţa teiului se află un bust de bronz
al lui Mihai Eminescu, opera sculptorului Ion
Mateescu. internet
 INVOCARE
Viorel Pop
Dă-le, Doamne,
Odihnă veșnică
Eroilor care s-au jertfit
Pentru întregirea neamului.
Dă-le, Doamne, înțelepciune
Urmașilor lor
Pentru a menține
Neștirbită vatra.
Că vorbim sau nu
Limbi diferite
Trăim pe același pămînt
Definit de istorie:
PATRIA ROMÂNĂ.
SIONIȘTII AU BĂGAT SPAIMA ÎN NEAMȚ
SACRIFICAȚI a doua oară! De FRICĂ,
autoritățile române NU au mai MARCAT Ziua
Națională a MARTIRILOR din TEMNIȚELE
COMUNISTE. Luni ar fi fost prima dată cînd ziua
arestării a 10.000 de tineri, în noaptea de 14 spre 15
mai 1948, ar fi fost comemorată oficial în România,
după eliminarea comunismului. Anul trecut, după ce
Klaus Iohannis a promulgat legea, demersul a fost
criticat de Institutul Național pentru Studierea
Holocaustului din România Elie Wiesel. Motivul e
simplu: printre cei martirizați în închisori au fost
legionari. În loc să tacă, sperînd să treacă
neobservați, autoritățile aveau la îndemînă o
soluție: ABROGAREA LEGII.
Luni s-au împlinit 70 de ani de la una dintre cele
mai mari atrocități comise de comuniștii proaspăt
instalați la conducerea României, arestarea a 10.000
de persoane, în urma unei operațiuni bine pusă la
punct pe întreg teritoriul țării. Drama acelor zile i-a
impresionat pe cîțiva parlamentari care au inițiat
o lege pentru marcarea evenimentului. Cei mai
mulți erau liberali, partid din care provine și
președintele țării. Legea a trecut de ambele
camere și apoi, pe 30 mai 2017, Klaus Iohannis a
emis decretul de promulgare. Aniversarea este
intitulată Ziua națională de cinstire a martirilor din
temnițele comuniste. Totuși, pe 14 mai 2018,
evenimentul nu a fost marcat prin nimic de
Administrația prezidențială. Pe 13 și pe 14 mai nu
apare nicio declarație a președintelui, niciun
comunicat care să amintească de comemorare.
Explicația nu este deloc simplă și e legată atît de
evenimente petrecute imediat după promulgarea
legii, cît și de situația delicată în care este acum
președintele cu oficialii din Israel și cu reprezentanții
comunităților evreiești din Europa.
2
No news, good news Uneori e știre și absența
oricărei știri, iar celebrarea zilei de 14 mai se
încadrează perfect pe acest șablon. Dacă la
promulgare Președinția a emis un comunicat prin
care anunța instituirea Zilei naționale, anul acesta
tăcerea a domnit asupra împlinirii celor 70 de ani. În
primăvara-vara lui 2017, Iohannis era pe cai mari
din punctul de vedere al relațiilor externe. A fost
primul șef de stat european primit pe peluza de la
Casa Albă și a adus celorlalți lideri mesajul de
dincolo de ocean al unui Donald Trump aflat la
început de mandat. Pe 5 iunie, în timpul vizitei în
SUA, președintele României a primit premiul
„Lumina Națiunilor”, cea mai înaltă distincție
acordată de Forumul American Jewish Comitee.
Numai că, exact înainte de a pleca spre America,
președintele a promulgat legea inițiată de 32 de
parlamentari, dintre care cei mai mulți, 28, erau
liberali. Pe 6 iunie, Institutul Național pentru
Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel a
dat un comunicat foarte acid la adresa președintelui
Iohannis. Motivul este simplu, în expunerea de
motive folosită de inițiatori erau enumerate printre
numele martirilor ridicați în acea noapte și membri
sau simpatizanți ai Mișcării Legionare. Printre ei și
Mircea Vulcănescu sau Radu Gyr, nume pe care
Institutul le vînează cu plîngeri penale pe oriunde
apar, de la licee, străzi la tricouri. Anul trecut,
Iohannis nu a răspuns oficial la acest comunicat, dar
tăcerea de zilele astea arată că și-a însușit critica. Ca
o părere personală, președintele nici nu putea
proceda altfel, pentru că abia a avut parte de critici
din partea președintelui Comunității evreiești din
Europa, după nefericita declarație cu „înțelegerile
făcute cu evreii”, și relațiile cu Israelul sunt delicate,
după refuzul de a muta ambasada României de la Tel
Aviv la Ierusalim. Un mesaj de comemorare a unor
legionari îi trebuia? Evident că nu. Pe siteul oficial,
pe pagina de Facebook, președintele a tăcut legat de
această Zi națională. Colegii mei au întrebat oficial
la Administrație dacă a existat vreo manifestare de
comemorare, dar răspunsul pare să întîrzie. Cel mai
dur comunicat al Institutului Elie Wiesel de după un
act al Președinției României Pe 6 iunie 2017,
Institutul „Elie Wiesel” a dat cel mai dur comunicat
care vizează o acțiune a Președinției României. După
emiterea acestor critici, Klaus Iohannis nu a răspuns.
Iată textul de acum un an: „Conform Agerpres în 30
mai 2017 preşedintele României a semnat decretul
de promulgare a Legii pentru instituirea Zilei
naţionale de cinstire a martirilor din temniţele
comuniste. Institutul Naţional pentru Studierea
Holocaustului din România „Elie Wiesel” constată
cu îngrijorare că în expunerea de motive care a
însoţit legea pe parcursul circuitului legislativ sunt
invocate ca „martiri ai temniţelor comuniste”
persoane condamnate pentru crime de război. Acest
fapt, deşi contravine nu doar valorilor şi principiilor
democratice, dar şi legislaţiei româneşti în vigoare,
nu a stîrnit nicio reacţie publică. De asemenea, ne
exprimăm consternarea pentru faptul că iniţiatorii
legii au ales ca argument pentru promovarea acestui
proiect legislativ să citeze din Iustin Pîrvu, care în
tinereţe a activat în Mişcarea Legionară, iar mai
tîrziu a făcut apologia legionarismului şi a avut
repetate poziţii antisemite şi de negare a
Holocaustului. Alegerea parlamentarilor care au
iniţiat legea poate să creeze confuzie asupra menirii
pe care aceasta trebuie să o aibă. Comemorarea
victimelor regimului comunist din România nu
trebuie să reprezinte un prilej de reabilitare a celor
care în anii regimurilor totalitare precedente au
contribuit, din ipostaze multiple şi cu responsabilităţi
diferite, la respingerea democraţiei şi la instituirea
antisemitismului ca politică de stat.” Mircea
Vulcănescu, Radu Gyr și arhimandritul Iustin Pîrvu,
invocați de inițiatori În expunerea de motive,
inițiatorii, dorind să sublinieze lovitura grea primită
de toate elitele românești în 1948, se în treabă
retoric: „Suntem conştienţi de nume mari ca ale
părintelui Nicolae Steinhardt, pastorului Richard
Wurmbrand, episcopului greco-catolic Iuliu Hossu,
părintelui greco-catolic Tertulian Langa,
politicianului Iuliu Maniu, a poetului Radu Gyr şi a
soţiei sale sau Mircea Vulcănescu, Aurelian
Bentoiu, între mulţi alţii care au pătimit în aceste
temniţe?” De fapt, în această enumerare sunt
cuprinse nume arestate în perioada 1947-1958, nu
doar cele din 14-15 mai 1948. Tot inițiatorii
folosesc, fără a cita numele părintelui Iustin Pîrvu,
un fragment din mărturia acestuia de la arestările în
masă: „Cu vreo patru, cinci zile înainte de plecarea
din Roman, mi se arată o imagine: undeva în
întuneric, în fundul sălii, o scînteie de lumină. Şi mă
opresc, într-adevăr în realitate, după două săptămîni,
în faţa puşcăriei Aiudului. Eram legaţi la ochi şi ca
să merg către capătul sălii mi-au dat prosopul de la
ochi şi tocmai lumina aceea mi se arată mie acolo
unde caraliul deschide celula: -Intră aici, banditule!
Şi asta era scînteia şi celula mea. Şi am mai avut o
prevestire la ieşirea din puşcărie. Le-am zis
camarazilor mei: -Măi, băieţi nu murim. Fiţi atenţi,
rezistăm şi mergem înainte. Lupta se duce mai
departe. Şi într-adevăr aşa a fost.” Poate că a fost
un act de curaj, amintirea tuturor celor care au
pătimit în gulagul românesc, dar tăcerea de anul ăsta
demonstrează că a fost doar necunoaștere a
evenimentului tragic și a tuturor implicațiilor și
sensibilităților sale. Nici măcar iniţiatorii legii nu au
aprins o lumînare pentru martirii arestaţi în urmă
cu 70 de ani Acesta a fost primul an cînd ar fi trebuit
sărbătorită „Ziua naţională de cinstire a martirilor
din temniţele comuniste”, instituită printr-o lege
votată de Parlament şi promulgată de preşedintele
României în 2017. „Evenimentul Zilei” i-a contactat
pe iniţiatorii legii pentru a afla cum au marcat ziua
pe care ei au instituit-o ca sărbătoare naţională Luni,
14 mai, a fost sărbătorită pentru prima oară „Ziua
naţională de cinstire a martirilor din temniţele
comuniste”, instituită printr-o lege iniţiată de
3
deputatul PNL Daniel Gheorghe, semnată de mai
mulţi parlamentari PSD, PNL şi UNPR, şi votată de
Parlament în primăvara anului trecut. Legea a fost
promulgată de preşedintele României în data de 30
mai 2017 şi a fost publicată în Monitorul Oficial o zi
mai tîrziu.
„Potrivit prezentei
legi, sărbătorirea anuală a zilei de 14 mai poate fi
marcată de autorităţile centrale şi locale, precum şi
de instituţiile publice de cultură din ţară, prin
organizarea de comemorări oficiale, depuneri de
coroane şi alte manifestări menite să cinstească
memoria acestor martiri. Totodată, în această zi,
Societatea Română de Televiziune, Societatea
Română de Radiodifuziune şi Agenţia Naţională de
Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni
şi materiale informative despre evenimentele
petrecute în perioada prigoanei comuniste în ziua de
14 mai 1948”, scrie în textul legii 127/2017.
Principalul promotor al sărbătorii, nu a avut timp să
marcheze ziua „Evenimentul zilei” i-a contactat pe
iniţiatorii legii pentru a afla cum au cinstit ziua
sărbătorită în urma propriei lor iniţiative. Daniel
Gheorghe, iniţiatorul principal al legii, a spus
că: „Nu am organizat niciun eveniment pentru că nu
am avut timp. Nici nu am participat le vreun
eveniment, deşi ştiu că au fost mai multe autorităţi
locale şi ONGuri care au marcat această zi”. Gigel
Ştirbu, un alt parlamentar care a semnat iniţiativa
legislativă, a spus că nu a sărbătorit ziua pentru că a
fost plecat din Bucureşti. Am insistat şi i-am spus că
ziua putea fi marcată oriunde în România. „De pe
drum nu am putut sărbători această zi”, a venit
răspunsul deputatului PNL. Florica Cherecheş,
deputat PNL provenit din judeţul Bihor, este un alt
iniţiator al legii. „Sunt iniţiative pe care le semnez
pentru că mi se par oportune, dar nu înseamnă că
sunt iniţiator principal. La această lege am fost co-
semnatar. Nu am marcat această zi în vreun mod
special pentru că am fost de dimineaţă pînă seara în
Parlament”, a explicat alesul liberal. Am insistat şi
am întrebat dacă a aprins vreo lumînare pentru cei
comemoraţi în ziua de 14 mai: „Nu, nici lumînări nu
am aprins că am fost pînă seara în Parlament. Dar
în urmă cu o săptămînă, la tîrgul Gaudeamus de la
Oradea, ştiu că s-au lansat două cărţi pe această
temă”. „Şi dumneavoastră aţi participat la lansarea
acelor cărţi?”, am insistat. „Eram şi eu la
Gaudeamus în timp ce erau lansate”, a fost răspunsul
deputatului.

Iniţiator al legii: „Nu ştiu despre
ce este vorba” Un alt iniţiator al legii este deputatul
Ovidiu Raeţchi. Nici el nu a marcat în vreun fel
această zi. „Avem, de trei ani, o problemă de
legislaţie. Pentru astfel de manifestări organizate de
autorităţile locale sau alte instituţii, invitaţiile
pentru a depune coroane de flori vin la preşedintele
Camerei Deputaţilor şi el deleagă deputaţi pentru
aceste manifestări”, a explicat deputatul PNL.
„Şi dumneavoastră nu puteţi depune
o coroană la un monument ca deputat dacă nu aveţi
această delegare?”, am insistat. Răspunsul
deputatului a fost că „nu”. L-am contactat şi pe
purtătorul de cuvînd al PNL, Ionel Dancă, în
contextul în care legea a fost iniţiată, în 2016, de mai
mulţi parlamentari liberali. „La nivel central, PNL
nu a organizat niciun eveniment. După cum ştiţi
preşedintele partidului, Ludovic Orban, este plecat
într-o vizită în străinătate (Germania –n.r.). Dar este
posibil ca la nivel local să fi fost organizate
evenimente în acest sens”, a spus Dancă. L-am rugat
să dea exemple de astfel de evenimente la nivel
local. A promis că se interesează şi revine cu un
telefon. Pînă la închiderea ediţiei, purtătorul de
cuvînt nu a mai dat niciun semn de viaţă. Singurul
iniţiator al legii din partea PSD este deputatul de
Teleorman Valentin Boboc. Aceasta a părut chiar
contrariat de întrebarea dacă a marcat în vreun fel
ziua de 14 mai: „Nu. Nu ştiu despre ce este vorba.
Dar ştiu că joi este ziua evreilor”. I-am explicat că
este printre iniţiatorii legii. Nici măcar aşa nu părea a
şti despre ce este vorba cu această zi. L-am întrebat
dacă la „ziua evreilor” va participa. „Dar care este
problema cu ce fac eu sau nu fac?”, a fost răspunsul
deputatului. Administraţia prezidenţială şi TVR nu
au răspuns solicitărilor EVZ În legea 127/2017 se
specifică faptul că Societatea Română de
Televiziune „va difuza, cu prioritate, emisiuni şi
materiale informative despre evenimentele petrecute
în perioada prigoanei comuniste în ziua de 14 mai
1948”. A solicitate informaţii de la TVR despre
emisiunile difuzate luni în memoria acestei zile, dar
pînă la închiderea ediţiei nu am primit niciun
răspuns. Am solicitat şi Administraţiei Prezidenţiale
să specific dacă luni a fost marcată în vreun fel
această zi naţională, dar, de asemenea, nu am primit
4
niciun răspuns pînă la închiderea ediţiei. Avocatul
Poporului, singura instituţie cu mesaj preluat de
Agerpres Legea indică Agerpres ca una dintre
instutiţiile care în ziua de 14 mai ar trebui să
difuzeze materiale speciale despre victimele
închisorilor
comuniste. Numai că pe
Agerpres singura referinţă de luni la această zi
naţională este un mesaj transmis de Avocatul
Poporului, Victor Ciorbea. „Aceste persoane,
catalogate ca „duşmani ai poporului” au fost,
aşadar, încarcerate, multe ucise, iar familiile lor
hărţuite, batjocorite şi supuse unui tratament regim
special. Abuzurile Securităţii nu au cunoscut limite:
intelectuali de marcă ai ţării au fost daţi afară din
facultăţi pentru că erau cu origine nesănătoasă şi
trimişi în posturi de muncitori necalificaţi, preoţii fie
au fost lichidaţi, fie deportaţi în lagăre de
concentrare, profesori, medici, politicieni sau ţărani
s-au trezit peste noapte arestaţi, supuşi torturilor şi
trimişi în închisoare”, a menţionat Victor Ciorbea.
POATE NU ȘTIȚI CE-AU SĂRBĂTORIT
UNGURII PE 15 MARTIE !
Ca să-ți dai seama de nivelul culturii unui popor
merită să vezi și ce sărbătoresc ei.
Ungurii, la 15 Martie, sărbătoresc Revoluția de la
1848, cînd:
- conduși de un slovac - Kossuth,
- au luptat sub comanda unui general polonez -
Bem,
- cînd capitala Ungariei era
in Slovakia la Bratislava,
- inspirați de versurile lui Sándor Petőfi, mai bine
zis Alexander Petrovič, căci era si el slovac
- cu un consilier pianist evreu George
Lichtenstein,
- să obțina independenta Ungariei de sub regimul
imperial austriac,
- menținînd însă în hotarele Ungariei teritorii și
populatii românesti, sîrbe, croate, slovace și cehești.
Ce era unguresc în toată aceasta afacere care a
fost înăbușită de trupele rusești?
Cum poți să sărbătorești înfrîngeri?
2062 (6464 A.N.O) DE ANI DE LA
ASASINAREA REGELUI GET ION I
BUREBISTA, DE CĂTRE ZALMOXIENII
DECAINEUS, SCORILO, COSTISO ȘI PREDA
ÎN TEMPLUL (TOEX) DE LA ALUNIȘ
(COZIA)
... crimă care a însemnat începutul sfîrșitului
Ramaniei, divizarea Țării în 5 regate, intensificarea
sacrificiilor umane, promovarea unei politici pro-
iudaice (atoniste) la nord de Ia nord de Istru,
manoperă care a dus în final la cucerirea Daciei
Molohiene de către trupele auxiliare (siriene și
nubidiene) - 15 Gustar 107 A. C. - ale imperiului
roman și distrugerea culturii și civilizației atlanto-
ramane în Carpați precum și transferul
creștinismului carpatin în Aram, locul mîrlănirii
adevăratei credințe a europene.
Gh.B.
ADEVĂRATA ISTORIE A BASARABIEI,
HĂRȚILE MOLDOVEI DE-A LUNGUL
TIMPULUI SI NEGAREA
OCUPAȚIEI RUSEȘTI
Ocupaţie moldovenească: negarea
ocupaţiei ruseşti. Chiar va dispărea Moldova dacă se
va afirmă – adevărul – că Rusia a ocupat estul
Moldovei în 1812?! Lipsă de logică e puţin spus…
Celor care se lasă buimăciţi de dondăneala anti-
moldovenilor le propun un exerciţiu de imaginaţie:
 Dacă hoarda de slujbaşi ai Rusiei neagă faptul
ocupaţiei ruseşti din 1812, cum explică ei
retrocedarea în 1856 către Moldova a celor trei
judeţe sudice – Cahul, Bolgrad şi Ismail? O
consideră ocupaţie? Ocupaţie moldovenească a
pămînturilor moldoveneşti?
 Dacă Rusia n-a ocupat estul Moldovei în 1812,
reiese că nici Austria n-a ocupat nord-vestul
Moldovei în 1774? Şi nici turcii n-au ocupat Chilia
şi Cetatea Albă în 1484? Adică oricine năvălea peste
moldoveni şi le răpea pămînturile, o făcea cu acordul
moldovenilor?!
 Cum s-ar fi manifestat aşa-zişii „statalişti” dacă
statul de dincolo de Prut s-ar fi numit azi Moldova?
(pauză de gîndire)
Răspunsul la ultima întrebare e cît se poate de
simplu şi e luat din istoria de care se tem „fruntaşii”
zilei: situaţia dată a existat!
Începînd cu 1812, statul de dincolo de Prut s-a
numit Moldova, iar ruşii au inventat o altă ţară –
Basarabia, populată desigur cu basarabeni.
Aşa că „poporul moldovenesc” pe care se avîntă
să-l reprezinte astăzi tot felul de lepadaturi, ar fi fost
azi „poporul basarabean” cu limba corespunzătoare
– „basarabeană”. Oricîtă românofobie ar clocoti în
indivizii în cauză, aceştia înţeleg foarte bine (sper)
că de n-ar fi fost gura de aer naţional dintre anii
1918 şi 1940, azi n-am mai fi moldoveni.
Demonstraţia e aproape, e dincolo de Nistru!
Orice eveniment istoric este complex în sine.
Complexitate pentru înţelegerea căreia este
obligatorie raportarea şi la alte evenimente istorice
(şi ele complexe în sine), la prima vedere separate,
dar care relevă un tablou, peste secole, unitar.
Hărţile de mai jos indică schimbările hotarelor
Moldovei începînd cu domniile urmaşilor lui Ştefan
cel Mare pînă în prezent.
Concluzia principală care rezultă din istoria
5
modificărilor teritoriale prin care a trecut statul
Moldova este că pe tot parcursul existenţei sale, Ţara
Moldovei, în hotarele ei tradiţionale recunoscute, a
avut toate pămînturile libere şi conduse de
moldoveni doar de patru ori (perioadele medievale
sunt aproximative):
1. între 1426 şi 1436
2. între 1465 şi 1484
3. între 1918 şi 1940
4. între 1941 şi 1944
Un total de numai 54 de ani de integritate statală
moldovenească!
Dar „idealul” născut de domniile lui Alexandru cel
Bun şi Ştefan cel Mare a persistat în timp, şi, deşi
istoria n-a fost deloc blîndă cu Moldova, moldovenii
au reuşit, pentru o scurtă perioadă ce-i drept, să
aducă toate pămînturile moldoveneşti în cadrul
propriei ţări – România.
Tradiţional, hotarele Moldovei sunt Carpaţii,
Nistrul, Dunărea şi Marea Neagră.
Odată cu înfrîngerea de către otomani a armatei lui
Ştefan cel Mare în 1484, sud-estul Moldovei începe
să fie administrat direct de către turci, spre deosebire
de restul Moldovei asupra căreia îşi vor manifesta
doar suzeranitatea.
Astfel, întîi ţinuturile Chiliei şi Cetăţii Albe, iar
mai apoi şi cel al Tighinei sunt transformate în
raiale, teritorii în care se aplicau legile otomane şi în
care staţionau permanent trupe ale sultanului.
În teritoriul rămas sub controlul domnitorilor
Moldovei se aplicau legile locului, moschei nu
puteau fi construite, iar prezenţa militară a turcilor
nu era permanentă. Totuşi ţara era vasală, bir se
plătea, iar domnii trebuiau confirmaţi de sultan.
La începutul secolului al 18-lea, în urma
conflictelor militare tot mai dese cu Imperiul Rus,
dar mai ales după trădarea din 1711 a lui Dimitrie
Cantemir, Poarta Otomană formează o nouă raia, în
ţinutul Hotinului.
În 1774 Imperiul Austriac (al Habsburgilor) ocupă
nord-vestul Moldovei, pe care începe să-l
denumească Bucovina.
În 1792 Rusia devine vecin cu Moldova. După
ocuparea litoralului nordic al Mării Negre, Imperiul
Rus începe colonizarea acestuia în special cu
velicoruşi, a cărei consecinţă se resimte şi azi (sudul
rusofon al Ucrainei).
După ce în 1792 a ocupat teritoriile estice ale
Statului Polono-Lituanian, Rusia ocupă în 1793 şi
restul teritoriului acestuia, aflat în vecinătatea
Moldovei.
Pe 16 mai 1812 Rusia ocupă estul Moldovei.
Intenţia Imperiului Rus a fost anexarea ambelor
principate române, ca mai apoi să insiste doar pe
anexarea întregii Moldove, după – pe anexarea
Moldovei dintre Siret şi Nistru, iar odată cu creşterea
pericolului napoleonian să ajungă să ceară doar
ţinuturile moldoveneşti aflate sub conducerea directă
a turcilor, adică Hotinul, Tighina, Cetatea Albă şi
Chilia.
 Însă în rezultatul manevrelor diplomatice Imperiul
Rus pune mîna şi pe ţinuturile aflate sub controlul
domnilor moldoveni (Soroca, Orhei, Lăpuşna,
Tigheci şi cea mai mare parte a ţinutului Iaşi). La fel
ca în cazul anexării nord-vestului Moldovei de către
austrieci, anexarea jumătăţii răsăritene a Moldovei s-
a făcut cu încălcarea normelor internaţionale, prin
cedarea unui teritoriu vasal (autonom).
Spre deosebire de statutul pe care îl avea Moldova
în calitatea sa de vasal al turcilor (legi proprii, limbă
proprie, biserică proprie), pămînturile moldoveneşti
ocupate de ruşi sunt integrate complet în imperiul
rus, legile locale fiind înlocuite de cele ruseşti, limba
rusească devine singura oficială, biserica
moldovenilor este trecută ilegal în subordinea celei
ruseşti.
În 1856, ca urmare a înfrîngerii suferite
în Războiul Crimeii, Rusia este obligată să
retrocedeze Moldovei judeţele Cahul, Bolgrad şi
Ismail.
În 1859 Moldova şi Muntenia se unesc sub
conducerea domnitorului moldovean Alexandru Ioan
Cuza.
Un lucru extrem de important pe care îl omit
intenţionat anti-moldovenii aflaţi în slujba Rusiei
este că Unirea din 1859 a fost făcută şi de
moldovenii din stînga Prutului, din actuala
Republică Moldova – Cahul, şi de moldovenii din
sudul Basarabiei, din actuala regiune Odesa a
Ucrainei – Ismail şi Bolgrad, dar şi de moldovenii
din nordul ocupat al Moldovei, azi în regiunea
Cernăuţi a Ucrainei – Herţa.
Actul Unirii Moldovei şi Munteniei a fost expresia
voinţei tuturor moldovenilor liberi şi a fost singura
cale de a rezista în faţa ambiţiilor expansioniste ale
ruşilor.
În urma războiului cu turcii din 1877-1878, Rusia
re-anexează judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail, fiind
de acord cu trecerea Dobrogei sub controlul
României.
Deşi schimbul respectiv pare a fi echitabil, atît
teritorial, cît şi economic, faptul că Rusia a oferit un
teritoriu ce nu-i aparţinea – Dobrogea – în schimbul
altui teritoriu care la fel nu era al ei, este elocvent în
privinţa politicii duse de Rusia.
În acelaşi fel Rusia a procedat şi după al doilea
război mondial cînd a acordat
Lituaniei şi Poloniei teritorii asupra cărora nu avea
niciun drept. În privinţa celor trei judeţe
moldoveneşti re-ocupate de ruşi a mai contat şi
faptul că administrarea Dobrogei ca o exclavă nu era
convenabilă, dar şi faptul că Rusia nu admitea
retrocedarea teritoriilor pe care le-a ocupat cîndva.
După ce la 24 ianuarie 1918 Republica
Democratică Moldovenească, în hotarele
pămînturilor moldoveneşti ocupate de ruşi în 1812,
şi-a declarat independenţa faţă de Rusia (lucru la fel
ignorat de ţipătorii pro-ruşi), la 27 martie 1918
moldovenii dintre Prut şi Nistru decid să se unească
cu România, care la acea dată însemna, practic, doar
6
vestul Moldovei.
În condiţiile în care sudul României, Muntenia şi
Dobrogea, era ocupat de armatele Austro-Ungariei,
Germaniei şi Bulgariei, regele, guvernul şi armata s-
au retras în Moldova, Iaşiul devenind capitală. Cu
atît e mai grăitoare voinţa moldovenilor din stînga
Prutului de-a reveni în hotarele fireşti, cu cît situaţia
în care se afla România era de-a dreptul
dezastruoasă.
Or, moldovenii basarabeni au preferat unirea cu o
ţară înfrîntă în război, ocupată de inamic, obligată să
plătească despăgubiri, cu o societate alarmată de
consecinţele pierderilor suferite, decît să rămînă într-
o Rusie în care bolşevicul Lenin promitea marea şi
sarea.
Iar celor care contestă Unirea din 27 martie 1918,
le recomand să privească atent harta. Moldova
ocupată de ruşi s-a unit cu Moldova liberă !
La 28 noiembrie 1918 Congresul general al
Bucovinei (nord-vestul Moldovei istorice)
votează „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a
Bucovinei în vechile ei hotare pînă la Ceremuş,
Colacin şi Nistru, cu Regatul României”. E de
remarcat menţinerea capitalei României la Iaşi, deşi
trupele ocupante austro-ungare, germane şi bulgare
au părăsit ţara.
Astfel pentru prima dată după 1484, în 1918 toate
pămînturile Moldovei s-au unit într-un stat propriu,
liber şi independent.
În 1924 ruşii, plănuind re-ocuparea Moldovei
dintre Prut şi Nistru, denumită de ei Basarabia,
crează în cadrul Ucrainei sovietice aşa-
zisa RASSM (Republica Autonomă Sovietică
Socialistă Moldovenească). A se observa teritoriul
întins pe care îl avea acestă entitate în raport cu
Transnistria sovietică de mai tîrziu şi centrul aflat la
Balta faţă de Tiraspol.
Pe 28 iunie 1940 URSS ocupă estul şi nordul
Moldovei (Basarabia şi partea de nord a Bucovinei,
dar şi ţinutul Herţei).
Ocupanţii ruşi formează aşa-zisa RSSM
(Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) din
fostele judeţe interbelice Soroca, Bălţi, Orhei,
Lăpuşna, Tighina şi Cahul plus o fîşie îngustă de
pămînt de pe malul Nistrului din cadrul fostei
RASSM.
Teritoriul fostelor judeţe Hotin, Ismail, Cetatea
Albă, Cernăuţi, Storojineţ şi Rădăuţi, dar şi partea
estică a RASSM au fost incluse în Ucraina Sovietică
(RSSU).
În 1941 România recuperează teritoriile ocupate de
sovietici în 1940, continuînd să înainteze şi peste
Nistru. În teritoriul dintre Nistru şi Bugul de Sud,
ocupat de armata română şi de aliaţii germani, a fost
instituită o administraţie românească.
În 1944 URSS re-ocupă teritoriile moldoveneşti
ocupate în 1940, modificînd hotarele RSSM, dar
lăsînd pămînturi moldoveneşti în cadrul Ucrainei.
Pe 27 august 1991 Republica Moldova îşi declară
independenţa faţă de URSS.
 Din fostele raioane ale RASSM, Tighina şi cîteva
sate de pe malul drept al Nistrului, Rusia formează
aşa-zisa Pridnestrovie, un stat-marionetă. Cîteva
localităţi de pe malul stîng rămîn loiale Chişinăului,
atrăgînd de peste 20 de ani furia separatiştilor de la
Tiraspol.
Deşi formal independentă, Republica Moldova
rămîne şi azi, după 20 de la ieşirea din URSS, un stat
ocupat de ruşi, atît militar, cît mai ales politic
şi economic.
Dar şi religios, prin existenţa Mitropoliei ruseşti
conduse de Vladimir Cantarean. În ce priveşte
această grupare anti-moldovenească de clerici
trebuie precizat un amănunt: ei îşi zic Mitropolie a
întregii Moldove!
Conform logicii fireşti acest lucru ar însemna
următoarele:
1) Ruşii nu recunosc existenţa moldovenilor din
afara Republicii Moldova, implicit nici a Mitropoliei
Moldovei şi Bucovinei, adevărata Biserică a
moldovenilor, sau 2) Ruşii consideră că jurisdicţia
lor se extinde pînă la Carpaţi, sau 3) Ruşii habar n-
au de altceva decît de ei înşişi, denumind Mitropolia
rusească din Chişinău după modelul moscovit "REFLECŢIILE ONCOLOGULUI
(Patriarhia Întregii Rusii). BRAZILIAN DRAUZIO VARELLA",
Această uniune de preoţi, apărută odată cu CÎŞTIGĂTOR AL PREMIULUI NOBEL ÎN
ocupaţia rusească din 1812, cînd un cleric, G. MEDICINĂ.
Bănulescu-Bodoni, proslăvit azi de clericii
succesori, pleda pentru ruperea din cadrul DEFINIȚII:
Mitropoliei Moldovei, contrar normelor canonice 1. Vîrsta a Treia începe oficial la 60 de ani şi se
bisericeşti, a eparhiilor moldoveneşti ocupate de presupune că se termină la 80, dar nu este un
Rusia, a slujit şi continuă să slujească stăpînului- consens.
patriarh de Moscova, prin extensie – statului rus… 2. Vîrsta a Patra sau Bătrîneţea începe la 80 de ani şi
Atitudinea ruşilor faţă de infima Moldovă şi faţă de se termina la 90.
istoria ei este de înţeles. Ei au istoria lor. Şi 3. Longevitatea începe la 90 şi se termină cînd mori.
conducători care să le bage bine în cap că odată cu
admiterea ocupaţiei Moldovei din 1812, vor fi BĂTRÎNEȚE SĂNĂTOASĂ
nevoiţi, automat, să recunoască şi ocupaţiile din 4. Nimeni nu este sănătos după 50 de ani. Sănătoşi
1940 şi 1944. sunt tinerii; bătrînii au mereu una sau mai multe
Dar ce-o fi în mintea „moldovenilor”?!!… indispoziţii care sunt proprii vîrstei.
Privind retrospectiv istoria zbuciumată a Moldovei 5. Despre ce este vorba atunci, este de a îmbătrîni
se poate afirma cu certitudine că: sănătos, adică, cu indispoziţiile controlate şi fără
 de ocupaţia turcească am scăpat. complicaţii.
 de ocupaţia austriacă am scăpat.
Dar cînd scăpăm de ocupaţia rusească?! GENETICA
Post-scriptum: Toţi cei care-şi zic „patrioţi”, 6. Dacă vrei să ştii cît vei trăi şi cum vei ajunge la
„statalişti”, „pragmatici”, „roşii”, „mai roşii”, „rozi”, vîrsta asta, uită-te şi aminteşte-ţi de părinţii tăi.
„de stînga” etc. şi care admit ocupaţiile ruseşti, dar Moştenirea genetică este fundamentală pentru a
cu precizarea că ruşii, pe lîngă războaie, foamete, stabili un pronostic al vieţii. Cine a avut cancer sau
deportări, crime, deznaţionalizare, au adus infarct înainte de 60 de ani îl va transmite prin gene
moldovenilor şi foloase de genul construirii şcolilor, copiilor lor, pentru că aceştia vor avea mai mari
spitalelor, uzinelor de tot felul, pot fi numiţi oricum, probabilităţi să dezvolte aceleaşi boli. Logic,
dar nu moldoveni. Nici măcar mancurţi. Aceşti dezvoltarea unei boli cronice implică prezenţa
indivizi sunt slujbaşi conştienţi ai Moscovei. Şi multor factori, dar genetica este doar unul din ele
nimic mai mult.
Chiar n-au avut ori să nu fi fost moldovenii NU EXISTĂ ATAC GRATUIT
capabili să-şi construiască şcoli, spitale şi industrie 7. “Suntem ceea ce mîncăm” spun naturiştii şi nu le
dacă nu năvăleau (şi rămîneau) ruşii în 1812, în lipseşte dreptatea. Dacă în afară de genetica
1940 şi 1944?!… defavorabilă îţi mai pui şi 3-4 linguriţe de zahăr la
fiecare cafea pe care o bei, savurezi toate pieile de

7
pui fript şi te răsfeţi cu şorici de porc ca aperitiv la
sfîrşit de săptămînă, ţi-ai transformat arterele în
canale înfundate. Adică, nu vei avea bună circulaţie,
bună oxigenare, ceea ce va echivala cu moartea
celulară, sau altfel spus, îmbătrînire accelerată sau
prematură.
8. În consecinţă, dacă vrei să ai o bătrîneţe
sănătoasă, începînd de la 50 de ani ai grijă de
alimentaţia ta şi nu mai mînca “chimicale”, nu mai
face excese de grăsime. Un bun mic dejun, un prînz
bun şi o cină uşoară sunt cheia pentru echilibrul tău
interior.
TRĂIASCĂ ÎNGHIȚITURA
9. Partenera cu dieta este băutura. Înlătură toate
băuturile gazoase, astea le pot bea tinerii şi cu
măsură, noi nu. Toate aceste lichide au carbonat de
sodiu, zahăr şi cofeină. La vîrsta noastră aceste
substanţe biciuiesc pancreasul şi ficatul pînă le
distrug. Bea mai bine limonadă, sucuri. Pînă şi berea
este de preferat că se face cu apă fiartă, are
componente naturale şi nu are sodiu
10. Pe de altă parte este destulă evidenţă clinică
care demonstrează că un consum moderat de alcool
după 50 de ani îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi are
trei efecte clare: vasodilatator coronarian,
diminuează colesterolul şi este un sedativ moderat.
La tine acasă şi cînd nu ai nevoie să şofezi, ia o
înghiţitură. Licorile cele mai recomandate sunt
whisky-ul, vinul roşu şi o ţuica pură.
11. În loc să iei o nitroglicerină pentru a dilata
arterele, sau statine pentru a scădea colesterolul, sau
valium pentru a te calma, reuşeşti toate astea cu o
bună înghiţitură. Și dacă o faci în compania
persoanelor pe care le iubeşti, efectul se dublează.
Acum bine, doar o atenţionare: consum moderat
înseamnă unul sau două pahare, pentru că dacă îţi
petreci astfel toată ziua, efectul este exact invers şi te
vei omorî mai repede decît îţi imaginezi.
DEASEMENEA NU TREBUIE SA FII RIGUROS
12. Asta vrea să spună că toate aceste reguli sunt
bune, dar fără să exagerezi şi mai ales fără să
dogmatizezi. Dacă faci un grătar pentru familia ta
sau prieteni, nu veni cu “eu nu mănînc cîrnaţi pentru
că sunt foarte graşi” sau “medicul meu mi-a spus să
nu beau mai mult de două pahare şi gata”.
13. Nimic nu poate înlocui bucuria şi plăcerea de a
împărtăşi cu cei care te iubesc; nu există grăsime
sau pahar care nu se pot metaboliza într-o seară bună
de distracţie. Mecanismele de compensaţie ale
corpului nostru sunt încă, puţin cunoscute, dar se
întîmplă aşa: dacă te distrezi cu adevărat, “păcatul
mortal” dietetic se transformă în “păcat care se
iartă”.
NIMENI NU ÎMI VA LUA PLĂCEREA DE
DANSATOR
14. Asta este absolut sigur, pentru că tot ce mănînci
şi bei îţi vor lăsa urme şi ca portretul de Dorian
Gray, corpul tău va arăta ca la bătrîneţe. Nopţile de
8
petrecere, atacurile, excesele de toate tipurile vor
face viaţa de bătrîn foarte dizgraţioasă.
Şi nu numai ţie,
15. ci şi familiei tale.
PIERDERILE
16. Principala nenorocire pentru un bătrîn este
singurătatea. Obişnuit este că perechile nu ajung la
bătrîneţe împreună; întotdeauna cineva se duce
primul, cu tot ceea ce dezechilibrează statu quo care
susţinea componentele perechii. Văduvul sau văduva
încep să fie o greutate pentru familia lui.
17. Recomandarea mea personală este să încercaţi
să nu pierdeţi –atît timp cît aveţi luciditate –
controlul vieţii voastre. Asta înseamnă, de exemplu:
eu decid cînd şi cu cine ies, ce mănînc, cum mă
îmbrac, pe cine sun, la ce oră mă culc, ce citesc, cu
ce mă distrez, ce cumpăr, unde trăiesc, etc. Pentru
că, atunci cînd nu poţi face toate astea, te vei
transforma într-un om greu de suportat, un bolovan
pentru viaţa celorlalţi.
SUFICIENT
18. Nu mai am timp, lucrul mă cheamă şi am scris
asta într-o mică pauză de 30 de minute. Sper ca să vă
fie de folos.
Acestea sunt: „Reflecţiile oncologului brazilian
Drauzio Varella”, cîştigător al Premiului Nobel în
Medicină.
LIMBA DACILOR ÎȘI DEZVĂLUIE
SECRETELE
Care sunt cele mai ciudate cuvinte păstrate de la
strămoşii noştri
Peste 160 de cuvinte din actualul dicţionar al
limbii române îşi au originea în fondul geto-dacic,
potrivit unor lingvişti şi filologi. Multe dintre ele
sunt puţin cunoscute publicului larg, sunt folosite
rar, iar altele şi-au schimbat de-a lungul timpului
însemnătatea.
Românii au moştenit numeroase cuvinte provenite
din fondul lingvistic al poporului care în urmă cu
două milenii a trăit pe actualul teritoriu al ţării, au
fost de părere lingvişti şi filologi renumiţi ca Ariton
Vraciu, Ioan Iosif Rusu sau Bogdan Petriceicu
Haşdeu. Oamenii de ştiinţă au identificat peste 160
de termeni despre care susţin că provin din limba
vorbită de geto-daci. Şi aceasta chiar dacă sunt
puţine dovezi că dacii ar fi folosit scrierea, iar cele
existente sunt contestate sau stîrnesc controverse.
Lingvistul George Pruteanu a cuvintele autohtone,
arhaice, în patru categorii: cuvinte considerate
autohtone de Bogdan Petriceicu Haşdeu, în
„Etymologicum Magnum Romaniae”, cuvinte
autohtone care au un corespondent de origine indo-
europeană în albaneză, listate de Ioan Iosif
Russu, cuvinte autohtone fără corespondent în
albaneză, listate de I. I. Rusu şi cuvinte considerate
autohtone de Ariton Vraciu.
 Multe dintre acestea sunt puţin cunoscute
publicului larg. Iată cîteva dintre ele:
Abeş. Înseamnă „pre lege, pe cinste, pe credinţă”,
afirma Bogdan Petriceicu Haşdeu, în volumul
Etymologicum Magnum Romaniae. „Albanezii şi
românii l-au moştenit deopotrivă, unii în Epir,
ceilalţi în Dacia, din substratul ante-roman tracic.
Românii adăugîndu-i prepoziţiunea a = a d,
bănăţeanul abeş vrea să zică literalmente: „ad
fidem”. După cum la români cuvîntul s-a păstrat
numai în Banat, tot aşa la albanezi nu-l mai conservă
astăzi decît dialectul toschic, nu şi cel gheghic”,
informa lingvistul.
Aghiuţă. Este numele comic al diavolului, dar ar fi
putut fi folosit ca nume pentru o zeitate a dacilor
informa Haşdeu. „O adevărată analogie pentru
tranziţiunea logică „sfînt = drac ” se înfăţişează
numai atunci cînd un popor îşi schimbă religiunea
cea veche pe o alta nouă. Zeii de mai-nainte scad
acum în ierarhie la treaptă de sfinţi mărunţei, sau
chiar devin demoni. Dacă dară tot aşa s-ar fi născut
românul Aghiuţă, ar urma atunci nu un împrumut
modern din grecul „sînt”, ci existinţa unui Ag-, ca
nume de zeitate, în panteonul autohton al Daciei.
Mitologia dacică, şi cea tracică în genere, e prea
puţin cunoscută. Este sigur însă că la albanezi,
posteritate directă a tracilor, în cîntecele lor cele mai
vechi, după dialectul gheghic, Ago, articulat Agoš
însemnează „Dumnezeu”. Ague, sub forma redusă
gue, se regăseşte la sîrbi cu sensul de element
diabolic, „şearpe”, „balaur”, „drac”, şi se regăseşte
tocmai ca un împrumut de la români, căci nici într-
unul din dialectele slavice nu se află. Este dară
aproape sigură originea dacică”, afirma B.P. Haşdeu.
Barbă cot. Este un cuvînt de origine dacică, afirma
Haşdeu, în „Etymologicum Magnum Romaniae”.
Potrivit definiţiei dată de Lazăr Şăineanu, în
Dicţionarul universal al limbei române, barbă-cot
este „un pitic răutăcios cu statul de o palmă şi barba
de un cot; călare pe un iepure şchiop, el cutreeră
lumea sub-pămînteană (în poveştile populare)”. Mai
este cunoscut sub numele de „Statu-palmă-barbă-
cot”.
Burtucă. Înseamnă „copcă, gaură în gheaţa unei
ape”. Este un cuvînt rar, despre care Haşdeu afirmă
că provine din limba dacilor.
Năsărîmbă. Înseamnă, potrivit dicţionarului
explicativ al limbii române, boroboaţă, farsă, festă,
ghiduşie, glumă, ispravă, năzbîtie, năzdrăvănie,
păcăleală, păcălitură, pocinog, poznă, şotie,
ştrengărie, trăsnaie, iar Bogdan Petriceicu Haşdeu îi
plasează originile în fondul lingvistic al strămoşillor
noştri.
Sarmizegetusa. A apărut în antichitate în variantele
Zarmizeghéthousa, Sarmireg, Sarmizge, Zarmitz,
Sarmazege, Sarmizege etc.
Potrivit lingviştilor, toponimul ar putea fi unul
dacic, dar a fost păstrat doar în variate forme
fonetice ale limbilor greacă şi latină. Potrivit
istoricilor, numele este compus din două părţi zermi
9
(stîncă, înălţime) şi zeget (palisadă, cetate), iar între
date sunt „cetatea de pe stîncă”, „Cetatea înaltă”,
„Cetate de palisade”. Istoricul Vasile Pîrvan arăta că
numele aşezării indica sacralitatea acesteia, faptul că
Sarmizegetusa era o cetate a regilor.
Jilţ (jelţ). Provine din cuvîntul dacic sil, afirma
Haşdeu, şi însemna pîrîu.
„Jelţ, această caracteristică denumire curat olteană
a păraielor, pe care în deşert o veţi căuta în restul
Munteniei, în Ardeal sau în Moldova, ne oferă o
formă modernizată a cuvîntului. Nu mai departe
decît în secolul XVI se zicea încă jilţ, pe cînd tot
atunci Jiul se chema Jil. Astfel vorba dacică sil,
devenită jil printr-o lege de preferinţă a fonetismului
român, trăieşte pînă-n momentul de faţă în Oltenia,
şi-apoi numai acolo, în deminutivul jilţ, contras din
jiluţ”, scrie Bogdan Petriceicu Haşdeu.
Lista cuvintelor cărora lingviştii le-au atribuit
origini dacice cuprinde următorii termeni:
A: abeş, Abrud, abur, acăţa, adămană, ademeni,
adia, aghiuţă, aidoma, ală, alac, aldea, ameţi, amurg,
anina, aprig, argea, Argeş, arunca, azugă.
B: baci, baier, baligă, baltă, bară, Barbă-cot, barză,
bască, batal, băga, băiat, bălan, balaur, beregată,
boare, bordei, bortă, brad, brînduşă, brînză, brîu,
brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan,
burtă, burtucă, burtuş, butuc, butură, buză.
C: caier, caţă, căciulă, căpuşă, căpută, cătun,
cioară, cioban, cioc, ciocîrlie, ciomag, cîrlan, cîrlig,
codru, copac, copil, creţ, cruţa, cujbă, culbec, curma,
curpăn, cursă, custură,
D: darari, daş, dărîma, deh, deretica, descăţa,
descurca, dezbăra, desghina, dezgauc, doină, don,
dop, droaie, dulău.
F: fărîmă.
G: gard, gata, gălbează, genune, ghes, ghiară,
ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel,
gordin, gorun, grapă, gresie, groapă, grui, grumaz,
grunz, gudura, guşă.
H: hojma.
I: iazmă, iele.
Î: încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema.
J: jilţ.
L: leagăn, lepăda, lespede, leşina.
M: mal, maldac, mazăre, măceş, mădări, măgură,
mălai, mărcat, mătură, melc, Mehadia, mieru, mire,
mistreţ, mişca, mînz, morman, mosoc, moş, moţ,
mugure, munună, murg, muşat.
N: năpîrcă, năsărîmbă, niţel, noian.
O: ortoman.
P: păstaie, păstra, pînză, pîrîu, prunc, pururea.
R: raţă, ravac, răbda, reazem, ridica, rîmfă, rînză.
S: spînz, stăpîn, stărnut, sterp, stejar, steregie,
stînă, străghiată, strepede, strugure, strungă,
sugruma, suguşa, şale, şiră, şopîrlă, şoric, şut,
scăpăra, scrum, scula, scurma, sîmbure, sîmvea,
sarbăd, Sarmisegetuza.
T: tare, traistă, tulei,
Ţ: ţap, ţarc, ţarină, ţăruş, ţundră, ţurcă.
 U: uita (a se), undrea, urca, urcior, urdă, urdina,
urdoare.
V: vatră, vătăma, vătui, viezure, viscol,
Z: zară, zăr, zburda, zestre, zgardă, zgîria, zgîrma,
zimbru zîrnă.
Toponimele arhaice
De asemenea, din fondul lingvistic al strămoşilor
noştri fac parte, potrivit unor istorici, toponimele:
Alutus, Aloutas – Olt, Amutrion, Amutria – Motru,
Argessos, Ordessos – Argeş, Crisus – Criş,
Hyerassus, Tiarantos, Gerasus, Seratos – Siret,
Istros, Donaris – Dunărea, Maris, Marisos – Mureş,
[B]useos – Buzău, Naparis – Ialomiţa, Patissus,
Pathissus, Tisia – Tisa, Pyretus, Pyretos, Pyresos,
Porata – Prut, Rabon – Jiu, Samus – Someş, Sargetia
– Strei, Tyras – Nistru, Tibisis – Timiş. Azizis,
Acmonia, Acidava, Albac, Altinum, Ampelum,
Bersovia (Berzobis), Degis — antroponim, Dicineus
— antroponim, Decebalus—antroponim, Dierna,
Dinogessia, Ditugentus — antroponim, Durpaneus
— antroponim, Drobeta,— „Turnu Severin”, Tapae,
Tur(i)dava, Scorylo, Siosto, Potaissa, Sacidaba şi
multe altele. Conform unor istorici medievali, dacii
erau buni cunoscători ai plantelor medicinale, iar din
vremea lor s-au păstrat aproape 80 de denumiri dace
de plante. sursa: timesnewroman.ro
FOLOASELE INCREDIBILE ALE CÎNEPEI
Ştiaţi că planta denumită cînepă are peste 25.000
de utilizări? De la alimente, vopsele şi combustibili,
şi pînă la îmbrăcăminte şi materialele de construcţii,
cînepa e folosită peste tot. Urme de cînepă se găsesc
chiar şi în pliculeţele de ceai Lipton. Şi chiar şi la o
parte din maşinile fabricate azi, se găseşte tot cînepă.
Cea mai veche dovadă despre utilizarea ei o
reprezintă o bucată de ţesătură de cînepă, descoperită
în Mesopotamia, şi datînd de peste 10.000 de ani.
Cea mai veche hîrtie provine din China, în urmă cu
două milenii, şi este făcută din fibră de cînepă. Chiar
şi faraonii au utilizat cînepa în construcţia marilor
piramide.
Cînepa a devenit atît de importantă în Anglia
secolului al 16-lea, încît regele Henry al VIII-lea a
aprobat o lege în anul 1553 prin care îi amenda pe
fermierii care nu creşteau pe pămînturile lor cel
puţin un sfert de acru de cînepă pentru fiecare 60 de
acri deţinuţi. În America, au existat perioade în care
puteai chiar plăti impozite în natură, în cînepă. În
anul 1850, în SUA existau mai mult de 8.000 de
ferme de cînepă.
La fiecare 3,6 secunde cîte un om moare de foame.
Seminţele de cînepă sunt cele mai hrănitoare şi o
soluţie economică pentru a pune capăt foametei de la
nivel mondial. Cu o concentraţie de 80% de "grăsimi
bune" de care corpurile noastre au nevoie pentru
menţinerea unei sănătăţi acceptabile, precum şi
proteinele şi aminoacizii deţinuţi, cînepa reprezintă
un echilibru perfect necesar alimentaţiei umane.
Primul motor diesel a fost proiectat să folosească
10
uleiuri vegetale, printre care s-a folosit şi uleiul de
cînepă. În anii 1930, Henry Ford a produs un
automobil care era compus 70% din material plastic
realizat din cînepă. Picturile marilor artişti
Rembrandt, van Gogh sau Gainsborough au fost
realizate pe pînze din cînepă, folosindu-se acuarele
extrase tot din aceeaşi cînepă.
Peste 50% din pesticidele folosite în lume sunt
utilizate în cultivarea bumbacului. Dar cînepa este
un material de 8 ori mai puternică decît bumbacul!
Cînepa poate creşte într-o sută de zile, fără folosirea
erbicidelor şi pesticidelor, astfel ajutînd la protejarea
mediului înconjurător. De asemenea, din cînepă s-ar
putea fabrica hîrtie de ziare sau de cărţi, mult mai
rezistentă decît cea produsă din lemnul copacilor,
ajutînd astfel şi prezervarea pădurilor care produc
oxigenul atît de necesar vieţii.
Şi totuşi, de ce cînepa este atît de marginalizată în
zilele de astăzi? Doar pentru că din ea se produce şi
marijuana?
Canabisul e periculos, dar nu pentru corpul uman,
ci pentru marile companii
Marijuana e periculoasă, e adevărat, dar nu pentru
corpul sau mintea umană, ci pentru companiile
petroliere, pentru industriile chimice, de alcool şi de
tutun. Afaceri uriaşe, în care se învîrt milioane de
dolari şi putere, au ascuns adevărul de ochii
publicului. Dacă s-ar afla faptul că acest canabis ar
putea fi folosit în produse comerciale, acest lucru ar
crea o adevărată bombă atomică la scară industrială!
Întreprinzătorii n-au fost învăţaţi niciodată despre
potenţialul extraordinar al canabisului, pentru că cei
foarte bogaţi au conspirat pentru a oferi dezinformări
asupra publicului cu privire la această plantă care,
dacă ar fi folosită în mod corespunzător, ar ruina
marile companii din domeniile mai sus menţionate.
De unde provine cuvîntul "marijuana"? El a fost
folosit pentru prima dată la mijlocul anilor 1930
pentru a defăima buna imagine şi istoria fenomenală
a plantei de cînepă. Dar iată care sunt faptele
înregistrate de-a lungul timpului despre cînepă:
- toate manualele şcolare din SUA au fost tipărite pe
hîrtie realizată din cînepă pînă în anii 1880;
- în SUA, din 1631 şi pînă la începutul anilor 1800
era legal să-ţi plăteşti impozitele sub formă de
cînepă;
- refuzul de a creşte cînepă în America, în secolele
17 şi 18, era ilegal. De exemplu, în Virginia, pentru
o perioadă de timp, puteai ajunge în închisoare dacă
refuzai să creşti cînepă;
- George Washington, Thomas Jefferson şi alţi
preşedinţi ai SUA, de la începutul istoriei statului
american, au crescut cînepă;
- 80% din toate textilele, confecţiile, hainele etc.
erau făcute din cînepă, pînă cînd în anii 1820 s-a
introdus cultivarea bumbacului;
- primele biblii, hărţi, Declaraţia de Independenţă a
SUA, toate au fost scrise pe hîrtii realizate din
cînepă;
- în anul 1916, guvernul SUA a previzionat faptul că
pînă în anii 1940, toate ziarele vor fi tipărite pe hîrtii
de cînepă şi astfel nu va mai fi nevoie ca arborii să
fie tăiaţi. Studiile arătau că 1 acru de cînepă
echivalează cu 4,3 acri de arbori;
- vopsele şi emailuri de calitate au fost realizate
din sămînţa de cînepa pînă în 1937 (în SUA);
- primul model de maşină "T"" pentru Henry Ford
mergea pe gazolină extrasă din cînepă, maşina însăşi
fiind realizată din cînepă. Maşina avea tăblii de
plastic obţinut din cînepă, care erau de 10 ori mai
rezistente faţă de oţelul.
-revista "Mechanical Engineering
Magazine" (februarie 1938) a publicat un articol
intitulat "Cea mai profitabilă cultură ce poate fi
crescută", arătînd că aceasta nu poate fi decît cînepa.
- iată un fragment dintr-un film documentar de 14
minute, realizat în 1942 de Departamentul
Agriculturii din SUA, prin care se încurajau
fermierii americani să crească cînepa pentru a
susţine efortul american de război: "Cînepa există
dinaintea construcţiei templelor greceşti. Timp de
mii de ani, această plantă a fost folosită în China
pentru realizarea îmbrăcăminţii. [...] Acum în
Filipine şi în Indiile de Est, cînepa se află în mîinile
japonezilor. Cînepa americană este necesară atît
pentru industria militară, cît şi pentru celelalte
industrii ale noastre."
- cultivarea şi producţia cînepei nu face rău
mediului înconjurător. Agenţia Americană de
Dezvoltare (USDA) a confirmat acest lucru arătînd
că această plantă produce de 4 pînă la 7 ori mai
puţină poluare decît ceilalţi înlocuitori organici ai
acestei plante.
Conspiraţia DuPont împotriva cînepei
În anul 1937, marea corporaţie petrochimică DuPont
şi-a patentat procesul fabricării plasticului din petrol
şi cărbune. Raportul anual al companiei le-a
recomandat acţionarilor săi să investească în noua sa
divizie petrochimică. Produse sintetice ca
materialele plastice, celofanul, celuloidul, nylonul
etc., puteau fi realizate din petrol.
Industria naturală a cînepei ar fi ruinat afacerile
DuPont cu peste 80%.
Cine credeţi că era un investitor important al
companiei DuPont? Andrew Mellon (1855-1937),
care a devenit Ministrul Finanţelor pe timpul
preşedinţiei lui Hoover. Mellon l-a numit pe Harry J.
Anslinger, nepotul său, la conducerea Biroului
Federal de Narcotice şi Droguri Periculoase. Intenţia
era foarte clară: cînepa trebuia să fie declarată
ilegală, întrucît ameninţa afacerile de miliarde de
dolari. Aceşti oameni au introdus un cuvînt mexican
obscur "marihuana" pe care l-au "împins" în
conştiinţa Americii.
Manipularea mass-mediei în privinţa cînepei
La sfîrşitul anilor '20 şi în anii '30, în ziarele
americane a început o campanie care scotea în
evidenţă lucrurile groaznice privind marijuana.
Pericolul marijuanei era prezentat în ştirile de primă
pagină. Cititorii au fost învăţaţi că marijuana era
11
responsabilă pentru toate de la accidentele de maşină
pînă la pierderea moralităţii.
Filme ca "Reefer Madness" (Nebunia
marijuanei) (1936), " Marihuana: Assassin of
Youth" (Marijuana, asasinul tinerilor) (1935)
şi"Marihuana: The Devil's Weed" (Marijuana, iarba
diavolului) (1936) erau pelicule propagandistice,
create de aceşti industriaşi pentru a înlătura un
duşman. Scopul lor era acela de a cîştiga simpatia
publicului, astfel încît să poată fi adoptate legile
anti-marijuana.
În anii 1930, oamenii erau foarte naivi, chiar la
limita ignoranţei. Masele erau ca oile, aşteptînd să
fie conduse de către cei puţini. Toate ştirile
prezentate în ziare, sau la radio, erau considerate a fi
adevărate.
Pe 14 aprilie 1937, legea interzicerii marijuanei a
fost introdusă în House Ways and Means Committee
(comitet parlamentar din cadrul Congresului SUA),
singurul comitet care poate introduce un proiect de
lege în camera legislativă, fără a fi dezbătut de alte
comitete. Preşedintele acestui comitet era Robert
Doughton, care era un apropiat al companiei
DuPont. El s-a asigurat că legea va trece prin
Congres.
Dr. James Woodward, doctor şi avocat, a depus
mărturie, mult mai tîrziu, din partea Asociaţiei
Medicale Americane, că motivul pentru care această
asociaţie nu a denunţat legea interzicerii marijuanei
mai devreme, a fost faptul că ea tocmai descoperise
că marijuana era de fapt cînepa.
În septembrie 1937 cînepa a devenit ilegală. Cea
mai folositoare recoltă din lume a fost identificată cu
un drog, iar de atunci, planeta noastră suferă.
Congresul american a interzis cînepa pentru că i s-a
spus că ea este cel mai mare drog cauzator de
violenţă. Anslinger, şeful Comisiei de droguri, a
promovat ideea că marijuana îi face pe consumatori
să se comporte extrem de violent.
În anii '50, sub ameninţarea comunistă din SUA,
acelaşi Anslinger a afirmat exact contrariul:
marijuana te va linişti atît de mult, încît soldaţii
americani nu vor mai lupta deloc. Care e adevărul?
Cînepa, planta minune
Cînepa are o fibră de calitate mult superioară celei
produse din lemn. Mult mai puţine chimicale sunt
necesare pentru a fabrica hîrtia din cînepă, decît
hîrtia produsă din lemn. Unui copac îi ia zeci de ani
de zile pentru a ajunge la maturitate, pe cînd cînepei
îi este destul un singur sezon.
Iată cîteva din întrebuinţările pe care cînepa le-ar
putea aduce omenirii:
1) Toate materialele din plastic ar trebui realizate
din ulei de sămînţă de cînepă. Materialele plastice
din cînepă sunt biodegradabile. De-a lungul vieţii
lor, ele se descompun şi nu fac rău mediului
înconjurător. În schimb, materialele plastice făcute
din petrol ruinează natura; ele nu sunt
biodegradabile şi fac mare rău planetei. Materialele
plastice făcute din cînepă nu vor distruge ape
curgătoare aşa cum au făcut DuPont sau alte
corporaţii.
2) Din cînepă se pot face medicamente. Să nu
uităm că în trecut, Asociaţia Medicală Americană
sprijinea tratamentele pe bază de canabis, care sunt
mult mai naturale şi mai puţin nocive pentru
organismul uman, decît medicamentele care se
bazează pe compuşi petrochimici. Cînepa ajută la
lărgirea arterelor, astfel încît sîngele să poată circula
mai bine. De asemenea, cînepa conţine THC, un
agent activ, care ajută în bolile de astm şi glaucom.
3) Cînepa poate ajuta la combaterea foametei în
lume. O mulţime de produse alimentare pot fi
realizate din cînepă. Seminţele de cînepă conţin
proteine naturale în cantităţi mari. De asemenea, ele
conţin doi acizi graşi esenţiali care ajută curăţarea
trupului de colesterol. Aceşti acizi graşi nu pot fi
găsiţi în altă parte în natură.
4) Din cînepă se pot face haine durabile. Hainele
realizate din cînepă sunt extrem de durabile de-a
lungul timpului. Dar în anumite state din SUA ca de
exemplu în Kentucky, s-a ajuns la măsuri extreme,
ca de exemplu, purtarea hainelor făcute din cînepă
fiind considerată o infracţiune. Vă imaginaţi să fiţi
arestat pe stradă pentru că purtaţi blugi din cînepă?
Spuneţi NU manipulării marilor companii!
Lumea e nebună, dar asta nu înseamnă că voi trebuie
să vă alăturaţi nebuniei. Adunaţi-vă şi împrăştiaţi
vestea. Spuneţi oamenilor, inclusiv copiilor voştri,
adevărul. Folosiţi produsele din cînepă. Eliminaţi
cuvîntul "marijuana" şi gîndiţi-vă la povestea care a
fost creată. Luptaţi împotriva propagandei care a fost
realizată doar pentru a-i favoriza pe cei
bogaţi. Cînepa trebuie să fie utilizată în viitor, căci
avem nevoie de o energie curată pentru a ne salva
planeta. Spălarea creierelor de către marii
producători din industria petrochimică, a tutunului şi
a băuturilor alcoolice continuă. Reclamele de la TV
spun că "dacă cumpăraţi marijuana, contribuiţi la
asasinate şi la războaiele dintre bande". Ultimele
reclame de la TV spun chiar că "dacă cumpăraţi
marijuana, sprijiniţi terorismul!" Incredibil! O plantă
atît de minunată, cum este cînepa, a devenit între
timp una de factură "teroristă". Atît de departe a
ajuns manipularea. Dar nu uitaţi cîteva cifre foarte
elocvente: 1/2 de milion de decese anual în lume se
produc din cauza fumatului! 1/2 de milion de decese
anual în lume se produc din cauza alcoolului!
Industria petrochimică a distrus natura, şi nu
folosirea cînepei. Care sunt adevăraţii ucigaşi? Nu
cumva alcoolul, ţigările, petrolul, chimicalele?
<http://www.world-mysteries com/marijuana1.htm>
În concluzie, motivul pentru care cultivarea
cînepei este considerată a fi ilegală şi dăunătoare,
este faptul că MILIARDARII PLANETEI DORESC
SĂ RĂMÎNĂ ÎN CONTINUARE MILIARDARI, în
detrimentul beneficiilor evidente care s-ar putea o
ţine din cînepă!
12
DINOZAURUL DIN SIBIU ÎN MAGAZINUL
CU PORŢELANURI AL POLITICII
ROMÂNE ŞI INTERNAŢIONALE
Eugen ZAINEA
Mi-a devenit clar foarte curînd după alegerile
prezidenţiale din 2014 faptul că între lucrurile
(oricum, puţine...) care îl caracterizează pe Klaus
Werner Iohannis nu se regăsesc inteligenţa, ştiinţa
de carte şi cultura. Dar nu mi-aş fi imaginat că
navetistul internaţional temporar chiriaş la Cotroceni
poate atinge asemenea culmi ale ignoranţei,
stupidităţii şi chiar iresponsabilităţii pe care le-a
demonstrat cu asupră de măsură în aceste ultime
zile.
Primul lucru la care aş dori să mă refer este
halucinantul său “comunicat important pentru ţară”,
pe care îl redau integral.
“Bună ziua! Ar fi trebuit să am o întîlnire la ora
11:00 cu doamna Dăncilă. Acea întîlnire nu s-a mai
ţinut, dar asta nu are nicio importanță și nu schimbă
cu nimic lucrurile pe care oricum am intenționat să
le comunic astăzi românilor.
Întîlnirea urma să aibă ca temă centrală conflictul
între Guvern și PSD, pe de o parte, și Banca
Națională, pe cealaltă parte. Asupra acestor chestiuni
m-am mai exprimat și vreau doar să repet două
lucruri.
Rolul Băncii Naționale a României este unul foarte
clar determinat și calitatea principală a Băncii
Naționale a României este independența ei față de
voința politică, față de Guvern și față de alte
autorități ale statului. Este foarte evident că PSD
pune sub semnul întrebării și chestionează această
independență. Acest lucru s-a putut vedea din
declarațiile unor personaje din conducerea PSD și
mă îngrijorează.
BNR nu poate să fie acaparat politic de PSD. BNR
trebuie să rămînă independent, pentru a putea pune
în practică o politică independentă în interesul
României.
A doua chestiune. Chiar și așa, este de dorit ca
politicile BNR și politicile guvernului să fie într-o
măsură rezonabilă corelate – asta înseamnă
discutate.
Pentru că, evident, nu s-a întîmplat acest lucru, am
dorit să mediez între ei. Doamna Dăncilă nu a înțeles
acest lucru.
Săptămîna trecută în Guvern s-a discutat un
document secret, un memorandum secret pe politică
externă. Asta a fost o mare greșeală, fiindcă în
chestiuni de politică externă, dacă vorbim de
documente secrete, care, evident, sunt sensibile –
altfel nu ar avea de ce să fie secrete – trebuia să fie
consultat Președintele, lucru care nu s-a întîmplat.
În Constituție, în toate deciziile Curții
Constituționale, în practica politică din România, se
statuează și se știe că este nevoie, în interesul
României, nu în interesul altcuiva, de o consultare
instituțională între Premier și Președinte, că este
nevoie, în interesul României, nu în interesul cuiva
particular, ca autoritățile publice să colaboreze loial.
Aceste lucruri și aceste nevoi ale statului nu au fost
înțelese de doamna Dăncilă.
Pe data de 29 ianuarie 2018, doamna Dăncilă zicea
așa: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea
pentru propășirea spirituală și materială a poporului
român, să respect Constituția și legile țării, să apăr
democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale
cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și
integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute
Dumnezeu!”. Este jurămîntul pe care îl depunem
noi, care obținem și îndeplinim după aceea demnități
publice.
Asta înseamnă nu doar că se respectă ad-literam
Constituția, legile țării. Asta înseamnă și că se
respectă principiul colaborării loiale, că se respectă
nevoia de consultare în interesul statului român între
Președinte și Prim-ministru, că se respectă deciziile
Curții Constituționale, toate aceste în interesul
României și al românilor. Doamna Dăncilă a preferat
să execute ordinele venite de la partid.
Avînd în vedere acestea, eu retrag încrederea
doamnei Dăncilă.
După cum am spus, pe 29 ianuarie Guvernul a fost
investit. Au trecut aproximativ 3 luni de atunci, 3
luni după care pot să trag o concluzie.
Doamna Dăncilă nu face față poziției de Prim-
ministru al României și transformă astfel guvernul
într-o vulnerabilitate pentru România.
De aceea, solicit public demisia doamnei Dăncilă
din funcția de Prim-ministru al României.
Vă mulțumesc!”
Mi se par necesare cîteva observaţii. Spune dl
Iohannis: „Rolul Băncii Naționale a României este
unul foarte clar determinat și calitatea principală a
Băncii Naționale a României este independența ei
față de voința politică, față de Guvern și față de alte
autorități ale statului. Este foarte evident că PSD
pune sub semnul întrebării și chestionează această
independență. Acest lucru s-a putut vedea din
declarațiile unor personaje din conducerea PSD și
mă îngrijorează.”
Toate ar fi bune şi frumoase dacă navetistul, mai
nou şi biciclist, ar spune lucrurile clar şi pînă la
capăt. Este foarte grav că pe domnul care se crede
preşedintele României şi al „românilor”, cum văd că
s-a obişnuit să spună (mă şi mir cum, cînd şi de ce a
renunţat la exprimarea, dublu grotescă în cazul
dumnealui, de „românii mei”!) este îngrijorat, zice
domnia sa, de o pretinsă încercare de punere sub
semnul îndoielii a “independenţei BNR faţă de
politică, de guvern şi de alte autorităţi ale
statului”. Sunt nevoit eu să fac o precizare pe care
care dl KW o evită mult prea şmechereşte. Este
vorba de independenţa faţă de politica interesului
naţional românesc, de guvernul şi autorităţile
statului român, pe care instituţia la care se referă,
prin, însăşi titulatura sa, Banca Naţională a
României, ar trebui, totuşi, să le slujească.
13
S-ar cuveni să-l întrebăm pe dl KW de ce nu-l
deranjează subordonarea totală a instituţiei din
strada Lipscani, în mandatul etern al lui Mugur
Isărescu, faţă de interese străine României şi faţă de
instituţii din afara graniţelor ţării pe care dumnealui
se face că o conduce (Fondul Monetar Internaţional,
Banca Mondială, Banca Centrală Europeană şi, mai
ales, Banca Internaţională a Reglementărilor de la
Basel. Şi nu numai...).
În al doilea rînd, pentru că tot mai zice dl KW:
“A doua chestiune. Chiar și așa, este de dorit ca
politicile BNR și politicile guvernului să fie într-o
măsură rezonabilă corelate – asta înseamnă
discutate“.
De discutat, ele s-au încercat a fi discutate, şi încă
în repetate rînduri, între diferite guverne
postdecembriste şi dl Isărescu, mai de neclintit din
fotoliul de guvernator chiar şi decît mumia lui Lenin
din Piaţa Roşie. Numai că degeaba. Pentru că
domnul Isărescu răspunde la alte butoane decît cele
româneşti. Asta, pe de o parte. În al doilea rînd,
fiindcă o discuţie tehnică (pe teme financiare) cu
domnul în cauză este în mare măsură inutilă, dat
fiind că domnia sa este un strălucit mediocru ca
economist, motiv pentru care i-ar fi greu să înţeleagă
multe dintre lucrurile care ar trebui discutate între un
guvern şi o Bancă cu adevărat Naţională! (Pentru
cei care ar putea să pună sub semnul îndoielii unele
dintre afirmaţiile mele, este suficient să indic o sursă
bibliografică. Volumul-dialog al fostului prim
ministru al României, Nicolae Văcăroiu, cu
jurnalistul Gheorghe Smeoreanu, „România-jocuri
de interese”, în care fostul premier român afirmă
textual: “În perioada guvernării, eu m-am
confruntat cu alte două guverne: guvernul FPS şi
guvernul Băncii Naţionale!”)
Zice în continuarea comunicatului său dl KW:
“În Constituție, în toate deciziile Curții
Constituționale, în practica politică din România, se
statuează și se știe că este nevoie, în interesul
României, nu în interesul altcuiva, de o consultare
instituțională între Premier și Președinte, că este
nevoie, în interesul României, nu în interesul cuiva
particular, ca autoritățile publice să colaboreze loial.
Aceste lucruri și aceste nevoi ale statului nu au fost
înțelese de doamna Dăncilă.”
Avînd în vedere toate antecedentele sale de cînd a
devenit (aşa cum a devenit şi, poate mai curînd decît
s-ar aştepta domnia sa, s-ar putea să aflăm cît de
constituţional, legal şi îndreptăţit...) preşedinte,
postura de moralizator i se potriveşte dlui KW încă
şi mai puţin decît chelului tichia de mărgăritar.
Oare atunci cînd, în seara de ianuarie 2017, abia
întors din naveta săptămînală la Sibiu, înveşmîntat în
celebra geacă roşie (în acel context, culoare
ostentativ bolşevic-trotzki-stă!) s-a aşezat în fruntea
unei demonstraţii politice, strident
antiguvernamen-ta-lă (tocmai dumnealui,
preşedintele echidistant şi mediator!), şi încă în
circumstanţe agravante, demonstraţia fiind
neautorizată, deci ilegală, dl KW “colabora
instituţional” cu guvernul şi dădea suprema probă de
“colaborare loială” între autorităţile publice?
Sau atunci cînd folosea tribuna palatului
prezidenţial şi transmisiunea televizată în direct, în
23 ianuarie, (că pe 24 avea programată o excursie
externă plătită din bani publici!), într-o ceremonie
menită să aniverseze (deşi după mintea şi
incultura sa şi a consilierilor care-i însăilează
cuvîntările a denumit-o „comemorare”) Unirea
de la 1859, se referea la majoritatea parlamentară, la
conducerea celor două camere şi a guvernului cu
apelativul de „o gaşcă de penali”, acesta era modelul
de “conlucrare loială între autorităţile statului” pe
care-l propunea, oricum cu totul altul decît cel pe
care-l pretinde astăzi? (Ca să nu mai spun că
expresia suna grotesc în gura “primului şi
multiplului penal al ţării”, judecînd după două
sentinţe definitive şi irevocabile a două Curţi de
Apel din România, pronunţate cu domnia sa în
funcţia de preşedinte al ţării, care spun negru pe
alb că dumnealui şi consoarta au dobîndit ilegal şi
nelegitim o proprietate ca beneficiari ai unui
certificat de moştenitor despre care ştiau precis că
este fals, consoarta şi soacra participînd activ la
fabricarea falsului! Plus încă cel puţin un dosar
penal vechi întocmit pentru alte matrapazlîcuri
comise pe vremea cînd era primar, de care a fost
scăpat de PÎCJ şi DNA prin abile disjungeri şi prin
plimbarea diverselor secţiuni ale dosarului ca urmare
a unor pretinse declinări de competenţe între diverse
unităţi de parchet, pînă cînd a intervenit prescrierea
în cauză, nu o sentinţă definitivă şi irevocabilă a
unei instanţe care să dovedească cum că dl KW
nu ar fi un infractor!)
Şi dacă tot e vorba de conlucrare şi colaborare,
poate că ne spune dl KW de cîte ori de cînd e
poreşedinte, înainte de a pleca la Bruxelles la şedinţe
ale Comisiei sau Consiliului Uniunii Europene a
propus parlamentului un proiect de mandat, care să
fie discutat şi aprobat şi de cîte ori, la întoarcere, s-a
prezentat în faţa parlamentului pentru a raporta
despre modul în care şi-a îndeplinit mandatul.
Sau despre ce colaborare loială între Guvern şi
Preşedinţie poate fi vorba atunci cînd ministrul
justiţiei, sub a cărui îndrumare, zice Constituţia,
lucrează parchetele în România, propune
revocarea din funcţie a mult şi preadecoratei (de
guverne şi ambasade străine...) şefe a DNA, iar
domnia sa refuză ţîfnos şi arogant. Nu de alta, dar
văd că dl KW vorbeşte, senin, de respectarea
Constituţiei, a deciziilor Curţii Constituţionale (a
propos, una dintre aceste decizii, zice tot
Constituţia, obligatorii şi general valabile, spune că
multdecorata a încălcat Constituţia prin refuzul
repetat de a se prezenta în faţa unei comisii
parlamentare, lucru prin el însuşi suficient pentru a
justifica cu vîrf şi îndesat revocarea din funcţia
publică!) Şi pentru că tot a invocat şi a şi înserat în
comunicatul domniei sale textul jurămîntului depus
14
de miniştrii guvernului, inclusiv de premier, la
Palatul Cotroceni, chiar domnia sa recunoaşte şi pare
a-şi aminti că a depus acelaşi jurămîmt, cu acelaşi
text. Spre deosebire de miniştri, domnia sa l-a depus
în faţa parlamentului. Ceea ce vorbeşte, pentru cine
are creier şi capacitatea de a înţelege, care este
relaţia instituţională şi loială, de această dată între
preşedinte şi parlament. Obligaţia preşedintelui
de a depune jurămîntul în faţa parlamentului
dovedind, CONSTITUŢIONAL, care dintre
puterile dintr-un stat democratic este puterea
predominantă.
(Mai ales că preşedintele în sine nu este o putere
în stat, ci doar o parte a unei puteri, puterea
executivă.)
Cîteva observaţii mai doresc să fac, strict legate de
subiectul de fapt al crizei penibile de
(inexistentă) autoritate a dlui KW, pe care jurnalişti
pîrîţi s-au grăbit să o denumească... criza politică
din România (!!!)
În primul rînd, nu e vorba de nicio criză politică,
fiindcă, din punct de vedere constituţional,
preşedintele nu are nicio competenţă de a demite
premierul. Iar afirmaţia cu “retragerea încrederii” e,
pur şi simplu, o glumă proastă. Cum ar fi o fiţă
jenantă de menajeră cum că îi retrage doamnei casei
în care face curăţenie calitatea de soţie a
proprietarului!
S-ar zice, cum spuneam ceva mai devreme, că dl
KW nu poate “retrage încrederea” nici măcar
penibililor din administraţia în moţul căreia încă
tronează, care îl fac să comemoreze atunci cînd ar
trebui aniversat!
Mult mai îngrijorător şi ceva care, de această dată,
nu mai lasă loc la glume, este atunci cînd dl KW
derapează grav şi face public afirmaţii iresponsabile
care pot avea consecinţe serioase asupra imaginii
României în lume. Pentru că exact asta reprezintă
exprimarea de acum două zile a dumnealui, în
calitate nu de biciclist particular sau de consort al
consoartei, ci din postura de preşedinte al României:
„Cine știe ce înțelegeri secrete face domnul
Dragnea acolo cu evreii.”
Or, pentru observatorii atenţi ai scenei
internaţionale, o astfel de afirmaţie nu poate fi
trecută cu vederea. Şi, mai ales în condiţiile în care e
rostită de un preşedinte de stat european, ea are un iz
nepotrivit, inutil şi profund dăunător şi periculos de
antisemitism. Chiar dacă, sau mai ales din partea
unuia care, prin proprie opţiune, pe vremea cînd era
preşedintele Forum-ului Democrat German s-a
declarat prepal Grupului Etnic German. Organizaţie
care a fost oficial catalogată drept nazistă şi a fost
dizolvată prin decret regal.
Aşa că, în astfel de condiţii, acest preşedinte, şi nu
guvernul, poate fi declarat o vulnerabilitate pentru
România.
27 aprilie 2018
 PRODUCTIVITATEA BANILOR
INVESTIȚI ESTE DE APROAPE DOUĂ
ORI ȘI JUMĂTATE MAI MARE ÎN
CAZUL ROMÂNULUI
Costul per "șurub"! Un european statistic:
30 de euro/3000 euro pe luna salariu; Un
român statistic:12,5 euro/ 750 euro pe luna
salariu. Pe de o parte avem un „european
statistic”, etalon de productivitate. El este
plătit cu 3000 de euro pe lună să producă
100 de șuruburi pe lună. Costul per șurub
este de 3000/100=30 de euro. Pe de altă
parte, avem un „român statistic”, el e mai
puțin „productiv”, doar 60%. De fapt dacă
am grijă să facă 100 va face, de unde
discuția de mai jos cu managementul. Dar să
admitem ce zice statistica. El îmi produce
60 de șuruburi pe lună pentru care îl plătesc
cu 750 de euro. Cost per șurub de
750/30=12,5 euro. Productivitatea banilor
investiți? De aproape două ori și jumătate
mai mare în cazul românului. Ghici care
e cea mai productivă țară din UE! De ce
au românii salarii mici? Pentru că
și „productivitatea” este mică, răspund
contabilii. Într-adevăr, statisticile așa arată.
România este pe penultimul loc în UE la
productivitate și tot pe penultimul la salarii,
înaintea Bulgariei, într-un top condus de
Irlanda. Pare să aibă sens, nu? Dar hai să
mergem cu contabilitatea pînă la capăt!
Pentru că de vreme ce ai 60% din
productivitate și doar 25% din salarii, este
clar că undeva e o problemă! Cifra de 60%
include ajustarea la paritatea puterii de
cumpărare, dar revenim la final, pentru că e
practic doar un alt curs posibil al acestei
discuții. Chiar și strict statistic,
„productivitatea” este un raport complicat
dar puțin relevant. Eurostat o calculează ca
raport dintre PIB și numărul de angajați. Ca
investitor, prin productivitate înțelegi cu
totul altceva: Randament! Sau cîtă muncă
am obținut de un euro, sau bang for the
buck. În momentul în care facem ajustarea
asta, clasamentul se răstoarnă complet. Și,
ca să vezi cine e pe primul loc – nici măcar
Bulgaria, ci yours truly, România! Deci
avem așa: Țara, urmată de costul anual cu
salariul (media UE= aproape 36.000), apoi
aceeași valoare exprimată ca procent, apoi
productivitatea muncii măsurată de
Eurostat, iar pe ultima coloană –
randamentul muncii, calculat ca raport
între productivitatea obținută și salariile
plătite (prod%/sal%).
15
Explicația calculului:
Pe de o parte avem un „european
statistic”, etalon de productivitate. El este
plătit cu 3000 de euro pe lună să producă
100 de șuruburi pe lună. Costul per șurub
este de 3000/100=30 de euro.
Pe de altă parte, avem un „român
statistic”, el e mai puțin „productiv”, doar
60%. De fapt dacă am grijă să facă 100 va
face, de unde discuția de mai jos cu
managementul. Dar să admitem ce zice
statistica. El îmi produce 60 de șuruburi pe
lună pentru care îl plătesc cu 750 de euro.
Cost per șurub de 750/30=12,5 euro.
Productivitatea banilor investiți? De aproape
două ori și jumătate mai mare în cazul
românului.
Tot textul ăsta ar fi arătat cu totul altfel
dacă era abordat „științific”, cu
semnificația și lipsurile statisticilor de la
Eurostat, cu caveat-urile metodologice ale
calcului de mai sus și felul în care ele se
compensează. Dar concluzia ar fi fost
aceeași – asta pe care o pricepe și Țața
Floarea de la piață: Că în condițiile în care
faci parte dintr-un bloc economic în care
există circulație liberă a mărfurilor, a
capitalurilor și a persoanelor, diferențele
salariale ATÎT DE MARI nu se justifică.
Față de media UE, randamentul investiției
în muncă în România este mai mult de
dublu. Cel mai cu folos din UE muncesc
esticii, urmați de sudici, inclusiv Grecia și
restul de „PIGS”. Sub media UE este
Europa cea disciplinată: Danemarca, Suedia,
Olanda, Belgia, Austria, Marea Britanie,
Franța și Germania! Nu că n-ar produce ei,
că produc, doar că salariile de acolo sunt
disproporționat de mari față de
„productivitate”.
Bine, asta e pînă la urmă tot o prosteală
contabilă – „nemții produc atît” iar „românii
produc atît”. Cînd un român se duce în
Germania, el va munci la fel de mult și de
bine ca un neamț poate pe jumătate din bani,
poate chiar mai bine pentru că exigențele în
cazul lui sunt mai mari. Invers, ia un neamț
și pune-l să muncească în condițiile din
România – că și dacă reușește tot va trebui
să-i plătești în plus la urmă ceva tratament
pentru depresie severă.
Din limbajul ăsta statistic – de gen
„productivitate per angajat” – s-a desprins
ideea falsă și dăunătoare că productivitatea
ar fi meritul angajatului iar lipsa ei ar fi vina
aceluiași angajat. Dar asta nu-i adevărat,
decît poate în mică măsură – atunci cînd mai
dai peste cîte un Dorel.
Munca efectivă a angajatului este în
realitate neglijabilă în ecuația
productivității. Iar în țările sărace, angajații
cei mai slab-calificați de obicei muncesc
mai mult și mai bine. În schimb, cu cît
crește gradul de pregătire cu atît devin mai
productivi angajații din țările dezvoltate, iar
asta culminează – și uite așa vom ajunge la
ce ne doare! – cu managementul.
Productivitatea este determinată de trei
factori majori: finanțarea, tehnologia și
managementul.
În România, problema accesului la
tehnologie a fost rezolvată odată cu căderea
comunismului – am putut importa liber
orice ne lipsea. Apoi, problema accesului la
capital a fost rezolvată odată cu intrarea în
Uniunea Europeană – e în primul rînd vina
noastră că nu am putut folosi util toți banii
care se revărsau peste noi, de au ajuns să
umfle bule imobiliare.
Dar asta tot a antrenat o creștere uriașă de
productivitate în România. Și la capitolul
ăsta tot pe primul loc în Europa suntem.
Între 2000 și 2017, productivitatea medie
din UE (toate țările membre în prezent) a
crescut cu 18,7%. Bulgaria este pe locul al
doilea, cu 63% creștere. Iar România este pe
primul loc, cu o creștere a productivității de
135%!
Este adevărat că România venea de foarte
jos, este adevărat că meritul este în principal
al apropierii și apoi al apartenenței la UE și
este la fel de adevărat că salariile au crescut
la rîndul lor, chiar ceva mai repede.
Dar tot la fel de adevărat este că a venit
(de mult!) momentul ca românii să își
alinieze așteptările la piața din care au
16
muncit atît să facă parte. Asta înseamnă și
să pretindă mai mult, dar și să continue să
ofere mai mult. Pentru că cifra brută
modestă, de 60% productivitate față de
media UE, încă poate fi îmbunătățită.
Iar diferența stă în leadership la toate
nivelurile, începînd cu cel politic. Dar
pentru că vorbim de relații de muncă
productivă și măsurabilă, să ne rezumăm
acum la managementul în afaceri.
Problema managementului nu prea s-a
rezolvat. Șefi avem, slavă Domnului (șeful
e ăla care îți zice ce să faci și nu e niciodată
de vină pentru rezultat), dar manageri –
lipsă. Iar managerii care totuși există (totuși,
oricine poate avea ocazia să ajungă și
manager dacă demonstrează că e în stare să
facă treabă) sunt, statistic, prea puțin
productivi. Statistica asta nu este nici ea
explicită, că e mai greu de măsurat direct
productivitatea unui manager, dar o putem
aproxima prin scădere. Dacă angajații
muncesc peste medie iar rezultatul este sub
medie, matematica spune că de vină sunt
șefii! Importanța managementului este de
cele mai multe ori subestimată, tocmai din
cauză că mulți nu reușesc să-și facă treaba
așa că ce rost are… cînd de fapt are!
Secretul salariilor mari pe muncă mai puțină
din Vest este tocmai ăla că acolo există și
manageri buni, care chiar dau valoare
adăugată muncii. Dacă ați lucrat pe acolo pe
bani puțini și ați avut șefi idioți, asta nu
infirmă ci confirmă ideea – de-aia au nevoie
de imigranți pe bani puțini, ca să își acopere
incompetența!
Munca angajaților poate fi pusă într-o
adunare: Ce face Ionel + ce face Costel – ce
face Dorel / 3 = „productivitatea medie per
angajat”. Munca managerului este o relație
de multiplicare: Ce fac toți împreună, bine
coordonați și motivați, cu tehnologia
oportună, la costuri negociate bine, cu o
strategie sustenabilă de preț și poziționare
pe piață, cu control al calității și reputației
etc. Fiecare element mai adaugă niște
procente la valoarea totală a muncii. Doar
așa ajunge o afacere succes major, munca
angajaților nu este niciodată de ajuns. În
schimb, e lesne de observat că orice afacere
de succes plătește bine și foarte bine.
Invers, într-o afacere condusă prost,
„șeful” nu face înmulțiri ci împărțiri, adică
irosește banii companiei, și plătește cît poate
de prost doar pentru ca să amîne cît mai
mult sfîrșitul.
Asta se întîmplă acum în România, mai
mult decît oriunde. Și, într-un fel, este de
așteptat – salariile mici îi atrag în primul
rînd pe cei ajunși la capăt de drum, care
altfel nu mai pot. De-aia am văzut la
începutul anilor 2000 valul de fabrici de
cusut nasturi care a poposit o vreme în
România în drumul spre Bangladesh, de-aia
am văzut Nokia, care și-a încercat pentru
scurtă vreme norocul aici înainte să dea
faliment. Și iarăși, de ce media statistică
este complet irelevantă: Nokia s-a mutat de
la Bochum la Jucu la productivitate egală!
Nu 60% ajustat PPC, nu mai puțin.
Productivitate fix egală și salarii pe sfert.
N-a rezistat cu ele pentru că nu mai știa să
vîndă telefoane – s-a dus în Asia după și
mai puțin și tot degeaba.
Genul ăsta de investiții migratoare au
fost utile poate la vremea lor, dar acum e
vremea să mergem mai departe. Și nu
muncitorii sunt responsabili pentru asta,
că ei au dovedit că sunt deja productivi și
aici și oriunde. E timpul pentru
management mai bun!
Să aduci manageri străini nu-i tocmai o
soluție, chiar dacă au mai încercat-o mulți.
Cei mai buni refuză din start să vină. Cei
care acceptă, pe motiv de „spor de lumea a
treia”, au oricum dezavantajul că nu știu
limba și obiceiurile locale, că se lovesc de o
garnitură de manageri intermediari care fac
tot cum îi taie capul, că nu au vreo reputație
de apărat deci ajung să se pună pe
căpătuială rapidă.
Local, acum avem o piramidă cam așa:
Un vîrf de manageri cu adevărat
competenți, care și-au luat rolul în serios și
care chiar aduc valoare adăugată
substanțială, dar mult prea puțini pentru
nevoile economiei.
Un trunchi care încă n-au ce le trebuie dar
care încearcă să învețe și să se
perfecționeze. Cu cît mai repede, cu atît mai
bine!
O pătură substanțială care înțeleg ce li se
întîmplă dar nu găsesc rezolvarea, așa că
apelează la vrăjeli gen dezvoltare personală
și coaching – care au și ăștia excepțiile lor
dar majoritatea sunt vînzători de bullshit &
fake it till you make it.
O bază solidă de incompetenți care cred
că angajații sunt de vină pentru toate
problemele lor și că și-ar da adevărata
valoare dacă ar dispărea niște „mici
impedimente” ca salariul minim sau
„ajutorul social”.
Ultimii nu trebuie plînși. Nici ei (vor mai
17
crește oferta de pe piața muncii după ce vor
fi zburați din posturi), nici companiile lor
(că doar e nevoie de productivitate mai
mare) și nici măcar angajații (își vor găsi
locuri de muncă mai bune).
Am explicat cum mărirea salariului minim
pînă la nivelul real al pieței ar duce, în cazul
și contextul României, la creștere
economică. Unul dintre motivele pentru care
asta se întîmplă este și acela că vor fi zburați
în primul rînd managerii slabi, care produc
valoare adăugată negativă în economie.
Pentru argumentul teoretic (neaplicabil în
cazul României*) că o creștere a salariului
minim ar produce șomaj, nu-i chiar o
problemă. Dacă ajungi să ai de ales, este de
preferat să plece „la căpșuni” în Italia și
Spania cei care chiar nu pot să facă
altceva și să fie păstrați cei mai bine plătiți.
Mai tragic este acum, cînd pleacă la
căpșuni oameni cu pregătire, chiar și
profesori, în timp ce patronii locali se plîng
că „e prea mult” un salariu de patru ori mai
mic ca în Germania pentru un necalificat.
România a mai făcut o greșeală
asemănătoare în anii ’90, cînd i-a scos la
pensie anticipată pe muncitorii de peste 50
de ani din fabricile falimentare pentru a
salva locurile de muncă ale
tinerilor. Fabricile tot au dat faliment, doar
că pensionarii au apucat să contribuie mai
puțin la propria pensie iar tinerii deja nu
mai erau tineri. Dacă statul i-ar fi dat
afară pe tineri cît încă își puteau face un
viitor și i-ar fi păstrat pe cei mai aproape
de pensie pînă la închidere, era mai bine
pentru toată lumea. !!?!!
Economiile dezvoltate au înțeles de mult
treaba asta. Politicile de emigrare își propun
în principal să atragă talente și să țină
necalificații afară, că au și ei destui.
Interesul României este practic același, doar
că văzut de la capătul celălalt. Să țină cît
poate de managerii buni și de angajații
calificați.
Pe cînd un tînăr sau o tînără cu școală
puțină are mai mult de cîștigat dacă merge
cîțiva ani afară, să strîngă niște bani ca să își
facă un rost și eventual să se întoarcă în
România cu experiența acumulată, chiar și
ca manager. Decît să rămînă la cusut nasturi
pe salariul minim ținut jos de niște lepre.
*În realitate, asta s-ar întîmpla poate doar
cînd salariul minim în România va depăși
400-500 de euro iar cel mediu se va apropia
de 1.000. Auzeam de curînd un anunț în
difuzoarele magazinului de jucării Jumbo: ~
dacă ai lucrat în Grecia ~ și vrei să fii
manager de magazin la noi ~ depune CV ~
Este destul de clară abordarea, acționarii
greci ai magazinului au nevoie de oameni
care să înțeleagă ambele culturi, ca să își
poată pune în aplicare strategiile. (Au nevoie
și de traducători/redactori mai buni pentru
cărțile de povești, că ăștia cu care au lucrat
sunt niște bezmetici, te apucă damblaua
dacă citești trei rînduri).
N-au zis nimic de salarii, dar după cît de
repede se extind probabil că sunt substanțial
peste medie. Și, tot probabil, sub cei 1600
de euro pe lună cît este productivitatea
medie a unui grec statistic, calculată la
prețurile de acolo.
Să revenim la felul în care intră
prețurile în ecuație
Cifra de 60% productivitate pentru
România include paritatea puterii de
cumpărare, că așa se calculează indicatorul.
„Paritatea puterii de cumpărare” înseamnă
că salariile noastre ceva mai mici sunt
compensate, în parte, prin prețuri care la
rîndul lor sunt ceva mai mici. Iar unele
dintre firme au la rîndul lor o scuză bună să
plătească mai prost, pentru că la rîndul lor
trebuie să vîndă mai ieftin decît cele din
Vest. Din cauza asta, unui european care
vine în România i se pare aproape totul
foarte ieftin, din cauza asta un român care
merge în UE se crucește cînd trebuie să
plătească o cafea. De fapt, doar ne furăm
căciula ca să o vindem mai departe la
jumate de preț.
Este un cerc vicios din care trebuie să
ieșim, iar procesul este paralel și
întrepătruns cu cel descris mai sus. În
limbajul contabil se cheamă convergență
reală iar, pe limba omenească, este inversul
lui „la prețuri EURO salarii RO”.
Paritatea puterii de cumpărare este un
indicator destul de înșelător, niciodată
același pentru toată lumea. Cînd cumperi o
mașină plătești cam același preț peste tot.
Mîncarea costă cam la fel, pentru
îmbrăcăminte mai bine te duci în vest.
Serviciile sunt mult mai scumpe acolo decît
la noi.
Unei țări dezvoltate, puterea de cumpărare
îi permite să importe bunăstare la preț mic.
Europa „disciplinată” găsește din
România carne ieftină, exact așa
cum românii ajung să o zboare hăăăt din
Filipine sau din alte țări ale lumii a treia:
„cu 5 dolari mănînci și bei cît vrei”.
Din punct de vedere social, de paritatea
18
puterii de cumpărare „avantajoasă”
beneficiază în România, în primul rînd, cei
cu venituri substanțial peste medie sau mari:
își permit servicii pe care în Vest nu și le-ar
permite. Inclusiv managerii proști de care
vorbeam mai sus, deci iată încă un motiv
pentru care să zbiere contra „putorilor”! Pe
cînd cei care au doar 100 de euro din care să
mănînce o lună, chiar nu simt mare diferență
sau o simt în defavoarea lor.
Din perspectiva investitorilor, iar depinde.
Pe unul din industria de piese auto nu-l
interesează ce poți face tu cu salariul, mare-
mic, pe care ți-l dă. El numără doar euro, iar
euro plătiți sunt foarte-foarte puțini. Se
bucură cînd alții îi lasă banii pe masă, însă
la nevoie ar da și mai mult!
Pentru un mic proprietar de
covrigărie, costuri mai mari cu munca pot să
însemne faliment inevitabil, că dacă
scumpește covrigul de la un leu la 1,5 lei
chiar rămîne fără clienți. Singurul
„management” pe care îl poate face este să
se apuce să vîndă singur.
Aici va fi, probabil, un ultim prag dureros
dar inevitabil: Se vor alinia la UE nu doar
salariile ci și prețurile, ceea ce înseamnă
scumpiri medii de 20-30% întinse pe niște
ani. Între 0% la alimente și alte bunuri și
ajungînd pînă aproape de dublare în cazul
serviciilor sau al chiriilor.
Motivul este ușor de înțeles: dacă salariul
de la fabrică se dublează, pe baza
productivității demonstrate, chelnerița care
îți servește cafeaua va aștepta la rîndul ei să
fie plătită dublu decît era înainte. Nu de
altceva, dar barem pentru că altfel își dă
demisia și se duce la rîndul ei să se angajeze
la fabrică. Și pînă la urmă, are sens, nu?
Problema s-ar rezolva instantaneu și fără
dureri dacă, prin absurd, ar intra brusc în
economie niște zeci de miliarde de euro care
ne lipsesc. Nu pot intra brusc, așa că trebuie
să continuăm să muncim pentru ei (oricum
deja muncim de ne sar capacele, și în țară și
oriunde): Să atragem bani în România, să-i
convingem să stea aici pe cei care sunt deja,
să-i înmulțim cu cît mai mult talent și spor.
Și, mai mult decît orice, să ne vindem pielea
cît mai scump!
Varianta „angajatorului”
Iată un articol despre acceași idee,
preluat in-extenso de pe blogul head-
hunter-ului (om care se ocupă cu recrutarea
de manageri bine-plătiți pentru companii
importante!) George Butunoiu:
Cînd am ajuns prima dată să stau mai mult
timp în birourile din străinătate ale unei
mari și mîndre corporații, acum vreo 20 de
ani, cînd am văzut si am ințeles cam ce fac,
cum și cît lucreaza, am fost șocat. Nu făceau
cu nimic mai mult și mai bine decît cei de la
filiala lor din București. Ba dimpotriva, am
inceput eu să-mi dau seama. Un angajat de
acolo se ocupa de mai puține dosare si
proiecte decît cel de aici, le termina intr-un
timp mai lung, ăi nu neaparat mai bine.
Apoi am ajuns la alții, si la alții, si am
inceput sa ma obisnuiesc cu șocurile.
Alta surpriza de proportii am avut cand am
luat mai de-a fir a par faimoasele proceduri
ale firmelor occidentale, proceduri care, se
stie, fac adesea marea diferența. Inca o data
am vazut cum au greșit marii nostri
profesori de la facultate care ne garantau, cu
mîna pe inima, ca logica e universală. In
busines nu e, se vede treaba. Iar despre
calculatoare, softuri, tehnologie in procesele
de management, de organizare industriala si
pe unde te asteptai sa fie, nu mai spun,
surprize, surprize!
Zilele trecute am fost la o fabrica a altora
mari, cu zeci de fabrici pe vreo trei
continente. Nu vînd nimic in România, doar
produc aici si apoi trimit peste tot in lume.
Fabrica de la noi are cea mai mare
productivitate din Europa si e a doua sau a
treia din lume. Căutau un director general.
Si mi-au spus ca nu au nevoie de un geniu,
ba dimpotriva, vor pe unul care să nu ii
streseze. Tot ce are de facut e common
sense, domnule Butunoiu! Intr-adevar, cînd
mi-au arătat ce si cum, nimic, dar absolut
nimic nu era nemaivazut, nemaiauzit.
Si mii de oameni cu care am stat de vorba
imi confirma că nu sunt primul care a văzut
asta. Acesta e jobul meu, pentru asta sunt
platit, sa stau de vorba, de dimineata pîna
noaptea, cu oameni care imi spun ce si cum
au făcut, cum e acolo, cum e dincolo, de ce
cred ei ca e mai bine asa si nu altfel, lucruri
din acestea. Si sigur, multi sunt surprinși
cand ajung prima dată “dincolo” si intra
intr-o firma, trecînd de biroul frumos
amenajat al recepționistei. Poate că cea mai
sintetica si mai semnificativa descriere e cea
a unuia care s-a dus pentru prima data la
sediul central din Viena al companiei lui de
asigurari: Să știți ca in firma era exact ca la
noi, si va pot spune asta dupa ce am stat
cîteva saptămîni bune. Dar, cum treceai de
ușă si ieseai in oras, te trezeai dintr-odata in
altă lume față de cea din care venim noi…
Si mai interesant e cînd cei de aici sunt
19
mai eficienți si o iau inaintea celor de
dincolo. Îmi povestea cu nervi un prieten
dintr-o mare firma de servicii financiare ca
tocmai au primit o directivă de la head-
office cum ca trebuie să introducă anumite
sisteme, procese si proceduri pe care
compania le-a impus la nivel global. Era un
sistem pe care ei il avusesera deja in urma
cu vreo trei ani, dar pe care l-au înlocuit cu
unul mult mai avansat, prin care, cu opt
oameni fac acum ceea ce vreo 50 de dincolo
fac nu atît de repede. S-au suit cu toții în
avion, in frunte cu președintele străin al
filialei din România, si s-au dus la head-
office ca să-i convingă să nu schimbe
lucrurile la București. Dar cei de dincolo nu
și nu, directiva e directivă, toata lumea
trebuie să treaca la noile sisteme. Si, o sa va
intoarceți cu cei cîtiva ani in urma? Nu,
evident că nu, dar va trebui să găsim o
solutie ca să ne prefacem că am facut-o. O
sa ne coste ceva în plus, dar, asta e, dacă e
directiva…
Totusi, productivitatea in România e la
jumătate fața de cea de dincolo – ni se spune
neîncetat. Păi cum așa? Păi, nu vedeti,
dincolo vindem de doua ori mai mult, cu
același numar de oameni! Serios? Ia să-i
aducem pe cei din Gemania trei luni in
România, si sa-i trimitem pe cei de aici
dincolo. Sa vedem cît vor vinde nemții aici,
să vedem cum e cu productivitatea intr-o
tara de oameni săraci, cu administratie
coruptă și putredă pînă in măduva oaselor,
cu justiție care functionează doar cînd e să-i
prindă pe cei care fură statul, dar niciodata
pe cei care inșala o companie privată, acolo
unde un contract nu are nicio valoare, iar
dacă te fură un angajat trebuie să-i dai si
salarii compensatorii ca să scapi de el.
Da, cînd spui ca productivitatea e mai mare
sau mai mica intr-o zona sau in alta, intr-o
țara sau alta, primul impuls este să crezi că
oamenii din companiile de acolo sunt mai
destepți sau mai proști decît alții, mai silitori
sau mai leneși, ca muncesc ore mai lungi
sau mai scurte decît ceilalți. Dar nu este asa!
Cauzele diferentelor de “productivitate”
trebuie căutate in alta parte! Si chiar mai
mult, aș spune, cei din țările cu
productivitate la jumătate sunt obligați să fie
mai inventivi, mai inteligenți, sa lucreze mai
mult si mai bine decît ceilalți. (Internet)
 Primim la redacție:
STIMATE DOMNULE GEO STROE,
Sperăm și chiar pretindem că „”Dacia va
renaște în România prin adevăr, dreptate,
muncă și credință!””.
Numai că una este speranța și alta
realitatea. Chiar există riscul să degenrăm și
să pierim terorizați de cianură. Sunt chimist
și știu prea bine ce spun. Același lucru l-a
spus și acad. Ionel Haiduc cu înaltă
specializare chiar pe acest domeniu al
coplecșilor metalici.
Așa cu am arătat într-un răspus anterior
(îl vedeți mai jos) cianura este încă și mai
periculoasă decît bomba atomică fiindcă
înspăimîntătoarea ei toxicitate nu
diminuiază cu nimic în Timp, dar absolut cu
nimic (a se vedea și doctrina noastră
TEMPUS).
Ne este fatală chiar și această umilință
trăită ani în șir sub amenințarea deschiderii
exploatării cu cianură. Față-n fașă cu
această spaimă că guvernanții ne pot forța să
acceptăm extragerea aurului cu cianură vom
pieri paralizați de spaimă sau abrutizați de
nepăsare. Acest mod de a trăi este profund
subuman și ca urmare vin către Dvs. cu
rugămintea de a declanșa în numele
crezurilor ADR acțiunile necesare pentru a
scoate în afara legii mineritul cu cianură,
fiindcă mai aveți și înalta calificare juridică
necesară pentru a pune în mișcare o acțiune
în justiție și a o duce la bun sfîrșit. Aici nici
nu se pune problema unui vot fiindcă
concluziile științei nu se votează, se aplică,
iar cianura este toxică la infinit pentru om ca
și pentru tot ceea ce este viu.
Guvernanții noștri n-au știut chimie, dar
GABRIEL RESURCE cunoștea bine
dimensiunea dezastrului ce urmează, așa că
sunt singurii care trebuie acuzați, în mod
real, de crimă la adresa umanității. Așa cum
nu umbli cu focul într-o moară, așa nu ai
voie să tratezii Terra ca spațiu uman cu
cianuri, iar perseverența de a reveni, ca și
litigiul deschis în contra UNESCO îi acuză
odată în plus, de multe ori în plus.
Decizia noastră și a întregii umanități
trebuie să fie fermă în fața asasinilor. Fără
despăgubiri și fără alte condiții, trebuie să-și
ia toate jucăriile cu cianură cu tot și să le
depoziteze în condiții de maximă securitate
acolo la ei. Fiindcă aici la noi sau oriunde în
lume crima cu cianură rămîne infinită prin
rezistența la infinit a cianurii. Numai
neisprăviții din PE au putut vota în loc să se
20
ordone scoaterea mineritului cu cianură
înafara legii. Nu poate exista nici un
arbitraj în această problemă și nu putem
recunoaște nici un arbitraj. Despre
despăgubiri nici vorbă. Ne vom apăr
inclusiv proștii, care au semnat concesiunea,
declarînd că au fost induși în eroare.
CSAT și SRI TREBUIE SĂ SPRIJINE
DECIZIA JUSTIȚIEI.
ORICUM, ȘTIȚI MULT MAI BINE
DECÎT MINE FELUL ÎN CARE TREBUIE
DERULATĂ ACEASTĂ ACȚIUNE
TOT ATÎT DE IMPORTANTĂ ESTE
AMPLĂ DEZBATERE PUBLICĂ
PERMANENTĂ ȘI PE CÎT MAI MULTE
CANALE, PE CÎT MAI MULTE CĂI.
DE LA CREZURILE NOASTRE ADR
LA ACȚIUNI EFICIENTE!
VĂ ASIGUR CĂ ÎNTREAGA NAȚIUNE
EUROPEANĂ VA FI DE PARTEA
DUMNEAVOASTRĂ.
Cu deosebit respect,
George Liviu Teleoacă
Ca orice acțiune de viață și moarte Roșia
Montană cere o mobilizare totală înainte de
a fi prea tîrziu. Tudose ne-a oferit iluzia
Terente cu scăderea acțiunilor bancare
pentru a ne lovi definitiv cu Roșia Montană
cînd acțiunile bancare vor crește din nou.
NU CIANURII ȘI UN ȘUT BINE PLASAT
LUI GABRIEL RESURCE. Vinovații să se
spele cu ei pe cap.
Numai cretinii mai pot accepta
tehnologiile cu cianură. E stupid, e
monstruos, e cinic, este crimă împotriva
umanități pentru cianurile nu se degradează
niciodată. Acești GABRIEL RESURCE și
oamenii lor trebuie judecați pentru crima
supremă împotriva umanității. Cianura este
mai rea decît bomba atomică. Hiroșima și
Nagasaki și-au revenit totuși, Roșia
Montană nu-și va mai reveni niciodată,
fiindcă cianurile nu au timp de înjumătățire
și sunt extrem de toxice.
Avem nevoie de un post de radio și de
presă pentru a trezi conștiințele, avem
nevoie de ajutorul bisericilor de orice
confesiune ar fi.
Cu urări de mai bine,
Dr. George Toharian
EXPLOATAREA ROȘIA MONTANA,
în acceptiunea mea si nu numai, CU
TEHNOLOGIA PE BAZĂ DE CIANURĂ
INSEAMNĂ EXTINCȚIA TREPTATĂ A scrisoare-literara-si-pedagogica-pe-drumul-salvarii-
poporului-roman-si-al-r
POPULAȚIEI ROMÂNESTI, PRIN
http://www.stefandumitrescu.com/2017/01/22/patra-
INFESTAREA APELOR FREATICE! scrisoare-literara-si-pedagogica-pe-drumul-salvarii-
Reamintesc faptul că în Canada, unde se poporului-roman-si-al-
utilizeaza aceiași tehnologie s-a format un http://www.stefandumitrescu.com/2017/01/07/cincea
-scrisoare-literara-si-pedagogica-adresata-romanilor-
lac de cianuri a cărui intreținere (congelare
pe-drumul-salvarii-p
pentru a se evita pătrunderea in zona apelor http://www.stefandumitrescu.com/2017/01/16/sasea-
freatice) costa anual cca. UN MILIARD DE scrisoare-literara-si-pedagogica-marea-problema-
DOLARI! CE AR INSEMNA ACEST romaneasca/
http://www.stefandumitrescu.com/2017/01/22/saptea
LUCRU PENTRU ROMÂNIA ȚINÎND
-scrisoare-literara-si-pedagogica-adresata-romanilor/
CONT CA SUPRAFAȚA CANADEI ESTE http://www.stefandumitrescu.com/2017/01/27/opta-
DE CCA 10 MILIOANE KM PĂTRATI, scrisoare-literara-si-pedagogica-adresata-romanilor-
IAR A ROMÂNIEI DE CCA 237 DE MII razboiul-urss-sua-si-un
http://www.stefandumitrescu.com/2017/02/05/noua-
KM PĂTRAȚI, bugetul României este
scrisoare-literara-si-pedagogica-adresata-romanilor-
incomparabil mai mic decît al Canadei, iar consilierea-presedinte
lacul de cianuri se preconizeaza a fi mult http://www.stefandumitrescu.com/2017/02/12/zecea-
mai mare decît cel din Canada? Repet, scrisoare-literara-si-pedagogica-adresata-romanilor-pe-
drumul-salvarii-po
MOARTE SIGURĂ TREPTATĂ!
http://www.stefandumitrescu.com/2017/02/20/unspre
APRECIEZ CĂ DAUNELE CERUTE, de zecea-scrisoare-literara-si-pedagogica-adresata-
semnatarii contractului pentru exploatare romanilor-pe-drumul-salv
Roșia Montana, TREBUIE PLĂTITE DE http://www.stefandumitrescu.com/2017/03/03/douas
prezecea-scrisoare-literara-si-pedagogica-adresata-
CEI CE AU SEMNAT CONTRACTUL SI
romanilor-pe-drumul-s
ACEASTA TREBUIE SĂ SPUNĂ SI SA http://www.stefandumitrescu.com/2017/03/09/treispr
FACĂ ACTUALUL PRIM-MINISTRU! ezecea-scrisoare-literara-si-pedagogica-adresata-
Sau, in cazul in care se ține secret, sa romanilor-pe-drumul-sal
http://www.stefandumitrescu.com/2017/03/16/1504/
plăteasca actualul prim ministru! DE CE
http://www.stefandumitrescu.com/2017/05/10/cincis
NU SE SPUN CLAR SEMNATARII prezecea-scrisoare-literara-si-pedagogica-adresata-
CONTRACTULUI SI SA SE romanilor-pe-drumul-s
PROCEDEZE LA PERCEPEREA http://www.stefandumitrescu.com/2017/05/15/saispr
ezecea-si-saptesprezecea-scrisoare-literara-si-
PLĂȚILOR DE LA ACEȘTIA???
pedagogica-adresata-romanilor-problema-revolutiei-
Adăugam daunele incomensurabile nationale-si-salvarii-romaniei-de-la-prabusire-si-de-la-
determinate de faptul ca Roșia Montana este dispar/
un sit arheologic unic, de mare importanță Toată stima d-le St. Dumitrescu pentru tot
pentru Istoria României și nu numai!!! ce faceți. Și eu vă multumesc pt. materialele
De aceea iesirea in stradă, pentru apărarea interesante pe care ni le trimiteți.
sănătății Mariei Sale Poporul Român și
perenității sale, a istoriei nationale, este INEGALITATEA,
absolut necesară! Cred ca actualul prim COMPLEXITATEA ȘI LIPSA DE
ministru vrea să-și bată joc de români si, în VOINȚĂ POLITICĂ ADUC SFÎRȘITUL
consecință, se joacă cu focul! CÎNTECUL DE LEBĂDĂ
EXPLOATAREA BOGĂȚIILOR AL OCCIDENTULUI
ROMÂNIEI SIGUR CĂ ESTE IN
INTERESUL ROMÂNILOR, DAR SĂ FIE Calea către prăbușirea Occidentului a fost
FĂCUTĂ FĂRĂ DISTRUGEREA deschisă. Nu ar fi pentru prima dată cînd o
MEDIULUI AMBIANT, CU PĂSTRAREA mare civilizație dispare și nici cînd acest
SĂNĂTĂȚII MĂRIEI SALE POPORUL lucru se întîmplă nu în urma unui eveniment
ROMÂN, CU FOLOSIREA DE major, ci printr-un scîncet lung de decenii
TEHNOLOGII ALTELE DECÎT PE BAZA sau secole. Europa va fi prima, iar SUA vor
DE CIANURĂ ȘI, ATENȚIE, CU PLATA mai rezista, protejate de oceane. Viitorul
DE REDEVENȚE LA NIVEL MONDIAL! pare să aparțină regimurilor autoritare, în
G. Iovan timp ce inegalitatea crescîndă pare să
Vă recomandăm să citiți: condamne Vestul la pieire. Nu este însă o
cauză pierdută – ține de capacitatea acestei
http://www.stefandumitrescu.com/2016/12/27/prima-
civilizații de a inova pentru a găsi o cale de
scrisoare-literara-si-pedagogica-adresata-romanilor/
http://www.stefandumitrescu.com/2016/12/29/doua- a plăti pentru complexitatea ei tot mai mare,
scrisoare-literara-si-pedagogica/ o cale pe care Roma antică a aflat-o pentru
http://www.stefandumitrescu.com/2016/12/31/treia- a-și prelungi existența cu cîteva sute de ani.

21
Pentru moment, disponibilitatea psihologică
și politică a societăților occidentale pentru
un asemenea demers este limitată și
încercările de salvare se rezumă la studierea
dramelor de sorginte internă sau induse ale
societăților mai sărace. Sunt ideile unui
articol publicat de BBC în a treia zi a
Paștilor din 2017, o reluare a ideilor
Clubului de la Roma, adaptate pentru a fi
înțelese și îmbrățișate de noile generații. Un
articol scris de Rachel Nuwer, o tînără
jurnalistă din Mississippi preocupată de
schimbările climatice și care va publica un
volum despre nenorocirile aduse de
braconaj.
Economistul Benjamin Friedman compara
scocietatea occidentală modernă cu o
bicicletă ale cărei roți sunt ținute în mișcare
de creșterea economică. Dacă această forță
motrice se reduce, atunci pilonii pe care se
sprijină societatea occidentală – democrația,
libertățile individuale, toleranța şi multe
altele – încep să se clatine. Lumea noastră ar
deveni mai urîtă, definită prin lupta pentru
resursele tot mai limitate și prin respingerea
oricui nu face parte din grupul nostru. Dacă
nu vom găsi o cale de a repune roțile astea
în mişcare, vom ajunge la prăbușirea
societală.
Asemenea prăbușiri au avut loc de
nenumărate ori în istoria omenirii și nicio
civilizaţie, oricît de măreață ar părea, nu
este imună la vulnerabilitățile care pot duce
la moartea ei. Indiferent de cît de bine par a
sta lucrurile în prezent, există o singură
certitudine – ele se vor schimba. Lăsînd la o
parte scenarii precum impactul cu un
asteroid, iarna nucleară, pandemiile, istoria
ne oferă mult mai multe și mai realiste
exemple de prăbușire. Care sunt acestea și
care dintre ele a început deja să se facă
simțit? Nu ar trebui să fie o surpriză că
omenirea a luat-o pe o cale nesigură și
nesustenabilă, însă cît de aproape suntem de
punctul critic?
Matematica și istoria pot oferi cîteva
perspective despre modul în care va evolua
societatea occidentală.
Safa Motesharrei, cercetător la
Universitatea din Maryland, a publicat în
2014 un studiu despre doi factori critici:
presiunea ecologică și satisfacția
economică. Principiul ecologic este mai
bine înțeles cînd vine vorba despre sfîrșitul
civilizaţiei vestice, în special în privința
epuizării resurselor precum apa dulce, solul,
peștele şi pădurile – toate afectate de
22
schimbările climatice.
Mai surprinzător a fost că satifacția
economică poate duce la acest deznodămînt.
În acest scenariu, elitele vor conduce
societățile către instabilitate și prăbușire
acumulînd averi uriașe și lăsînd foarte puțin
unui număr uriaș de oameni, cei care de fapt
îi susțin prin munca lor. În cele din urmă,
cei care muncesc se vor prăbuși pentru că
segmentul lor de bogăție va deveni
insuficient, iar asta va atrage și prăbușirea
elitelor, care vor rămîne fără forță de
muncă. Inegalitatea de azi, din cadrul unui
stat sau dintre state, atinge deja un punct
critic. Spre exemplu, primii 10% dintre
bogații lumii sunt responsabili pentru 90%
din emisiile de gaze cu efect de seră. Iar
circa 50% din populația lumii trăiește cu
mai puțin de 3 dolari pe zi.
În ambele scenarii, modelele
computerizate analizate se bazează pe o
populație maximă care poate fi susținută cu
resursele disponibile ale mediului. Dacă
această capacitate este depășită cu mult,
atunci prăbușirea este inevitabilă. Soarta
asta poate fi evitată. ”Dacă luăm niște
decizii pentru reducerea unor factori ca
inegalitatea, creșterea explozivă a
populaţiei, rata de extracție a resurselor
naturale și rata poluării – care toate sunt
lucruri posibile –, atunci putem evita
colapsul și ne putem stabiliza pe o
traiectorie sustenabilă”, spune Motesharrei.
”Însă nu putem aștepta la infinit pentru a lua
deciziile acestea”.
Din nefericire, unii experți spun că
asemenea decizii depășesc capacitățile
noastre politice și psihologice. ”Lumea nu
va rezolva problemele climatice în acest
secol pentru că pe termen scurt este un
demers mult mai costisitor decît menținerea
lucrurilor la stadiul actual”, spune Jorgen
Randers, profesor la Norwegian Business
School, autor al volumului ”2052:
Previziuni pentru următorii 40 de ani”.
”Problema climatică va deveni tot mai mare
și nu vom fi capabili să facem ce am promis
prin Acordul de la Paris”.
Cei mai săraci din această lume vor fi
primii care vor resimți această prăbușire, iar
unele națiuni par să fie deja ”canarul din
mină”, în slujba națiunilor mai bogate. Siria,
spre exemplu, s-a bucurat o vreme de o rată
a natalității foarte mare, care a dus la
creșterea populației. Seceta cruntă de la
finalul anilor 2000, alimentată cel mai
probabil de schimbarea climatică,
coroborată cu lipsa apei potabile, a dus la
scăderea producției agricole. Această criză a
făcut ca mulți oameni, în special bărbați
tineri, să devină șomeri, nemulțumiţi și
disperați. Mulți au inundat centrele urbane
ale țării, ducînd la epuizarea resurselor care
și aici erau limitate. Tensiunile etnice
preexistente au sporit, creînd teren fertil
pentru izbucnirea violenței și a conflictului.
Peste toate acestea, proasta guvernare și o
serie de măsuri neoliberale care au eliminat
subsidiile pentru apa potabilă au aruncat țara
în războiul civil ce a început în 2011.
În cazul Siriei și al multor alte cazuri de
prăbușire a unor societăți orientale au
acționat mulți factori. Thomas Homer-
Dixon, de la Școala de Afaceri
Internaționale Balsillie din Waterloo,
Canada, numește acesti factori „forțe
tectonice”. Lăsînd la o parte cazul sirian,
Homer-Dixon spune că un factor tectonic
poate fi un eveniment surprinzător, precum
schimbarea ordinii mondiale (așa cum a fost
cazul crizei economice din 2008, al apariției
organizației Stat Islamic, al Brexitului sau al
alegerii lui Donald Trump).
Și trecutul ne poate oferi indicii despre ce
am putea trăi mai departe. Cu un secol
înainte de Christos, Imperiul Roman s-a
extins în bazinul mediteranean, în zone în
care era ușor și ieftin de ajuns pe apă. Ar fi
putut să se oprească din expansiune, însă
romanii s-au simțit capabili să se extindă și
pe uscat. Transportul pe apă era ieftin, în
timp ce cel pe uscat era costisitor și lent. În
acest fel, romanii au ajuns să plătească
pentru expansiunea lor. Imperiul a reușit să
rămînă stabil timp de secole, dar
repercusiunile i-au prins din urmă în secolul
3 al erei noastre, cu războaie civile și
invazii. Imperiul a încercat să-și mențină
nucleul, chiar dacă armata consuma uriaș
din buget și inflația era în floare. Unii
istorici spun că sfîrșitul imperiulu a venit în
410, cînd vizigoții au prădat Roma, însă este
vorba de capătul unei spirale descendente
care a durat mai bine de un secol.
Joseph Tainter, autorul volumului
”Prăbușirea Societăților Complexe”, spune
că una dintre marile lecții ale căderii Romei
este că complexitatea vine cu un cost.
Societatea funcționează după legile
termodinamicii - este nevoie de energie
pentru menținerea unui sistem stabil. În
secolul 3, Roma îşi dubla armata, plătea
pentru cavalerie, pentru birocrații,
tribunalele și apărarea provinciilor și a
23
subdiviziunilor lor. La un moment dat nu a
mai reușit să susțină aceste cheltulei.
Imperiul s-a prăbușit din cauza slăbiciunii
fiscale, nu a războiului.
Pînă acum, societățile moderne au reușit
să amîne un scenariu similar prin revoluțiile
industriale și folosirea combustibililor fosili
– să ne gîndim doar la cum a apărut
fracturarea hidraulică în 2008, fix la timp
pentru a duce la scăderea prețului petrolului.
Tainter crede că nu așa vor sta lucrurile de
fiecare dată. ”Imaginați-vă cît de scump va
fi să construim ziduri de protecție în
Manhattan pentru a ne feri de furtuni și de
mareele tot mai înalte”. Pînă la urmă,
investițiile în complexitate ca soluție pentru
noile probleme vor atinge un punct din care
nu vor mai fi profitabile, ducînd la
vulnerabilități fiscale și la colaps. Asta,
spune Tainter, ”doar dacă nu vom găsi o
modalitate pentru a plăti pentru această
complexitate, așa cum au făcut înaintașii
noștri folosind combustibilii fosili”.
Făcînd o altă paralelă cu Roma antică,
Homer-Dixon consideră că prăbușirea
Occidentului va fi precedată de un reflux al
populației și al resurselor către nucleul
occidental. Pe măsură ce națiunile mai
sărace se vor dezintegra sub presiunea
conflictelor și a catastrofelor naturale,
Vestul se va confrunta cu valuri de imigranți
care doresc să vină în regiuni mai stabile.
Societățile vestice vor răspunde prin
impunerea de restricții și chiar prin
interzicerea imigrației; se vor construi
bariere de miliarde de dolari, vor fi fabricate
drone pentru paza frontierelor și vor fi
plătite tot mai multe trupe de securitate
pentru asta, vor fi făcute mai mult controale
de securitate pentru cei care vor să intre pe
teritoriile vestice, vor apărea tot mai multe
regimuri autoritare și populiste. ”Este o
reacție imunitară a țărilor pentru a-și
menține o periferie și pentru a respinge
presiunile exterioare”, spune Homer-Dixon.
În paralel, prăpastia tot mai mare dintre
bogați și săraci care se cască în societățile
vestice le va împinge către instabilitate
internă. ”Pînă în 2015, SUA și Marea
Britanie vor fi evoluat către statutul de
societăți cu două clase, unde o elită redusă
duce o viață îndestulată, iar majoritatea va
suferi un declin”, spune Randers. ”Prima
care se va prăbuși va fi echitatea”.
Fie că este vorba de SUA, de Marea
Britanie sau de altă țară occidentală, cu cît
oamenii devin mai nemulțumiți și mai
speriați, cu atît va crește tendința de
indentificare cu grupul din care faci parte –
fie el religios, rasial sau național. În general,
perspectiva prăbușirii societății va fi negată,
în ciuda evindențelor. Iar dacă oamenii vor
admite că se îndreaptă spre această
prăbușire, ea va fi pusă pe seama celor din
exteriorul grupurilor amintite. ”Astfel apar
resentimentele. Se creează condițiile
psihologice pentru violența în masă”, spune
Homer-Dixon. Cînd va izbucni violența
internă sau cînd o altă țară sau un alt grup
vor decide să invadeze un stat, atunci
prăbușirea societății occidentale va fi greu
de evitat. Europa, care este foarte apropape
de Africa și de regimurile volatile din Est,
va fi prima care va simți aceste presiuni.
SUA vor rezista mai mult, apărate de
imensitatea oceanelor.
Pe de altă parte, societățile occidentale ar
putea să evite un sfîrșit violent. În unele
cazuri, civilizațiile dispar nu printr-un mare
bum, cît printr-un scîncet. Imperiul Britanic
s-a înscris pe această cale a dispariției încă
din 1918, iar alte națiuni au apucat-o pe
același drum. Pe măsură ce trece timpul,
aceste națiuni vor deveni tot mai
inconsistente în raport cu valorile la care
astăzi țin foarte mult. ”Națiunile vestice nu
se vor prăbuși, ci vor dispărea modul fin de
acțiune al acestor societăți și caracterul lor
prietenos, iar asta pentru că va exploda
inegalitatea”, spune Randers. ”Societatea
democratică, liberală, va eșua, în timp ce
învingătorii vor fi regimurile puternice,
precum China”.
Unele dintre aceste previziuni se împlinesc
chiar sub ochii noștri. Homer-Dixon nu este
surprins de ultimele evenimente din lume –
unele prezise de el în cartea din 2006, dar nu
se aștepta ca aceste lucruri să se întîmple
mai devreme de anii 2020.
Civilizația occidentală nu este însă o cauză
pierdută. Rațiunea și știința, alături de o
conduce bine și extrem de multă voință pot
face ca societatea să progreseze spre noi
niveluri de bunăstare și dezvoltare, spune
Homer-Dixon. Scăpînd de presiunile
schimbării climatice, ale înmulțirii
populației și ale crizei energiei vom reuși să
menținem societățile actuale și să le
îmbunătățim. Însă asta presupune să
rezistăm pornirii naturale de a nu mai
coopera și de a fi mai puțin deschiși cînd
suntem în fața acestor presiuni. ”Problema
este cum să menținem o lume normală în
timp ce ne confruntăm cu aceste schimbări”,
24
spune Homer-Dixon.
Călin Marchievici
NEGRU VODĂ, LOGOSTELELE
ŞI EROII
Mai ales astăzi, cînd mulţi istoricii români,
în loc să scormonească trecutul nostru
autentic, se ocupă cu falsificarea lui – şi în
loc să re-descopere eroismul românesc, „iau
foc cu gura” ca să demonstreze „că n-am
fost vreun lucru mare”, ba chiar că nici n-
am existat, cu identitate clară (un fel de
popor migrator al Europei!!! – tocmai noi,
CEI MAI VECHI LOCUITORI AI
EUROPEI!!! – dacă nu cumva şi ai
lumii…!!!), ori că suntem, din născare, mai
ticăloşi decît alte neamuri… – azi, cînd dl
Neagu Djuvara, din nişte impulsuri cu totul
obscure, doreşte, cu orice preţ, să ne
„cumanizeze”… – ei bine, tocmai în aceste
împrejurări năucitoare, noi venim cu dovezi
nu doar mitologice, ci chiar ştiinţifice,
etnografico-etnologice, despre Neamul
Tracilor şi despre Eroii şi EROISMUL
TRACO-ROMÂNESC…
Noi, poporul ai cărui războinici se
amestecau cu Oastea Îngerilor, ca
SEMIZEI-ANSES – înrolîndu-se în Oastea
lui Zalmoxis şi apărînd cerul de năvala
dragonilor, luptînd direct sub conducerea
Arhanghelilor MYCAEL/MICHAEL şi
CAEPROEZUS/GABRIEL (cf. Adrian
Bucurescu, Mitologie românească, în rev.
Strict secret, An VI, nr. 292, 28 nov.-4 dec.
1995, p. 14). Dovezi care ne situează, ca
popor, în zona celor cu „stea în frunte”, sub
LOGOSTELE – STELELE LOGOS-ului
SACRU, din vecie…, Logos care produce
transcenderea Omului întru Divinitate,
scoasă înafara Ursitei/Urse: „Pentru
român, stelele logostele deţin o importanţă
magico-mitică mărturisită de credinţe şi
tradiţii(…); ele păzesc destinul stabilit de
urse/ursite fiecărui om.” Stelele Logostele
acţionează, însă, şi pe deasupra
urselor/ursitelor, întru re-cuperarea stării
primordial-paradisiace a Omului-Eroului,
întru hierogamie: „În descîntece de nouă
stele logostele se solicita să se fure (n.n.: a
se citi: A TRANSCENDE
CONTINGENTUL!) dragostea
împărătească, frumuseţea zînei şi să o
ducă solicitantei, pentru a se mărita cît mai
degrabă(…). În interpretarea magico-
mitică a stelelor logostele, mai mult decît în
descîntecele celorlalte categorii de stele, se
întrevede dorinţa omului de a interveni în
cursul destinului său” (cf. Romulus
Vulcănescu, Mitologie română, Editura
Academiei RSR, Buc., 1987).
Neamul Metafizic al Românilor s-a
zidit/ctitorit/zămislit sub stele logostele, s-a
născut şi există întru MIT. Iată adevărul
românesc (nu cel „cumănesc”… – ci, pentru
că suntem creştini ortodocşi, AL
TRADIŢIEI SACRE!), despre „figura
legendarului” (?!) NEGRU VODĂ, ctitor
al Patriei Misterului Divin (NEGRU-
KARA-LAH!)-Kara Iflak-ului/Vlahiei
(Ţara Românească), de fapt, el însuşi fiind
Fiinţă şi Herb, Domn şi Zeu, Existenţă şi
Punte spre Supraexistenţa Atemporală,
Om/Erou/Zeu şi Ţară, totodată : „Titlul de
VOIEVOD vine în româneşte din
supranumele PONENAVATA-Domnul
Nopţii (NEGRU): STĂPÎNUL NEVĂZUT,
cum i se mai spunea lui Orpheus”. Acest
DOMN NEVĂZUT avea un statut
asemănător cu al vechilor împăraţi japonezi:
se ruga Cerului pentru popor şi nu se arăta
decît conducătorilor militari şi religioşi.
Ultimul mare Preot a fost NICOARĂ
DIGU-MIRU, aşa-numitul <<Tihomir>>,
tatăl lui Basarab I. Forţat de expansiunea
maghiară, ce se apropiase de Făgăraş,
Marele Preot Dac a trecut munţii, împreună
cu suita lui, şi a întemeiat Ţara Românească.
La Curtea de Argeş, Digu-Miru a înălţat un
templu, aşa-zisa biserică <<Sîn’ Nicoară>>.
Turnul straniu al templului, ce se mai înalţă
încă din ruine, arată că nu a fost vorba de o
biserică creştină obişnuită. Numai
autoritatea lui sacerdotală a făcut ca
întemeierea Ţării Româneşti să fie ferită de
războaie civile şi să cuprindă şi Oltenia, ai
cărei boieri s-au închinat şi ei marelui
Domn, după cum atestă cronicile
munteneşti. Multă vreme, din noul stat au
făcut parte şi ţinuturile Amlaşului şi
Făgăraşului, de unde descălecaseră
întemeietorii.
NEGRU-VODĂ a fost înmormîntat în
lăcaşul ce se va numi mai tîrziu Biserica
Domnească din Curtea de Argeş. Mormîntul
lui a fost deschis la 31 iulie 1920, cu prilejul
unor lucrări de restaurare. La Biserica
Domnească, se păstra datina ca, în fiecare
an, de Sf. Nicolae, să se pomenească, la
acest mormînt, ctitorul bisericii.
Monumentul funerar, care se afla între cei
doi stîlpi ai pronaosului, a scăpat neatins
timp de peste şase veacuri. În momentul
cînd piatra a fost ridicată de pe sarcofag, a
25
apărut, ca într-o scurtă vedenie,
IMAGINEA NEALTERATĂ A
MARELUI VOIEVOD ŞI PREOT
(funcţiile sacral-dacice de REX ET
PONTIFEX!), din veacul al XIII-lea. Pe
cap purta o diademă de mărgăritare,
încheiată cu un lanţ de aur peste pletele
lungi, lăsate pe spate. “La gît, peste tunica
din mătase purpurie, se răsfrîngea un
guler de dantelă lucrată în mătase şi aur.
Un şir de aprox. 30 de nasturi de aur
încheiau tunica, împodobită la gît, la piept
şi la manşetă cu şiruri de mărgăritare.
Colţurile pulpanelor erau împodobite în
faţă cu două rozete, tot cu mărgăritare.
Nasturi de aur erau şi la mîneci, iar
coatele erau brodate cu galoane de fir.
Peste şolduri avea petrecută o centură
brodată cu fir de aur şi mărgăritare, care
se încheia cu o superbă pafta de aur, ce
reprezenta Palatul Cerului. În parte
centrală, pe un fond de smalţ albastru, este
lucrată în relief o lebădă cu cap de femeie
– MARIA! – iar lateral, în balcoane, se
află CEI DOI ZALMOXIS, Fiul şi Fiica
Împărătesei Cerurilor. Giulgiul era
acoperit cu zvastici, simbolul sacru al
iniţialei numelui lui Zalmoxis al
Gemenilor Divini (n.n.: Apollon şi Artemis)
– litera dublă Z. O coloană sculptată
împarte în două coloana funerară. Din
extremitatea sa ies două ramuri: deasupra
este un cap hexagonal; peste el, o stea cu
12 colţuri – cele 4 triunghiuri simbolizînd
lunile şi anotimpurile – într-un cerc,
închizînd cele 24 de raze ale unei roţi
dinamice, adică 24 de secole ce trecuseră
de la moartea împăratului-profet Orpheus,
pînă la naşterea Gemenilor Cereşti” (cf.
Adrian Bucurescu, Mitologie românească,
în rev. Strict secret, Anul IV, nr. 197, p.
12). Deci, este absolut exclus, domnule
Neagu Djuvara, ca Negru Vodă să fi fost
cuman, din moment ce purta, la modul
sacral, însemnele dacilor magi, REX ET
PONTIFEX – MAGII DACILOR AU
FOST ULTIMII CARE AU CUMULAT
ACESTE DOUĂ FUNCŢII… – între care
semnul zvasticii, ca herb al lui
Zalmoxe/Gemenilor Cereşti se disting, cu
maximă autoritate. Ca, de altfel, şi
simbolurile numerologice.
Şi pentru cei care nu ştiu că pe trădătorii
de PĂMÎNT/MOCŞĂ/MOŞIE/TĂRÎM
SFÎNT (cu „textură” din sîngele mîntuitor
al EROILOR!) şi de NEAM AL
ACESTUI PĂMÎNT nu-i aşteaptă nimic
bun – îi informăm că, pentru dacii/daoi,
POPORUL LUPILOR/LUPULUI
(Lupului Fenrir, primă întruchipare
funcţională terestră a Lui Hristos-
Mîntuitorul-Purificatorul-Învietorul!) şi ai
Căii Drepte – poporul confreriilor
cavalereşti ale lykantropilor şi ursinilor
(Romulus Vulcănescu, op. cit., p. 267),
poporul EROILOR-(SEMI)ZEI
(„semizeul este un alter ego al eroului(…)
eroologia consideră pe erou ca pe o
făptură umană supradotată, ridicată la
rangul divin prin efectul activităţii lui
salvatoare sau civilizatoare pentru semenii
lui, oamenii” – Romulus Vulcănescu, op.
cit., p. 323 – şi ce altceva decît „acţiune
salvator-civilizatoare” au întreprins
strămoşii noştri, prin auto-jertfa lor hristică,
pentru MOCŞĂ ŞI NEAM?!) – Pămîntul
este atît loc al Odihnei/Somn/Înviere, cît şi
loc de unde blestemele pentru cei răi (şi ce
este mai rău decît un trădător?!) îşi iau
energia stihinică, de împlinire:”Pămîntul,
Mumă a tuturor(…) – românii plecaţi, de
nevoie, din patrie, dormeau pe pămînt adus
din patrie(…) de aceea,
mătăniile/metaniile se fac pînă la pămînt
(n.n.: între Pămînt şi Cer este legătura
fraternă, dintre Cei Doi Zalmoxis, Gemenii
Divini!), iar <<cînd blestemă cineva, se
închină, se apleacă apoi şi sărută
pămîntul>>” (Romulus Vulcănescu, op.
cit., p. 446), adică invocă strămoşii, în opera
de lustraţie/exorcizare… Vedeţi, nestimaţi
trădători de Pămînt/Mocşă şi de Neam
Românesc, să nu vi se deschidă, sub
picioare, „cu perspectivă” spre Tartaros,
acest Pămînt, cu textură de
STRĂMOŞI/ANSES ZALMOXIENI/
EROI COSMOGONICI, dar şi PUNITIV-
SOTERIOLOGICI!!!
prof. dr. ADRIAN BOTEZ
SECRETUL BINE PĂZIT AL
AMERICANILOR
In doar trei ani, intre 1969 si 1972, 12
26
oameni, toți americani, au pus piciorul pe
Luna. De atunci, timp de 38 de ani, nici un
pămantean nu a mai ajuns acolo. Motivul?
Simplu, ni s-a interzis să ne mai vizitam
satelitul. Ii "deranjăm" pe cei care sint acolo
de foarte multa vreme si le incurcam
planurile pe care le desfășoară cu noi, cu
planeta noastră, cu sistemul nostru solar.
Chiar sint alte ființe acolo?
Astronomul rus Evgheni Arsiukin si
matematicianul ufolog Vladimir Ajaja, in
filmul documentar difuzat pe canalul rusesc
de televiziune RTR, sustin acest lucru cu
toată fermitatea, aducînd in sprijinul
afirmației lor dovezi concrete. Cotidianul
Pravda a publicat si el o serie de destainuiri
si fotografii despre cladirile aflate pe partea
nevazuta a Lunii, despre entitatile
extraterestre care sint acolo si despre
masinile lor ciudate, enigmaticele OZN-uri,
care ne dau atîta bătaie de cap. Dar exista
asa ceva acolo sau sint doar fabulații?
Americanii care au ajuns pe Luna spun ceva
in acest sens? Au vazut ei ceva, atunci cind
au ajuns acolo?
In mod bizar, filmele facute pe Luna de
unele echipaje au disparut din arhive, ca si
cum am vorbi despre niste banale
inregistrari video făcute undeva, aiurea.
Treptat insa, anumite lucruri, tinute secrete
timp de trei-patru decenii, au inceput să
transpire. Pe timpul misiunii Apollo 11, de
la 20 iulie 1969, in legăturile radio dintre
Neil Arm-strong, Buzz Aldrin si Centrul de
control au fost două minute de tăcere,
justificate initial de NASA prin aparitia unei
supraincalziri a aparaturii, apoi prin faptul
ca pulsul lui Armstrong ajunsese la 140 de
bătai pe minut, fapt pentru care "i s-a
transmis o fraza codificată".
Dupa 40 de ani, s-a aflat ca totuși, in cele
doua minute, intre Luna si Pamint s-au
purtat discutii aprinse. Lui Neil i-a crescut,
intr-adevar, pulsul brusc, deoarece acesta a
văzut ceva ce i-a taiat respirația si l-a făcut
să strige la colegul său.
Iata o parte a convorbirilor:
"Armstrong: Ce a fost asta? Ce dracu a
fost asta? Asta e tot ce vreau să stiu!
Controlul misiunii: Ce se intîmpla acolo?
(întreruperi, paraziti) Apollo 11, mă auzi?
Ce se intimpla?
Apollo 11: Chestiile alea sint imense,
domnule!. Enorme. Oh, Doamne! Nu-mi
vine să cred! Repet, mai sint și alte nave
spațiale aici, aliniate pe marginea cealaltă a
craterului! Ei sint pe Luna și ne privesc
acum!
Armstrong & Aldrin: Astea sint lucruri
gigantice. Nu, nu, nu este o iluzie optica.
Nimeni nu va crede asta!
Houston: Ce, ce, ce? Ce naiba se intîmpla?
Ce s-a intîmplat cu voi?
Armstrong & Aldrin: Ei sint aici, sub
suprafață.
Houston: Ce e acolo? (paraziți, emisie
intreruptă, interferente) Controlul cheama
Apollo 11.
Armstrong & Aldrin: Am văzut niște
vizitatori. Ei au fost aici pentru un timp,
observind instrumentele.
Houston: Neclar! Repetați ultima
informație!
Armstrong & Aldrin: Spun că aici sint și
alte nave spațiale. Sint aliniate pe marginea
cealalta a craterului!
Houston: Repetați, repetați comunicarea!
Armstrong & Aldrin: Am conectat
transmisia automata. Imi tremura rău mîinile
si nu mai pot face nimic. Incercăm să
filmăm. Dar, dacă aceste camere nu vor
înregistra nimic, cine ne va crede?
Houston: Ați inregistrat ceva pe film?
Armstrong & Aldrin: Nu avem niciun film
la noi. Am făcut trei fotografii. Farfuriile
zburătoare sau ce-or fi ne-au stricat filmul.
Houston: Aici controlul. Unde sinteți
acum? Ce-i cu galagia asta despre OZN-uri?
Terminat.
Armstrong & Aldrin: Au aterizat aici.
Sint aici și ne privesc. Se uita la noi.
Houston: Oglinzile, oglinzile le-ați instalat?
Armstrong & Aldrin: Da, sint puse unde
trebuie. Dar oricine a venit cu navele alea
spațiale, cu siguranță mîine poate veni să ni
le demonteze. Terminat".
Să mai spunem, in final, că aceasta
discuție a fost receptionată atît de ruși, care
urmăreau îndeaproape misiunea, cît și de
diverși radioamatori de pe glob și că, într-un
interviu, Armstrong a declarat că, înainte de
plecare, au fost avertizați că pe Luna vor
27
întîlni ceva.
JERTFA PENTRU ȚARĂ –
PATRIMONIU NAȚIONAL DOMNILOR!~
UȘUREL CU ARMATA, PE SCĂRI,
În atenția culturii elementare
a domnului primul nostru ministru (cînd a fost
scris articolul era altcineva - n.r.), și a tuturor
celor asemenea lui
Nevrednici de tot felul, cu școli făcute la
marginea zilei și impresionante averi zămislite
peste noapte, ajunși în adunătura politicianistă
autohtonă dirijați de tragice ipochimene ale unei
istorii confuze, lovesc cu o pricepere pretins
academică în Armata României, în condiția sa
istorică, în suferința, demnitatea și moartea
Soldatului Român. Cine sunt, cu rare excepții,
aceștia? Păi... agramați care vor să lase impresia
că sub bolta frunții lor, trasă în resturi de
untdelemn recuperat din saloanele de masaj
bezmetic, își află răspunsul marile probleme ale
lumii... inculți, profund și multilateral, care fac
confuzie între Gheorghiu-Dej și
Immanuel Kant... nulități ce se hrănesc din
propriile grimase, decorate abundent cu saliva
astrală pe care nu o pot ține în frîu... suferinzi
cronici de aroganță și de lipsă elementară de
bun simț care nu se sfiesc nicidecum să ne ofere
lecții de democrație, sub aureola amenințătoare
a cătușelor... adunături de peste mări și țări, care
ne dau lecții de gîndire și simțire românească,
unii fiind incapabili să dibuie subiectul în
propoziția „Eu mănînc.”, alții, corectîndu-ne
agresiv disprețuitor în timp ce învață limba
română la televizor... făpturi și comportamente
schizoide, înțolite în branduri cu nume, parcă,
de stele descoperite recent, țoale pe lîngă care
pensiile militare de stat sunt praf în ochi...
stindarde incolore și livide ale ecumenismului
global, absolvenți cu diplomă ai cursurilor de
patriotism absolvite la școala urii și a disprețului
antinațional... anacoluți slinoși care-și pierd
abulic saliva în mersul vorbirii... Cam ăștia
sunt...
*
Domnilor, că nu mai știu cum să vă zic, nu
vreau să vă încarc cu prea multe într-ale culturii
elementare că or să v-o ia neuronii razna și
rămîneți fără ei, vă întreb doar, ați auzit de
Războiul de Independență? Dar de Primul
Război Mondial? Dar de cel de-Al Doilea
Război Mondial? De Al Patrulea nu vă întreb
că o dați pe furadan și punem agricultura în
pericol. Măi, domnilor, mai cromatici politic
decît cutia cu douăzecișipatru de creioane, sunt
războaiele care fie au împlinit, fie au salvat
destinul istoric al Neamului și al Țării. Fără
jertfele Armatei Române, România ar fi fost o
amintire, de care s-ar fi aflat, probabil, din
rubricile „Știați că?” ale revistelor ușoare.
Armata Română nu a fost un artificiu al
poftelor de aiurea, a fost expresia adîncă a
voinței naționale, potențată tutelar de
comandamentele supreme ale istoriei. Așa este
și acum, cu toată lucrarea asta, perversă și
laborios aplicată, de alterare și dizolvare a
substanței sale naționale, de alienare a chemării
sale istorice.
Jertfa de sînge, rămasă în memoria nestinsă a
Neamului, numai în cele trei încercări grave
amintite, este cutremurătoare, cu mult peste
1.000000 de morți, mutilați, răniți și dispăruți,
între aceștia dînduși viața 24.978 de ofițeri de
pe tot cuprinsul ierarhiei militare și 17.460 de
subofițeri. Printre ei, niciodată, niciun politician.
Nu, nu este nicidecum un reproș, pentru că, prin
definiție, numai Soldații, de orice rang militar
ar fi, știu să moară pentru Țară! Iar jertfa lor
nu s-a produs nici în rate, nici cu încetinitorul,
nici prin negociere, pentru că glonțul altceva
decît să ucidă, nu știe. Și între marile războaie,
și după ultimul dintre ele, principalul reazem al
independenței, integrității teritoriale,
suveranității și unității României, a fost tot
Armata Română, deopotrivă cu toți militarii ei,
soldați, subofițeri și ofițeri. Și astăzi, cînd se
acționează programatic pentru atrofierea
identității noastre istorice și suntem îmbuibați
cu tot felul de bălmăjeli, cică, geopolitice și
geostrategice, lucrurile stau la fel, numai că nu
are cine să le înțeleagă, nu are cine să le
priceapă și, în consecință, nu are cine să și le
asume proactiv.
* Cu constituțională reflecție,
Ce face în acest timp Plăvanul de la Cotroceni,
cunoscut pe plaiurile Universului drept
Antiromânul Perfect, cel care, grație
Constituției, este comandantul forțelor armate?
Tace. Tace și coace. Vă amintiți cum rotea
amenințător buzduganul puterii prezidențiale,
urlînd de-i dansau caninii în colțurile tremurînde
ale gurii "Jos mîinile de pe DNA!". Acum, cînd
Armata României este terfelită de tot felul de
frustrați și neajunși intelectual, cu bacalaureatul
luat la apelul de seară și strălucite studii
universitare potențate politic, cînd ar trebui să
afirme național, cu maxima severitate la care îl
obligă Constituția – „Nu vă atingeți de Armata
României, este bun național!”, Plăvanul tace.
Tace și coace. Știe el ce știe, îi este teamă de
cătușele care-i sunt puse deoparte de către
DNA, principala amenințare internă la adresa
existenței statului român. Îi este teamă și, din
cînd în cînd, din jilțul alienării sale bolnave,
trimite bezele Codruței. La fel și partidul minții
28
sale încete și discrete – caricatura muribundă a
PNL-ului de altădată, jumătatea lui de-acum
fiind parte a edificării statului mafiot, în vremea
predecesorului său, potrivit chiar mărturisirilor
acestuia.
*
Să vă mai zic ceva, domnilor angajați full time
în industria politică a (aparent) naivei noastre
Românii, p`asta chiar nu aveați de unde s-o știți,
nu a fost încă „desecretizată” și, implicit, nu s-a
bucurat de accesul apetitului vostru elementar
de cultură. Fundamentele constituționale și
instituțiile vitale ale statului român au fost
înrădăcinate și aduse în rod sub conducerea unui
colonel, Domnul Colonel Alexandru Ioan
Cuza, cel dintîi conducător al României!
Oamenii politici de-atunci, cu bunele și mai
puțin bunele lor, au înțeles că nu se poate altfel.
De ce oare?
*
Moartea noastră, săvîrșită sau doar
potențială, ca preț necondiționat pentru viața și
salvarea Țării, este parte indestructibilă și
inalienabilă a parimoniului național. Nu o
călcați în picioare, domnilor lucrători pe bani
mulți în industria politică autohtonă! Chiar dacă
o faceți purtînd pantofi al căror preț îți taie
respirația, mult peste orice pensie militară de
stat. Apropo, mult trudita și sclifosita eleganță
cu care o faceți trădează faptul că, totuși, mersul
vi l-ați format în încălțările achiziționate de la
buticurile de cartier, unde anafiștilor le-a fost
mai greu să ajungă.
Bunăoară, ușurel cu Armata României pe
scările istoriei, domnilor. Nu de altceva, dar, în
cele din urmă, istoria nu ia în seamă nulitățile
care înfloresc la fiecare colț de stradă. Ușurel!
Costinel Petrache ~ Soldat Român
P.S. Din Armata României nu fac parte și lepădăturile
destrăbălării „democratice” dîmbovițene, profitori fără
scrupule și fără frontiere ai neostenitei, dar grandioasei
noastre tranziții, burdușiți în straie de general, acum
incitîndu-mi tastele O. Neculai, O. Gabriel, I. Anghel, I.
Marius, O. Codruț, B. Ilie, S. Bartolomeu...
În urma participării recente la reuniunea de la
Shanghai, în calitate de membru al Boardului
de consultanți internaționali ai Institutului de
Studii Internaționale, am încercat să fac o
paralelă între evoluția României şi cea a Chinei
după 1989 (Piața Tiananmen în China şi
evenimentele din decembrie, același an, de la
București). Citește și Lumea contemporană
o afacere sino-americană
DE LA UN BOL DE OREZ…
Ce s-a întîmplat, în aproximativ un sfert de
secol, în ţările noastre? Sigur, sunt conștient că
Shanghaiul are o populație ceva mai mare decît
cea a României, iar cele 1,4 miliarde de chinezi
înseamnă cam de 70 de ori populația României.
Am văzut în acest an, la Shanghai, un oraș
complet modernizat, cu patru rînduri de centuri
ocolitoare pentru cele cinci milioane de mașini,
am văzut zeci de zgîrie-nori (între ei, primii trei,
ca înălţime, din lume), noduri de circulație cu
trei niveluri distincte, mașinile cele mai
moderne, asamblate în China, pietonii citind în
mers diverse lucruri pe smartphone-urile lor…
Am vizitat complexul expozițional din
Shanghai – evident, cel mai mare din lume –, cu
500 000 de metri pătrați, unde, anul viitor, se va
realiza o mare expoziție internațională pentru
import, în scopul de a crește consumul intern în
China, dar şi pentru a-i pune la curent pe chinezi
cu produsele cele mai performante tehnologic
din lume.
Cum a fost posibilă această dezvoltare? De la
situația în care China reușea doar să le ofere
celor un miliard de chinezi un bol de orez cu
legume, zilnic, şi cîte patru nasturi pentru tunici,
apoi de la îndemnurile lui Deng Xiaoping
(„îmbogăţiţi-vă”), de la casele de toleranţă din
perioada interbelică, de la corupția şi trădările
tradiționale la un sistem în care totul are
„caracteristici chinezești” (socialismul,
diplomația etc.), inclusiv economia de piață, dar
şi democrația. Deşi acest din urmă termen nu
prea este folosit. În Asia, în general, sunt
precumpănitoare responsabilitățile individului
faţă de stat, punîndu-se mai puţin accent pe
drepturile sale.
China şi-a construit, în permanenţă,
conducători puternici – Mao, Deng, iar acum
președintele Xi Jinping. Acesta din urmă a
reușit să continue accelerat dezvoltarea Chinei
şi a schimbat orientarea lui Deng (predominantă
spre interior) într-o abordare dinamică spre
exterior, China fiind conștientă că în viitor va
avea nevoie de noi resurse naturale (între timp,
ţara a devenit principalul partener comercial al
Africii).
Aşa a apărut iniţiativa Belt and Road, inspirată
din Drumul Mătăsii şi care înseamnă 900 de
proiecte în valoare de 900 de miliarde de dolari,
proiecte care vor implica 65 de ţări, acoperind
cam 70% din populația planetei, 3/4 din energia
planetei şi 28% din PIB-ul global (aproximativ
21 de trilioane de dolari). Deja acest proiect a
generat, în ultimul an,
180 000 de noi locuri de muncă şi impozite
şi taxe în valoare de 1,1 miliarde de dolari în
ţările în care s-au realizat astfel de investiții.
În felul acesta, China a ajuns de la un statut de
semicolonie, de la un război devastator, de la
sărăcie şi tensiuni sociale la posibilitatea de a
cumpăra mari companii occidentale (Volvo şi
29
altele), mari cluburi de fotbal, dar şi hotelul-
simbol al New Yorkului, Waldorf Astoria.
În aceste condiții, președintele Chinei a fost
invitat, ca un guru mondial, să vorbească la
Davos (România de cînd nu a mai fost
invitată?). Așa poate fi citit mesajul
președintelui Xi, la recentul Congres al PCC, în
care afirma: „Este timpul pentru noi să ocupăm
un loc central în lume”.
În același timp, China dezvoltă şi o nouă
strategie spre Europa Centrală şi de Est.
Formatul 16+1 înseamnă 16 ţări din Europa
Centrală şi de Est, luate în vrac, inclusiv
România, şi care organizează diverse întîlniri,
pe sectoare, cu reprezentanții Chinei („1”),
inclusiv întîlniri la nivel înalt.
Recent a avut loc o astfel de întîlnire, la
Budapesta, la nivel de premieri. Ghiciți care
ţări, din cele 16, au fost reprezentate doar la
nivel de vicepremier? Aţi ghicit – Albania şi
România!!! Asta în condițiile în care este clar că
fondurile europene vor scădea spectaculos în
următorii ani şi că doar fondurile Chinei vor
putea compensa această scădere. Cel puțin aşa
gîndesc ungurii, polonezii, cehii, sîrbii.
În urmă cu cîteva decenii, relațiile României
cu China erau excepționale (vezi momentul
1968, dar şi vizita mea în timpul epidemiei
SARS, din 2003). Acum liderii chinezi au
devenit mai pragmatici (era o vreme cînd unul
dintre ei, la București, recita, în română, din
Eminescu), iar locul României a devenit
nesemnificativ în schimburile economice.
La Shanghai nu există nici măcar o singură
firmă românească care să aibă
reprezentanţă, iar în „topul” firmelor
românești de export în China, pe primul loc
figurează o companie care exportă cupru!
Zilele acestea, premierul Canadei, după
președintele american, a vizitat China.
Schimburile bilaterale ale celor două ţări au
depășit 90 de miliarde de dolari.
CU BĂŢUL DNA POT FI CONDUŞI
DOAR SCLAVII
De ce s-a ajuns aici? Nu analizez aici cauzele
geopolitice – evoluțiile internaționale, modelul
actual al sistemului internațional, situația internă
din SUA (conducerea americană devenind
prizoniera propriului sistem de „democrație” pe
care l-a exportat ani de zile în ţările în curs de
dezvoltare), involuțiile din Europa, noul profil
global al Rusiei etc.
Este clar însă, revenind la situația noastră, că
România este într-o criză gravă de conducere.
Lipsa de leadership se remarcă în poziția faţă de
marile puteri, în poziția faţă de UE, în poziția
faţă de vecini. Dar şi în conducerea vieții
economice şi politice interne.
Haosul, tensiunile politice şi sociale,
acceptarea violenţei verbale şi fizice, creșterea
criminalității, scăderea calităţii actului de
legiferare, indecizia în actul de guvernare,
obsesiile maniheiste, preocuparea pentru
scandal, scăderea interesului pentru educație
şi cultură se asociază cu comportamente de
imitare (Titu Maiorescu vorbea despre „forme
fără fond”), de tipul „occupy”.
Frustrările de tipul enfant mal aimé ale
liderilor se exprimă în cumpărări excesive de
arme, în încercările de a fi „mai catolici decît
papa”, în slugărnicia în faţa cancelariilor străine.
Rezultatul? O ţară în care a scăzut dramatic
încrederea în stat, în instituții, în viitor. Cu
băţul DNA pot fi conduși doar sclavii. O ţară
civilizată îşi modernizează legile şi instituțiile,
îşi aduce la zi Constituția şi învaţă din greșeli.
China a progresat pentru că a învăţat din
greșelile sale, dar şi din greșelile ţărilor în
tranziție.
Deocamdată, avem în China un socialism cu
caracteristici chinezești, o economie de piaţă cu
caracteristici chinezești, o diplomație cu
caracteristici chinezești. În viitor s-ar putea să
avem chiar şi o lume cu caracteristici chinezești.
Şi pentru România, în prezent, ar fi
important însă ca strategiile naţionale să fie
„cu caracter românesc”.
CELE- MAI-BUNE-RĂSPUNSURI-
LA-NISTE - INSULTE-REPLICILE-
CARE-AU- RAMAS-IN-ISTORIE
Pe lîngă faptele importante ale personajelor
istorice, posteritatea a reținut și insultele pe
careși le-au aruncat aceste personaje. Iată cîteva
dintre cele mai bune răspunsuri la insulte, care
au rămas consemnate în paginile cărților de
istorie: Abraham Lincoln (1809 – 1865), după
ce a fost acuzat că ar avea două fețe:
”Dacă aș mai avea o față, credeți că aș purta-o
pe aceasta?”
********
John Montagu (1718 – 1792), al patrulea conte
de Sandwich, către John Wilkes (1727 – 1797),
om politic şi ziarist britanic:
”Dumneavoastră, domnule, veți muri cu
siguranță fie în ștreang, fie din cauza sifilisului”.
”Asta depinde, domnule, dacă vă îmbrățișez
principiile sau amanta”.
********
Winston Churchill (1874-1965) vs. Lady
Astor (1879 – 1964), prima femeie din
Parlamentul britanic.
Churchill: ”Ce deghizare îmi recomandați să
port la balul mascat?
Lady Astor:”De ce nu veniți treaz, domnule
prim-ministru?”
********
Lady Astor: ”Dacă ați fi soțul meu,
aș otrăvi ceaiul”.
Churchill:”Doamnă, dacă ați fi soția mea, l-
aș bea.”
********
Lady Astor: ”Domnule Churchill, sunteți
beat!”
Churchill:”Da, doamnă, și dumneavoastră
sunteți urîtă, dar mîine eu voi fi treaz și
dumneavoastră veți fi în continuare urîtă”.
********
George Bernard Shaw (1856 – 1950) i-a trimis
o telegramă lui Winston Churchill, prin care îl
invita la premiera piesei sale, ”Major Barbara”:
”V-am rezervat două bilete la premieră,
veniți și aduceți un prieten, dacă aveți”.
Răspunsul lui Churchill a fost pe măsură:
”Imposibil să ajung la premieră, vin seara
următoare, dacă mai aveți reprezentație”.
********
Dramaturgul englez Noel Coward (1899 –
1973), către scriitoarea americană Edna Ferber
(1885 – 1968):
”Edna, aproape că arăți ca un bărbat”.
”Și tu la fel”.
********
Militarii francezi prezenți la o recepție, care a
avut loc la Viena, s-au întors cu spatele cînd a
intrat generalul englez Arthur Wellesley, primul
duce de Wellington (1769 – 1852). Gazda a
încercat să îi prezinte scuze ducelui Wellesley,
însă acesta a avut o replică pe măsura insultei:
”Le-am mai văzut spatele și înainte, doamnă.”
********
William Faulkner (1897 – 1962), despre
Ernest Hemingway (1899– 1961):
”Nu a folosit niciodată un cuvînt care ar putea
trimite un cititor la dicționar”.
”Bietul Faulkner. El chiar crede că emoțiile
mari vin de la cuvinte mari?”
********
Filip al II-lea al Macedoniei (382 î.Chr.-336
î.Chr.), mesaj către Sparta: ”Vă sfătuiesc să vă
predați fără întîrziere. Dacă îmi aduc armata pe
pămînturile voastre, vă distrug gospodăriile, vă
ucid oamenii și rad orașul de pe fața
pămîntului”.
Spartanii au răspuns cu un singur cuvînt:
”Dacă”.
Efectul Coolidge În biologie şi în psihologie,
prin efectul Coolidge este descris un fenomen,
observat la multe specii de mamifere, ca şi la
om, prin care masculii şi femelele manifestă mai
mult interes sexual în cazul unui nou partener.
Acest concept a fost definit de endocrinologul
american Frank A. Beach, în 1955. Termenul
provine de la o anecdotă atribuită președintelui
american Calvin Coolidge (1872 – 1933, în
funcție:1923 – 1929).
În timpul unei vizite întreprinse într-o fermă
experimentală, soția președintelui Coolidge a
observat că fiecare cocoș se împerechează
frecvent și l-a întrebat pe cel care o însoțea cît de
v-
des se întîmplă acest lucru.
30

”De zeci de ori, în fiecare zi”, a răspuns
acesta.
”Să îi spui asta domnului președinte”, a spus
doamna Coolidge.
Însoțitorul i-a spus președintelui remarca soției
sale, iar aceasta a întrebat:
”Cu aceeași găină de fiecare dată?”
Bărbatul a spus că de fiecare dată este vorba
de o altă găină. Președintele a dat ușor din cap,
zicînd: ”Să îi spui asta doamnei Coolidge”.
BASARABIA CEA RĂPITĂ, CARE
MAI SÎNGEREAZĂ ÎNCĂ
“…şi noi credem, de aceea şi vorbim.”
Ap. Pavel, Corint. II, IV, 13.
“La 8 februarie (1902), episcopul Partenie al
Dunării-de-Jos a fost ales Mitropolit al
Moldovei. La 9 februarie ziarele bucureştene
comunică cuprinsul cuvîntării pe care o ţinuse
înaltul prelat în sînul Marelui Colegiu cu
ocaziunea acelei alegeri.
Am aflat atunci din Epoca şi din Adevărul că
noul ales, vorbind despre Dobrogea n-a uitat
Basarabia cea răpită, care mai sîngerează încă.
Capul bisericii moldovene stigmatizînd astfel
tradiţionala purtare a muscalilor faţă de neamul
românesc, tocmai acum cînd kesarodoxia cea
rusească începe a se zbuciuma cu neastîmpăr, pe
de o parte aţîţînd mereu asupra-ne pe vechii
noştri amici bulgari, iar pe de alta, împănîndu-
ne ţara cu iconari şi cu spioni în numele
ortodoxiei, - atitudinea Prea Sfinţiei Sale a fost
sublimă, mai cu seamă la primul pas al
arhipăstoriei; şi, deci, în momentul izbucnirii
unui entuziasm nedescriptibil, eu am trimis
imediat din Cîmpina următoarea telegramă
adresată Mitropolitului Partenie la Senat, şi
totodată o copie la Apărarea Naţională, unde s-a
şi publicat urgent în numărul de la 10 februarie:
Cîmpina ora 12 şi 30 minute
I.P.S. SALE PARTENIE MITROPOLIT
al MOLDOVEI şi SUCEVEI
Să trăieşti Înalt Prea Sfinţite! Ai reînviat
Basarabia în inimile românilor.
Hasdeu”
B. P. HASDEU, PUBLICISTICĂ POLITICĂ,
1869-1902, Vol. II, Editura SAECULUM I.O.
Bucureşti, 2001. Bogdan Petriceicu Hasdeu
(nume la naştere Tadeu Hîjdeu; n. 26 februarie
1838, Cristineşti, Hotin, actualmente în Ucraina
- d. 25 august 1907, Cîmpina) - identificată și
transmisă de Valentin-Nicolae Bercă -"România
Magnifică".
31
ATENȚIE, REGALIȘTI!
Mihai, fiul lui Carol al II-lea, fiind minor nu
putea să domnească, aceasta funcție fiind
executata de către Regența instituită după
moartea regelui Ferdinand (Buzdugan,
patriarhul Cristea și principele Nicolae).
Între 1940-1947, a domnit nelegal și pentru
faptul că nu a fost confirmat de Votul liber al
unui Parlament democratic ales și nu a fost Uns
cu Mir de către patriarhul BOR, care a fost
prezent la ceremonia Jurămîntului îin 6
Sept.1940, doar ca martor.
Deci, nici-o urmă de regalitate pentru. Mihai
și familia sa, care se dă drept moștenitori regali,
ei sunt doar urmași comuni ca toți urmașii.
Cam asta e situația reală, în drept. Nici
măcar ”fostul” (sau ”ex regele”) nu a fost, nu
mai e vorba de nici un rege Mihai. Prin urmare,
ultimul nostru mare rege a fost BUREBISTA,
iar ultimul mare domnitor Al Ioan I CUZA,
ambii din pămînteni autentici, doborîți prin
complot.
DECEBAL este un rege martir zamolsian,
care s-a jertfit pentru vatră și neam.
Hohenzolernii din familie evreiască germană au
fost impuși de neromâni de cozi de topor care
sperau că îi vor dirija. Restul sunt basme,
scorneli făcute de minți infierbintate.
IANCULESCU MIRCEA, LA 11
DECEMBRIE A SCRIS:
Pentru voi sau pentru unii din manipulatori o
fi tristete, DAR pt cei care știu cine a fost acest
trădător de țară care ne-a vîndut la ruși, nu este
tristețe. Noi istoricii adevărați nu ne vindem
sufletul cum fac unii sau alții.
A murit un trădator de țara si au rămas după el
niște paraziti care vor să trăiască sub masca
regalitații din banii puțini ai Poporului Român.
Vreți adevărul istoric despre acest personaj
sinistru, vi-l pot reda reda acum cine a fost el:
Care au fost faptele reale ale fostului rege
Mihai I: Înca din noiembrie – decembrie 1943
serviciile sovietice au dorit să-l capteze de
partea lor pe fostul rege Mihai I, ceea ce au şi
reuşit. Acelaşi lucru l-au făcut și pentru unii
politicieni captivi serviciilor occidentale sau
rusești ca: Maniu, Bratianu, Titel Petrescu, sau:
Grigore Niculescu-Buzeşti, Ion Mocsonyi-
Styrcea (mareşalul Palatului), Mircea Ionniţiu
(secretarul personal al regelui), ...și a capta de
partea sa ofițerii nemultumiți, destituiți sau
judecați pt abateri grave pe front si nu numai -
generalii: Constantin Sănătescu, Argețanu, Iosif
Teodorescu, col. Emilian Ionescu, maiorul
Dumitrescu, ... de către ministerul de Război și
Mareșalul Ion Antonescu.
Filiera sovietică ca să poată ajunge la Mihai
erau: Lucrețiu Pătrășcanu, Emil Bodnăraș,
Mareșalul Palatului Ulea - (care era văr bun
după mama cu Lucrețiu Pătrășcanu) şi spionii
trădători de țară: Grigore Niculescu-Buzeşti, Ion
Mocsonyi-Styrcea (mareşalul Palatului), Mircea
Ionniţiu (secretarul personal al regelui).
Încă din aprilie 1944 aceștia lucrau intens în
fiecare noapte pentru Lovitura de Stat de la 23
august 1944, unde se întîlneau cu Mihai I, in
jurul orei 1.30 noaptea în Palat. Intrarea se făcea
prin spatele palatului pe coltul din partea stînga.
Complicii sovieticilor și ai lui Mihai I, sunt mult
mai mulți.
Trădarea este trădare, oricui te-ai vinde sau la
ce distanța ai face asta. Oricui ai trăda, tot
trădător te numești, spunea renumitul poet,
acad. Grigore Vieru. Mihai I, prin actul de la 23
august ne-a vîndut la ruși, pe noi românii, țara,
armata, resursele ...
Prin actul de la 23 august aproape 180.000 de
soldați, ofițeri și subofițeri au fost luați
prizonieri de ruși și duși in Siberia și majoritatea
nu s-au mai întors niciodată în țară.
A trădat pe comandantul suprem, pe cel care îi
adusese mama înapoi, pe care Carol al II-lea i-o
alungase din țara pt că trăia cu Lupeasca.
Anonescu il venera și ținea la Mihai nu numai
ca la un rege, dar ca și la un adevărat copil al
său, neștiind de fapt că alinta și ajuta un șarpe,
un trădător de țara și nu un rege cu adevărat.
Mihai I, s-a aliat cu inamicul României –
Uniunea Sovietică, stat inamic care ne ocupase
teritoriile: Basarabia, Nordul Bucovinei prin
forța militară în anul 1940 şi apoi in 1944.
Mihai la predat pe Mareșalul Ion Antonescu –
comandantul Suprem al Statului Roman, prin
spionul sovietic Emil Bodnăraş la ruși:
generalul-locotenent Tevcenkov şi generalului-
maior Nikolai Burenin, comandantul trupelor
sovietice din Bucureşti, din ordinul generalului
(mai tîrziu mareşal) Rodion Malinovski,
comandantul forţelor sovietice din România,
după înţelegerea pe care acesta o avusese cu
Mihai I., de a-l duce la Moscova și a-l judeca ei.
Insă, ca să se spele pe mîini, văzînd că nu se
vinde ca Mihai, Stalin ni l-a trimis înapoi pe
Mareșalul Ion Antonescu, ca apoi printr-un
scenariu odios să-l judece în România prin așa
zise tribunale ale poporului, aşa ziși români
(evrei acoperiți sau descoperiți, care peste 99 %
alcătuiau PCR și instituțiile represive din
România), pentru ca această vină sa o poarte tot
poporul român, pentru crima produsă asupa
șefului statului – Ion Antonescu și nu
invadatorii cu complicii lui printre care și Mihai
I și camarila și trădătorii tarii de lîngă el care ne
trădaseră la ruși.
Mihai și cu mama sa cereau, după 23 august
1944 la serviciile rusești, sprijin pentru protecția
32
lor, intrucît acestia se știau vinovați de trădare și
cereau oficial către Stalin și Molotov, paza
sovietică cel puțin cîte 5-6 ofițeri de grad
superior de la gradul de maior în sus, întrucît nu
mai avea siguranța și incredere în ofițerii
românii pe care ii trădase odată cu țara și
poporul român.
La fel cei doi cereau filme sovietice de război,
întrucît spuneau ei că nu le mai plac filmele
occidentale. Toate acestea sunt date din
documentele secrete sovietice de arhiva. Stalin
și Molotov, dar șefii serviciilor secrete
sovietice, dar și militare, spuneau ca trebuie să i
se ofere lui Mihai I, tot ce dorește ca să intre în
grațiile acestuia, să-l aibe de partea lor, ca un
alibi, pt. intrarea prin forța în România și nu ca
o invazie cum real și faptic a fost.
Cît de mult a iubit Mihai I, românii, poporul
român, armata, biserica și floarea
intelectualității se vede din următoarele fapte: In
timp ce el chefuia și se intîlnea destul de des la
cocteiluri cu comisarii sovietici: Susaicov,
Malinovschi, Tolbuhin, ...şi alţi ofiţeri superiori
sovietici, Patriarhul Moscovei, floarea
intelectualității românești, armatei, siguranței,
B.O.R., partidelor politice, tărănimii mijlocii,
erau judecați de așa zise tribunale ale poporului
a căror conducere era alcătuită din evrei sau
sovietici și condamnați la moarte sau cu zeci de
ani de pușcărie pentru fapte inventate pompos
dar ireale doar pt. ca erau patrioți și își iubeau
sau apărau țara.
Alegerile din 1946 Mihai I le-a legiferat ca
fiind reale și corecte cînd de fapt ele au fost
falsificate grosolan.
Așa zisa abdicare a lui Mihai I a fost decît un
troc politic, prin care comuniștii și oamenii
Moscovei să lucreze liber, nestingheriți
împotriva României și românilor, iar lui Mihăiță
de toba – roșu, vîndut rușilor, să plece din țara
cu o avere inestimabilă, să i se dea lunar o soldă
de 100.000 de dolari, doar pentru faptul de a
susține în Occident că în România sub
comuniști și sovietici este democrație populară
si ca poporul a ales liber că nu dorește să mai fie
monarhie. Aceasta solda a primit-o lunar pînă în
anul 1987, cînd Ceaușeasca, in urma unei
verificări din partea ei și a altor specialiști pe
finanțe, unde se cheltuiesc banii mai mult și de
unde se mai pot face economii pentru a plăti
datoria externă mai repede. După ce i s-a blocat
solda de Ceaușeasca și a aflat cine sunt vinovații
pentru aceasta faptă, atunci el a fost nemulțumit
și a început să strige în gura de șarpe împotriva
comunismului din România și a lui Ceaușescu,
să-l denigreze. Ticăloșia lui nu s-a oprit aici și
cu ajutorul serviciilor occidentale, dar mai ales
maghiare și austriece au semnat un act oficial ca
el accepta să vină în România ca rege fără
Transilvania, numai să vină din nou rege pe ce a
mai rămas din România.
Acest lucru se vede și din actul semnat de el
alături de o pleiada de alți trădători care fugiseră
în Occident. Documentul este oficial si se
găsește pe internet. Si pe el, dar și pe Walter
Roman nu-i interesa România dacă pierde
Transilvania ci au semnat și luptat ca României
să i se ia Transilvania de către Unguri și
Austria.
Asta este purul adevăr.
Așa s-a vîndut și Mihai I, la comuniști și
sovietici cum s-a vîndut acum Margareta, doar
pt. avantaje pecuniare (de a li se da din partea
Statului Roman, anual 28.000.000 de euro anual
pt. bugetul aşa zise „Case Regale” nu numai pt
Margareta și camarila ei de păduchi, de paraziți,
de acoperiți prin legea pe care Dragnea și
acoliții lui politici penali le-au înlesnit-o de
curînd prin Parlamentul penal actual, l-a aceasta
casă de vipere, paraziți și de trîntori, tot de pe
spinarea bietului Popor Roman.
Prin aceasta moarte a trădătorului Mihai roșu
de toba care s-a anunțat tocmai acum, nu este
una de azi, ci una de cel puțin un an și ceva, nu
se anunța nimic nou sau bun, ci doar moartea -
decesul unui trădător de țară și neam românesc
care ne-a vîndut la ruși. (Internet)
DE LA NOI LA EMINESCU
Alexandru Ciocioi
De la noi la Eminescu
Veşnicie fel de fel
Şi mai mult ca veşnicia
De la noi la el e EL
Eminescu-i tot ce este
Şi ca el e tot ce nu-i
Firea naţiei române
Este însăşi firea lui.
De la noi la Eminescu
Nu e drum de niciun fel
De din viaţă, de din moarte
Între noi şi el e el.
Unde-a fost întîia matcă
Este matca lui mereu
Nu mai e nimic deasupra
Între el şi Dumnezeu!
DOSARE SECRETE: revista britanică
INTELLIGENCE DIGEST dezvăluie NOUL
TRATAT RIBBENTROP-MOLOTOV DIN
1990 între sovietici şi germani.
Arhiva secretă:
UN adevăr ţinut în taină. NOUL TRATAT
RIBBENTROP-MOLOTOV ÎNTRE
SOVIETICI ŞI GERMANI. cum s-au înţeles
33
în 1990 MIHAIL GORBACIOV ŞI HELMUT
KOHL SĂ DEZMEMBREZE IUGOSLAVIA,
CEHOSLOVACIA ŞI ROMÂNIA.
În ianuarie 1994, în revista
britanică Intelligence Digest, care se distribuie
pe bază de abonamente pentru persoane
selecţionate din mediile serviciilor speciale şi
care cuprinde numeroase informaţii
confidenţiale, a fost publicat un articol, de către
redactorul şef, Joseph de Courey, referitor la un
acord între Uniunea Sovietică şi Germania,
încheiat cu prilejul unor discuţii secrete, la
Geneva, în septembrie 1990.
Cele două părţi au abordat problemele sferelor
de influenţă în centrul şi estul Europei.
Redactorul şef al revistei spunea că, ulterior,
veridicitatea informaţiilor i-a fost confirmată şi
dintr-o altă sursă, neaşteptată, care a dat gir
informaţiilor iniţiale.
Astfel, în septembrie 1990, la Geneva,
germanii şi sovieticii au căzut de acord asupra
următoarelor decizii:
1. Uniunea Sovietică nu se va opune
dezmembrării Cehoslovaciei.
2. Republica Cehă va deveni parte a sferei de
influenţă economică a Germaniei, cu scopul
posibil de încorporare politică a regiunii în
următorii 12-15 ani în Germania.
3. Germania va compensa Rusia pentru
daunele economice suferite prin pierderea
influenţei în Europa de Est.
4. Ungariei i se va permite urmărirea scopului
ei de a-şi recîştiga teritoriile pierdute după
primul război mondial prin Tratatul de la
Trianon, în faţa României, Ucrainei,
Cehoslovaciei şi Iugoslaviei.
5. Germania va spori ajutorul economic
acordat Ungariei, pentru a o face mai atractivă
decît vecinii ei.
6.Uniunea Sovietică se angaja să nu ridice
obiecţii la divizarea Iugoslaviei şi să accepte
intrarea Croaţiei şi Sloveniei în sfera economică
germană de interese.
7.Uniunea Sovietică era rugată să accepte
unirea Ucrainei Transcarpatice cu Ungaria, dacă
naţionaliştii ucraineni ar desfăşura activităţi
„distructive”.
8.În afară de compensaţia economică pentru
pierderile suferite, Germania se angaja să „nu
fie activă” în chestiuni privind Ucraina şi statele
baltice şi să nu le considere parte a sferei de
influenţă economică a Germaniei.
Prăbuşirea lui Mihail Gorbaciov şi a Uniunii
Sovietice, ca urmare a schimbării modului de
promovare a propriilor interese de către
Federaţia Rusă, a grăbit procesul de extindere
a Uniunii Europene şi a modificat proiectele
germano-ruse privitoare la centrul şi estul
Europei.
Noile proiecte apărute au fost elaborate
pornindu-se de la premisele unificării europene
şi extinderii cît mai adînc către estul bogat în
resursele de energie, materii prime şi pieţe de
desfacere care să alimenteze uriaşa economie
europeană, mai ales pe cea a Germaniei.
Înţelegerile germano-sovietice din anul 1990,
chiar dacă au născut planuri începute şi apoi
trecute în conservare, se aseamănă izbitor
cu Pactul Molotov-Ribbentrop.
Deosebirea este doar de imagine. Clasa
politică internaţională şi mass-media au
condamnat în mod repetat şi vehement Pactul
Molotov-Ribbentrop, ca şi dezmembrările
Cehoslovaciei, României şi Iugoslaviei, din anii
1939-1941.
În schimb, înţelegerile din 1990,
dezmembrarea Cehoslovaciei şi Iugoslaviei şi
încercările evidente de acelaşi fel din România,
nu sunt combătute, ci, din contră, sunt privite
pozitiv şi încurajate de forţe aparent nevăzute.
Proiectele şi acţiunile politice sunt mult
asemănătoare, pe alocuri identice, dar poziţia
comunităţii internaţionale faţă de ele este nu
numai diferită, ci uneori opusă.
Acest lucru nu poate să ne facă să nu
constatăm identitatea, în aceste cazuri, a
politicilor hitleristo-comuniste din anii 1939-
1940, cu cele din anii 1989-1990, ale
regimurilor „democratice” din Germania şi
Uniunea Sovietică, ale lui Kohl şi Gorbaciov.
Pentru unii aceste concluzii par dureroase.
Este doar o percepţie datorată imensei
manipulări a opiniei publice de pretutindeni,
preocupare care înghite energii colosale şi
reprezintă a doua mare cheltuială de resurse,
după cursa înarmărilor.
Cînd lumea va înţelege aceste realităţi,
regimul politic „democratic” se va putea
reforma şi, eventual, îşi va putea prelungi
existenţa.
După deceniile care au trecut de la înţelegerile
germano-ruse, e timpul să examinăm cu
seninătate aceste concluzii.
Corvin Lupu (Articol apărut în „Vitralii-
lumini şi umbre”- Revista veteranilor din
serviciile române de informații, Anul IV, nr.
10/2012)
Bucureşti, nr.7 din 31. 05.2018 d.Chr. (31.05 10 018 după
Zamolse (d.Zm.) în Calendarul DacoRomânilor)
COMUNICATUL nr. 7 din 31.05.2018
al Gărzii DacoRomâne (G.D.R.) și al Cabinetului
DacoRomânesc (C.D.R.), al Fundației Academia
DacoRomână „Tempus DacoRomânia ComTerra“
(F.A.D.R.„T.D.C.“), al Societății „Carpații“, precum și al
Grupului de Acțiune pentru Renașterea Daciei -
G.A.R.D.A. din cadrul Blocului Unitatea Națiunii (B.U.N.)
34
Conducerile reunite ale G.D.R. constituite din
Senatul A.D.R., cea a C.D.R. al F.A.D.R. „T.D.C.“ și
Societatea „Carpații“, precum și al G.A.R.D.A. din
cadrul B.U.N., de ziua rezervei Oștirii, a rezerviștilor
militari din România,
− analizînd starea națiunii dacoromâne și a lumii la
31.05.2018, în preziua de 1 iunie – ziua asasinării
mareșalului Ion Antonescu- luptator pentru
redobîndirea Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei,
ziua copiilor care vor trăi în viitor în DACIA
NEMURITOARE, după 23.12.1989 – Ziua
complotului internațional terorist politico-militar
sîngeros reușit de Gorbaciov, George H.W. Bush și
alți șefi de stat ai unor puteri europene, cu ajutorul
unor cozi de topor din țară, denumit „revoluție“, de
către cei care au regizat totul cu scopul vădit de a
controla complet România și a o transforma în
colonie, după asasinarea patriotului naționalist N.
Ceaușescu la 25 decembrie − la comanda lui
Gorbaciov, cu acordul lui Bush și la ordinul iudeo-
masoneriei familiilor degenerate;
− văzînd cu ochiul liber că națiunea s-a trezit, că
și-a revenit după teroarea externă, națiunea va fi din
nou suverană și independentă, stăpînă la ea acasă,
chiar dacă teroriștii externi insistă să finalizeze în
stradă evenimentele din decembrie 1989 cu scopul de
a desființa, dezmembra România ca stat;
−constatînd acumularea crescîndă a tensiunilor la
nivel global pentru dezmembrarea Rusiei și
prăbușirea economică a Chinei, dar și ținerea
României sub teroare prin recrutarea de înalți
demnitari obligați și plătiți pentru a dezagrega
națiunea și a teroriza și defăima pe patrioții țării;
− sesizînd că prin proceduri penale și abuzuri
teroriste, contra prezumției de nevinovăție, se fabrică
probe false în justiție, lichidînd oameni cinstiți;
− văzînd în tensiunile din jurul Iranului și Siriei
voința Israelului și SUA pentru declanșarea celui de-
al Treilea Război Mondial;
-sperînd că UE mai are o șansă de a fi o Europă a
Națiunilor libere înainte de destrămare dacă admite și
România în nucleul european fondator ca egal;
− observînd că destructurarea lentă a statului
paralel al trădătorilor infiltrați, iar victoria
naționaliștilor trebuie accelerată, micșorînd suferința
națiunii;
− constatînd că încă nici o interceptare/captare
audio-video nu este expertizată de experți
independenți pentru a fi admisă ca probă în justiție;
− sesizînd că se continuă crunta îndobitocire a
populației prin școală, mass media, alimente toxice,
înfometare și medicamente false și scumpe;
− constatînd că se continuă teroarea prin interpuși
și genocidul contra națiunii române – infracțiuni
imprescriptibile în dreptul internațional penal;
− constatînd creșterea rapidității timpului de reacție
a mai multor instituții de stat pentru stoparea
destabilizării, dezmembrării și desființării României;
− constatînd că oligarhia băsistă s-a dizolvat încet,
iar românii acționează în justiție contra regimului
terorist promovat de Băsescu și acoliții lui;
− văzînd în fondarea organizației de apărare a
drepturile omului pentru sancționarea regimului
terorist Basescu antiromânesc salvarea civilă;
 − constatînd că încă națiunea dacoromână încă se
mai zbate între viață și moarte, ca o momeală a
S.U.A. în războiul contra Rusiei și a Chinei;
− constatînd că demnitatea noastră continuă să fie
terfelită de conducerea în secret a lui Băsescu ca să
scape de cătușe, fie și declanșind un război civil;
− afirmînd că Europa redevine doar un continent,
iar U. E. ca tratat a eșuat într-un imperiu german, însă
România se va salva cu țările vecine din est;
− sesizînd că Europa de est se reunește și
reacționează cu curaj pentru a-și apăra suveranitatea
și demnitatea națională și infruntă acuzele Israelului;
− constatînd că ne recuperăm statul statul român
fiindcă s-a trezit și națiunea încă virusată de trădători
alogeni și străini lacomi și aroganți;
− constatînd că în disputa Coreea de Nord și S.U.A.
va învinge China care controlează SUA;
− constatînd că PSD-ALDE au cîștigat alegerile,
aplică programul de guvernare și, ca și D. Trump în
SUA, vor reuși să cîștige și puterea reală;
− observînd că faptele habarnamistului corupt K.
Iohannis, despre care gura lumii spune că ar fi jidan
(kazar)-sas, adus de serviciile secrete străine ale lui
George Soros (ca și T. Băsescu, ca și „guvernul
tehnocrat 0“ criminal, instaurat prin holocaustul de la
Colectiv), sunt judecate corect de români;
− apreciind că în istorie au existat doar trei revoluții
temporale adevărate – prima descoperirea focului, a
doua, limbajul uman și a treia... formarea națiunilor
libere, iar restul sunt doar comploturi reușite (cele
nereușite sunt răscoale, revolte, răzmerițe…, și că
numai învingătorii scriu istoria;
− reamintind că unii economiști au declarat că tot
poporul român ar putea supraviețui din redevențe
minim 200 de ani și cu un trai îmbelșugat 188 de ani
(chiar fără a mai și munci deloc), mai bine decît
arabii din petrol, fără a mai socoti aurul cu care am fi
fericiți peste 1000 de ani în lumea asta;
− deși Eminescu spunea: „elemente străine,
îmbătrînite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru
şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului.
Neavînd tradiţii, patrie hotărîtă ori naţionalitate
hotărîtă, au pus, totuşi, mîna pe statul român.
Conştiinţa că ele sunt deosebite de neamul românesc
nu le-a dispărut încă – ele se privesc ca o oaste
biruitoare într-o ţară vrăjmaşe“, iar Israelul mai speră
să se mute în România;
− constatînd că proiectul „Israel în România“ este
cauza unei sărăciei la românii ca să-și părăsească
țara de nevoie și să vină ei îl locul rpmînilor;
− reamintind că Iohannis, decorat de iudeii de la
American Jewish Committee (AJC), impune
„necesitatea“ ca toți funcționarii publici să urmeze
cursuri despre holocaust susținînd că în România a
fost holocaust și noi, românii, suntem neam de
criminali, deci e musai să plătim 20 de miliarde de
euro despăgubiri statului Israel și că numai prin
obediența sa totală față de sioniștii iudeo-masoni care
„trudesc“ pentru globalizarea planetei în beneficiul
neamului lor mai poate spera să primească
„firmanul“ pentru al doilea mandat de „domn“
fanariot la Cotroceni, ca șef peste colonie;
-sesizînd că „privatizărea“ către străini, distrugerea
economiei, dezarmarea țării, depopularea și exodul
românilor spre alte țări pentru a fi înlocuiți cu alte
35
etnii și, în final, dezmembrarea țării, constituie
proiectul de țară tip Iohannis cu sprijinul lui G. Soros
și al consilierei evreice Pralong;
- constatînd că trinomul Băsescu, Coldea și Koveși
expiră deși mai mai conduc în secret, prin interpuși
țara, manipulînd, crezîndu-ne pe noi toți idioți;
− ținînd cont că „integrarea în U.E.“ a produs în
realitate o dezintegrare a valorilor românești, încă
urmărită profesionist, sistematic și diabolic;
− văzînd cu ochiul liber că națiunea s-a deșteptat
după crimele complotului din adevărata ”epocă de
aur” și este suverană și independentă, stăpînă la ea
acasă și că unii teroriști țin să finalizeze evenimentele
din 1989, scoțînd în stradă persoane plătite ca să
desființeze statul național român;
− constatînd că se continuă dezmembrarea țării și
prin așa zisa euroregionalizare și alocarea fonduri
doar pentru infrastructura din Ardeal;
− constatînd că, în viața noastră de zi cu zi, găsim
promovate „valorile“ Școlii de la Frankfurt și că
#Rezist este pumnul de fier al acestor idei finanțate
de George Soroș. Iată cîteva directive ale lor:
Distrugerea familiei și a moralei – în anii ’50
Marcuse a răspuns preluînd un termen denumit
„toleranța“ pentru a fi extins la toate ideile și
mișcările venite dinspre stînga, inducînd antonimul
de intoleranță pentru toate ideile ce veneau dinspre
dreapta. Astfel, cînd îi auziți astăzi vorbindu-se
despre „toleranță“, aceasta înseamnă referirea la
termenul lui Marcuse „toleranța eliberatoare“. Este ca
atunci cînd se vorbește despre „diversitate“, aceasta
însemnînd de fapt uniformitatea credinței în ideologia
lor stîngistă. Th. Adorno, alt membru al Școlii de la
Frankfurt, definește calitatea de părinte (relația
părinte-copil), mîndria de a aparține unei familii,
creștinismul, aderarea la rolurile (bărbat/femeie), la
atitudinile tradiționale față de sex și patriotismul
drept „fenomene patologice“. Desființarea
religiilor (opiul popoarelor) – a fost preluată de la
Nietzsche (și de la unul care sfida morala tradiţională
– Marchizul de Sade), care a devenit „transvaluarea
tuturor valorilor“ (adică toate păcatele vechi devin
virtuţi, iar toate virtuţile vechi devin păcate). Critica
permanentă (Teoria Critică) conform căreia totul,
orice, trebuie criticat la nesfîrșit, punîndu-se la
îndoială oricare instituție, începînd cu familia,
discutînd numai minusurile, fără plusurile ei, la
originea sa academică stînd unele „studii“ din
colegiile și universitățile americane. Corectitudinea
politică – e soluția lor pentru distrugerea noțiunilor de
limbaj și pentru oprimarea libertății de exprimare, de
fapt destructurarea limbii și a limbajului, adică o
nouă formă de a gîndi în termenii dictatoriali.
Impunerea unor noi „valori“ ale „omului de tip nou“,
constituit din gloata de tfl-iști de pe străzi.
− sesizînd că mulți pițifelnicii din UE ne dau sfaturi
și ordine prin MCV, ridică statui lui K.Marx, acordă
burse de la Soros ca să se revolte contra votării unor
legi drepte pentru sistemul judiciar și a unor coduri
cu adevărat necesare într-un stat de drept adevărat
dacoromânesc;
− observînd că stat paralel e de fapt un stat-căpușă-
frînă la Cotroceni, în Parlament, partidele, în servicii,
parchete, justiție și poliție, sindicate etc.;
− constatînd că acțiunile protestatarilor plătiți
reînvie, în ciuda faptului că toată națiunea cunoaște
cine sunt idioții și că deja nu mai au avînt;
− ținînd cont că la 11.12.2016 s-a votat pentru
libertate, suveranitate și independență, nu pentru
terorism și încălcarea drepturilor oamenilor liberi;
− cerînd ca în locul dreptului imperial roman al
forței să fie aplicat cel zamolsian (al națiunilor și
oamenilor liberi), al omeniei și demnității;
− observînd că familiile masonice încă țin să
conducă Lumea și România, deși ele se conduc
singure din interior în deplină libertate de statele-
națiuni;
− constatînd că „globalizarea“ înseamnă moartea
umanității, prin voința (ne)-Illuminati-lor din
guvernul iudaic mondial, secret și terorist;
- sesizînd că Israelul continuă să sfideze dreptul
internațional public prin terorizarea popoarelor din
jurul Ierusalimului, mai ales poporul palestinian,
acționînd pentru lichidarea totală a acestuia, ca și
contra Iranului, sperînd că vor domina toate
popoarele din jur și lumea intreagă, trebuie să stie ca
cine ridică sabia, de sabie va pieri; probabil că pacea
va veni la Ierusalim cînd ostașii chinezi iși vor răcori
bocancii in Iordan
− constatînd că debăsificarea statului continuă
încet, iar virușii băsiști ascunși ies ca păduchii, unul
cîte unul, din toate instituțiile de forță și din presă;
− convinși că numai românii cinstiți și iubitori de
țară, din lumea întreagă vor elibera națiunea ocupată
de corporatiștii transnaționali, în cîțiva ani;
− apreciind că alianța PSD-ALDE, dacă aplică
prioritar Programul de guvernare votat, va rămîne la
conducere, chiar dacă mai are cîteva restanțe;
− apreciind că nu mai trebuie luate împrumuturi de
la FMI, băncile europene, BNR trebuie
renaționalizată, paritatea clară constantă este 1 leu =
1 euro;
− constatînd că pentru noi, deși a început cel de-al
Treilea Război Mondial, totuși Al Doilea Război
Mondial nu s-a încheiat, întrucît Pactul Ribbentrop-
Molotov continuă prin pactul Gorbaciov-H. Kohl din
1990, iar în neocolonii se duc lupte de eliberare,
inclusiv în Europa, mai ales în est;
− susținînd că România dezarmată, jefuită, are
dreptul vital de a se apăra prin lupta întregului popor,
de a cumpăra tehnologii de vîrf, fiind în linia întîi;
− constatînd nevoia de Servicii Secrete proprii,
puternice, de o Armată care să ne apere de orice
agresor, toate dotate cu tehnologii de ultimă oră;
-apreciind că educația aleasă-i esențială pentru a
rezista eroic, ca și de o cultură națională autentică
pentru eternizarea valorilor propriei națiuni;
− ținînd cont că S.U.A. (un imperiu, ca și Federația
Rusă, ex-U.R.S.S.) ne-au distrus armata ca să intrăm
în N.A.T.O. (un aliat nu face asta, doar un inamic) și
că U.E. ne-a jefuit 2.000 de mild. euro (cu peste 100
mild. de euro datorie externă, deși din aprilie pînă în
decembrie 1989 țara era liberă, fără datorii și cu 18
mild.$ în visteria statului) și că am cotizat cu 15
miliarde, primind doar 44 miliarde de euro; obligați
să le cedăm ramuri industriale, resurse naturale, aur,
la preț 1.000 de ori mai mic, ca să fim jefuiți de U.E.,
să ne împrumutăm (asta face doar un dușman) mereu
la numai de la ei;
-apreciind că în plină teroare și crud genocid,
36
străinii au profituri de peste 2.000 mild. de euro,
N.A.T.O. și U.E. ne tratează ca piață de desfacere, cu
salarii și pensii de mizerie, aruncîndu-ne cu 5o de ani
înapoi, iar profiturile uriașe extrase de la noi sunt mai
mult decît duble ca „ajutorul european“;
− convinși că nu suntem vinovați noi, românii, nici
Ceaușescu, că planul complotului a fost făcut de
KGB/PCUS condus de Gorbaciov (recrutat de
Intelligence Service-ul Perfidului Albion, la care au
aderat S.U.A., puterile europene „prietene“, ca
Ungaria, Olanda, Franța, Iugoslavia etc. rezultă că
acum știm de cine și de ce am fost îngenunchiați de
transnaționale și pedepsiți cu o „revoluție“: pentru că
eram liberi, și numai noi ne alegem aliații;
− înțelegînd că forțele negre ne împing spre
confruntare armată hibridă, ca să dispărem ca stat și
ca națiunea și să plătim pentru alții, ca slugi fără țară;
− constatînd starea de revoltă militară,
discriminarea rezerviștilor militari în scopul
dizolvării, umilirii Armatei române și slăbirii
rezistenței naționale;
− afirmînd că ne vom elibera prin noi înșine, vom
reface Dacia lui Burebista și vom cere despăgubiri și
teritoriile pentru tot ce ni s-a furat și înstrăinat;
− rezistînd prin limbă, educație, cultură, inteligență,
creativitate, diplomație, luptă, vom reveni printre
primele 10 națiuni ale lumii civilizate;
− afirmînd existența lanțului nostru identitar de
aproape 13 ori milenar, care are multiple verigi
precum: atlanto-titano-pelasgo-ramano-valaho-geto-
rumuno-hitito-troiano-greco-latine (cu toate
neamurile lor) -traco (incluzînd neamurile lor) -
(masa-tiro-geto) moezo-(ostro-vizi-) goto-romano-
tribalo-besso-sarmato-agatirso-iliro-megleno-armîno-
istro-peono-panonno-roxolano-dardano-dalmato-
scito-cimero-vlaho-hutulo-macedo-bizantino-rumelo-
rumîno-moldo-transilvano-românești, adică
dacoromânești, pe scurt dacice, rezistînd de atunci
pînă și azi interdicțiilor papale (damnatio memoriae)
și prigoanei contra zamolsienilor ortodocși din
dreapta credință răsăriteană dusă de statele apostolice
precum Ungaria și Polonia, islamului și sectelor;
− sperînd că ne vom elibera prin noi înșine, alături
de un mare aliat sincer – China și că vom birui; iar
dacă D. Trump este sincer și nu va fi asasinat de
globaliști, putem conta și pe S.U.A., chiar și pe Rusia
(dacă va elibera națiunile din Federația ei), devenind
o națiune europeană, chiar și Germania, dacă achită
datoriile/despăgubirile către noi și dacă va sprijini
Reîntregirea noastră, fiindcă ea, Germania, chiar și
învinsă în două războaie, a reușit);
− cerînd ca adevărații aliați prin parlamentele lor să
declare oficial și în scris sprijinul lor în făurirea
Reîntregirii Daciei în granițele firești in 2018;
− reținînd ca reper „cele patru modernizări“ avînd
scopul, anunţat de Deng Xiaoping, de a face din
China o mare putere economică mondială la intrarea
în secolul XXI au reușit să cuprindă următoarele
domenii: agricultura, industria, ştiinţa şi tehnologia,
apărarea naţională;
− știind că: politica externă a Americii este una a
dreptului absolut de a influența afacerile interne și
politica oricărei națiuni care prezintă interes, ceea ce
pentru un imperiu cu adevărat global înseamnă orice
națiune de pe planetă, pentru că orice națiune este o
piață și/sau o potențială amenințare a intereselor
S.U.A., înțelegem că ea vrea să exporte ordinea
internă drept ordine internațională americană – pax
americana;
− cerînd ca șefii statele criminale să ceară public
scuze națiunii noastre pentru complotul din 1989 și
împilările nedrepte de aevea, altfel, le vom chema în
judecată la Curtea Penală Internațională pentru
crimele contra țării și despăgubiri, crimele de război,
cele contra păcii și contra umanității săvîrșite și vom
revendica plata prin retrocedarea teritoriilor vechi
locuite de dacoromâni deznaționalizați, din răsărit
pînă la Nipru, Crimeea și malul vestic al Mării de
Azov (și în Caucaz pînă în Kamciatka sunt sate de
români), dincolo de Dunăre, in Balcani, la Hemus,
Marmara și Adriatica, de la Tisa pînă la Dunăre, tot
Maramureșul istoric, Pocuția, Carpații Păduroși,
daune interese pentru furtul Insulei Șerpilor, luată cu
o semnătură privată;
− constatînd dezvoltarea și consolidarea Mișcării
Naționale de Eliberare pentru aplicarea Programului
Reîntregirii și Renașterii Dacie cere o Alianță
Națională a Dacilor Liberi care ulterior să devină
primul partid naționalist din Parlamentul României;
− sperînd în reunirea în spirit a celor de neam traco-
dacic de pe teritoriile altor state și care sunt acum
lipsite de drepturi politice, naționale, culturale;
− constatînd că de peste o jumătate de secol Europa
a obținut pace și prosperitate fără să pună problema
granițelor, dar că lumea este împinsă diabolic spre
dezastru, război și sărăcie, iar noi trebuie să ne
apărăm națiunea liberă în granițele ei, pentru că
lumea revine în vremea imperiilor, dar națiunea
trebuie să fie liberă în granițele ei firești, întrucît
acolo unde este limba română, acolo este și România;
− apreciind că dinastia impusă s-a sfîrșit definitiv,
întrucît în drept: se știe că Mihai, fiul lui Carol al II-
lea, fiind minor, nu putea să domnească, această
funcție fiind exercitată de către Regența instituită
după moartea regelui Ferdinand (Buzdugan,
patriarhul M. Cristea și Principele Nicolae): între
1940-1947, a domnit nelegal și pentru faptul că nu a
fost confirmat de votul liber al unui Parlament
democratic ales și nu a fost Uns cu Mir de către
Patriarhul BOR, care a fost prezent la ceremonia
Jurămîntului în 6 Sept.1940 doar ca martor. Deci, nici
o urmă de regalitate pentru Mihai și familia sa, ai
cărei membrii se dau drept moștenitori regali, dar
sunt doar urmași comuni, ca toți urmașii. Nici măcar
„fostul“ (sau „ex-regele“) nefiind rege, nu mai poate
fi vorba de nici un „rege“ Mihai. Ultimul mare rege a
fost BUREBISTA, iar ultimul domnitor Al. Ioan I
(Întîiul) CUZA, ambii din pămînteni autentici.
DECEBAL este un rege martir zamolsian.
Hohenzolernii, familie de kazari germanizată, fiind
impuși de neromâni prin cozile de topor de aci;
-apreciind că vizitele unor membri ai unor familii
regale din occident masonice au și alte ținte decît cele
afișate;
− considerînd că refacerea României Mari este
unicul Program ”Centenar-2018”, 1.12. 2018 va fi și
Ziua Armatei României și Ziua Națională;
− trăind în vremea imperiilor, amintim că strămoșii
noștri au avut cel puțin nouă imperii care au reunit
neamurile noastre – pelasgic al lui Uran, tracic (al
37
Troiei dinaintea Romei), macedonean al lui
Alexandru cel Mare, al lui Dromichete- Dromi- getul,
dacic al lui Burebista, roman cu 44 de împărați traco-
daci la Roma fondată de traco-daci, al lui Regalian și
al împărătesei sale, bizantin al lui Constantin cel
Mare și Justinian, al fraților Petru și Asan, al
imparatului Ioniță Caloian – cel frumos, al
mușatinilor, basarabilor din Balcani, al lui Mihai
Viteazul ș.a. cred că vom deveni: ori imperiu contra
imperiilor rus, turc, german, american, ori vom intra
în pămînt, ori vom urca în ceruri, la Zamolse, în
eternitate ca neam unit și ales.
− urmînd îndemnul - misiune pe care Eminescu îl
rostea: „Totul trebuie dacizat!“, vom redaciza și
Europa ce va fi reîncreștinată ca să nu fie islamizată;
− constatînd dezinteresul criminal și continuu al
președintelui pentru starea rezervei Armatei în
depline pregătiri ale noului conflict militar mondial;
− constatînd susținerea în masă a propunerii noastre
de a construirii capitala de vară,
DACOROMÂNIDAVA/DACIDAVA, în județul
Covasna;
-susținind finalizarea de îndată a planurilor
strategice economico-sociale ale lui Ceaușescu oprite
prin complot, inclusiv a Canalului București-Dunăre;
− considerînd întreprinzătorii, militarii, judecătorii,
universitarii, fermierii și funcționarii publici drept
coloana vertebrală a națiunii;
− recomandînd obținerea de sprijin financiar
chinez, ajutor sau imprumut cu termen de grație
pentru domenii strategice, inclusiv militar;
− cerînd ca toate codurile să fie reformate și o nouă
Constituție a ReUnirii să fie promulgată cît mai
curînd posibil;
− cerînd ca pachetele de legi ale justiției și legea
pensiilor, inclusiv a celor militare, să fie finalizate,
promulgate rapid;
-solicitînd controale generale în toate unitățile de
procuratură din toată țara, pentru a reevalua pe
procurorii cinstiți și a consolida elita acestei instituții;
- apreciind retragerea serviciilor secrete în matca
lor originară, constituțională după ce a eșuat regimul
terorist băsist, care trebuie eliminat om cu om din
structurile de stat, concomitent cu toate protocoalele
și procedurile secrete băsiste care au alienat viața
politică și economico-socială din România;
− încurajîndu-i pe cei plecați în străinătate să se
întoarcă la vatră, de azi înainte, pentru reconstruirea
țării, pe marile șantiere ale renașterii;
− cerînd reforma legilor Apărării, a Serviciilor
Secrete și fondarea noului Serviciu Secret Român de
Contrainformații Militare sub egida Parlamentului;
− considerînd că România și Rusia trebuie să aibă
relații de bună vecinătate, ca state ortodoxe cu origini
comune;
− apreciind că Ucraina, stat artificial, cu teritorii
care nu-i aparțin, se va destrăma; teritoriile ocupate
vor reveni celor in drept, rămînînd Ucraina simplă;
− cerînd o nouă lege de organizare și funcționare a
C.S.A.T., subordonat Parlamentului întru respectarea
drepturilor și libertăților tuturor românilor;
− apreciind că alături de Alianța Celor Trei Mări în
Europa Centrală, în special cu Polonia, ne vom
consolida suveranitatea împreună cu Europa de est;
− sperînd că U.E. va deveni o Europă a națiunilor
libere și suverane, bazată pe consens și cooperare și
că imperiu germano-francez va dispare;
− sperînd că S.U.A. vor permite României accesul
la tehnologii militare de vîrf, ca unui aliat care știe să
lupte eroic alături de ele;
− nădăjduind că, după experimentele Catalunia și
Kosova, Ungaria și alte țări vecine vor trage
învățăminte pentru mai tîrziu;
− cerînd, de urgență, o adevărată reformă
electorală, inclusiv a legislației partidelor politice,
asociațiilor și fundațiilor;
-avînd în vedere că în România trădarea a ajuns o
virtute, iar patriotismul un stigmat rușinos, dar a venit
primăvara celor care își iubesc nația;
-susținînd crearea unei Fundații care să sprijine
procesele pentru libertățile și drepturile încălcate de
regimul terorist al lui Băsescu și acoliții săi;
− apreciind că Rusia va redeveni stat național
european, numai după ce va elibera națiunile din
Federația sa;
− apreciind că, după 2018, China va fi noul lider
economic, financiar, cultural, militar, tehnologic și al
cuceririi cosmosului;
− avînd convingerea că vom redeveni o națiune
respectată în plan economic, al intelligence-ului, în
plan militar, cultural-educativ, spiritual;
− constatînd că în Parlamentul României nu există
nici un partid cu o doctrină politică națională și că
numai prin renașterea mișcării daciste o mișcare
națională, iar Academia DacoRomână va sprijini
formarea unor partide naționale, bazate pe valorile
dacilor liberi;
− cerînd că, după destituirea teroristei Koveși
trebuie desființată D.N.A. (poliția politică teroristă),
procurorii reevaluați să fie restructurați într-o secție
D.N.A. din Parchetul General, reînființarea ei fiind a
doua zi, cu procurori cinstiți, competenți și sub
autoritatea ministrului justiției;
− solicitînd abrogarea Legii nr.217/2015 ca fiind
antinațională, prin impunerea damnatio memoriae din
exterior pentru vîrfurile culturii;
− cerînd ca procurorii să fie scoși din categoria
magistraților, întrucît numai judecătorii sunt
magistrați, prin referendum de modificare a
Constituției;
− reamintind că simbolul absolut al românilor este
Mihai Eminescu, întrucît soarta lui este soarta
națiunii noastre de azi. Eminescu a fost declarat
nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care
guvernul României urmărea să încheie un pact
umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la
pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi
anihileze pe toţi cei catalogaţi drept
„naţionalişti“. Mulţi au renunţat la valorile şi
principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor.
Eminescu nu a acceptat să facă nici un compromis şi
devenise cel mai periculos dintre români. Deranja nu
doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul
că plănuia să pună bazele unei organizaţii
independente, de trezire şi promovare a spiritului
românesc şi de refacere a Daciei Mari, fără controlul
francmasoneriei. Așa s-a născut Societatea „Carpații“
reactivată în ADR, tocmai cînd Băsescu a reinstaurat
teroarea;
− avertizînd pe toți dacoromânii și pe simpatizanții
38
noștri că prigoana a început; suntem reclamați la
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării –
deși noi ar trebui să reclamăm discriminarea
românilor la noi acasă, din partea kazarilor, cărțile
Editurii DacoRomâne sunt retrase din Librăria
„Mihai Eminescu“ din București, ni se reduce
programul cu 75% din sesiuni de comunicări și
dezbateri săptămînale la Centrul Cultural „ M.
Eminescu“, suntem somați la plată cu o sumă uriașă
pentru un abonament telefonic pe partid intrucit o
anume femeie care nu era membra PRE ar fi făcut
abonament. Noi avem doar cîteva sute de lei în cont,
dar mereu filați, interceptați, intimidați, provocați;
− afirmînd că națiunile nu și-au epuizat rolul lor
istoric, că suntem o națiune-matcă, nemuritoare a
Europei, căreia, în următoarea etapă, îi vom propune
bugetul și Programul de dezvoltare în cheie
românească, întru dacizarea ei sub președinția
românească;
-apreciind că vor avea loc alegerile Reîntregirii
care a început cu 27.03.2018, vom continua procesul
ReUnirii deschis în jurul granițelor actuale;
-cerînd repatrierea urgentă a aurului scos ilegal din
țară;
- îngrijorat de tensionarea extremă a stării lumii
aflată în fața războiului iminent în care vor dispare
imperii, supremația dolarului și probabil unele națiuni
în totalitate, precum și numeroase organizații
parazitare ale omenirii, redăm un material de pe
Internet atribuit venerabilul Henry Kissinger, fostul
secretar de stat din era Nixon, care dezvăluie ceea ce
se întîmplă în acest moment în lume și în special în
Orientul Mijlociu. Vorbind din apartamentul său de
lux din Manhattan, New York, omul de stat, care a
împlinit în mai vîrsta de 94 de ani, a făcut o analiza
predictivă din punctul său de vedere, a situației
actuale geopolitice și economice in lume. „Statele
Unite le-au momit pînă acum pe China și Rusia, iar
ultimul cui în sicriu va fi Iranul, care este, desigur,
principala țintă a Israelului. Am permis Chinei să-și
mărească puterea militară și Rusiei să se recupereze
după sovietizare, pentru a le da un sentiment fals de
bravadă, acest lucru va duce la un deces foarte rapid
al ambelor state. Suntem ca țintașul isteț, provocîndu-
l pe neiscusit să ridice arma, și atunci cînd încearcă,
Bang Bang. Războiul care vine va fi atît de grav, încît
o singura superputere poate cîștiga, și aceia suntem
noi. Acesta este motivul pentru care UE este într-o
așa mare grabă pentru a forma un superstat, pentru că
ei știu ce se apropie, iar pentru a supraviețui, Europa
va trebui să fie un singur stat întreg și unit. Aceasta
grăbire a lucrurilor, mi-a aratat că ei știu foarte bine
că ceea ce urmează este foarte aproape. O, cît de mult
am visat la acest moment încîntător. „Cine
controleaza petrolul, controleaza națiunile; Cine
controleaza mîncarea, controlează oamenii. „ Dl
Kissinger a adăugat apoi: „Dacă sunteți persoane
obișnuite, atunci puteți să vă pregătiți pentru război
prin mutarea la țară și construirea unor ferme, dar
trebuie să vă luați armele cu voi, că hoardele
înfometate nu vă vor da pace. De asemenea, chiar
dacă elitele vor avea paradisurile lor sigure și
adăposturi specializate, acestea trebuie să fie la fel de
atențe în timpul războiului ca civilii de rînd, pentru că
adăposturile lor pot fi compromise. După o pauză de
cîteva minute, făcută pentru a-și aduna gîndurile,
domnul Kissinger, a continuat: „Am spus armatei că
trebuie să cucerească în jur de șapte țări din Orientul
Mijlociu pentru a le exploata resursele și aproape că
și-au încheiat treaba. Știti cu toții ce părere bună am
despre armata noastră, dar trebuie să spun că de data
aceasta au ascultat ordinele superficial. Am ajuns la
ultima piatră de temelie, adică Iranul, care într-adevăr
va înclina balanța. Cît timp mai pot China și Rusia să
stea deoparte si să se uite cum America curăța totul?
Marele urs rusesc și Secera chineză se vor trezi din
somnul lor, moment în care Israelul va trebui să lupte
cu toată puterea și cu toate armele sale pentru a ucide
cît mai mulți arabi. Sperăm că, dacă totul merge bine,
jumătate din Orientul Mijlociu va aparține Israelului.
Tinerii noștri au fost instruiți bine în ultimul deceniu,
iar jocurile de război jucate pe calculator au ajutat
foarte mult în modul lor de gîndire, de exemplu, jocul
Call of Duty Modern Warfare 3, reflectă exact ceea
ce va urma în viitorul apropiat, este o programare
predictivă. Tinerii noștrii, în SUA și Occident, sunt
pregătiți pentru că au fost programați pentru a fi
soldați buni, carne de tun, iar atunci cînd acestora li
se va comanda să iasă în stradă și să lupte cu acești
chinezi nebuni și russkies, vor asculta ordinele. Din
cenușă vom construi o societate nouă, o nouă ordine
mondială; va fi doar o singura superputere rămasă, și
un singur guvernul global care cîștigă. Nu uita,
Statele Unite ale Americii, are cele mai bune arme,
avem tehnologie pe care nici un alt popor nu o are și
vom scoate aceste arme, atunci cînd este momentul
potrivit.” Iată un momentariu –răspuns de la un
domn care rămîne anonim: Să fie sănătos și viață
lungă! "Cine sapă groapă altuia care primul în ea".
"Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg".
"Nimeni, niciodată, nu va stăpîni singur Pămîntul.
"Și Nimrod a vrut să ajungă la Ceriu și praful și
pulberea s-a ales din al său Babel". Dacă începe un
război mondial purtat cu arme nucleare nu va fi nici
un învingător. Ceasul din urmă al Omului a sunat.
Istoria se repetă. Războiul oamenilor care bate la ușă
seamănă foarte bine cu războiul Tătînilor (Titanilor)
noștri ... Mîna Nevăzută e pe cale să arate "DaCa".
Noi, Românii, nu vom pieri. Acum, cît se mai poate,
trebuie să plecăm din locurile sortite urgiilor care vor
veni. Trebuie să revenim la obîrșie, cu mic, cu mare,
să repopulăm munții noștri, să refacem satele, să ne
apărăm femeile și copiii! Doamne, ocrotește-l pe
RUMÎN!
Desigur, nu vă speriați, nu va îndrăzni nimeni să
se joace cu lumea, însă oricînd un accident ori
incident imprevizibil, poate fi fatal. Prin urmare:
Conducerile reunite, împreună cu G.A.R.D.A., în
această stare a națiunii, propun și recomandă idei,
soluții, atitudini, acte, acțiuni, avtivități alături și
împreună cheamînd la înfăptuirea, împreună cu
celealte organizații, a următoarelor obiective:
1. Primul lucru, după aproape 30 de ani de la
complotul din decembrie 1989: adevărul triumfă,
istoria adevărată va fi înscrisă în manualele școlare în
românește, în România. Pornind de la adevărurile din
decembrie cerem judecarea celor vinovați de
dezastrul țării, toate puterile agresoare și liderii
39
regimurilor teroriste care ne-au terorizat și agresat de
cîteva decenii. Toți cei care au trădat România
trebuie să plătească. Totul, absolut totul se plătește!
Eroii adevărați trebuie cinstiți în memoria națiunii.
Nu există revoluții în istorie, doar comploturi reușite.
Resursele naționale trebuie naționalizate împreună cu
BNR, terenurile răscumpărate, dosarele privatizărilor
trebuie desecretizate, judecate în instanță, recuperate
toate cele înstrăinate, după caz, inclusiv dosarul
Roșia Montană, Flota, petrolul, gazele, pădurile,
resursele minerale, combinatele și băncile, imobilele
furate, mai ales proprietățile din Ardeal, recuperate
urgent.
2. Obiectivul la zi ale României este Reîntregirea,
concomitent cu recuperarea a tot ceea ce a fost jefuit,
furat, distrus, înstrăinat, readucerea tuturor
comunităților de români și a teritoriilor răpite la
patria mumă, tezaurul de adus acasă, chemate în
instanță țările agresoare și obținute reparații pentru
pagubelor istorice provocate și daunele-interese în
natură pentru toate nedreptățile istorice suferite de
românii din intreaga lume. Programul de dezvoltarea
al României dinainte de 1989 trebuie reluat de acolo
de unde a fost interzis de străini și alogeni și
continuat cu și mai multă forță;
3. Un Minister al Reîntregirii României și al
Renașterii Daciei trebuie înființat cu un program clar,
algoritmizat și actualizat permanent;
4. Două griji primordiale ale națiunii sunt refacerea
Economiei Naționale și a Armatei Naționale,
relansarea industriei militare, înzestrarea și dotarea ei
cu cele mai noi arme și tehnologii militare pentru a
putea apăra România. Fără Armată (incluzînd aici și
serviciile secrete, poliția, jandarmeria etc., adică
instituțiile de forță), nimeni nu ne va respecta ca stat
în aceste vremuri. România trebuie să se apere pe
sine singură împotriva oricărui agresor, fără să ceară
nimănui voie cum să-și organizeze apărarea
întregului popor, sistemul judiciar propriu, școala sau
sistemul politic. Salariul minim și pensia minimă
trebuie să fie de cel puțin 1.000 de euro. Paritatea leu
- euro trebuie să fie, prin lege, de 1=1. Restabilirea
demnității carierei militare, consolidarea statutului
militarului, a polițistului etc., asigurarea unor solde
demne, a unor pensii decente, toate țin de
independența și suveranitatea națională, de
demnitatea și onoarea oricărui popor liber. Viața,
munca, onoarea, valorile, inteligența cetățenilor
trebuie apărate. Datorită poziției geopolitice, starea
economiei și a armatei sunt vitale pentru existența
națiunii. O națiune care nu mai luptă dispare din
istorie. Cine nu aude tobele războiului înseamnă că e
surd, zicea H. Kissinger. Rezerviștii trebuie să aibă
un partid cu doctrină națională care, în Parlament, să
nu permită niciodată formarea unui guvern contra
voinței suverane a națiunii. Parlamentul trebuie să
exprime totdeauna voința liberă a națiunii
dacoromâne libere;
5. Fondarea unui nou serviciu de contrainformatii
militare după modelul Direcției a IV-a, de dinainte de
1989 pentru elimina prompt pe trădătorii din
structurile de vîrf. România nu-și mai poate permite
un nou decembrie 1989 care ar duce la desființarea
statului, pentru secole. Nimic nu se construiește pe
minciună, cu trădători, complotiști și oportuniști,
nimic nu rezistă în istorie săvîrșit prin trădare,
teroare, vărsare de sînge nevinovat românesc. Totul
depinde de raportul de forțe. Trebuie să învățăm din
propria experiență, din experiența Chinei, a Elveției,
Poloniei, Israelului, chiar și a Ungariei etc. Se
continuă finalizarea complotului din decembrie 1989
– pentru dezmembrarea țării și instaurarea unei
dictaturi teroriste din exterior. Națiunea română a
acționat și reacționat imprevizibil, salvîndu-se. Vom
reîntregi țara, nu-i vom mai abandona pe români în
afara granițelor României! Fără alianțe false care se
transformă în stăpîne peste noi. Doar cu aliați egali și
adevărați, cinstiți; mereu am fost trădați de aliați.
Generalii care nu sunt de partea națiunii vor plăti, iar
dacă în 2018 nu vor trece de partea națiunii, vor pieri.
Vom îmvinge, după nevinovate sacrificii și uriașe
distrugeri!
6. În fond, ca să nu pierim, trebuie să muncim de
trei ori mai mult, să ne apărăm mai bine de imperiile
care ne pîndesc la granițe, continuu.
7. Suveranitatea și independența ca valori
fundamentale sunt cheile de boltă pentru fiecare stat;
orice cedare a lor înseamnă dispariția sa ca subiect de
drept internațional public. Cedarea de suveranitate
este o crimă contra statului și a națiunii, înseamnă
moarte. Românii vor lupta cu arma în mînă pentru
aceste valori vitale. Marea Britanie și-a salvat
suveranitatea. Atenție că U.E. în derivă și Rusia
federală se prăbușesc in cădere peste noi;
8. U.E. și N.A.T.O. și-au epuizat rostul în acest
prag de mileniu III. Urmează Roexit! Toate la timpul
lor.
9. Relațiile României cu Rusia vecină sunt
esențiale. Nu suntem o amenințare pentru ea. Ea
poate fi, numai din cauza conducătorilor ei cu ambiții
imperiale și a conducătorilor unor aliați ai noștri.
Numai alături de aliați puternici care ne pot apăra
luptînd împreună cu noi vom ține în șah Rusia, și nu
cu aliați care ne imping drept momeală, să murim
pentru ei, ca să luptăm cu Federația Rusă. Nu vom fi
carne de tun pentru nici un aliat. Dacă Rusia
recunoaște hotarele firești ale României și achită
despăgubirile istorice la răsărit putem conviețui
pașnic. Dacă Ucraina nu recunoaște teritoriile
românești, vom participa alături de aliați la
dezmembrarea acestui stat artificial. La nevoie ne
vom alia chiar și cu Rusia pentru a le recupera. Dacă
Rusia nu plătește pagubele, daunele-interese pentru
ocuparea teritoriilor românești, ne aliem cu China
pentru a dezmembra Federația Rusă și a o obliga să
recunoască drepturile și libertățile românilor de
dincolo de Prut pînă în Sahalin. Dacă în Balcani nu se
recunosc drepturile și libertățile românilor de aici, ne
vom bate pentru asta alături de aliați cinstiți. Nu vor
uita că sunt frați ortodocși, că trunchiul dacic este
aici autohton predominant pe care s-au altoit cei
veniți de aiurea. Ungaria nu este o problemă pentru
România, iar jocurile ei de imagine ne amuză, cînd
dau pensii și pașapoarte ungurești la peste o jumătate
de milion de ardeleni… dar noi știm să îi cheltuim.
Nici Israelul nu este o problemă. Deși unii, prin
propaganda khazarilor, susțin că Sarmisegetuza n-ar
fi dacică și că toată istoria dacilor este o invenție a
lor, ca noi să ne pierdem timpul cu ea, spunînd că
Dacia ar fi inventată de ei ca să ne dea teme false. Le
40
reamintim că inclusiv Ierusalimul a fost construit pe o
cetate dacică și are nume dacic. Atenție, mișcarea
dacistă este infiltrată deja de khazari contra
naționalismul dac. Rusia, China și Iranul au grijă să
țină Israelul în șah. Pacea vine cu chinezii pe Iordan.
10. Odată cu Reîntregirea, vom fonda noua capitală
DacoRomânidava sau DaciDava în centrul județului
Covasna.
11. Vom inaugura Muzeul Național de Istorie la 1
Decembrie 2018, în clădirea care azi e în paragină, pe
Dîmbovița. Istoria celor aprox.13 milenii
dacoromânești va fi înfățișată întregii lumi, avînd și o
secție a Reîntregirii. FADR”TDC” a acordat Ttiluri și
Diplome de Martir al Reîntregirii Patriei.
12. FADRTDC are peste un sfert de secol de
existență și un nou statut. Revista ei, Dacia, a fost
lansată online, ca revistă a dacilor liberi din întreaga
lume, editată de Fundație și sub egida Grupului de
Acțiune pentru Renașterea Daciei – G.A.R.D.A. –,
din care face parte și Partidul României Europene –
P.R.E. –, care va deveni Partidul Dacilor Liberi, cînd
va avea loc un congres extraordinar în saptămînile
următoare în București. Revista AscultIalomița a
Academiei Zamolsiene „Primii în timp“ va apare în
serie nouă. Revista Studii și cercetări de
dacoromânistică, a Academiei DacoRomâne își
continuă apariția anuală. Viitorii colaboratori și
sponsori ai revistelor și ai Enciclopediei Academiei
DacoRomâne pot trimite studii și donații către
FUNDAȚIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ
„TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA“, Cont
CECBank, Agenţia Drumul Taberei, Bucureşti, sect.
6, Cod fiscal nr. 4929150, Cod IBAN
R096CECEB60430RON4156049, Bucureşti, ori
către S.C. TEMPUS DACOROMÂNIA
COMTERRA S.r.l., Cod fiscal 4194619; Cod IBAN
RO59RNCB0077050238970001, Cont BCR − sector
6 şi la Trezoreria sect. 6, Calea Giuleşti nr.3, Cod
IBAN RO75 TREZ 7065 069X XX00 1547. Prin fișa
230, puteți trimite 2% din impozitul pe venit. Sumele
vor fi investite pentru a reedita Enciclopedia
Academiei DacoRomâne, Istoria dacoromânilor,
TESTAMENTUL ZAMOLSIAN DACOROMÂN,
TEMPUS și a alte lucrări de valoare;
13. China este singura superputere prietenă sinceră
a României. Numai pe ea ne putem baza și de la ea
vom accepta împrumuturile necesare.
14. Lumea se îndreaptă spre războaiele dorite de
bancherii lumii, de imperiali și de iudeomasoneriile
lor. Vor să atragă România în măcelul planificat.
Statul trebuie să pregătească poporul, teritoriul și
economia pentru apărare. Securitatea și Apărarea sunt
nucleul dur al oricărei politicii naționale. În curînd,
Germania va fi îngenunchiată iarăși de Rusia și de
S.U.A.; Rusia și S.U.A. se vor dezmembra reciproc,
iar victoria va fi a Chinei.
15. Ca stat de necesitate europeană, ca stat-pivot,
suntem un pilon de securitate între Răsărit și Apus,
între Nord și Sud, a cărei existență este neapărat
necesară. România trebuie să consolideze relațiile cu
China, concomitent cu S.U.A. Cu Rusia suntem
vecini în istorie. Ea va susține, împreună cu China,
Reîntregirea noastră. Dacă S.U.A. nu susțin public
Reîntregirea, să ieșim din N.A.T.O. Dacă Germania
ne interzice Reîntregirea, trebuie ieșim din U.E. Cine
nu sprijină Reîntregirea noastră ne este dușman fățiș.
Marii învinși vor fi S.U.A. și Federația Rusă. Victoria
în acest secol aparține chinezilor. China nu se teme
de nimeni și nu mai poate fi oprită din mersul ei
victorios în edificarea unei societăți mai bune. Și
Rusia, și S.U.A. se tem de chinezi. China poate ține
în șah Federația Rusă, chiar și S.U.A, pe oricare
inamic al nostru. Ea poate apăra România, ca în vara
anului 1968. Niciodată China, în istoria ei, nu s-a
subordonat Rusiei. Cu Rusia am avut probleme foarte
grave; a mușcat din țara nostru și ne-a jefuit de 300
de ani. După eliberarea statelor din Federația Rusă,
vor aparea națiuni libere și suverane asiatice noi.
După China, vor veni alții în top, peste timp.
16. Din 1968 pînă în 1989, România a contat pe
China. În decembrie 1989, Radio Beijing a transmis,
citez din memorie: „În România a avut loc o lovitură
de stat militară sîngeroasă. Sperăm că poporul român
va face față cu succes situației“. Ea nu a participat la
complotul terorist. Iar la 23.08 1968, Zhou Enlai,
premierul Consiliului de Stat al R.P. Chineze, în
mesajul său cu ocazia Zilei Naţionale a României,
transmitea: „România poate conta în apărarea
independenţei sale pe sprijinul poporului chinez!“
Vicepremierul chinez Chen Yi spunea: „Am fost
foarte bucuros să aud că aţi luat măsuri de apărare a
independenţei şi suveranităţii naţionale. Sunt convins
că dacă veţi fi hotărîţi, veţi învinge în cauza
dumneavoastră. Noi vă sprijinim“ Zhou Enlai
declara: „Atît timp cît va exista China, va exista şi
România“. Premierul Li Keqiang, a spus în
Parlamentul României că există două proverbe, unul
românesc, „Apa trece, pietrele rămîn“, şi unul
chinezesc, „Prietenia e înrădăcinată şi va înflori“,
care reflectă relaţiile dintre cele două ţări: „China
vede România ca pe un pilon important pentru
cooperarea cu Europa de Est şi U.E.“ Acum, iar
contăm pe China.
17. România va fi o republică parlamentară. Dacă
națiunea va dori monarhie, poate alege regi, prin
referendum. Politica națională este de datoria
partidelor, a oamenilor de stat români, a tuturor
cetățenilor. A face politică înseamnă a participa la
treburile polis-ului, ale cetății, ale patriei. Nimeni nu
va mai impune aici politici străine. În Parlament stă
suveranitatea și voința națională. Noua Constituție a
Daciei/DacoRomâniei – este gata.
18. În art.118 din Constituția țării scrie: Armata
este subordonată exclusiv voinţei poporului, pentru
garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii
statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei
constituţionale. În condiţiile legii şi ale tratatelor
internaţionale la care România este parte, armata
contribuie la apărarea colectivă în sistemele de
alianţă militară şi participă la acţiuni privind
menţinerea sau restabilirea păcii.
19. Urgența nr. 1 este eliminarea trădătorilor din
țară. Toate dosarele trădătorilor de țară să fie
publicate. În 2018, toți cei care au trădat trebuie să se
autodenunțe și să intre în serviciul națiunii române. În
caz contrar, pedeapsa să fie pușcărie pe viață și
confiscarea totală a averii!
20. Toți funcționarii de stat trebuie să-și declare
public, în scris, naționalitatea reală și cetățenia, care
să fie una singură, numai românească. Dubla
41
cetățenie îi face incompatibili cu funcția în stat. Țări
sunt multe, Patria este numai una. Oculta este
angajată în lupta finală! Ori ei, ori noi!
21. Cei din G.A.R.D.A., au jurat pentru
Reîntregirea la 1 Decembrie 2018. Jurămîntul
zamolsian se face cu gura închisă, cu limba făcănd o
cruce dacică, în cerul gurii. Confreriile dacice de
cunoaștere zamolsiană reînvie oriunde se află dacii.
Juratul își dă viața și averea toată pentru DACIA.
20. F.A.D.R „T.D.C.“ este o confrerie zamolsiană
de cunoaștere și acțiune. Garda DacoRomână – ca
tribunal moral − este constituită din Senatul A.D.R.,
Cabinetul DacoRomânesc „guvernul din umbră” este
statutar, nucleul de acțiune al G.A.R.D.A. Societatea
„Carpații“ are idealul fondator eminescian: Dacia
nemuritoare a lui Burebista. Mircea Eliade spunea că
misiunea istorică a unui popor este verificată prin
două lucruri: 1) puterea cu care ştie să-şi apere
pămîntul, libertatea şi drepturile; 2) vigoarea cu care
creează valori. Clasele sau grupurile care împlinesc
aceste funcţii esenţiale sunt singurele care se pot
numi grupuri vitale, fără de care o naţie riscă să
dispară din istorie.
21. Cerem mass media să fie și să rămînă o tribună
a adevărului, democrației și dreptății, la dispoziția
cetățeanului cinstit și iubitor de țară.
22. La Ialta, în Crimeea, vom sărbători victoria,
chiar la masa la care România a fost trădată și vîndută
de occidentali lui Stalin. Tătarii din Crimeea, ținutul
vechilor noștri strămoși, vor stat autonom în
componența României.
23. Transnistria e românească! Nu vom ceda
teritorii la schimb. La Alba Iulia, garda dacică va da
onorul, ca în toate cetățile dacoromânești.
23. Cultura este scutul eternității valorilor oricărei
națiuni libere. Armele noastre sunt: limba,
cunoașterea, inteligența, creativitatea, omenia și
diplomația. Statul va fi național dacoromân unic,
unitar, suveran și independent, european, zamolsian-
creștin-ortodox, cel al dacilor liberi ai Daciei
nemuritoare, al cărui teritoriu este indivizibil și
inalienabil, în vecii vecilor numai al urmașilor
urmașilor noștri.
24. Rezistența stă în sfintele Biserici surori azi,
Biserica Ortodoxă Română și de Biserica Catolică
Orientală de Rit Bizantin (ex-Greco-Catolică), prin
preoții și ierarhii lor, precum și în Academia
DacoRomână, în dacii liberi, preoții din schituri,
mănăstirii. B.O.R. este muma națiunii noastre.
25. Politica se face în și cu partide, conform
Constituției de către cei mai buni fii ai Daciei
nemuritoare; fiecare decizie va fi luată prin vot
deschis.
26. Este necesară o ACADEMIE A ȘTIINȚEI
CONDUCERII, în sediul fostei Academii „Ștefan
Gheorghiu“, pentru oamenii politici adevărați, cu
vocație de oameni de stat. Infracțiunile politice
trebuie introduse în Codul penal.
Steagul, simbolul și revista G.A.R.D.A.
 27. Toate Serviciile Secrete să informeze mass
media despre planurile străine contra României, dacă
decidenții nu iau măsurile ce se impun;
28. Noi suntem pro-dacoromâni, zamolsieni-
creștini-ortodocși... și punctum! Catedrala Mîntuirii
Neamului, a Reîntregirii, este un simbol național.
Zamolse este primul nostru Iisus Christos, iar Iisus
Christos este al doilea Zamolse al nostru.
29. Propunem ca instituția Curții Constituționale să
devină o secție specială a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, iar judecătorii săi să fie numai dintre
specialiștii în drept, profesori universitari sau d. DACOROMÂNIA LUI REGALIAN
cercetători, care să nu fi avut niciodată și nici să nu
aibă vreo apartenență la nici un partid politic.
30. Procesul ReUnirii continuă și este ireversibil.
Nici un cod penal din țările lumii nu incriminează
infracțiunea de reunire, de reîntregire a patriei. Nici o
forță din lume nu ne mai poate opri, nu ne mai poate
interzice împlinirea idealului național. Totul se
plătește, chiar și cu prețul vieții.
Procesul Reîntregirii spirituale este continuu
înfăptuit, vom lupta pentru confirmarea recunoașterii
oficiale, în etape:

e.DACIA NEMURITOARE A MARELUI REGE

BUREBISTA

a.REÎNTREGIREA ROMÂNIEI MARI

f. VATRA VECHII EUROPE de acum 7000-3500

î. Chr. (5000 d.Zm. -după Zamolse)

b.REÎNTREGIREA ROMÂNIEI ADEVĂRATE

g. Marele Nicolae Iorga a avut viziunea despre

c.REUNIREA CEA MARE ARIA DE FORMARE A NEAMULUI
DACOROMÂNESC, teritoriu pe care civilizația,

42
limba, cultura, tradițiile, portul, ADN–ul,
spiritualitatea zamolsian-creștin-ortodoxă, toate sunt
ale neamului nostru reflectate în harta de mai sus.
31.România de azi este Dacia de atunci, numai că
este ceva mai mică, între imperiile vremurilor care au
mușcat din marginile țării vechi. De aceea între Dacia
și România nu mai încape nici o cratimă, liniuța de
despărțire.
32. Alianța Națională a Dacilor Liberi (A.N.D.L.)
este lansată. Primele două partide fondatoare s-au
unit în fapt: Partidul României Europene-PRE care va
deveni Partidul Dacilor Liberi și Partidul Alianța
Creștină Adevărată Română A.C.A.R. Veniți cu noi!
33. O autostradă a REUNIRII va lega Alba Iulia și
noua capitală de vară -
DACOROMÂNIDAVA/DACIDAVA − din județul
Covasna, cu toate capitalele provinciilor istorice de la
Tisa, Bucovina la Cernăuți, Herța, Odesa, Balta,
Uzdin, Timoc-Negotin-Craina, Nis, Seghedin,
Debrețin, Silistra, Balcic, Cavarna, Transcarpatia,
Pocuția, Bugeac, Transnistria, Crimeea, Mariupol,
Ohrida, Pola, Constantinopol, Salonic, Athos etc.
De aici vor porni autostrăzi ca razele soarelui spre
toți dacoromânii. Aici, în centrul țării reîntregite, vor
lucra românii care vor reveni acasă, azi plecați în
lume.
34. Cînd ne vom reuni cu toții, prin referendum,
merităm ca țara să numească DACIA sau
DACOROMÂNIA, iar ACADEMIA ROMÂNĂ se
va numi ACADEMIA DACOROMÂNĂ. Nu vom
rata momentul 2018; altul va veni, poate, peste o sută
de ani... Etapele se vor împlini în funcție de raportul
de forțe, de situația internațională, de vectorii și
actanții internaționali, de puterea și tăria cu care noi
ne vom apăra libertatea, dreptatea, demnitatea ca
națiune veche a Europei, drepturile istorice ale
statului național român, unitar, unic, suveran și
independent, ale cărui teritorii sunt inalienabile și
indivizibile.
Chemăm toate forțele sănătoase ale națiunii la
acțiuni concrete, de la om la om, după startul din 27
martie 2018…
35. Vom trăi vremuri excepționale, cu răsturnări și
urcușuri rapide și surprinzătoare. Suntem deciși să ne
unim spiritual țara străbună, cu orice preț.
Românii nu vor să se mai învecineze cu românii.
„Iar noi locului ne ținem, / cum am fost așa
rămînem“: daci liberi și chibzuiți, dar neastîmpărați!
Toate imperiile care au atacat România au dispărut
din istorie. Patriile, națiunile, rămîn. Coșbuc, prin
Decebal către popor, spune:
Din zei de-am fi scoborîtori,
C-o moarte toți suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngîrbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori cîine-nlănţuit!
Iar Imnul:
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină /
Decît să fim sclavi iarăși pe vechiu nost pămînt!
Veniți cu noi, a început numărătoarea inversă!
Dacia va renaște în România prin adevăr, dreptate,
muncă și credință!
Geo Stroe, un dac liber, împreună cu dacii liberi și
simpatizanții dacilor din București, din țară și din lumea
largă.
43
REALITĂȚI CARE POT DISTRUGE
ROMÂNIA
general bg,(r) GHEORGHE VĂDUVA
Situaţia geopolitică şi geostrategică din
proximitatea frontierelor României este
complexă, complicată şi incertă. Nici situaţia
internă nu este strălucită. Noi, românii, suntem
dezbinaţi, umiliţi, deposedaţi de avuţia
naţională, minţiţi, manipulaţi, alungaţi din ţară!
Acesta este cel mai mare pericol, generat şi
întreţinut conştient sau inconştient, dar direct,
permanent şi nonşalant de clasa politică
românească, de conducerea României.
Cînd inamicul numărul unu se află chiar în
inima ta şi tu nu eşti capabil să faci nimic
pentru a-l opri, drama este uriaşă, iar
mizeria infinită!
Cea mai groaznică dintre realităţile existente în
România este realitatea politică. După
înlăturarea prin forță a regimului comunist (fără
ca românii să fie întrebați, (deci printr-o lovitură
de stat), mult-așteptata libertate s-a transformat
într-un coșmar național și, în același timp, într-
un hău politic al luptei pentru putere între
partide politice, cu tot ceea ce se află în ele,
înapoia lor, în siajul lor, în susținerea lor.
Competiția s-a transformat ab initio în vrajbă,
vrajba a intrat în stradă, în oameni, în modul de
viață. Finanțele românești au fost prăduite și
distruse în primii ani de după 1990, economia
destructurată, mii de întreprinderi rentabile,
unele dintre ele cu tehnologie de ultimă oră,
cumpărată din Vest, pe bani grei (spre exemplu,
combinatele de industrializare a lemnului), au
fost rase de pe fața pămîntului de parcă ar fi fost
ciumate, în locul lor declanșîndu-se exploatarea
sălbatică, de tip medieval, a resurselor,
îndeosebi a celor vitale, de către oricine
altcineva, în afară de români.
Singurul produs finit și de cea mai înaltă
calitate pe care România îl mai dă astăzi „la
cheie", gratis, cuceritorilor lumii sunt
creierele
Așa s-a ajuns ca o firmă austriacă să taie cu
acte în regulă codrii seculari ai României (este
vorba de sute de milioane de tone de lemn brut
pe an). Industria petroliferă - cea mai veche și
printre primele trei ca performanță din lume -,
industria constructoare de mașini, industria
siderurgică, industria auriferă, industria minieră,
industria ușoară, industria producătoare de
unelte agricole, industria de apărare, tot, tot,
absolut tot au fost desființate cu o furie care, pe
mine, m-a îngrozit. Economia românească nu a
fost transferată corporațiilor - ceea ce, dacă s-ar
fi întîmplat, ar fi fost totuși ceva -, ci pur și
simplu distrusă sau acaparată, în cadrul unui
război economic în care noi, românii, n-am
mișcat un deget. Am asistat doar, ca tîmpiții, la
acest spectacol groaznic în care ni s-au distrus
(de către mahării noștri politici, în primul rînd,
hoți și criminali economici notorii, în cîrdășie,
sau nu, cu corporațiile) tot ce a trudit poporul
român prin secole. Singurul produs finit și de
cea mai înaltă calitate pe care România îl mai dă
astăzi la cheie, gratis, marilor capitale ale
cuceritorilor lumii sunt creierele. Realitatea
economică - suportul oricărei alte realități dintr-
o țară - nu mai aparține României, ci
corporațiilor sau oricui altcuiva în afară de
români.
Capitalul românesc este unul marginal,
netolerat, nebăgat în seamă și, pentru viziunea
strategică a proiectului de țară, neimportant.
Realitatea militară este în ton cu celelalte
realități românești. Serviciul militar obligatoriu,
serviciu care, în România, făcea parte din
sistemul educației naționale, a fost desființat
(fără să se pună nimic în loc) și, chiar dacă
profesioniștii noștri militari, cu dotările precare
pe care le au, sunt printre cei mai buni din lume
(așa cum o dovedește comportamentul lor de
excepție din teatrele de operații), acest lucru nu
este de-ajuns. România, țară care se află pe falia
strategică Marea Neagră-Marea Baltică, falie
reactivată în actuala criză declanșată după
summit-ul de la Vilnius din noiembruie 2013,
trebuie să aibă o capacitate de apărare proprie
remarcabilă, iar realitatea militară românească a
acestor vremuri este un efect al distrugerii
capacității de apărare românești tocmai de cei
care conduc România și care nu înțeleg că țara
noastră nu se află la adăpost de nimic, din punct
de vedere militar, ci, dimpotrivă, în bătaia
rachetelor de croazieră, a rachetelor nucleare
strategice, a tunurilor și mitralierelor tuturor.
Situaţia geopolitică şi geostrategică din
proximitatea frontierelor României este
complexă, complicată şi incertă. Nici situaţia
internă nu este strălucită. Noi, românii, suntem
dezbinaţi, umiliţi, deposedaţi de avuţia
naţională, minţiţi, manipulaţi, alungaţi din ţară!
Acesta este cel mai mare pericol, generat şi
întreţinut conştient sau inconştient, dar direct,
permanent şi nonşalant de clasa politică
românească, de conducerea României.
Ţara pare lipsită de orice ideal, majoritatea
românilor nu sunt siguri de nimic, nici măcar
de propria lor viață și cu atît mai puțin de
ziua de mîine
Realitatea socială se vede în ochii oamenilor
44
de pe stradă, în statisticile poliției, ale
primăriilor, ale administrației. Rețele
infracționale ce zguduie lumea, migrația masivă
românească în căutarea unui loc de muncă,
disperarea, nesiguranța, tribunalele pline, satele
prăpădite, pămîntul nemuncit sau făcut cadou la
alții, anomia socială, uriașul consum de
medicamente, idealurile risipite... sunt repere
ale destructurării României, ale umilirii
poporului român ...
Realitatea de azi: țara pare lipsită de orice
ideal, majoritatea românilor nu sunt siguri de
nimic, nici măcar de propria lor viață și cu atît
mai puțin de ziua de mîine, cvasitotalitatea lor
sunt datori pe viață la bănci, fără a avea
certitudinea că vor scăpa vreodată de aceste
datorii, chiar dacă așa se trăiește peste tot într-o
societate de consum, valorile românești par a fi
dispărut, sufletul nostru frumos, tolerant și
sensibil este pîngărit de iarba rea a pămîntului
înnegrit de interesele antiromânești, interese
care par, azi, să predomine în țara pîinii.
Ştim cine suntem, știm să răbdăm și să
tăcem, dar țara noastră este, în sufletul
nostru umilit și mînjit cu noroi, singurul
nostru colț de Rai, pămînt din pămîntul lui
Dumnezeu
Cineva se întreabă dacă mai ştim cine suntem,
ce vrem şi încotro ne îndreptăm. Da, mai știm.
Ființăm frumos și dramatic în propria noastră
ființă, oriunde ne-am afla, îndurăm, suferim,
într-o Românie percepută în Europa (și chiar de
către unii dintre cei care ne conduc, spre rușinea
și nemernicia lor), ca inferioară, marginală, cu o
civilizație îndoielnică, dar știm cine suntem,
știm să răbdăm și să tăcem, așa cum au făcut-o,
de mii de ani, strămoșii noștri, dar țara noastră
este, în sufletul nostru umilit și mînjit cu noroi,
singurul nostru colț de rai, pămînt din pămîntul
lui Dumnezeu, așa cum spune o vorbă pe care o
veți auzi prin toate bisericile românești din
România și în fiecare inimă românească.
Decizia nu este niciodată militară, ci
totdeauna politică
Mulţi dintre purtătorii de uniforme s-au
implicat masiv în politică. Este vorba de
militari, polițiști, jandarmi, S.R.I.-ști etc. din
rezervă și din retragere. Cei activi nu au voie să
facă politică de partid, potrivit legii. Ca și în alte
armate, de altfel. Dar nu în toate. Spre exemplu,
în armata germană, dar nu numai în această
armată, mai sunt și altele, politica se oprește la
porțile cazărmii. În rest, militarii pot face parte
din partide politice, pot fi aleși în Parlament, pot
candida pentru funcții de primari și pentru alte
funcții eligibile, ca oricare cetățean etc. În cazul
în care un militar este ales într-o funcție publică,
pe timpul mandatului, acesta nu mai face parte
din armată, dar, după încheierea mandatului se
întoarce în unitatea din care face parte,
păstrîndu-și gradul, funcția, vechimea și postul
respectiv. Pentru că militarii nu induc în
partidele politice mizerie și coflitualitate, ci
respect și patriortism. Este vorba de drepturile
cetățeanului, dar armata, în esența ei, într-o țară
democratică, nu participă la decizia politică,
decît în calitate de expert militar.
Decizia nu este niciodată militară, ci totdeauna
politică. Faptul că unii dintre foștii militari
alcătuiesc partide politice este în ordine. Este
dreptul lor și chiar datoria lor, în condițiile în
care văd că, din cauza unor politicieni corupți,
iresponsabili etc., conducerea politică a țării este
defectuoasă. Eu, personal, nu am însă nici
încredere, nici considerație pentru partidele
politice, în general pentru politica partizană. Eu
cred într-o politică națională matură, care să
exprime, așa cum de altfel îi este și numele,
interesul național vital, nu interesele diferitelor
grupări, unele – așa cum se observă azi (și nu
numai azi) în România – de-a dreptul
antiromânești. Așa cum bine se știe, cam în
toată lumea, cota de încredere a partidelor
politice a scăzut foarte mult. Se vede după
prezența la vot. Cred că soluția ar fi trecerea la o
democrație directă. Dar, pentru aceasta, poporul
trebuie să fie responsabil, angajat masiv la
treburile țării și foarte bine educat. Nu poate
exista democrație directă, acolo unde există
incultură și dezinteres.
Militarii români sunt patrioți. Este rațiunea
lor de a fi
De-a lungul timpurilor, în România, partidele
alcătuite de militari - chiar și după Marele
Nostru Război Sacru din 1916-1919 - n-au avut
nici mare aderență la public, nici succes. Toți
militarii români sunt însă patrioți. Este rațiunea
lor de a fi. Fără ei, fără eroismul și prețul lor de
sînge, România de azi n-ar exista, iar hoții și
șacalii contemporani cu noi n-ar avea din ce se
înfrupta. Pe cei trei generali care fac parte din
conducerea partidului nou înființat, Partidul
Neamul Românesc, îi cunosc de ani de zile.
Sunt prietenii mei. Cu generalul (r) Mircea
Chelaru am fost coleg în Academia Militară,
ulterior el a fost șef al Statului Major General,
cum se numea atunci Statul Major al Apărării,
un mare patriot, un militar desăvîrșit, un om de
onoare și un camarad de excepție, generalul (r)
Constantin Onișor a fost, ani de zile, unul dintre
cei mai buni profesori de strategie de la
Universitatea Națională de Apărare „Carol I",
un cercetător meticulos și foarte competent, un
om de o franchețe și o eleganță specială, iar
generalul Nicolae Rotaru îmi este camarad de
jurnalism, de breaslă scriitoricească și de
combatere a josniciei acestor vremuri.
Aici, la răscruce de vînturi și de colosale
45
imperii, conceptul suveranităţii este vital
pentru România
Lumea nu știe cine sunt cu adevărat acești
oameni. Știe doar ce au scris unii sau alții
despre ei. Sper că poporul român va avea
înțelepciunea, capacitatea și disponibilitățile
necesare pentru a înțelege intenția acestor
oameni, deși eu mă îndoiesc de toate partidele
politice de pînă acum din România, care n-au
făcut altceva decît să se războiască între ele
pentru ciolan, pe trupul grav rănit al României.
În concluzie, cred că foștii militari, huliți
îndeosebi de cei care nu sunt ca ei, ar trebui să
se implice efectiv și în apărarea politică -
desigur, nu doar în context național, ci și
european și euroatlantic - a României, chiar
dacă nu au abilitățile și șiretenia politicienilor
dîmbovițeni autentici. Faptul că facem parte din
N.A.T.O. și din Uniunea Europeană este cu
totul deosebit. Dar acest lucru nu scutește
conducerea României de elaborarea și
materializarea unui concept național puternic și
sustenabil de apărare națională și de securitate,
viabil și temeinic fundamentat, în context
actual. Atîta vreme cît există state pe planeta
Pămînt, ele sunt suverane, iar suveranitatea nu
înseamnă dictatură a conducerii statului
respectiv, ci management înțelept, concept
viabil de securitate și apărare națională,
demnitate și responsabilitate pentru identitatea
și soarta țării. Iar aici, la răscruce de vînturi și
de colosale imperii, foste, actuale și, probabil,
viitoare, azi, ca totdeauna, acest concept este
vital pentru România.
Armata Română este o instituție apolitică.
Militarii adevărați își fac datoria cu
prisosință, își pun viața în pericol.
În 1991, am efectuat, la invitația U.S.I.A., o
agenție americană din acea vreme, o vizită de o
lună în Statele Unite ale Americii, de la Atlantic
la Pacific și înapoi, la Atlantic, la principalele
publicații americane, în unele dintre bazele
militare și în cîteva instituții de învățămînt
militar. Într-o discuție pe care am avut-o cu un
amiral, fost pilot în timpul războiului din
Vietnam pe portavionul Enterprise, acesta mi-a
relatat amănunțit un paradox al consecințelor
acestui război, care spune foarte mult în legătură
chiar cu această temă. După ce s-a întors din
Vietnam, armata americană a fost acuzată, de
către o mare parte dintre americani, pentru acest
război și pentru ce s-a întîmplat acolo, cînd, se
știe, militarii americani s-au comportat acolo
eroic și nu au făcut altceva decît să execute o
decizie politică. Pentru ca, pe viitor, să nu se
mai poată întîmpla așa ceva, în Statele Unite a
fost elaborată o lege care delimita clar
atribuțiile, competențele și responsabilitățile
decidentului politic și pe cele ale armatei. Peste
acea linie, în America, nu mai trece, de atunci,
nimeni. Și la noi există, implicit o astfel de
delimitare, dar de bun simț. Dar politicul a vrut
să știe, să controleze și să facă ce vrea el, și nu
totdeauna doar ce este necesar. Și atunci, așa
cum bine ați spus, în virtutea puterii lui absolute
și lipsei oricăror sancțiuni pentru deciziile
arbitrare sau greșite pe care le ia, în afară de
votul cetățenilor, factorul politic s-a amestecat
cam în toate.
Aproape toate guvernele de după 1990 au
neglijat, vulnerabilizat și chiar denigrat
armata în fața națiunii
Desigur, politicienii nu comandă unitățile
luptătoare, dar populează o mulțime de alte
structuri și compartimente din instituțiile de
forță ale statului și, prin deciziile pe care le iau
sau nu (ne referim la înțelegerea sau
neînțelegerea conceptelor, a pericolelor,
amenințărilor și vulnerabilităților la acestea, ce
țin de domeniul apărării, la alocarea resurselor,
la modul cum se pun în aplicare programele de
înzestrare, cum se fac achizițiile și mai ales cum
sunt tratați militarii etc.), influențează în rău
această instituție. Reforma de pînă acum din
Armata Română a vizat, din păcate, doar
reducerea drastică a efectivelor, nu și dotarea
armatei cu mijloacele necesare. Aproape toate
guvernele de după 1990 nu au înțeles mai nimic
(în afara unor generalități) privind rolul armatei
în această epocă de bulversări și reașezări de
concepte și paradigme geopolitice și
geostrategice, au neglijat, vulnerabilizat și chiar
denigrat armata în fața națiunii, sugerînd că
militarii (mai ales pensionarii) sunt, practic,
niște impostori, niște întreținuți sau chiar niște
privilegiați cu solde mari și pensii nesimțite,
care afectează grav bugetul de asigurări sociale
etc., deși toate cheltuielile militare, inclusiv
plata pensiilor militare, se fac exclusiv din
bugetul apărării și din fondurile acumulate
pentru pensionari de-a lungul anilor (dacă o mai
fi rămas ceva din ele).
Cu alte cuvinte, prin programele de guvernare,
prin intervențiile televizate ale unora dintre
politicieni, ale guvernanților și ale altor
demnitari, s-au pus tunurile pe o armată căreia i
s-au distrus resursele, baza de recrutare și
selecționare, a fost aruncată la coș industria
națională de apărare, ca și cum armata ar fi o
cenușăreasă, o întreținută, o îmbuibată, un lux
sau chiar o structură de prisos, de vreme ce ne
apără N.A.T.O. Alianța Nord-Atlantică, cea mai
puternică forță militară din lume, nu apără pe
nimeni în mod special. N.A.T.O. nu este o
instituție de binefacere națională și strategică, ci
o alianță din care facem parte și noi. N.A.T.O.
nu substituie apărarea națională - care rămîne
prioritară pentru oricare stat suveran, chiar dacă
46
este membru al Alianței -, ci doar o face
posibilă, o ajută, o operaționalizează.
La declanșarea unei crize militare, peste
16.000 de vectori, cu zeci de încărcături
nucleare, așteaptă să fie lansate
În concepția multora dintre politicienii noștri,
exprimată nonșalant în spațiul public, nu ar
trebui să ne mai permitem luxul de a întreține o
armată și niște ofițeri cu solde mari, de vreme ce
nu mai sunt războaie cotidiene. Iar faptul că unii
militari merg în Afganistan, în Irak și în alte
teatre de operații este afacerea lor - sunt plătiți
pentru asta - și nu are nimic comun nici cu
apărarea țării, nici cu interesul național. Ei nu
înțeleg că apărarea țării, azi, deși este, în primul
rînd, o responsabilitate națională, nu se mai
poate face doar prin dispunerea marilor unități
și unităților în lucrări de apărare pe teritoriul
național, ci, fără a se exclude apărarea armată
directă a teritoriului, este absolut necesară
participarea la gestionarea crizelor și
conflictelor, la menținerea sub control a
conflictualității militare, la rezolvarea cît mai
rapidă a oricărei situații periculoase și stingerea
din fașă a oricărui focar de război. Pentru că,
din moment ce s-a declanșat o criză militară,
peste 16.000 de vectori, cu zeci de încărcături
nucleare, așteaptă să fie lansați.
Este necesar ca la nevoie, noi, toți, să fim
pregătiți pentru a încerca măcar să ne
păstrăm țara și să supraviețuim
Ei, acești politicieni nu văd (sau se fac că nu
văd) că marile puteri ale planetei – inclusiv cele
din vecinătatea noastră (Rusia și Turcia) - se
înarmează, că arsenalele clasice, cele ale
armelor inteligente din noile generații, cele
nucleare și cele neconvenționale au atins cote
înspăimîntătoare, că, oricînd, pe falia strategică
Marea Neagră-Marea Baltică se poate declanșa
un război devastator între Rusia și N.A.T.O. Iar
pentru a nu se întîmpla acest lucru (deși va fi
foarte greu de garantat), este necesar ca noi, toți,
să fim pregătiți pentru a încerca măcar să ne
păstrăm țara și să supraviețuim. Iar, pentru
aceasta, trebuie să avem o armată foarte
puternică, bine dotată și foarte bine instruită.
Cei mai mulți dintre politicienii români care
comentează sub diferite forme problematica
securității și pe cea a apărării (aceste două
domenii nu sunt identice și nu trebuie
confundate), dovedesc un simplism jenant în
analiza și înțelegerea misiunilor armatei, a
războiului și a contextului strategic. Situația este
destul de asemănătoare cu cea din 1940, cînd
Armata României a fost obligată să părăsească
plîngînd, la ordinul decidentului politic,
pozițiile de luptă și să cedeze teritorii ale țării,
în urma ultimatumului sovietic și dictatului de
la Viena, cînd, de fapt, trebuia să apere cu orice
preț fiecare palmă din pămîntul sfînt al țării.
Analiza, cunoașterea și înțelegerea conceptului
de apărare a țării în contextul geostrategic actual
nu este o chestiune de bun simț, benevolă, la
îndemîna oricui, ci o prioritate strategică de
gradul zero, o chestiune de calificare foarte
înaltă, cu care nu se poate juca nimeni. Ar trebui
să se tragă, prin lege, clar și categoric o linie de
demarcație între domeniul politic și domeniul
militar, pe care să n-o încalce niciodată, nimeni.
Ca în aviație: conducătorul de zbor nu este la
manșă, ci în turn; la manșă este pilotul.
Nu inflația de generali din armată este
problema numărul unu, ci acordarea cu
nemiluita, oricui și oricum, a gradului de
general
În prezent, apreciere meritelor militare
prezintă serioase influenţe ale politicului. Nu
inflația de generali din armată - pentru că
Armata României este instituția cu puține
funcții de general (comandanții de mari unități,
șefii de direcții și de unele secții din instituțiile
centrale, din statele majore ale categoriilor de
forțe, din comandamente etc.) - este problema
numărul unu, ci acordarea cu nemiluita, oricui și
oricum, a gradului de general. Am spus-o
atunci, o spun și acum, gradul de general nu este
o alviță politică, la îndemîna președintelui
României să recompenseze pe cine vrea el sau
pe cine i se propune.
Gradul de general este un grad care aparține
nivelului strategic și competenței strategice,
care ar trebui să se acorde numai coloneilor în
activitate, avansați pe funcții de general de
brigadă, care îndeplinesc toate criteriile și
promovează toate examenele necesare. Acest
grad nu este o recompensă, ci o însărcinare, o
povară pe care cel ce o primește trebuie să o și
poată duce. Veteranului de război sau
rezervistului nu trebuie să i se acorde acest grad,
ca recompensă pentru ce a făcut el, pentru
orgoliul sau mîndria lui, pentru a-i spune
camaradul său sau vecinul din bloc „domnule
general". Mai ales dacă nu a avut niciodată
funcție de general. El nu are nevoie de așa ceva,
ci de un alt fel de distincții, de însemne ale
armatei și ale Republicii, de respect și de o
pensie mai bună.
Generalii sunt, prin excelență, demnitari,
persoane angajate la nivel strategic, cu
responsabilități foarte mari. Din cîte știu eu, în
Armata Franței, spre exemplu, atunci cînd
primești gradul de general, primești și
pașaportul diplomatic, devii adică demnitar al
statului francez și șef al tuturor militarilor din
armata franceză, cu grade de la el în jos.
Desigur, pentru situația de la noi, vina nu este a
politicienilor, ci a sistemului patronat de ei, a
decidenților militari de la diferite eșaloane, care
47
au în competențe și dreptul de a propune sau de
a aviza astfel de avansări. Nimeni nu este
avansat la gradul de general fără avizele celor în
drept.
Într-o armată puternică și de calitate,
fiecare soldat poartă în raniță bastonul de de
mareșal, dar la el nu ajung decît cei capabili
să urce Everestul carierei
Vina inflației de grade de general le aparține
lor, acestor decidenți - de la cei care propun,
pînă la șeful Statului Major al Apărării,
ministrului apărării și, evident, Președintelui
Republicii -, în primul și în primul rînd. Iar
efectele sunt dezastruoase: diminuarea
autorității și valorii funcției de general, umilirea
acestui grad, banalizarea lui, luarea lui în
derîdere. Chiar dacă, într-o armată puternică și
de calitate, fiecare soldat poartă în raniță
bastonul de general și chiar pe cel de mareșal, la
el nu ajung decît cei capabili să urce Everestul
carierei, responsabilității și valorii strategice
militare. Din cîte știu eu, la ora actuală, ghidul
carierei militare prevede măsuri
corespunzătoare în acest sens, așa cum există și
în alte armate moderne, dar simplismul și
ignoranța și chiar reaua credință cu care se
exprimă aceste lucruri în spațiul public fac mari
deservicii onoarei, demnității și meritului
militar.
Deși populația acestei țări are mare încredere
în Armata României, dezbaterea din spațiul
public a domeniului militar este destul de
simplistă, fragmentară, fără conținut și
amestecată cu brambureala politicianistă din
țară. Nimeni nu cere ca armata să fie cap de afiș
în dezbaterea publică și pe ecranele
televizoarelor - ar fi un mare deserviciu pentru
această instituție riguroasă, disciplinată, la locul
ei și de înalt patriotism -, dar toată lumea ar
trebui să știe și să înțeleagă că Armata României
nu are nici cultura, nici filozofia și nici
fizionomia forțelor armate ale marilor puteri
care au cucerit lumea, ci pe cea a pămîntului
românesc pe care-l apără, adesea cu prețul vieții
ostașilor ei, de mii de ani. La noi, armata nu este
detașamentul ofensiv de impunere, și prin forța
armelor, în spațiul mondial sau regional a
dominanței strategice, îndeosebi asupra
resurselor și piețelor lumii, ci unicul instrument
înalt calificat de apărare a țării, adică ultima
piatră a rezistenței naționale (prima și cea mai
puternică fiind cultura).
„Armata Română este într-o stare
deplorabilă din toate punctele de vedere,
considerînd că nu-și poate îndeplini misiunea
de apărare a patriei!"
Starea de fapt a Armatei Române este cea pe
care a spus-o generalul (r) Constantin Degeratu,
cel care a condus, într-o perioadă foarte grea,
Statul Major al Apărării, un militar desăvîrșit,
un om de onoare, integru, inteligent și de mare
valoare. „Armata Română este într-o stare
deplorabilă din toate punctele de vedere,
considerînd că nu-și poate îndeplini misiunea de
apărare a patriei!". Însă, această afirmație ar
trebui explicată. Ea nu pune la îndoială calitatea
militarilor români, a statelor majore și a
comandamentelor, ci efectele unui mod extrem
de simplist prin care decidentul politic din
această țară a decis și decide și acum soarta
armatei. Redusă la 75.000 de militari, cu o
rezervă încorporabilă aproape egală cu zero,
dependentă aproape sută la sută de armament și
tehnică militară de import, cu un buget precar,
în comparație cu cerințele uriașe de înzestrare și
de modernizare, cu un concept strategic național
de nișă, dar cu falia strategică Marea Neagră –
Marea Baltică în coastă, reactivată, cu o Rusie
înarmată pînă în dinți, care a declarat că
principalul său inamic este NATO și cu un
NATO al nostru, din care facem și noi parte și
la nivelul exigențelor căruia trebuie să fim din
toate punctele de vedere, cu războiul din Siria la
o bătaie de rachetă de croazieră de noi, cu o
migrație musulmană masivă pe continentul
european etc. etc., la care se adaugă inconștiența
decidentului politic românesc cu privire la noua
paradigmă geopolitică din zona noastră de
provocare și de amenințare strategică, nu poți
afirma că Armata României se află într-o altfel
de stare decît cea în care se află efectiv. Într-o
formă sau alta, ne-au spus-o chiar și aliații
noștri. Și o spun și eu acum: n-ar trebui să uităm
nicio clipă că Armata Română are misiunea de a
apăra România. Și este datoria conducerii
României și a României întregi să-i asigure
toate condițiile pentru a-și putea îndeplini o
astfel de misiune.
La ora actuală, noi, românii suntem
dezbinați, umiliți, deposedați de avuția
națională, mințiți, manipulați şi alungați din
țară
Situația geopolitică și geostrategică din
proximitatea frontierelor României este
complexă, complicată și incertă. Nici situația
internă nu este strălucită. Noi, românii - cel mai
unitar, mai chinuit și mai înțelept popor din
centrul geografic al Europei - suntem, la ora
actuală, dezbinați, umiliți, deposedați de avuția
națională, mințiți, manipulați, alungați din țară
în căutarea unui precar loc de muncă. Acesta
este cel mai mare pericol, generat și întreținut
conștient sau inconștient, dar direct, permanent
și nonșalant de clasa politică românească, de
conducerea României. Conducerea României de
după 1990 a fost și este coloana a cincea a
oricărui inamic, indiferent ce obiective
strategice ar urmări acesta în dumnezeiescul
48
nostru spațiu românesc. Ea a produs mai mult
rău României decît toate războaiele pe care le-a
suportat țara noastră de-a lungul mileniilor. Cu
ceilalți inamici, cîți or fi și cum or fi, ne-om
descurca noi cu sau fără N.A.T.O., cu sau fără
U.E., dar cînd inamicul numărul unu se află
chiar în inima ta și tu nu ești capabil să faci
nimic pentru a-l opri, drama este uriașă, iar
mizeria infinită.
„Politica este o profesie mult mai
periculoasă decît activitatea militarilor
români în teatrele de război din Afganistan"
Politica este periculoasă prin perversitatea ei,
prin fluiditatea și inconsistența reperelor, prin
acel „orice este permis". Evident, atunci cînd
este așa. De aceea, greșelile, erorile sau deciziile
arbitrare ale unui politician sunt crime împotriva
umanității, așa cum spunea Eminescu, întrucît
efectele lor distrug mii de oameni, afectează
națiuni întregi, generează crize, conflicte și
războaie în care se angrenează și trecutul, și
prezentul și, mai ales, viitorul. Acțiunea
militarilor români în teatrele de război din
Afganistan și de oriunde este o acțiune în
condiții complexe și incerte, în care trebuie să
suporte pericolele și meandrele unui război
asimetric, fără limite și, adesea, fără onoare.
Notă: General de brigadă (r) C.S., I dr. Gheorghe
Văduva, fost redactor șef al ziarului „Observatorul Militar"
și șef al Grupului de Presă al Armatei, fost cercetător
științific gr. I la Centrul de Studii Strategice de Apărare și
Securitate din cadrul Universității Naționale de Apărare
„Carol I", fost director adjunct la Institutul Internațional
pentru Drepturile Omului din Universitatea Creștină
„Dimitrie Cantemir" din București, membru de onoare al
Academiei Oamenilor de Știință din România, membru al
Societății Scriitorilor Militari, membru al Uniunii
Ziariștilor Profesioniști din România, președinte al
Asociației „Presamil" a ziariștilor militari profesioniști,
redactor șef al revistelor „Univers Strategic" și „Orizont
Cultural XXI", autor al peste 50 de volume (romane,
versuri, eseuri, note de călătorie, lucrări de geopolitică,
geostrategie, artă militară etc.). A fost prezent în toate
teatrele de operații militare în care a acționat și acționează
Armata României, a scris sute de editoriale, articole,
reportaje, interviuri etc. de pe front și din numeroase alte
situații-limită și de mare risc. (Subtitlurile au fost extrase
din text).
DE CE A FOST EXECUTAT
CEAUȘESCU
În loc de motto:
N.hgd- De la început doresc să afirm că nu
regret în multe privințe vechiul regim, dar din
punctul de vedere citat mai jos, cred că ar
trebui să ne revedem părerile și ce e mai
important să cercetăm adevărul, iar cei vinovați
de sărăcirea țării să răspundă!
Adevăratul motiv pentru care Ceaușescu a
fost condamnat la moarte prin împușcare
Ceauşescu garantase împrumuturile
contractate de la FMI cu aurul Apusenilor! Ceea
ce ştim, e că la Roşia Montană se află zăcăminte
foarte importante de arseniu, galiu, germaniu,
molibden, titan, vanadium şi mai ales
WOLFRAM, toate avînd aplicaţii militare şi
industriale strategice. Wolframul, metalul cu
punct de topire extrem de înalt, este folosit în
industria aero-spaţială, dar şi în ogivele
nucleare. Wolframul se găseşte doar în două
locuri pe planetă: În Afganistan şi în România,
în Munţii Apuseni.
În 1982, România atingea vîrful de plată al
datoriei de 11 miliarde USD către FMI şi avea
nevoie de lichidităţi pentru a nu intra în
incapacitate de plată. Conform contractului
semnat cu FMI, incapacitatea de plată
presupunea cedarea aurului din Apuseni, cu care
România garantase împrumuturile.
Institutul de Prospecţiuni şi Foraje
„Geofizica” aduce la cunoştinţa lui
Ceauşescu că în Apuseni, pe lîngă aur se află şi
alte comori extrem de importante. Aflînd
acestea, Ceauşescu ia o decizie care uimeşte
Planeta. În loc să permită FMI-ului începerea
exploatării din Apuseni şi de la Roşia Montană,
Ceauşescu plăteşte pînă în 1985 întreg debitul
de 11 miliarde USD. Eforturile întregii ţări au
fost imense. Majoritatea produselor alimentare
luau calea exportului, energia electrică era
direcţionată 99% spre producţia industrială,
limitînd astfel în multe cazuri accesul populaţiei
la iluminatul casnic.
Efortul imens făcut de popor în acele vremuri
viza indirect salvarea zăcămintelor din Munţii
Apuseni, zăcaminte girate ca de altfel şi astăzi
FMI-ului. Plătirea datoriilor înainte de termen a
înfuriat rău FMI-ul astfel că am fost penalizaţi
aspru prin aproape triplarea dobînzii de drept.
Exact precum un cămătar fără scrupule FMI-ul
a mai luat un rînd de piele de pe noi, dîndu-ne
un nou termen pentru luna martie 1989.
Noul termen de 4 ani a fost din nou devansat
de Ceauşescu, care cu ajutorul sacrificiilor
imense făcute de popor reuşeşte să strîngă suma
totală care ne elibera de absolut orice datorie cu
un an mai devreme! Din 1988 Romania nu mai
avea datorii şi nu doar din martie 1989 cum unii
trădători încearcă să modifice adevărul, pentru a
ascunde de fapt cele peste 18 miliarde avute în
plus la momentul atacării României, miliarde a
căror urmă e îngropată deocamdată în filele
dosarului BANCOREX.
România era o maşină de făcut bani, de făcut
valută forte şi nicidecum un morman de fier
vechi cum a afirmat agentul străin Petre Roman.
Cele 18 miliarde avute în plus se constituiau din
lichidități bancare sub formă de rezerve
valutare, creanţe şi sume aflate în curs de
achitare ca urmare a exporturilor efectuate. De
ciudă că România nu mai are datorii n-i s-a
49
retras deîndată de către S.U.A. şi Clauza
Naţiunii celei mai Favorizate.
Plusul imens de 18 miliarde U.S.D. a început
să producă modernizări în industrie. UM Cugir
spre exemplu a fost dotată cu strunguri noi-
nouţe suedeze, strunguri dotate cu CNC
(comandă numerică computerizată). Inginerii de
atunci au amînat schimbarea liniilor tehnologice
pe diverse motive, iar după lovitura de stat din
dec 1989 strungurile moderne, utilajele noi
destinate retehnologizării, au rămas la comandă
tot în magazii. Nu numai la UM Cugir ci în
întreaga țară s-a dat stop punerii în funcțiune a
utilajelor noi, deja achiziţionate. Industria
românească trebuia oprită. Utilajele noi,
strunguri, freze, etc au ajuns la fier vechi
conform directivei date de străinul Petre
Roman, actualmente parlamentar PNL.
Fără a avea datorii majore, Ceauşescu pune la
cale un plan de exploatare al Apusenilor încă
din 1985. FMI-ul înnebuneşte de-a dreptul,
Soros la fel. Planul cu bătaie lungă a lui
Ceauşescu le dă insomniși palpitații deoarece
pînă în 2040 urmau să se exploateze intensiv
zăcămintele de aur, argint şi metale rare, ce
urmau să aducă României un profit evaluat în
2013 la nu mai puţin de 400-500 miliarde
de euro! Profit! Deja se întrecea orice măsură.
România nu mai avea nevoie de nimic
din afară, îşi acoperea singură necesarul intern,
exporta masiv, şi punea la cale împreună cu
China, Iranul şi Libia, o replică a FMI, prin
BANCOREX. Pentru aceasta Ceauşescu
trebuia condamnat la moarte prin împşcare şi
România condamnată la jaf şi sărăcie! Care
dintre dumneavoastră n-aţi strînge cureaua şi nu
aţi agonisi bănuţ cu bănuţ timp de 8 ani pentru
ca apoi să trăiţi 1000 de ani voi şi neamul vostru
în bogăţie şi prosperitate?
Mai mult decît atît imaginaţi-vă ce sume s-au
pus în joc de FMI, Soros sau alţii lezaţi de
independenţa noastră financiară pentru a se
cumpăra geologi (Gelu Voican Voiculescu a
fost geolog la Roşia Montană pînă la revoluţie),
bancheri (Mugur Isărescu a fost economist la
Institutul Bancar Mondial), economişti
(Stolojan si Văcăroiu au fost colegi la Institutul
National de Planificare Economică) dar nu în
ultim rînd ingineri care să amîne
retehnologizarea, merceologi care sa deturneze
fluxul de aprovizionare cu alimente …?
Aici a greşit Nicolae Ceauşescu DEOARECE
trădarea a venit de lîngă el. Dar asta-i altă
poveste la care n-am cum să nu revin atîta timp
cît sunt în viaţă. Am văzut cu ochii mei scena
teroristului prezentat la TVR1 pe data de 23 dec
1989, scenă care a scăpat de controlul regiei şi
care din neatenţia cameramanului la surprins în
continuare pe ofiţerul care cică l-ar fi prins pe
aşa zisul terorist cum îl felicita pe
acesta! „BRAVO MĂI, hai că te-ai descurcat
bine“, au fost cuvintele de laudă ce au
sincronizat surîsul şmecheresc al acelui actor
nenorocit! (Internet)
CAZUL NADĂȘ PE SCURT, CONFORM
COMUNICATULUI:
Prin sentinţa nr. 657/2006 a Judecătoriei Ineu
pronunţată în dosarul nr.457/2006 s-a dispus în
2 termene fără prezenţa sătenilor, întreg satul
Nadăș cu Biserica şi cimitir, cu 400 de
gospodarii româneşti, cu 1,000 de oameni, cu
încălcarea tuturor legilor Statului Român a fost
„retrocedat” unor falşi moştenitori, agenţi ai
Mafiei Internaţionale, car este o gruparea de
străini care a preluat în control Statul Român
prin crimă și procedee clandestine în 1989.
Recursul a fost admis dar a fost anulat de
Contestația în Anulare cîştigată de falșii
moștenitori.
Anul 2012 – GRUPUL DE SOLIDARITATE
ROMÂNEASCĂ CU SĂTENII DIN NADĂȘ
se implică şi încep să susțină necondiționat și
nelimitat pe săteni, să solidarizeze sătenii, să îi
informeze complet şi continuu şi să acorde orice
formă de sprijin legal, moral şi fizic fără limite
în conformitate cu principiul sacru că „O
problemă a unui român este o problemă a
tuturor românilor”. (cinste arh. Adrian
Grigoriu!- n.red.)
Au urmat zeci de dosare, termene de instanță
prin Ineu, Arad, Timișoara, Făgăraş, Braşov,
GRUPUL DE SOLIDARITATE
ROMÂNEASCĂ CU SĂTENII DIN NADĂȘ a
confruntat numeroase şi viguroase tentative de
infiltrare şi sabotaj de mare diversitate, făcute
față cu succes.
La 13 iulie 2016 în dosarul nr. 974/59/2016 pe
rolul Curții de Apel Timişoara s-a constatat
definitiv falsul intelectual al Certificatului de
Moştenitor al pretinșilor moștenitori.
La 09 iunie 2017, Înalta Curte de Justiţie şi
Casație a desființat definitiv Certificatul de
Moştenitor al pretinșilor moștenitori.
La 20 septembrie 2017 în dosarul
1184/246/2016 strămutat de la Ineu la
Judecătoria Balș s-a dispus desfiinţarea sentinţei
nr. 657/2006 a Judecătoriei Ineu pronunţată în
dosarul nr.457/2006.
Pe 30 ianuarie 2018 la Tribunalul Slatina a
avut loc primul termen în recursul falşilor
moştenitori împotriva sentinţei pronunţate de
Judecătoria Balș cînd urmare a exercitării
abuzive a dreptului procesual de către falșii
moștenitori s-a dispus amînarea judecăţii pentru
27 februarie 2018.
În cazul ca sentinţa nr. 657/2006 a
50
Judecătoriei Ineu pronunţată în dosarul
nr.457/2006 va rămîne desființată definitiv,
putem spune că retrocedarea a fost anulată
definitiv şi urmează ca în baza acestei
desfiinţări sătenii să conteste executările silite şi
să își ia înapoi proprietăţile de drept.
Cu asta pămîntul românesc va rămîne la
români iar mafioţii internaţionali își vor fi luat o
lecţie dură, încă una de la Poporul Român. Dar
să nu zicem “HOP” pînă nu sărim hopul.
Un grup de patrioţi locali sunt prezenţi și activi
în suportul cauzei la Slatina.
de la Ion Dănilă
PROSTIA CONTRA RAȚIUNII
„Nicio țară nu poate fi cucerită fără
complicitate din interior” - Sun Tzu
Este îndeobște cunoscut faptul că revoluțiile
scot la iveală „pleava” care se cocoțează în
vîrful piramidei și-și impune regulile pentru o
perioadă de timp ce diferă de la țară la țară, de
la popor la popor. În marea lor majoritate
revoluțiile au fost/sunt provocate și au obiective
clare. Păpușarii, de obicei din umbră, asemenea
păsărilor de pradă, își iau apoi, pe îndelete,
partea leului prin mijlocirea marionetelor, așa
numitele cozi de topor, pe care au avut grijă să
le plaseze, treptat, în puncte cheie. De idealurile
fluturate, pe durata și un pic mai apoi după
revoluție, pentru a capta adeziunea maselor
populare, de obicei, se alege praful.
România, „săraca țară bogată”, din păcate, nu
a făcut excepție, păsările de pradă, Cavaleri ai
Apocalipsei/Oculta/Imperiul Multinațional,
dovedindu-se prfesioniști desăvîrșiți ai
devalizării ei, în toate domeniile activității
umane. Cît privește cozile de topor criminale
din România, stăpînii proaspăt instalați nici n-au
avut nevoie să ridice un deget pentru a le recruta
în slujba lor, cohortele acestora, „cîtă frunză,
cîtă iarbă”, prezentîndu-se la festin în mod
voluntar, pentru „un pumn de țechini” fiind în
stare să-și vîndă și sufletul. Cît adevăr în
considerațiile dezvoltate de generalul
chinez Sun Tsu, acum cca. 2000 de ani, în „Arta
războiului”, anume „nici o țară nu poate fi
cucerită fără o complicitate din interior!”.
Dacă cineva, cumva își imaginează că acest
festin a fost o nimica toată, o să-l dezamăgim,
arătînd că valoarea avuției scoasă din România,
de Multinaționale, în ultimii 27 de ani, se ridică
la cca. 1 610 miliarde de Euro (cca. 40 000 tone
aur, socotite la 35 milioane Euro /tona de aur),
de 3,3 ori mai mult decît au scos toate imperiile
care s-au perindat între 1415-1945! Evaluările
nu cuprind devalizarea întreprinderilor,
miliardele „șterpelite” din conturile băncilor
românești, bogățiile înstrăinate, pămînt arabil,
păduri, proprietăți acordate „moștenitorilor” în
mod ilegal, parte din creanțele datorate de Țările
Arabe etc., etc. Nu uitați cu niciun chip
companionii, cozile de topor: componenții
tuturor puterilor din stat, instituțiile de forță,
administrative și guvernamentale, Banca
Națională a României, mass-media etc., în ale
căror buzunare, vorbește gura lumii, au intrat
miliarde de Euro, gospodărește depozitate în
paradisurile financiare. Și cavalcada, jecmănirii
României, continuă!
Dar lucrurile nu s-au oprit aici. În
cîrdășie, Multinaționalele și cozile de topor au
imaginat și au pus în practică un sistem
funcțional care să asigure continuarea hoțiilor
dar și protejarea autorilor, cu reguli și legi altele
decît ale unui stat democratic de drept, cu
sprijin „logistic și de intervenție” asigurat din
exterior. Strigările insistente, batjocoritoare ale
mass-media, porta-vocea păpușarilor, au dus în
derizoriu adevăruri care acum sunt regretate
amarnic, „munca este o îndatorire de onoare”,
„nu ne vindem țara” și au pledat, practic, pentru
legalizarea hoțiilor, „avem nevoie de oameni
politici bogați!”, deschizînd porți largi
devalizării economiei, prăduirii bogățiilor
naturale etc., etc., degradării școlii, inversiunii
valorilor, imposturii, minciunii și mediocrității
drept „valoari certe”!
S-a format, astfel, o rețea, aparent
impenetrabilă și indestructibilă, care pare a
îngenunchia națiunea...
Ultimele semnale pe care le dă societatea
românească arată, însă, contrariul, spiritul
ancestral străbun dînd semnele trezirii, că, de
acum a venit vremea lui „pe aici nu se trece!!!”,
în ciuda oponenței furibunde a Cavalerilor
Apocalipsei ce suflă, cu ultimele puteri, în
pînzele corăbiilor Forțelor Intunecate Reunite
(Opoziția, Instituțiile de Forță, administrative și
guvernamentale, o bună părte din mass-media,
Banca Națională a României, o bună parte a
Puterii Judecătorești, chiar și a Sindicatelor,
conduse de Întunecimea Sa, Marele Mălai Mare,
președintele-dictator-marionetă).
Două mari, în opinia mea, mega-evenimente,
s-au derulat, în ultima perioadă de timp, în
societatea românească, care au zguduit din
temelii coșmelia Cavalerilor Apocalipsei și a
acoliților lor din România.
Primul, este redactarea și
publicarea Programului de Guvernare,
document singular al perioadei post-
decembriste, redactat, cu siguranță, de un grup
de intelectuali, ce merită toată stima noastră,
asumat, cu mult curaj, de PSD-Partidul Social
Democrat și, ceea ce este foarte important, de
liderul acestei formațiuni politice, d-l Liviu
51
Dragnea și care afirmă răspicat, „Românie,
ridică-te din genunchi!”. El conține măsuri
definitorii pentru ieșirea din stadiul de sclavie,
în plin secol XXI, a Măriei Sale Poporul Român
(mărirea de salarii și pensii, după mai bine de 15
ani, creșe, spitale, autostrăzi, etc., etc.) dar și
două propuneri care au fost de natură a
panicaMultinaționalele și cozile de topor din
România: Legile Justiției, „cuiul lui Pepelea”, în
fapt, terminarea epocii bunului plac, o probabilă
corectare a erorilor trecutului și punct de plecare
pentru o normalizare a viitorului, precum
șiinstituirea responsabilităților pentru
abuzuri/incompetență/rea credință, printr-o nouă
legislație adecvată.
Reacția disperată a Cavalerilor
Apocalipsei (mărirea prețurilor energiei,
carburanților, bunurilor comercializate etc., de
natură a contracara mărirea veniturilor
populației și anularea demersurilor Coaliției de
Guvernare!!!) care își văd curmate apucăturile
coloniale în România și poziția de dictat
absolut, arată că Programul de Guvernare și-a
atins ținta.
Dar, să facem și un exercițiu de gîndire. Să
presupunem, repet, să presupunem că Opoziția
ar ajunge la guvernare și că, așa cum se bate cu
pumnul în piept, e formată din mari patrioți,
cunoscători ai nevoilor națiunii române și
doresc progresul țării. Pe cale de consecință, ar
trebui să promoveze măsuri de natură a
îmbunătăți traiul populației, să construiască
spitale și creșe, să facă autostrăzi etc., etc., într-
un cuvînt să asigure progresul României Ori,
pentru toate acestea sunt necesari și banii
Multinaționalelor, mari datornici la buget, pe
care, în mod legal, Coaliția de Guvernare îi
solicită plenar. Este un adevăr elementar. Și
atunci care sunt motivele pentru care Forțele
Întunecate Reunite se opun cu vehemență
Programului de Guvernare? Este una din
întrebările la care toți „Gică conra” ar trebui să-
și răspundă în adîncul conștiinței lor!!!!
Și mai adăugăm și o altă întrebare: vedeți
intelectuali, spectru al puterilor din statul de
drept din, spre exemplu, Israel sau chiar
Ungaria, care să miște, măcar un deget,
împotriva intereselor propriilor popoare?
Al doilea, îl constitue prestația academică a
d-lui prof, Tudorel Toader, Ministrul Justiției,
component al corpului de magistrați ce
formează sistemul judiciar, intelectual rasat,
pur-sînge, cu argumente fundamentate, pentru
propunerea de revocare din funcție a
procurorului-șef al DNA, Laura Codruța
Kovesi, autor aureolat și cu draftul privind
modificarea Legilor Justiției parte importantă a
Programului de Guvernare. Privind, însă, cu
atenție încărcătura demersurilor d-lui ministru,
apare clar că reformarea unui sector nu poate fi
făcută decît de oamenii aparținînd acelui sector.
Cu alte cuvinte, cum cele relevate de d-l prof.
Tudorel Toader sunt adevăruri „cu capul spart”,
care dăinuie de mult timp în România, în
particular în Justiție, și dacă cele spuse de gura
tîrgului cum că „marea majoritate a
magistraților sunt oameni cinstiți”, sunt
adevărate, atunci Măria Sa Poporul Român se
aștepta ca în spațiul public să apară o puzderie
de magistrați care să susțină punctul de vedere
al Ministrului Justiției! Surpriză, însă! S-a
întîmplat contrariul!!! Și atunci ce să creadă
națiunea română??? Mai mult,
cotcodacii Imperiului Multinațional în frunte cu
președintele-dictator marionetă, utilizînd
recuzita uzată, de acum bine știută, anume
minciuna, sofismele, presiunea de tip fascistoid
a mini, mini, mini-străzii, insultele ordinare,
vorbele fără acoperire logică/faptică/legică,
arată tuturor, prin antiteză cu personalitatea d-
lui prof. Tudorel Toader, mediocritatea acestora
și cine sunt cei ce se află astăzi în fruntea
statului, „niște răi și niște fameni, e rușine
omenirii să vă zică vouă oameni”!! În context,
adevărații intelectuali au îndatorirea sfîntă de a-
și curăți ei înșiși sectorul din care fac parte, ca
singură modalitate de reformare a statului
român, ca întreg, în sensul instalării unei
democrații autentice.
Am ajuns în punctul în care, pe drept cuvînt,
ne punem o mare întrebare: frica este elementul
dominant care a determinat starea
deplorabilă în care a ajuns România, prăduită
din toate părțile, sau și cu totul altceva.... ținut
sub preș, cu mare grijă???
Se apreciază că acest altceva (colaboratorii
interni/cozile de topor), specific „elitelor” ce
populează toate puterile din stat, este dominanta
ce a transformat România într-o colonie și pe
Măria Sa Poporul Român într-un sclav lovit în
moalele capului, în Europa secolului XXI,
garnisit de frica/slugărnicia, mult interesată, a
falșilor întelectuali ce deservesc „elitele” și totul
la umbra nepăsării adevăraților intelectuali
români !!!!
În acest peisaj sumbru, se repetă,
apariția Programului de Guvernare (cinste d-
lui Liviu Dragnea și intelectualilor ce l-au
redactat!) și a unui patriot, intelectual rasat, d-l
prof Tudorel Toader, care demarează două
acțiuni, parte din program, definitorii pentru
îndemnul „Românie, ridică-te din genunchi!”,
anume Legile Justiției și propunerea de demitere
a Laurei Codruța Kovesi, sperie societatea
românească (citiți compopnenții puterilor din
stat, cu deosebire!) obișnuită cu urechiști,
mediocri, hoți, mincinoși, delatori, sofiști, într-
52
atît de mult încît, fără s-o declare deschis
(lovituri pe la spate cum le stă bine mediocrilor,
inculților!), atacă Ministrul Justiției, în fond
intelectualismul, competența, argumentația
fondată pe fapte reale, stiința de carte
devastatoare pentru prostie!
Se poate, altfel, judeca refuzul fostului prim-
ministru, Mihai Tudose de a sprijini, firesc,
demersurile d-lui Tudorel Toader, membru al
guvernului, în susținerea Legilor Justiției,
declarațiile deplorabile ale deputatului
PNL, Ben-Oni Ardelean (….să mai lase
atitudinea asta de profesor....!) și ale șefului
PNL, d-l Ludovic Orban („…să-și facă
sepuku...!”)??
Dezvăluirile făcute în ultimul timp de mass-
media despre procedurile utilizate de DNA, în
așa-zisa luptă împotriva corupției, arată
modalități ilegale/interzise de lege aplicate
împotriva românilor! Așadar, în spatele ușilor
închise, Instituțiile de Forță, și nu numai, cu
deplinul accept al președintelui-dictator-
marionetă, ignoră criminal legislația în vigoare
făcînd jocul Multinaționalelor și al lor și, deși se
aduc dovezi clare în documentarea acestor
ilegalități, ei, batjocorind pe Măria Sa Poporul
Român, rămîn nepedepsiți, continuînd să-și
exercite funcțiile malefice!!!
Dar ce este grav, foarte grav este faptul că, și
aceia care au deconspirat, pe drept cuvînt,
faptele ilegale, din spatele ușilor închise, ale
DNA și ale președintelui-dictator-marionetă,
lideri ai Coaliției de Guvernare și o parte a
mass-media, ei înșiși fac același lucru, sperînd
că „prostimea ” nu va observa:
· ascund motivele reale pentru care nu încep
autostrăzi care să traverseze Carpații;
· deși țări UE și SUA fac mari afaceri cu
China, România, din nu știu ce cauze, refuză
colaborarea economică cu China și nu se începe,
spre exemplu, construcția de autostrăzi cu
aceștia (probabil în cca. 2-3 ani ar fi terminate);
· nu vorbesc nimic despre necesitatea
renegocierii redevențelor la nivel mondial;
· trec sub tăcere știrile potrivit cărora
contorizarea gazelor și a țițeiului este eronată;
· nu vorbesc nimic despre faptul că
Multinaționalele, cărora li s-a cedat transportul
de energie, n-au făcut nici-o investiție pentru
modernizarea infrastructurii (cîte sate fără
electrificare au fost electrificate, spre ex.);
· nu vorbesc nimic de datoriile enorme ale
Multinaționalelor față de Buget și necesitatea
recuperării lor și a elaborării de legislație care să
împiedice repetarea acestor fără-de-legi;
· nu vorbesc nimic de recuperarea datoriei
istorice a Germaniei de cca. 20 miliarde Euro,
către România;
· nu vorbesc nimic despre anularea
ilegalităților în cedarea unor proprietăți către
„moștenitorii” așa-zișilor „optanți unguri” și a
„moștenirii” GEG către FDGR;
· încercarea de a da subsidii enorme unor
urmași ai unui ex-rege criminal de români, în
contrast cu subfinanțarea sistemului de
învățămînt, pasămite, din lipsă de fonduri;
· începerea, se vede treaba cu prioritate și
„subteran”, a unor investiții (cale ferată de mare
viteză) de asigurare a legăturii Budapestei cu
Cluj-Napoca (aici au bani ??) etc., etc. Sigur nu
contestă nimeni necesitatea acesteia, dar aceasta
este prioritatea acum?
Și iată cum o nouă întrebare apare ca
legitimă: DNA este o instituție mincinoasă și
criminală, dar mass-media și Coaliția de
Guvernare, încotro?
Multe dintre cele menționate mai sus
reprezintă surse de bani serioși pentru
Programul de Guvernare, neînțelegîndu-se, deci,
de ce nu sunt amorsate?? Dacă s-au amorsat,
atunci Coaliția de Guvernare are O MARE
PROBLEMĂ cu îmbunătățirea comunicării cu
Măria Sa Poporul Român!
O altă necunoscută a Coaliției de Guvernare
ar fi aceea a lipsei de fermitate în abordarea
relației cu reprezentanți ai UE, SUA etc.,
românii observînd, destul de des, apariția
diverșilor ”diplomați” cu „sfaturi” în spațiul
românesc, de multe ori fără suport, acești
„băgăreți” ei înșiși avînd probleme, de genul
celor inventate pentru România, în țările lor!!!!
Un început apreciat a fost făcut de d-l
profesor Tudorel Toader (și chiar d-l Tăriceanu)
care, prin competență, știință de carte,
argumentare fundamentată „a închis gura” nu
numai inșilor mediocri din Instituțiile de Forță,
unor reprezentanți din mediul politic și mass-
media autohtone, dar și unor diplomați guralivi
ai unor ambasade străine și politicieni din
exterior!!
Apare, deci, ca o condiție sine-qua-non,
necesitatea îmbunătățirii calității intelectuale a
componenților tuturor puterilor din stat care să
fie capabili de a fi oponenți demni de luat în
considerare în lumea politică externă și
purtători, strînși uniți, ai intereselor României!
Nu contați că, neavînd posibilitatea să-și
expună punctele de vedere în spațiul public,
pentru că nu i se oferă posibilitatea, Măria Sa
Poporul Român este prost!!
Timpul este aproape!
De aceea apreciez că, ajunși în acest punct,
Coaliția de Guvernare ar trebui să fie sprijinită
activ de intelectualitatea adevărată, și de ce
nu, asemenea Israelului, spre exemplu, de toate
puterile din stat, Opoziția, Sindicatele, Banca
Națională a României, pentru a apăra patria și
poporul român și a determina Multinaționalele,
53
Băncile să respecte legea și România!
G. Iovan
170 DE ANI DE LA REVOLUŢIA
ROMÂNĂ DIN 1848
1848 este unul din acele momente în care
„Poporul Ȋmpărat" îşi cere şi-şi apară dreptul
la libertate, demnitate şi suveranitate în
pămîntul lui multi milenar.
Studenți revoluționari din Moldova și Țara
Românească, prezentînd la Paris tricolorul
românesc cu mențiunile "Dreptate, Frăție" în
1848. Acuarelă de C. Petrescu.
Revoluția Română de la 1848 a fost parte a
revoluției europene din același an și expresie a
procesului de afirmare a națiunii române și a
conștiinței naționale. Un factor deosebit de
important l-a constituit Revoluția Franceză din
februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra
întregii Europe. Deoarece Franța era un stat
național unitar, revoluția de aici a avut un
predominant caracter social, pe cînd în celelalte
țări a luat diferite forme, după necesitățile
locale. Astfel că, principiul libertăților
cetățenești cerute de revoluționarii francezi a
evoluat și s-a transformat în libertăți naționale
pentru popoarele supuse, iar peste revendicările
sociale s-a suprapus ideea de unitate națională.
În Moldova şi Ţara Românească revoluţia
de la 1848 va dura foarte puţin, doar cîteva zile,
fiind repede înăbuşită. Revoluţionarii din aceste
provincii vor trece în Ardeal, unde revoluţia
română va dura aproape un an şi jumătate.
Nicolae Bălcescu şi alţi fruntaşi români peste
Carpaţi vor ajunge în Munţii Apuseni şi vor
cunoaşte îndeaproape evenimentele la care vor
participa luptătorii ardeleni, în special moţii
conduşi de Avram Iancu.
Revoluţia românească din Transilvania a
fost singura revoluţie din 1848, din Europa
care nu a putut fi înfrîntă cu forţa armelor.
Lupta pentru drepturi politice şi sociale ale
românilor ardeleni a început în primăvara anului
1848 şi a fost deosebit de dificilă, avînd ca
opoziţie partea maghiară, care dorea unirea
Ardealului cu Ungaria şi care datorită
programului ei politic nega dreptul la existenţă
naţională, la drepturi şi limbă a celorlalte
naţionalităţi care locuiau în Transilvania.
Maghiarii îşi doreau eliberarea de sub stăpînirea
austriacă sub care erau de mai bine de un veac şi
jumătate, dar doreau să o facă neţinînd cont de
doleanţele celor care locuiau alături de ei în
Ardeal, românii şi saşii. Aceştia aspirau la
rîndul lor la drepturile fireşti ale popoarelor care
doreau să îşi cîştige libertăţile.
În acest context, românii realizează că victoria
armelor maghiare ar duce la o asuprire şi mai
mare şi chiar la negarea totală a existenţei
naţionale a poporului român din Ardeal. Saşii
sunt şi ei de aceeaşi părere şi vor lupta şi ei
împotriva maghiarilor, consideraţi altfel
insurgenţi care s-au ridicat împotriva ordinii
austriece. Atît românii, cît şi saşii, se vor alătura
cauzei habsburgice, ca fiind garantul
supravieţuirii din punct de vedere naţional.
„Nu era nici întîia şi nici n-avea să fie ultima
oară cînd acest neam, înfipt în inima Europei
din necunoscutul asiatic, se dovedea
inadaptabil la ordinea lumii noastre.
La 15 Martie 1848 a izbucnit revoluția în
Ungaria cînd s-a votat şi unirea cu
Transilvania (pct.12) (demonstrații în masă
care l-au forțat pe guvernatorul imperial să
accepte toate cele cele 12 puncte ale Revoluției
Maghiare).
E semnalul revoluţiei lui Avram Iancu."
La scurt timp după declararea de către
maghiari a unirii Ardealului cu Ungaria,
declaraţie făcută fără luarea în considerare a
poziţiei românilor ardeleni şi a saşilor, se
mobilizează armata regulată maghiară şi
miliţiile maghiare din Ardeal şi începe lupta
acestora împotriva armatei austriece cu scopul
de a pune stăpînire pe Ardeal. Armata austriacă
se pregăteşte şi ea de război, iar românii, sub
conducerea lui Avram Iancu, se organizează
militar prin constituirea de miliţii.
Miliţiile româneşti vor adopta organizarea
după modelul armatei romane, cea mai mare
unitate fiind legiunea, compusă din tribunate,
centurii şi decurii. Organizarea după model
roman era făcută şi în ideea de a sublinia
rădăcinile latine ale poporului român. Ca baze
de operaţii, legiunile româneşti de la 1848 se
adunau în tabere, numite în epocă "lagăre" sau
"loagăre", cum le mai spuneau ţăranii. Aici se
făcea concentrarea subunităţilor legiunilor, se
completa armamentul şi se făcea instrucţia
militară a luptătorilor.
Se va face referire în cronologia de faţă la
evenimentele care i-au implicat în principal pe
54
români, atît pe cei din gărzile naţionale, cît şi pe
cei înrolaţi în regimentele austriece, dar şi la
altele, desfăşurate în acelaşi timp, uneori
distanţă mai mică sau mai mare, vizînd forţele
ungare, austriece şi/sau ruse. Sursele maghiare
indică faptul că românii au avut un rol foarte
important în înfrîngerea revoluţiei maghiare,
deoarece pe parcursul ostilităţilor jumătate din
forţele maghiare au fost ţinute în şah de către
români, dînd astfel posibilitatea armatelor
austriece şi ruse să înfrîngă trupele maghiare
mai repede şi mai uşor. De asemenea, rolul
românilor în apărarea cetăţii Alba Iulia, atît
direct cît şi indirect, este indiscutabil de o mare
importanţă, această cetate fiind la un moment
dat singurul oraş din Ardeal care se mai afla în
stăpînirea austriecilor, după căderea în mîinile
maghiarilor a Clujului, Sibiului şi Devei, cele
mai mari, importante centre urbane
transilvănene.
„Salturile în istorie ale ardelenilor sunt
destul de rare, dar, atunci cînd se produc,
valurile veacului urlă în furtună şi apariţiile
lor se numesc revoluţia lui Horia sau
revoluţia lui Avram Iancu."
„Iancu e cel care a vărsat în sufletul
Ardealului conştiinţa de stăpîni din neamul
împărătesc, care a strălucit odinioară în
Dacia. … Avram Iancu e chipul spiritual al
mîndrului şi îndureratului Ardeal…”.
Anul 1848
Luna martie
 18 martie - Adunarea populară maghiară de
la Timişoara adoptă programul revoluţionar
elaborat la Pesta la 15 martie.
 21 martie - Adunarea maghiară de la Cluj
adoptă programul revoluţionar elaborat la Pesta
la 15 martie.
 23 martie - Partida conservatoare maghiară
din Cluj, împreună cu cea liberală, cer unirea
Transilvaniei cu Ungaria.
 30 martie - Adunarea maghiară de la Sibiu,
care nu a mai avut loc din cauza opoziţiei
saşilor din oraş. Adunarea maghiară de la Aiud
declară că doreşte unirea Transilvaniei cu
Ungaria.
 Se ridică sub arme gărzile naţionale
maghiare din Tîrgu Mureş, Aiud şi Turda.
Luna aprilie
 Guberniul maghiar de la Cluj declară starea
de asediu în Transilvania.
Luna mai
 3/15 mai – are loc Adunarea Naţională de
la Blaj de pe Cîmpia Libertăţii, la care participă
un mare număr de români, în prezenţa
fruntaşilor lor. Voinţa românilor afirmă că: „Noi
vrem să ne unim cu Ţara”.
 10 mai - Proclamaţia lui Wesselenyi Miklos,
care îi îndeamnă pe secui să se ridice împotriva
românilor.
 29 mai - Se deschid lucrările Dietei maghiare
de la Cluj.
 30 mai - Dieta maghiară de la Cluj proclamă
unirea Transilvaniei cu Ungaria.
Luna iunie
 6 iunie - Dieta maghiară din Transilvania
declară desfiinţarea iobăgiei în această
provincie.
 10 iunie - Împăratul Ferdinand al Austriei
sancţionează decizia de unire a Transilvaniei cu
Ungaria.
 18 iunie - intră în vigoare în Transilvania
legea desfiinţării iobăgiei.
Luna iulie
 4 iulie – românii din Munţii Apuseni încep
să se înarmeze, sub conducerea lui Avram
Iancu.
 11 iulie - Kossuth cere recrutarea de soldaţi
pentru armata ungară, inclusiv din Transilvania,
ceea ce provoacă rezistenţa la recrutare din
partea românilor.
Luna septembrie
 29 septembrie – Avram Iancu îşi aşează
Cartierul General în tabăra de la Cîmpeni.
Luna octombrie
 15 octombrie - Marea adunare naţională a
secuilor, la Lutiţa, în care aceştia se declară pe
deplin de partea revoluţiei maghiare.
 18 octombrie – baronul general Puchner,
comandantul trupelor austriece din Transilvania,
îl numeşte pe Avram Iancu prefect al legiunii pe
care urma să şi-o înfiinţeze prin recrutarea
moţilor. Legiunea va fi botezată de către Avram
Iancu „Legiunea II Auraria Gemina” în
amintirea rădăcinilor romane ale românilor.
 19 octombrie - Secuii atacă şi jefuiesc
Reghinul.
 Baronul general Puchner solicită lui Avram
Iancu să îi elibereze pe militarii austrieci
capturaţi de către unguri şi deţinuţi în zona
Hunedoara. Avram Iancu îi eliberează pe
austrieci cu ajutorul luptătorilor români.
 21 octombrie – Avram Iancu primeşte ordin
de la autorităţile militare austriece să dezarmeze
localităţile ungureşti ce se aflau în zona legiunii
comandate de către el. Sunt dezarmate în mai
puţin de două zile localităţile Abrud şi Roşia
Montană în mod paşnic.
 23 octombrie – Masacrul de la Zlatna. Este
dezarmată în urma unei lupte localitatea Zlatna.
Cad în luptă circa 4-500 locuitori unguri ai
oraşului, iar o parte a oraşului este incendiată.
 25 octombrie - bătălia de la Ciumbrud.
Luptători din legiunea lui Axente Sever opun
rezistenţă unui inamic superior numeric, dar
sunt obligaţi să se retragă. Românii pierd doi
55
tribuni şi şaizeci lăncieri.
 Octombrie, nedatat – tabăra de la Măgina
este atacată de gărzile naţionale maghiare
conduse de comitele Kemeny Farkas, susţinut şi
de o companie de trupe regulate maghiare.
Românii se retrag.
 Octombrie, nedatat – Kemeny Farkas
continuă înaintarea, se întăreşte cu companii de
honvezi şi cu cavalerie şi atacă tabăra de la
Cricău. Lupta este cîştigată de către români,
care înving datorită ingeniozităţii unui student
ce lupta alături de ei.
 Octombrie, nedatat – Avram Iancu îşi
trimite delegaţi în comitatul Zarandului pentru a
preveni eventualele excese ale românilor asupra
civililor unguri din zonă.
 28 octombrie – Insurgenţii unguri
înaintează pe valea Mureşului. Românii
încearcă să se opună la Gura Văii, dar glotaşii
înarmaţi doar cu suliţe sunt înfrînţi, iar tribunul
Chendi capturat şi executat la Hălmagiu alături
de doi preoţi şi alţi şase români.
 Octombrie, nedatat – Inamicul pradă
localităţile Pleşcuţa şi Hălmagiu.
 31 octombrie - Luptătorii Legiunii XII
Mureş atacă şi distrug trupele ungare ale
contelui Lázár.
Luna noiembrie
 5 noiembrie - Luptătorii Legiunii XII
Mureş, susţinuţi de detaşamentele tribunilor
Bianu şi Nicolae Pop atacă şi distrug în
întregime brigada de secui a contelui Lázár, care
mai fusese decimată o dată în octombrie, dar se
refăcuse între timp.
 6 noiembrie – Legiunile conduse de către
prefecţii Avram Iancu, Ioan Buteanu, Axente
Sever, Bălaş şi Popoviciu încep dezarmarea
localităţilor ungureşti de pe valea Mureşului
spre Cluj.
 7 noiembrie – Lupta de la Sîncrai, cîştigată
a doua zi de către insurgenţii unguri, ajutaţi
peste noapte de sosirea unor trupe proaspete din
Ungaria.
 8 noiembrie – Lupta de la Tîrnava
(Hunedoara), cîştigată de trupele maghiare.
 9 noiembrie – oraşul Aiud este împresurat
de legiunea lui Avram Iancu.
 10 noiembrie – Vinţu de Sus se predă fără
luptă legiunii lui Avram Iancu. Oraşul Aiud se
predă legiunii lui Avram Iancu.
 20 noiembrie – se predă fără luptă legiunii
lui Avram Iancu oraşul Turda.
 Noiembrie, nedatat - se predă fără luptă
austriecilor şi legiunilor române oraşul Cluj.
 Noiembrie, nedatat – localitatea Ocna
Mureşului se predă legiunii lui Axente Sever.
Luna decembrie
  4 decembrie – Avram Iancu demobilizează
o mare parte din legiunea sa, iar cu cei 1500
luptători rămaşi ocupă poziţie de apărare în
satul Săcuel şi Rogojel. În zilele următoare
românii surprind un convoi de aprovizionare
ungar, doboară 35 honvezi, pierd şi ei 2 răniţi.
Românii ocupă satul Vişag şi pasul Bologa.
Se dă o nouă luptă cu ungurii din satul Sebeş.
Românii sunt respinşi şi se retrag la Măgura.
Ungurii pierd cca 40-50 morţi şi răniţi, românii
au cîţiva răniţi. Satele Trainiş şi Vişag sunt
capturate de unguri şi incendiate.
 Decembrie, nedatat – O altă legiune
românească şi tribunatul condus de tribunul
Moga ce susţineau trupele austriece în
înaintarea lor spre Huedin sunt obligate să se
retragă după o luptă grea. Legiunea se retrage în
munţi în ordine, unitatea lui Moga spre Cluj.
Tribunul Moga îşi abandonează oamenii, care
sunt surprinşi de inamic pe drumul dintre Turn
şi Homorod. Trupa pierde 100 morţi şi alţi 200
prizonieri la unguri. Românii care scapă se
împrăştie în munţi.
 Decembrie, nedatat – trupele austriece sunt
silite să abandoneze Clujul şi Dejul.
Anul 1849
Luna ianuarie
 3 ianuarie – satul Rîul Călatei este atacat de
1000 insurgenţi cu 4 tunuri. Li se opun 80 de
tineri din sat timp de patru ore. Satul a fost
incendiat în urma retragerii locuitorilor săi.
Românii pierd doi luptători, insurgenţii mai
mulţi morţi.
 8 ianuarie - Centurionul Ion Spălăceanu cu
trupa sa interceptează o coloană inamică pe care
o pune pe fguă, capturîndu-i o căruţă, arme şi
soldaţi.
 9 ianuarie - Lupte în jurul satului Uioara,
duse de luptători din Legiunea I Blasiana
condusă de Axente Sever.
 11 ianuarie – Insurgenţii atacă satul
Muntele Băişorii şi îl pradă. Prefectul Simion
Balint înaintează spre ei cu o mică trupă, dar
inamicul se retrage la Iara, unde pierde doi
morţi. Balint se întoarce la tabăra de la Ocolişu
Mare.
 14 ianuarie – prefectul Balint atacă
inamicul cantonat în satul Iara. Inamicul este
scos din sat şi aruncat spre Turda, pierzînd 121
morţi şi un număr necunoscut de răniţi. Românii
pierd 28 morţi şi 15 răniţi şi se întorc la în
tabăra de la Ocolişu Mare.
 15 ianuarie – Insurgenţii se întorc dinspre
Turda şi ocupă satele Surduc, Bicălatu şi Iara,
din care se retrag spre seară.
 17 ianuarie – Acelaşi inamic înaintează din
nou şi amplasează 1200 luptători în satele Lita
şi Săvădisla.
56
 17 ianuarie - Inamicul intră în Aiud cu
peste 1.000 infanterişti şi husari, dar este
respins.
 18 ianuarie – prefectul Balint atacă
insurgenţii unguri din satul Lita şi după o luptă
de două ore îi respinge din sat. Rebelii se
regrupează şi sunt întăriţi cu trupe de la Cluj,
reiau lupta şi obligă pe prefectul Balint să se
retragă la Cacova Ierii, unde rezistă pe poziţie
unui atac de cavalerie, revine la contraatac şi
pune în derută pe inamic. Ungurii pierd 45
morţi, românii 13.
 19 ianuarie – Hălmagiul este ocupat după o
luptă dintre trupa maiorului ungur Beke Jozsef
compusă din 3500 secui cu şase tunuri şi
lăncierii şi puşcaşii români conduşi de Ioan
Buteanu.
 20 ianuarie – Maiorul Beke J. cu trupa sa
ajunge la Baia de Criş.
 20 ianuarie - Inamicul atacă satul Sălciua şi
produc pierderi mari moţilor de sub comanda lui
Simion Balint.
 21 ianuarie - Inamicul se retrage din satul
Sălciua din cauza atacului dat de Simion Balint
la Trascău.
 22 ianuarie – 400 honvezi ocupă satul
Trascău. Prefectul Balint porneşte împotriva lor,
dar aceştia nu primesc lupta şi se retrag.
 23 ianuarie - Maiorul Beke J. cu trupa sa
ocupă oraşul Brad.
Luna februarie
 2 februarie - Bătălia de la Călăţele,
cîştigată de români.
 17 februarie – Trupa maiorului ungur Beke
J. se retrage din Brad spre Deva. Secuii care îi
însoţeau au plecat cu cîteva zile mai înainte.
 20 februarie – Sălciua - o trupă comandată
de tribunul Ciurileanu, făcînd parte din legiunea
lui Balint, este atacată şi bătută la Sălciua.
Balint adună rămăşiţele trupei, aduce rezervele
şi ia poziţie la Sălciua. Inamicul se retrage pe
muntele Trascău, nu înainte de a ucide cîţiva
civili români neînarmaţi. Balint atacă duşmanul
la Fîntînele, capturează un tun mic, ucide doi
rebeli şi răneşte mai mulţi.
 20 februarie – Hălmagiu – 2600 soldaţi
unguri cu cinci tunuri, comandaţi de maiorul
Csutak Kalman ocupă Hălmagiul.
 21 februarie – Trupele maiorului Csutak
Kalman ocupă Baia de Criş şi Brad.
 26 februarie – 600 honvezi vin de la Gilău
la Mărişel. Trupa românească aflată de pază aici
li se opune înaintării şi îi respinge după o luptă
de şase ore. Ungurii pierd 6 morţi şi un număr
necunoscut de răniţi, românii pierd şi ei 6 morţi.
 27 februarie – Inamicul înaintează de la est
de Sîngiorgiu spre Baia de Arieş. Prefectul
Balint ocupă poziţie între Bedeleu şi Valea
Poienii şi după 4 ore îi respinge pe unguri spre
Sîngiorgiu. Ungurii pierd 15 morţi, rămaşi pe
cîmpul de luptă.
Luna martie
Bătălia de la Sibiu, 11 martie 1849
 1 martie – Cluj - Mai multe unităţi de
honvezi înaintează dinspre Cluj şi atacă
avanposturile lui Balint de la Cacova Ierii. După
o luptă de două ore inamicul este înfrînt,
pierzînd 5 oameni, printre care şi comandantul
lor, Debretzi.
 1 martie – Zarand – Trupele maiorului
ungur Csutak Kalman părăsesc oraşul Brad şi
pleacă spre Deva, unde se dădeau lupte grele.
 9 martie – Axente Sever primeşte ordin de
la comandantul Albei Iulii să îşi aducă trupa în
cetate, pentru apărarea acesteia. Axente Sever
porneşte însă în ajutorul Sibiului, dar vestea
căderii acestuia în mîna ungurilor îl întoarce la
Alba Iulia.
 11 martie – oraşul Sibiu cade în mîna
insurgenţilor unguri conduşi de generalul Bem,
iar trupele austriece părăsesc Transilvania şi se
refugiază în Ţara Românească.
 12 martie – 1600 honvezi înaintează spre
satul Mărişel. Li se opun toţi locuitorii din sat,
atît bărbaţi, cît şi femei. Sătenii îi atacă prin
surprindere pe invadatori, care pierd 30 morţi
între care erau şi ofiţeri şi subofiţeri şi se retrag.
La trecerea peste Someşul Mare honvezii pierd
înecaţi din cauza debandadei retragerii alţi circa
100 oameni. Românii au numai trei răniţi.
 17 martie – Trupele maiorului ungur
Csutak Kalman ocupă din nou Baia de Criş şi
Brad şi dezlănţuie teroarea asupra populaţiei
civile româneşti.
 20 martie – 60 vînători români înfruntă o
companie de honvezi pe care o înfrîng la
Geomal. Ungurii pierd 3 morţi.
 22 martie – 1300 voluntari unguri atacă
legiunea prefectului Balint între Dealul Mîşca şi
Valea Iarei. Legiunea română se apără pînă cînd
termină muniţiile, se retrage pentru
aprovizionare, revine pe cîmpul pe luptă, dar nu
mai întîlneşte pe inamic, care se retrăsese între
timp. Românii pierd trei morţi şi cîţiva răniţi.
 27 martie – Trupele de asediu ungare încep
bombardamentul asupra cetăţii Alba Iulia.
 28 martie – Bombardament unguresc
asupra cetăţii Alba Iulia. Artileria austriacă
deschide şi ea focul. Pentru a ajuta cetatea,
57
prefectul Axente Sever face demonstraţii cu
trupa sa împotriva ungurilor, cărora le provoacă
pierderi.
 29 martie – Asediatorii unguri trimit o
importantă forţă împotriva lui Axente Sever,
care însă se retrage deoarece scopul său de a
ajuta cetatea Alba Iulia fusese realizat. Cetatea
schimbă focuri cu asediatorii.
 30 martie – schimburi de focuri între
asediatorii cetăţii Alba Iulia şi asediaţi.
 31 martie – schimburi de focuri între
asediatorii cetăţii Alba Iulia şi asediaţi.
Luna aprilie
 1 aprilie – schimburi de focuri între
asediatorii cetăţii Alba Iulia şi asediaţi.
 1 aprilie - 600 honvezi atacă trupa
românească ce apăra satul Cacova Ierii.
 2 – 11 aprilie – schimb zilnic de focuri de
artilerie şi de infanterie la Alba Iulia între
asediatori şi asediaţi.
 6 aprilie – lupta de Jercuţa. Ungurii sunt
înfrînţi, pierzînd 45 morţi.
 9 aprilie – trupele prefectului Buteanu
atacă oraşul Brad, intră în oraş, dar nu se pot
menţine din cauza unor informaţii eronate şi se
retrag.
 10 aprilie – bătălia de Vălideşti, cîştigată
de români după cinci ore de luptă împotriva a
trei companii de honvezi. Inamicul pierde 15
morţi, românii un mort.
 12 aprilie – Asediatorii unguri atacă cetatea
Alba Iulia, dar sunt respinşi de infanteria
austriacă.
 13 aprilie – 1500 voluntari unguri pornesc
din Cluj şi din Turda spre a ataca trupele
prefectului Balint. Insurgenţii porniţi din Turda
sunt înfrînţi succesiv la Buru şi la Vidolm şi se
retrag în dezordine. Insurgenţii din Cluj sunt
bătuţi la Cacova Ierii şi în retragerea lor la
Băişoara. În total inamicul pierde peste 40
morţi, românii pierd 9 oameni.
 15 aprilie – Piatra Tăiată. Trupele
comandantului ungur Egloffstein sunt înfrînte la
Piatra Tăiată.
 15 aprilie – Geoagiu. Prefectul Axente
Sever atacă Geoagiu cu scopul de captura
depozitele de hrană ale inamicului şi pentru a
face joncţiunea pe Mureş cu trupele generalului
austriac Puchner. Prefectul român capturează o
însemnată cantitate de provizii la Geoagiu şi se
retrage la timp în munţi cu captura sa, evitînd
puternicele forţe maghiare trimise pentru a-i lua
înapoi prada. O trupă maghiară urmăritoare care
înainta dinspre Balşa este înfrîntă şi are pierderi
foarte mari.
 16 aprilie - Lupte la Zlatna, purtate de
luptători din Legiunea I Blasiana condusă de
Axente Sever.
  18 – 20 aprilie – foc de artilerie tras de
cetatea Alba Iulia asupra asediatorilor.
 18 aprilie – Insurgenţii maghiari pornesc
din Zlatna spre Abrud, dar este oprit la Valea
Dosului de trupa prefectului Axente Sever şi
respins înapoi în oraş, de unde nu mai poate fi
scos.
 19 aprilie – continuă atacul lui Axente
Sever împotriva insurgenţilor respinşi cu o zi
înainte în Zlatna. Inamicul a pierdut în cele
două zile de luptă 40 morţi, românii numai 4.
 19 aprilie – deputatul ungur de origine
română Ioan Dragoş din Oradea, trimis al lui
Kossuth, scrie din Brad lui Avram Iancu,
solicitînd depunerea armelor de către români.
 20 aprilie – soseşte lîngă Zlatna însuşi
Avram Iancu cu un ajutor de 600 luptători
pentru Axente Sever care încă îl ţinea pe inamic
blocat în oraş. Ştirea că o unitate militară
inamică ameninţă Abrudul face ca românii să se
retragă aproape cu toate efectivele încă în ziua
în curs.
 22 – 26 aprilie - foc de artilerie tras de
cetatea Alba Iulia asupra asediatorilor.
 24 aprilie – trupele comandantului ungur
Egloffstein sunt înfrînte la Piatra Lungă..
 25 aprilie – Alba Iulia. Asediatorii unguri
trimit trupe împotriva luptătorilor lui Avram
Iancu.
 25 aprilie (după unele surse 22 sau 23
aprilie) – Are loc întîlnirea de la Mihăileni
dintre Avram Iancu şi alţi conducători români şi
deputatul maghiar Ioan Dragoş, care propune
armistiţiu în vederea negocierii depunerii
armelor de către luptătorii români.
 27 aprilie – 1000 luptători moţi veniţi de la
Zlatna reuşesc să străpungă linia asediatorilor şi
să introducă în cetatea Alba Iulia o cantitate
însemnată de provizii.
 29 aprilie – foc puternic de artilerie tras de
garnizoana cetăţii Alba Iulia împotriva
asediatorilor.
Luna mai
 3 mai – deputatul maghiar Ioan Dragoş se
întoarce în munţi, la Mihăileni, pentru a
continua negocierile cu românii, încercînd să îi
facă pe aceştia să depună armele.
 5 mai – au loc două adunări naţionale la
Abrud, respectiv Cîmpeni, unde deputatul
maghiar Ioan Dragoş expune poporului român
condiţiile predării armelor. Românii resping
oferta maghiară şi decid să continue lupta cu
orice preţ pînă la victorie sau moarte.
 5 mai – trupele maghiare pornite de la
Huedin şi Gilău atacă satul Lăpuşeşti, pe care îl
distrug. Inamicul atacă apoi Dealul Isarului şi
după ce pierd în luptă cam 40 oameni, sunt
obligaţi să se retragă. Românii pierd un singur
58
luptător.
 6 mai – Abrud. Maiorul ungur Hatvani
ocupă Abrudul chiar în timpul armistiţiului şi a
negocierilor, pe care îl încalcă. Avram Iancu
scapă din Abrud cu puţin timp înainte de
ocuparea acestuia de către insurgenţi, mai mulţi
fruntaşi români cred cuvîntul lui Dragoş şi
rămîn în oraş convinşi că nu li se va întîmpla
nimic din partea trupelor maghiare. Majoritatea
acestor fruntaşi va fi executată însă mai tîrziu de
către insurgenţi, alături de o parte din populaţia
românească din oraş.
 6 mai – Alba Iulia. Artileria din cetate
trage asupra asediatorilor.
 6 mai – Jurcuţa. Comandantul maghiar
Buzgo încearcă să străbată în munţi prin
atacarea satului Jurcuţa, dar este respins.
 7 mai – pregătiri de luptă ale românilor
cantonaţi la Cîmpeni în vederea atacului asupra
Abrudului ocupat de trupele maiorului Hatvani.
Deputatul maghiar Ioan Dragoş îi scrie lui
Avram Iancu să depună armele.
 8 mai – are loc atacul moţilor conduşi de
Avram Iancu asupra Abrudului ocupat de
insurgenţii şi trupele maghiare. Inamicul este
împins în oraş şi are pierderi mari.
 9 mai – Alba Iulia. Foc de infanterie din
cetate asupra inamicului.
 9 mai – Abrud. Continuă atacul românilor
asupra insurgenţilor şi trupelor maghiare care
ocupau oraşul Abrud.
 10 mai – la ora 3 dimineaţa maiorul
maghiar decide să fugă din Abrud la adăpostul
nopţii şi al ceţii. Retragerea lui este observată,
începe lupta şi urmărirea trupelor şi
insurgenţilor maghiari. Scapă cu viaţă prin fugă
doar maiorul Hatvani şi cîţiva oameni din
preajma lui. În Abrud se dau lupte grele, oraşul
este incendiat, deputatul maghiar Ioan Dragoş
este ucis de românii înfuriaţi, fiind considerat de
către aceştia drept trădător. În timpul luptelor
din zilele de 8-10 mai maghiarii pierd circa
2000 oameni morţi. Pierderile româneşti nu se
cunosc.
 11 mai – românii atacă depozitele de hrană
din satul Hălmagiu ce aparţineau insurgenţilor.
Are loc o luptă, inamicul e pus pe fugă şi
românii capturează o cantitate mare de hrană şi
de sare.
 12 mai – luptă de artilerie şi ieşire a
cavaleriei din cetate.
 13 mai – luptă de cavalerie în zona asediată
a cetăţii Alba Iulia. Trupele de grăniceri
bănăţeni din cetate alungă pe inamic.
 14, 15, 16 mai – hărţuieli cu focuri de
artilerie şi infanterie între cetatea Alba Iulia şi
asediatori.
 16 mai – Maiorul Hatvani revine şi ocupă
oraşul Abrud cu o nouă trupă formată din secui,
miliţii maghiare, legionari austrieci, în total
2800 oameni cu 4 tunuri (după surse maghiare
numărul invadatorilor unguri ar fi fost de 4000
oameni, plus miliţii, cavalerie şi 4 tunuri).
Românii opun rezistenţă în cîteva locuri, dar
trebuie să se retragă şi nu pot împiedica
ocuparea oraşului de către inamic.
 17 mai – Alba Iulia. 700 luptători români
sub conducerea prefectului Axente Sever
străpung încercuirea maghiară din jurul cetăţii
Alba Iulia şi resping insurgenţii la distanţă.
După punerea în debandadă a asediatorilor,
românii intră în cetate şi intră în componenţa
trupelor de apărare a cetăţii.
 17 mai – Abrud. Luptătorii români conduşi
de Avram Iancu atacă trupele maiorului Hatvani
la Abrud. Insurgenţii sunt împinşi în oraş şi
blocaţi acolo.
 18 mai – Continuă luptele la Abrud
împotriva trupelor maghiare conduse de maiorul
Hatvani.
 19 mai – Trupele maghiare încep retragerea
din Abrud. Sunt ajunse din urmă de către
români la Bucium Cerbu şi decimate. Dintre
legionarii vienezi scapă doar şase şi sunt luaţi
prizonieri. Maghiarii pierd toate tunurile şi cca
3000 morţi în total în cele cîteva zile de luptă,
scăpînd cu fuga numai maiorul Hatvani cu 3-
400 oameni. Pierderile româneşti nu se cunosc.
 20-21 mai – schimburi de focuri de artilerie
şi infanterie între asediatori şi cetatea Alba Iulia.
 23, 24, 25 mai – hărţuieli cu focuri de
artilerie între asediaţi şi asediatori la cetatea
Alba Iulia.
 26 mai – prezenţa miliţiilor româneşti
conduse de prefectul Axente Sever în cetatea
Alba Iulia nu mai este dorită de conducerea
militară austriacă. Luptătorii români ies din
cetate, străpung prin luptă încercuirea maghiară
şi ajung cu bine în munţi după ce au provocat
asediatorilor pierderi însemnate. Pierderile
românilor sunt mici şi doar o mică parte din
miliţiile româneşti nu vor reuşi străpungerea şi
se vor refugia înapoi în cetate unde vor rămîne
pînă la finalul ostilităţilor.
 27-28 mai – hărţuieli cu focuri de artilerie
între asediaţi şi asediatori la cetatea Alba Iulia.
 30 mai – hărţuieli cu focuri de artilerie
între asediaţi şi asediatori la cetatea Alba Iulia.
 31 mai – lupte aprige între miliţiile române
şi asediatorii cetăţii Alba Iulia. Spre seară
românii sunt respinşi şi nu reuşesc să îşi atingă
scopul de a despresura cetatea.
Luna iunie
 2 iunie – Românii organizaţi în coloane de
atac pornesc să despresoare cetatea Alba Iulia.
În timpul apropierii de cetate intră în contact cu
59
asediatorii maghiari, au loc lupte deosebit de
înverşunate şi în final românii sunt obligaţi să se
retragă fără a mai ajunge la cetate.
 3 iunie – luptă grea la Teiuş între miliţiile
române şi insurgenţi. Românii sunt forţaţi să se
retragă după ce pierd 31 oameni.
 5 şi 6 iunie – luptă de artilerie la cetatea
Alba Iulia.
 8 iunie – o forţă maghiară condusă de
baronul Kemeny Farkas pleacă din Brad spre
Abrud spre a ocupa oraşul. Se confruntă cu
românii la Blăjeni, după ce pe drum a fost
hărţuit de trupele viceprefectului Groza. Acest
viceprefect atacă ulterior în aceeaşi zi
transporturile de alimente ale lui Kemeny şi le
capturează după lupte cu escorta convoaielor.
 9 iunie – trupele lui Avram Iancu sunt
atacate în poziţia dintre Vulcan şi Ciurileasa de
către baronul Kemeny şi obligate să se retragă.
 9 iunie – Ponorul Remetii, apărat de un mic
număr de luptători este atacat de insurgenţi şi
apărarea este respinsă.
 10 iunie – Tribunul Fodor, respins de la
Ponorul Remetii revine cu întăriri şi atacă pe
insurgenţi, împingîndu-i înapoi pînă în satul
Remetea.
 11 iunie – Inamicul respins de tribunul
Fodor la Remetea, întărit cu 1000 oameni, atacă
pe Fodor la Tarcău şi îl respinge în munţi,
deoarece românii rămîn fără muniţie. În aceeaşi
noapte românii se aprovizionează, revin la
contraatac şi resping pe maghiari pînă spre
cîmpie la Teiuş şi Aiud.
 11 iunie – baronul Kemeny intră în Abrud,
lăsat în mod deliberat de către români să intre
singur în capcană, la fel ca şi maiorul Hatvani
cu o lună mai devreme. Lupta începe imediat ce
trupele maghiare intră în localitate şi ţine pînă
noaptea.
 12 iunie – baronul Kemeny somează pe
Avram Iancu să predea armele, însă acesta
refuză categoric.
 13 iunie – lupte grele în jurul Abrudului
împotriva trupelor lui Kemeny.
 13 iunie – 600 insurgenţi atacă spre Baia de
Arieş din direcţia Sîngeorgiu. Sunt opriţi şi
respinşi în cîmpie fără ca măcar să se fi putut
apropia de oraş.
 14 iunie – solicitări de tratative din partea
lui Kemeny, a cărui trupe nu mai aveau mîncare
de două zile.
 8-13 iunie - lupte de artilerie la cetatea
Alba Iulia, în unele zile doar hărţuieli de
artilerie.
 15 iunie – Alba Iulia. Luptă de artilerie cu
asediatorii.
 15 iunie – Abrud. Trupele maghiare din
oraş încep atacul asupra românilor care îi
înconjuraseră. Scopul lor era de a sparge
încercuirea şi de a se retrage din munţi deoarece
rămăseseră fără provizii. Atacul maghiar
eşuează cu pierderi foarte mari şi insurgenţii
sunt obligaţi să se întoarcă în oraş, unde rămîn
blocaţi de români.
 16 iunie – Trupele lui Kemeny încep atacul
pentru a străbate spre Zlatna şi a se salva. Lupta
este deosebit de dură, maghiarii sunt ajunşi din
urmă la Valea Cerbului şi decimaţi. Baronul
Kemeny scapă cu fuga, după ce a pierdut în 9
zile de luptă cca 500 morţi şi un număr foarte
mare de răniţi, pe care a fost însă în stare să îi
evacueze din munţi.
 17 iunie – hărţuieli de artilerie la cetatea
Alba Iulia
 19-23 iunie - lupte de artilerie la cetatea
Alba Iulia
 19, 20, 21 iunie – lupte grele conduse de
tribunii Ciurileanu şi Raţiu în estul munţilor
pentru a opri accesul trupelor maghiare spre
centrul Apusenilor.
 23 iunie – prefectul Balint atacă inamicul
la Poşaga şi îl pune pe fugă. Maghiarii pierd 21
morţi, românii trei.
 24 iunie – bombardament deosebit de
violent al asediatorilor maghiari asupra cetăţii
Alba Iulia.
 24 iunie – luptă violentă lîngă Zlatna.
Bătălia e cîştigată de români, maghiarii se retrag
în debandadă.
 25 iunie – Trupele maghiare înaintează
spre Baia de Arieş. Sunt bătute succesiv pe
drum în zilele de 25, 27 şi 29 iunie şi nu îşi
ating obiectivul propus.
 26-30 iunie – luptă continuă de artilerie la
cetatea Alba Iulia.
Luna iulie
 1-2 iulie – schimb de focuri de artilerie la
Alba Iulia între asediatori şi asediaţi.
 2 iulie – trupele maghiare conduse de
Vasvari atacă şi distrug satul Mărişel, cu toată
apărarea curajoasă a românilor de acolo.
 3 iulie – trupele maghiare conduse de
comandantul Velics avansează împotriva
forţelor conduse de tribunii Fodor şi Şerban
 4 iulie – forţele maghiare conduse de
Velics ajung la Tarcău. Apărătorii români se
retrag pas cu pas luptînd, pentru a atrage
inamicul la o strîmtoare, deoarece erau prea
slabi pentru a da o luptă în cîmp deschis. Ajunşi
în defileu, românii contraatacă şi distrug
aproape în totalitate trupa inamică.
Comandantul Velics scapă cu fuga împreună cu
un mic număr din cavaleriştii săi. Capturile
luate de români sunt importante şi includ 400
puşti, 2 tunuri de munte de 2 pfunzi şi jumătate,
mulţi cai şi o cantitate mare de echipament
60
militar.
 5 iulie – lupte la Fîntînele contra trupei
conduse de Vasvari. Tribunul Corcheş soseşte
cu întăriri.
 6 iulie – Vasvari porneşte spre munţi cu o
trupă puternică, 3000 oameni, 300 pionieri
pentru deschiderea drumurilor în munţi, cu cinci
tunuri. Trupa românească numără doar cca 450
combatanţi, dintre care doar 120 au arme de foc,
susţinuţi inclusiv de către femeile din zonă, care
iau parte activă la apărare. La Fîntînele trupa
maghiară este surprinsă în ambuscadă de către
români. După o scurtă luptă, maghiarii pierd pe
însuşi Vasvari, pe majoritatea ofiţerilor şi cca
800 oameni. Mulţi alţii pier în debandada
retragerii, înecaţi la trecerea peste Someş.
Românii au numai 4 morţi şi capturează 4 tunuri
cu tot cu muniţie, steaguri şi o mare cantitate de
echipament militar.
 5-12 iulie – garnizoana cetăţii Alba Iulia
schimbă focuri de artilerie şi de infanterie cu
asediatorii.
 14 iulie – în cetatea Alba Iulia cad rachete
trase de asediatori.
 15 iulie – schimb de focuri între garnizoana
Alba Iulia şi asediatori, duel de artilerie.
Garnizoana cetăţii face o ieşire contra
asediatorilor şi se întoarce victorioasă.
 16 iulie - schimb de focuri de infanterie şi
artilerie între garnizoana Alba Iulia şi asediatori
 18 iulie – asediatorii hărţuiesc garnizoana
cetăţii Alba Iulia
 19 iulie – artileria inamică trage asupra
cetăţii Alba Iulia
 20 iulie – garnizoana cetăţii Alba Iulia
execută foc de artilerie contra unei unităţi de
asediu
 21 iulie – puternic schimb de focuri la
cetatea Alba Iulia
 22 iulie – trupe maghiare din comitatul
Satu Mare încearcă să străpungă apărarea
românească condusă de tribunul Fodor, pe
direcţia dealul Bedeleu. Are loc o luptă, ungurii
sunt bătuţi, pierd 15 morţi şi o toate bagajele,
care cad în mîna românilor.
 23 iulie – duel de artilerie la cetatea Alba
Iulia
 24-25 iulie – Axente Sever dă un atac în
direcţia cetăţii Alba Iulia cu scopul de a rupe
încercuirea acesteia de către maghiari.
Avanposturile maghiare sunt respinse iniţial
pînă în satul Şard, apoi chiar mai departe, după
lupte violente. Atacat de forţe superioare
maghiare Axente Sever se retrage puţin, apoi
primind întăriri revine la contraatac şi inamicul
se retrage. Românii capturează depozitele
maghiare de alimente de la Teiuş, Bărăbanţ şi
Secaş. În timpul luptelor românii au fost
susţinuţi de artileria garnizoanei Alba Iulia şi de
o ieşire a garnizoanei. Trupele austriece au fost
conduse de locotentul Rusz şi de locotenentul
major Verindean, români de origine.
 26 iulie – Axente Sever intră primul în
cetatea acum deschisă, Alba Iulia.
 27 iulie – cetatea Alba Iulia este
considerată despresurată şi asediul maghiar este
ridicat
Luna august
 2 august – garnizoana cetăţii Alba Iulia
efectuează o nouă ieşire, dar se întoarce în
cetate fără a reuşi să ia capturi de la inamic
12 august – generalul rus Luders intră în
cetatea Alba Iulia cu statul său major.
Bibliografie
 Anonim - Jurnal zilnic despre asediul cetăţii Alba
Iulia, Biblioteca Muzeului Unirii, Apulum XXXIX
 Florian Dudaş – Avram Iancu în tradiţia românilor.
 Nicolae Bocşan, Rudolf Graf – Revoluţia de la 1848
în Munţii Apuseni - Memorialistică.
 I. Czecz – Campania lui Bem în Transilvania în anii
1848 şi 1849.
 Valentin Borda, Viorica Dutcă, Traian Rus - Avram
Iancu şi prefecţii săi, Casa de editură Petru Maior, Tîrgu
Mureş, 1997.
 Nichifor CRAINIC (1996). Puncte cardinale în haos.
Iaşi: Editura Timpul. pp. 157-166.
Zugravu Luminița Cornelia
SPP, ÎNTRE ACUZAȚII VECHI ȘI NOI
DE POLIȚIE POLITICĂ
Generalul Burian a fost acuzat că ar fi
format o unitate în cadrul SPP, care făcea
poliție politică în favoarea lui Băsescu
La comanda lui Liviu Dragnea, PSD a pus de
cîteva săptămîni tunurile pe SPP și pe directorul
Lucian Pahonțu, care sunt acuzați la scenă
deschisă de acțiuni de poliție politică. Directorul
Pahonțu este acuzat că ar fi exercitat presiuni
asupra unui membru important al PSD și al
ultimelor două guverne, vicepremierul Paul
Stănescu, ce deține portofoliul de ministru al
Dezvoltării Regionale, prin care ar fi transmis
amenințări privind sfîrșitul politic al lui Liviu
Dragnea.
Pahonțu este acuzat și de imixtiuni în justiție
în defavoarea unor lideri PSD prin contactarea
directă a unor procurori și judecători. Pentru
aceste motive, liderii PSD au decis că este
necesară constituirea unei comisii parlamentare
de anchetă a activității SPP.
Ar fi fost salutar ca PSD și liderii săi să fi dat
dovadă de aceeași bărbăție politică și față de
acțiunile mult mai numeroase și mai grave de
poliție politică la care s-a pretat SRI îndeosebi
61
în timpul regimului Traian Băsescu. PSD nu a
fructificat în acest sens perioada guvernării
USL, cînd a deținut împreună cu aliații săi o
majoritate parlamentară de 70%. Liderii siamezi
de atunci ai PSD, Victor Ponta și Liviu
Dragnea, au preferat însă să se întîlnească cu
șefii SRI și DNA la partide de tenis și la șprițuri
prin vile conspirative ale SRI, unde puneau la
cale arestări în rîndul PSD.
SPP s-a dedulcit la poliție politică din
regimul Băsescu
SPP a fost vreme de aproape două decenii a
cincea roată la căruța serviciilor secrete, după
SRI, SIE, DGIPI (serviciul secret al MAI) și
DGIA (serviciul secret al Armatei). SPP a atras
pentru prima oară o atenție sporită a presei și a
opiniei publice în timpul regimului Emil
Constantinescu, cu scandalul „Țigareta“, cînd
mai mulți ofițeri SPP, în frunte cu celebrul
colonel Ion Truțulescu, au fost implicați în
contrabandă de anvergură cu țigări pe
Aeroportul Otopeni. Acest scandal a atras
demisia directorului SPP din perioada
respectivă, Nicu Anghel.
SPP a revenit în atenția presei și a opiniei
publice în perioada de apogeu a regimului
Băsescu (2009-2011), cînd au fost lansate
acuzații grave de poliție politică la adresa
acestui serviciu, inclusiv de către angajați de-ai
săi. Acuzațiile de poliție politică vizau unitatea
de informații din cadrul SPP, care era
coordonată de generalul Alexandru Burian,
director adjunct al SPP pe linie de informații, și
care era condusă de colonelul, devenit ulterior
general, Costin Nedelea. Atunci generalul
Burian a fost acuzat că ar fi constituit o unitate
deplin conspirată în cadrul SPP, care făcea
poliție politică în favoarea președintelui
Băsescu, denumită Zeus, unitate ce reunea
specialiști din diverse domenii detașați de la alte
servicii secrete, inclusiv specialiști în
interceptări. Ex-colonelul SPP Mircea Găinușă,
care a activat în Secțiunea de Documentare
Informativă, i-a adresat în 2009 o scrisoare
deschisă președintelui Traian Băsescu, prin care
i-a semnalat că în general în SPP și în special în
unitatea Zeus au fost angajați ofițeri din fosta
Securitate specializați în poliție politică.
Memoriul din 2010, prin care sunt acuzați
generalii Burian și Nedelea
În anul 2010 a apărut în presă, sub formă de
„Armaghedon“, memoriul transmis de un grup
de ofițeri din SPP care semnalau că vîrfurile de
lance ale acțiunilor de poliție politică din SPP
erau generalul Alexandru Burian și colonelul
Costin Nedelea. Potrivit acestora, generalul
Burian îl avea ca principal executant pe
colonelul Nedelea, transferat de la SRI cu
„binecuvîntarea“ generalului Florian Coldea,
șeful operativ al principalului serviciu secret din
România.
După trei zile de la transferarea sa la SPP,
colonelul Nedelea a participat la examenul de
ocupare a funcției de șef al unității informative
din SPP, pe care a cîștigat-o, cu toate că nu
cunoștea specificul și misiunile SPP, iar
experiența sa în munca informativă era
inexistentă, întrucît în SRI a activat ca șef de
cabinet al generalului Ionel Marin, fost adjunct
al directorului SRI. După alegerile prezidențiale
din decembrie 2009, colonelul Nedelea a fost
avansat general. De unde putem deduce că și-a
îndeplinit misiunile întocmai și la timp.
Conform memoriului ofițerilor SPP, în urma
dispozițiilor date de generalul Burian și de
colonelul Nedelea, ofițerii aflați în subordinea
lor și-au depășit competențele, încălcînd
Constituția și legile privind siguranța națională,
în sensul că se preocupau și culegeau informații
despre anumite personalități politice, îndeosebi
din opoziție, dar și care dețineau funcții în
guvernarea din perioada respectivă (lideri de
partide, parlamentari, miniștri ș.a.). Pentru a-și
atinge scopul, au creat structuri conspirate,
astfel că organizarea unității informative a SPP
a devenit foarte încărcată.
Potrivit autorilor memoriului, ofițeri
conspirați ai SPP ar fi fost infiltrați în partide
politice, în mass-media, în aparatul
administrativ al Parlamentului și al Guvernului
și chiar în SPP. Mai pe șleau, ofițeri conspirați
ai unității informative a SPP au fost infiltrați în
celelalte unități ale serviciului. Generalul Burian
manifesta interes în obținerea de informații
despre adversarii politici ai președintelui Traian
Băsescu, despre situația din instituțiile
administrației publice locale (primării, consilii
județene) conduse de partide adverse PDL,
despre persoane fizice și juridice care
sponsorizau activități electorale și conexe
acestora. Nu în ultimul rînd, Burian era interesat
să obțină informații de la personalul SPP care
asigura paza și protecția demnitarilor în legătură
cu întîlnirile realizate și discuțiile purtate sau cu
mediile frecventate de aceștia.
Adjunctul Burian, principala unealtă a lui
Băsescu din SPP
Așadar, în timpul regimului Băsescu, oaia
neagră a SPP a fost, sub aspectul poliției
politice, directorul adjunct Alexandru Burian,
nu directorul Lucian Pahonțu. Se pare că Traian
Băsescu l-a preferat pe generalul Burian, care
era mai hîrșit în domeniul serviciilor secrete,
ocupînd, anterior numirii sale ca director
adjunct al SPP în 2005, funcțiile de locțiitor al
șefului serviciului secret al Armatei (DGIA) și
de locțiitor al serviciului secret al MAI (DGIPI).
În plus, generalul Burian era un companion
62
mai atractiv și competitiv al fostului președinte
pe linie bahică și avea un ascendent asupra
generalului Pahonțu, deținînd anumite
informații compromițătoare la adresa acestuia
din perioada în care a fost locțiitorul chestorului
Virgil Ardelean la DIPI, iar directorul SPP era
șeful Jandarmeriei Naționale.
Conform unor informații pe care le-am primit
de la ofițeri SPP în perioada în care am fost
senator în Parlamentul României, generalul
Burian a fost văzut la sediul Înaltei Curți de
Casație și Justiție, unde venea frecvent și
procurorul Marius Iacob, eternul adjunct al
Laurei Codruța Kovesi. Cu cîteva zile înainte de
prima condamnare definitivă a fostului premier
Adrian Năstase, generalul Burian s-a deplasat
cu un autoturism la sediul Înaltei Curți de
Casație și Justiție, ușor travestit (îmbrăcat în
civil, cu basc pe ochi și ochelari de soare), a
luat-o pe fosta președintă Livia Stanciu și a dus-
o la Palatul Cotroceni, unde aceasta ar fi
discutat circa două ore cu președintele Traian
Băsescu. Am adresat o interpelare pe această
temă ministrului Justiției, solicitîndu-i să
dispună procurorului general al României să
efectueze cercetări în acest sens, dar nu am
primit niciodată răspuns. Cert este că Adrian
Năstase a fost condamnat cu executare, deși,
potrivit unor dezvăluiri ulterioare, inclusiv ale
unei judecătoare din complet, membrii acestuia
conveniseră în prealabil în camera de deliberare
să-i fie aplicată o condamnare cu suspendare.
Zilele trecute un fost ofițer SPP a dezvăluit că
fosta președintă a Înaltei Curți de Casație și
Justiție Livia Stanciu și procurorul-șef al DNA,
Laura Codruța Kovesi, ar fi fost aduse de mai
multe ori la sediul SPP, unde ar fi purtat discuții
cu șefi ai acestui serviciu.
Remember comisia din 2007
Personal, cred că ar fi necesară și utilă o
comisie parlamentară de anchetă care să
investigheze activitatea tuturor serviciilor
secrete din România, începînd cu SRI, sub
aspectul respectării Constituției, a drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului și al
cheltuirii bugetelor alocate. În 2007 fost
înființată o comisie parlamentară de anchetă,
sub președinția fostului senator și ministru
Cristian Diaconescu, care a avut ca obiect
investigarea legalității interceptărilor efectuate
de serviciile secrete din România. Comisia
respectivă a întocmit în 2008 un raport care a
evidenția o serie de lacune legislative și de
nelegalități în activitățile de interceptare
realizate de serviciile secrete. Concluzia
îngrijorătoare a fost că toate serviciile secrete
puteau realiza interceptări, deși doar SRI era
reglementat ca operator național în materie.
Raportul comisiei nu a fost prezentat niciodată
Parlamentului sau opiniei publice. Nu știm în ce
măsură acest fapt s-a datorat presiunilor
serviciilor secrete ori faptului că 2008 a fost an
electoral și politicienii nu au dorit să se pună rău
cu serviciile.
Cert este că, în anii care au urmat, serviciile
secrete au încălecat partidele politice,
Parlamentul, Guvernul, justiția, presa, mediul de
afaceri. În logica lucrurilor și a istoriei, ar trebui
să urmeze un descălecat, care depinde în mare
măsură de politicienii actuali.
A preluat Pahonțu metehnele lui Burian?
Nu am primit niciodată informații că generalul
Pahonțu ar fi comis acte de poliție politică sau
de imixtiune în justiție, dar nu este exclus ca
acesta să fi preluat metehnele generalului
Burian, după pensionarea acestuia în 2016. Mai
ales că generalul Nedelea, emisarul lui Coldea
în SPP, a rămas în funcție. Am primit altfel de
informații despre generalul Pahonțu, care m-au
făcut să am serioase îndoieli cu privire la
capacitatea sa intelectuală de a exercita
importanta funcție de director al SPP și de a
deveni cel mai longeviv șef al acestui serviciu,
ocupînd această funcție de 13 ani (2005-2018).
Se poate spune chiar că Pahonțu este cel mai
longeviv șef de serviciu secret din toată istoria
României. Un general în rezervă, care i-a fost
comandat direct în perioada în care a activat în
trupele de Securitate – Miliție ale Ministerului
de Interne, transformate în trupe de jandarmi
după Revoluție, mi-a spus că Lucian Pahonțu
era aproape analfabet, respectiv nu știa să scrie,
rugîndu-l frecvent să-i scrie scrisorile de
răspuns la epistolele primite de la mama sa de la
țară. În schimb, Pahonțu era foarte bun la
pregătire fizică și la trageri, remarcîndu-se prin
combativitatea sa în acțiunile contra
demonstranților din Piața Universității, de la
Revoluția din decembrie 1989 pînă la Mineriada
din iunie 1990. Un alt general în rezervă mi-a
arătat o declarație de avere pe care Pahonțu a
scris-o cu mîna sa, în calitate de director al SPP,
și care conținea vreo șase greșeli flagrante în
cîteva propoziții. După vreo trei zile declarația
olografă a generalului Pahonțu a dispărut de pe
site-ul SPP, fiind înlocuită cu una
tehnoredactată pe calculator.
Dificultățile de scriere nu l-au împiedicat însă
să publice ulterior numeroase articole și lucrări
în domeniul securității naționale și să obțină în
2003 titlul științific de doctor în științe militare,
cu care se fălește în CV-ul său. Generalul
Pahonțu ar fi trebuit să plece de mult la pensie și
să facă cursuri de alfabetizare cu nepoții săi.
Faptul că este menținut de peste trei ani în
fruntea SPP și de președintele Klaus Iohannis
înseamnă că-i este de utilitate acestuia și face
plauzibile acuzele că ar fi implicat în acte de
63
poliție politică și de imixtiune în justiție. Dacă
se va constitui o comisie parlamentară de
anchetă, ar trebui ca aceasta să verifice
activitatea SPP din cel puțin ultimii 10 ani.
Scrisoarea deschisă a colonelului Mircea
Găinușă din 2009 și memoriul ofițerilor SPP din
2010 ar putea constitui capete de probă în
ancheta ce va fi demarată.
Valer Marian
SAREA NOASTRĂ CEA DE TOATE
ZILELE ŞI SECRETELE EI
"Aveți sare intru voi si trăiți in pace unii cu
altii." Sfînta Evanghelie dupa Marcu, 9, 50. In
vechime, sarea era extrem de prețuita. Nu
degeaba se spune, in popor, despre un om
deosebit, ca este precum "sarea pamantului". In
imperiul roman, ostasii erau adesea platiti in
sare (in latina, sal, salis), de unde a rămas si
cuvantul care exprima remuneratia pentru
munca, salariu (salarium).
Pe vremuri, sarea era atat de greu de procurat si
valoarea ei era atat de mare, incat nimeni nu-si
ingaduia sa o risipeasca. De aici si vorba
populara "daca se varsa sare, iese cearta."
La modul propriu, "un graunte de sare" facea (si
va face mereu) diferenta dintre o mancare buna
si una fara gust, iar la modul figurat, vorba
"nesarata" este vorba nelalocul ei, lipsita de
"bun gust" si de bun simt.
Oaspetii de mare cinste sunt intîmpinați, deloc
intîmplator, "cu pîine si sare".
Intr-un foarte cunoscut basm românesc, o fată
de impărat ii spune tatalui ei ca il iubeste ca
"sarea în bucate". Stiința confirma astazi
intelepciunea ascunsa in vorbele aparent ciudate
ale fetei: sarea reprezinta, cu adevarat, un
element absolut indispensabil vieții fiziologice a
omului.
Sarea constituie unul dintre cei mai eficienti si
mai raspanditi conservanti alimentari. Trebuie
reținut ca, pina la aparitia frigiderelor, sarea, in
mari cantitati, era aceea care se folosea
pentru conservarea alimentelor.
Nu in ultimul rand, sarea este si un medicament
extraordinar, poate unul dintre cele mai vechi
remedii din lume, apreciat in medicina
populara ca leac de capatîi.
Dar ce este, de fapt, sarea?
Dupa definitia fortata din DEX, sarea este "o
substanța cristalina, sfărîmicioasă, care
constituie un condiment de baza in alimentație
si este folosita in industria conservelor, in
tăbăcarie, in industria chimica etc; clorura de
sodiu (NaCl)." O definiție similara găsim in
Larousse, Webster, etc.
Trebuie să atragem insa atenția ca, in aceste
definiții, sarea este identificata in mod forțat,
dupa niste criterii si interese industriale si
comerciale, cu substanța numita clorura de
sodiu (NaCl).
DAR SAREA NATURALA, ADEVĂRATA, NU
A FOST, NU ESTE SI NU VA FI NICIODATA
ACELASI LUCRU CU CLORURA DE SODIU
(NaCl), O SUBSTANTA OBȚINUTĂ PRIN
PROCESAREA CHIMICA SI MECANICA SI
DENATURAREA SĂRII GRUNJOASE.
Să vedem de ce afirmăm aceasta. De mii de ani,
omul a folosit pentru alimentația sa si a
animalelor sale numai sare naturala, grunjoasă,
sub forma de cristale mari, numita și sare gema.
Drobii sau bulgării de sare se zdrobeau în piua,
pe masura ce aceasta se consuma. Sarea naturala
gema se găseste incă in Romania, din
abundență, in zăcăminte de suprafața (munți de
sare), in vreme ce in alte țari europene (Austria,
Franța), ea este exploatată numai din zăcăminte
subterane.
Care este insa, mai exact, diferența dintre sarea
naturala gema și sarea de masa, fina și
extrafină?
SAREA NATURALA GEMA, GRUNJOASA,
NERAFINATA este cea care se ia direct din
zăcăminte. Ea conține, pe lînga clorura de sodiu
(NaCl), peste 80 de substanțe minerale și
oligominerale, care ii dau, împreuna cu
incărcătura sa geo-magnetica, extraordinare
proprietăți vindecătoare si gustul sau
inconfundabil.
Unde se găsește sarea grunjoasă, neiodată?
La magazinele naturiste si in Plafaruri, unde se
vinde ambalata in pungi de 1/2 Kg, asa cum s-a
impus prin revizuirea din 2004 a Ordonanței din
2002 privitoare la iodarea obligatorie a sării.
SAREA DE MASA, FINA SI EXTRAFINA se
afla pe rafturile tuturor supermarket-urilor si pe
mesele tuturor restaurantelor. Ea se prezinta sub
forma unor granule mici, de culoare alba, sau a
unui praf alb, super-prelucrat si super-procesat
chimic si este obținuta, in general, prin
recristalizarea artificială a sării geme si
64
macinare dupa granulația dorita. Acest proces
sărăceste foarte mult, aproape complet, sarea de
elementele minerale si oligominerale (mai cu
seama magneziul și calciul), mărind, in mod
artificial, concentrația de clorura de sodiu
(NaCl). In plus, pentru a evita intărirea sarii
rafinate, fabricanții industriali îi adauga un
"antiaglomerant", E 535, adică, ferocianura de
sodiu, un aditiv în mod clar toxic pentru
organism, căci este o sare a unei cianuri de fier,
oricît am vrea să dregem busuiocul si sa băgăm
capul in nisip, ca struțul. In rezumat - se inlatura
oligomineralele, bune pentru sanatate, si se
adauga E 535 (ferocianura de sodiu), dăunătoare
sănătății, dar bună pentru buzunarele unora.
Sarea rafinată nu numai ca nu are nici o calitate
terapeutica si nu mai da cu adevarat gust
alimentelor gătite, dar provoaca, in plus,
hipertensiune.
Medicina populară cunoaste peste o suta de
utilizari terapeutice si chiar magice ale sării,
care era considerata in trecut, printre
altele, si un adevarat leac impotriva duhurilor
rele si a bantuirilor de tot felul.
Sarea iodata este toxică
In anul 2002, Guvernul Romaniei a emis HG
568, o ordonanță care impune ca toata sarea din
comert sa fie iodata. Se afirma ca, in acest fel,
vor fi combatute afecțiunile tiroidiene produse
de deficientele de iod.
Numerosi cercetatori si medici, din România si
din străinatate, familiarizați cu aceasta
problema, afirma insă cu totul altceva decît
aceasta versiune oficiala. Studii minuțioase in
acest sens au revelat ca un consum sporit de
compusi sintetici ai iodului creste incidenta
unor afectiuni tiroidiene autoimune, favorizeaza
supradezvoltarea si chiar apariția unor procese
inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul
de compusi sintetici ai iodului (ioduri si iodati)
produce alergie si mareste intoleranta la
substantele care contin acest element (de
exemplu, cele folosite in radiologie).
Din experienta altor țări, precum Anglia, Zair,
Argentina, Australia, unde s-a practicat iodarea
partiala a sarii, in unele orase sau comunități,
s-a demonstrat ca procedeul trebuie intrerupt
imediat deoarece a crescut ingrijorator numărul
cazurilor de hipotiroidie, hipertiroidie (inclusiv
Basedow), cancer tiroidian, precum si numarul
cazurilor de alergie la iod. Unele boli numerate,
precum cancerul tiroidian si unele reactii
anafilactice la iod (pot fi socuri anafilactice)
sunt mortale. In Tasmania, țara care a
"beneficiat" de iodarea obligatorie a sarii si a
altor alimente, s-a remarcat faptul ca rata
cancerului tiroidian a crescut de trei ori.
In anul 2001, au existat in România 12.417
cazuri de hipotiroidie; in 2000 fusesera 11.541,
iar din 1994 pînă in 1999 au fost inregistrate
intre 4713 si 7359 cazuri de hipotiroidie.
Trebuia, oare, pentru cele 12.417 de cazuri de
bolnavi tiroidieni, iodata sarea pentru peste 20
de milioane de oameni, plus animalele? In plus,
tratatul lui Harrison, dupa care se pregatesc
medicii americani, afirma, la pagina 2143, ca
"din cele 18 cazuri posibile de hipotiroidie, unul
singur se datorează deficitului de iod".
Ca urmare, cercetătorii din celelalte țări care au
experimentat, cu rezultate negative, de altfel,
iodarea parțiala a sării, au observat ca, daca dai
iod (compusi sintetici cu iod) unei populatii
oarecare, unii fac hipotiroidie, altii fac
hipertiroidie, unii fac cancere de tiroida, alții fac
reacții alergice. Din moment ce mai mult de
99% din locuitorii Romaniei sint eutiroidieni,
adica normali din punct de vedere tiroidian, nu
se justifica deloc administrarea pe trei căi a
iodului. Cauza impunerii unei astfel de masuri
nu are nimic de a face cu criteriul umanitar. Mai
degraba este vorba de anumite grupuri de
interese, care iau lua bani grei de pe urma
procesului de iodare a sarii.
Terapia internă cu sare
(toate recomandările privesc exclusiv sarea
naturala, grunjoasa, gema, neiodata si nu sarea
"fina" de masa)
DIGESTIE DIFICILA, CONSTIPAȚIE,
SLĂBICIUNE CORPORALĂ,
SUBPONDERALITATE
- se consuma hrana condimentată cu sare gema
sau sare marina (se găsesc în comerț), care au
un gust mult mai intens. S-a constatat ca sarea
naturală are un efect mult mai puternic de
stimulare a secretiei de sucuri gastrice si ca este
un excelent activator al peristaltismului
gastrointestinal, firește - cu condiția sa fie
consumata cu moderație. De altfel, incă de
acum 500 de ani, celebrul medic si alchimist al
Evului Mediu, Paracelsus, nota intr-un tratat ca
digestia si excretia sint mult perturbate de
absenta sării din alimentație.
HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ, ARITMIE
CARDIACĂ
- dimineata, pe stomacul gol, se administreaza
un sfert de cuțit de sare marina (aproximativ
65
0,25 g), care se inghite cu o cană (250-300
ml) de apă plată. Tratamentul se face vreme de
minimum o jumatate de an. Studii recente arata
ca se obțin rezultate deosebit de bune, cu
condiția ca tratamentul sa fie asociat cu
alimentația predominant vegetariană.
OSTEOPOROZA, CRAMPE MUSCULARE
- se vor sara alimentele exclusiv cu sare gema
neiodată care este foarte bogată in
oligoelemente implicate in procesele de
asimilație a calciului.
INTOXICAȚII CU SUBSTANȚE LUATE PE
CALE ORALĂ
- intr-un litru si jumătate de apa calduță se pune
o lingură de sare si se amesteca bine. Se bea
rapid, pe nerăsuflate. Imediat după ingerare, va
apare o senzație puternică de voma. Vom
evacua conținutul stomacului, aplecîndu-ne in
față, "gîdilînd" cu inelarul si arătătorul
mîinii drepte glota (omușorul) si presînd
simultan cu putere stomacul cu mîna stînga,
strînsa in pumn. Reflexul vomitiv va permite
eliminarea, odată cu apa sărata, a substanțelor
toxice care ne-au creat probleme.
TUSE PERSISTENTĂ, TUSE USCATĂ
- se țin pe limba cît mai mult timp cîteva
granule de sare gema (nu mai mult de un vîrf de
cuțit). Reacția de stopare a tusei se va
declanșa prin doua mecanisme: prin salivație,
care va deveni mult mai abundentă, si prin
stimularea directă a sistemului nervos central,
prin intermediul papilelor gustative.
CONTRAINDICAȚII LA ADMINISTRAREA
INTERNĂ A SĂRII
Aportul masiv de sare este contraindicat in
cazurile de hipertensiune și tromboză gravă,
precum și în fazele acute ale gastritei hiperacide
și ale ulcerului gastroduodenal.
Tratament extern cu sare grunjoasă, neiodată
CALCULI RENALI, COLICI RENALE
- un săculeț de pînza plin cu sare gema se pune
pe un calorifer sau pe alta sursa de caldura si se
lasă să se incălzeasca pîna la 50-60 de grade
Celsius. Se aplica apoi pe sale (zona lombară),
unde se ține vreme de o jumătate de oră.
ULCERAȚII PE PIELE
- in doua linguri de miere de albine se pune o
jumătate de lingurita de sare si se amesteca
bine, pînă cînd se omogenizeaza. Se aplica apoi
acest preparat pe zonele afectate. Rezultatele
terapeutice sint uimitoare, acesta fiind un
străvechi remediu, menționat in tratatele
medicale grecești.
ARSURI DE GRADUL I SI II
- pe zona afectată se presară sare grunjoasă din
belșug. Aceasta aplicație va spori pe moment
senzația de usturime, dar apoi edemele
vor fi mult reduse, iar vindecarea va fi
considerabil mai rapidă. Nu se aplica sare pe
arsurile grave, cu rană deschisă, întrucît produce
o usturime insuportabilă.
NAS INFUNDAT (RINITA CRONICĂ)
- la un pahar de apa caldă se pune o linguriță de
sare gemă sau marină si se amesteca bine pentru
a se omogeniza. Se pune aceasta apă sărată
caldă in palma si se trage pe nara stînga si apoi
pe nara dreaptă, alternativ, pentru desfundarea
căilor nazale. Acest procedeu este bine
să se facă in fiecare dimineața, pentru drenarea
căilor respiratorii, înlăturarea surplusurilor de
mucus, mărirea acuității olfactive.
DURERI DE GÎT
- într-un pahar cu apa fierbinte, se pun două
lingurițe de sare naturala, după care se amesteca
bine pîna cand sarea se dizolva complet. Se face
gargara cu acest preparat. Este de dorit ca apa să
fie cît mai fierbinte si să ajungă cît mai jos in
gît. Se reia acest tratament de 2-3 ori pe zi, pîna
la dispariția completa a afecțiunii.
BĂILE CU APĂ SĂRATĂ
Sint un remediu traditional de medicina
populara, care se aplica astazi, cu un succes
extraordinar, in clinici moderne din Austria si
Germania. La o cadă de apă caldă (aproximativ
150 de litri), se folosesc două kilograme de sare
gema neiodată (amestecată in prealabil cu apa
fierbinte, pentru a se dizolva mai ușor). Baia
dureaza 20-30 de minute si este important ca
temperatura apei sa fie menținută mereu
peste 37 de grade Celsius, pentru ca acțiunea
terapeutică sa fie maximă. Cercetătorii au
observat ca aceste băi, care se fac o dată la
3-4 zile, au efectele cele mai puternice in
preajma lunii pline (de preferat cu 2-3 zile
inainte).
Iata indicațiile terapeutice ale acestor băi:
DERMATOZE INFECȚIOASE
- se fac băi partiale, inmuind doar segmental
afectat, vreme de 15 minute, in apa sărata calda
(7 linguri de sare la litru). Imediat dupa baie,
pielea nu se sterge, ci se tamponează puțin si se
lasă să se usuce. Acest remediu este excelent in
tratarea infecțiilor bacteriene și micotice
66
(produse de ciuperci parazite)
REUMATISM
- se fac de două ori pe săptămîna băi complete
cu apă sărata fierbinte. Cele mai eficiente sint
băile preparate cu sare marina neiodata, dar
efecte foarte bune s-au obținut si cu sarea de
mină, cu cristale mari (nemacinata) .
CISTITE, INFECȚII URINARE
- se fac bai complete sau bai de șezut cu apa
ceva mai sarata: 5 linguri de sare la litru. Baia
va fi făcuta in fiecare seara, pana la vindecarea
afectiunii, iar apa trebuie sa fie cît mai fierbinte,
insa suportabilă (peste 38 de grade). Imediat
după baie vă veți sterge si va veți relaxa la
căldura, evitînd expunerea la frig sau curent.
ANEXITA, METRO-ANEXITA
- se aplică procedura de la infecțiile renale.
Suplimentar, se va adăuga în apa sărata de baie
puțina tinctură de iod.
RĂCEALA ȘI GRIPA
- se fac băi ale picioarelor (tălpi si glezne) cu
apă fierbinte, cu foarte multă sare (10 linguri la
litru). Băile vor dura 10 minute, dupa care ne
vom încălța cu șosete groase si ne vom așeza la
căldura, asa încît să transpirăm.
SAREA ȘI ENERGIA AURICA
S-a constatat experimental ca sarea naturală,
netratata prin nici un fel de procedeu chimic sau
termic, are o misterioasă influenta asupra
corpului bioenergetic al ființei umane. Toți
cercetătorii din acest domeniu de frontiera sunt
de acord ca sarea naturala este un excelent
agent de purificare a aurei umane. La fel ca si
apa, sarea absoarbe - se pare - radiațiile
bioenergetice nocive, curațind - din punct de
vedere energetic - zonele în care este aplicata.
Iată cîteva aplicații practice ale acestor
proprietăți bioenergetice ale cristalelor de
sare:
OBOSEALA
- o procedura de medicina populară românească
ce și-a dovedit adesea eficiența este sa punem
un saculeț cu sare calduță pe ceafa atunci
cînd sintem obosiți. Tot un săculeț cu sare era
pus și in leaganul copiilor, ca să nu se deoache
si să aiba somnul lin, intre haine, ca să le
asigure durabilitatea, precum si pentru a le
impregna cu o misterioasa capacitate de
protecție impotriva "făcăturilor de tot
felul".
BIJUTERIILE
- mai ales cele vechi - se spune ca păstrează
foarte multe din impregnările negative ale celor
care le-au purtat de-a lungul timpului. Din acest
motiv, ele se lasă o perioada de minimum 49 de
zile să stea în sare gema, înainte de a fi purtate.
La fel se procedează si cu cristalele sau cu
pietrele semiprețioase.
Evident meritele sării grunjoase nu pot fi
disputate, dupa cum nici imbecilitatea unor
guvernanți nesărați care adopta imediat orice
sugestie ne-avenita din partea UE, făcînd-o
legea pămîntului.
Sarea marină poate atinge 10 lei/0,5 kg, iar
altele extrase din locuri cu legende creeate in
jurul lor, chiar mai mult. Magazine Plafar poate
că nu exista în fiecare oraș, iar de pe internet e
cam ridicol să ne luam. tocmai sarea! Dacă ni se
termina ce facem, asteptam postașul să vina cu
mandatul ? Fireste, fiecare iși cheltuie banii in
felul în care crede de cuviință.
Din fericire solutia este simplă și ieftină și vine
in saci de 5 kg de sare bună, ne-iodata si
grunjoasă, care se vinde cu aproximativ 5 lei.
Se numește "sare pentru murături" și e notabila
excepție la o regula imbecilă. In zona noastră ea
vine de la Ocna Dej, dar sunt convins ca
oriunde in România, veți găsi o salina relativ
apropiată, care sa producă si ambaleze
minunatele cristale. Se face totuși să citiți
eticheta si eventual sa sunați chiar producătorul,
căci am intîlnit și produsul chipurile "pentru
murături", ambalat la săculeti de 1 kilogram,
care conținea dăunatorul anti-aglomerant. Pe
eticheta trebuie sa scrie doar "Sare gema
cristalina", sau ceva asemănător
Să nu uit, băi sarate exista multe în țara noastră
și nu sunt foarte scumpe, unele sunt incă gratis.
Nu lăsați să treacă vara fără a le vizita periodic
cu intreaga familie. Pe lînga faptul ca ele sunt
un mediu excelent pentru copiii Dvs. să invețe
innotul căci practic ei plutesc, binele conferit de
amestecul apa sărata-aer-soare, e greu de
egalat. Folosiți-le!
La multă sănătate și fie ca să nu ne lipsească
niciodată pîinea și sarea cele de toate zilele!
CEA MAI NEMILOASĂ FEMEIE
67
Cititorul român se va întreba mirat de unde
provine acest interes pentru Ana Pauker din
partea unui scriitor american şi, mai ales,
publicarea acestei cărţi de către o editură de
prestigiu ca aceea a Universităţii statului
California. Răspunsul este dezarmant de
simplu: Ana Pauker a fost prima femeie
ministru din istoria lumii. La decenii distanţă,
au apărut pe rînd şi alte femei celebre cu rang
de ministru şi chiar de prim-ministru (Indira
Gandhi, Golda Meir, Hillary Clinton, Margaret
Lady Thatcher).
Autorul cărţii de faţă, Robert Levy, este doctor
în istorie al Universităţii Statului California –
Los Angeles. Iar cele 17 pagini cu bibliografia
cărţii denotă un studiu aprofundat al carierei
Anei Pauker. Pentru eventualii cititori sceptici
sau ostili acestui subiect de studiu, este
edificator aforismul tipărit de autor ca motto pe
prima pagină a cărţii sale: „În sfîrşit, dar nu şi
în ultimul rînd, era Ana Pauker... Totdeauna
cînd mă aflam în prezenţa ei, ea era ca un boa
constrictor care tocmai fusese hrănit şi care, de
aceea, nu urma să te mănînce – pentru moment!
Grasă şi înceată aşa cum părea, ea avea tot ce
este respingător şi totuşi oribil de fascinant la
un şarpe. Mi-am putut uşor imagina, numai din
observarea ei, cum şi-a denunţat ea propriul
soţ, care drept urmare a fost împuşcat; iar
întîlnirile mele ulterioare cu ea mi-au arătat
strălucirea rece şi inumană prin care ea a
dobîndit puternica funcţie pe care o ocupa”
(Ileana, Prinţesă a României, Arhiducesă de
Austria, în lucrarea „I live, again”).
Editura americană a acestei biografii a Anei
Pauker subliniază că faptul cel mai uluitor al
carierei sale este acela că a progresat într-o
ţară care dispreţuia profund femeile şi evreii.
Ea apare în această carte ca o femeie de o
remarcabilă putere, dominată de conflicte şi
contradicţii mai mult decît de dogmatism.
Prestigioasa revistă americană „Time” a pus
fotografia Anei Pauker pe întreaga copertă a
numărului din septembrie 1948 sub titlul „Cea
mai puternică femeie în viaţă”. Cartea enumeră
cu exemple cum a sfidat în mod repetat Ana
Pauker directivele liniei staliniste privind
colectivizarea agriculturii în România, spre
disperarea consilierilor sovietici trimişi de
Stalin la Bucureşti. Ca prima femeie ministru
din toate timpurile (1947-1952) şi de oriunde pe
glob, ea a permis emigrarea nelimitată a
evreilor din România spre Israel, dar a făcut
asta rămînînd angajată ferm în mişcarea
comunistă internaţională.
De la Hannah Rabinsohn la Ana Pauker
Autorul prezintă cariera ei, metodic şi fără
menajamente. Ana Pauker, la naştere Hannah
Rabinsohn, s-a născut la 13 februarie 1893 în
comuna Codăeşti, judeţul Vaslui, într-o familie
de evrei sărmani, în care nu se vorbea
româneşte, ci idiş. Tatăl ei, Hersh Kaufman
Rabinsohn, era shohet, adică măcelar în
practica rituală kosher şi mic funcţionar la
sinagogă. Mama sa era vînzătoare de alimente.
În anul 1911, Hannah Rabinsohn primeşte
prima ei angajare ca învăţătoare la clasa I a
şcolii primare evreieşti. În anul 1915, ea se
înscrie în Partidul Social Democrat al
Muncitorilor din România, iar în 1917, aderă la
aripa pro-bolşevică a aceluiaşi partid. Din
1921, Hannah Rabinsohn devine Ana Pauker
prin căsătoria ei cu inginerul Marcel Pauker,
un socialist evreu de elită, cu studii universitare
absolvite în Elveţia. A nu se confunda cu Karl
Pauker, bărbier din Budapesta, căzut prizonier
la ruşi în Primul Război Mondial şi devenit, din
1924, unul dintre bodyguarzii lui Stalin. Karl va
fi promovat de Stalin şef al Gărzii Kremlinului,
funcţie pe care o ocupă pînă în anul 1937, cînd
va fi arestat şi împuşcat fără judecată, fără a fi
reabilitat postum.
În realitate, nu şi-a denunţat soţul, pe Marcel.
În anul 1921, soţii Pauker aderă la Partidul
Comunist din România. Primul lor copil, o
fetiţă, Tania, moare de dizenterie la 7 luni de la
naştere. În anul 1926, la Viena, se naşte fiul lor
Vlad, iar în 1928, la Moscova, se naşte fiica lor
Tatiana. În anul 1932, Ana a mai făcut la
Moscova o fetiţă, Maria, cu Eugen Fried (1900-
1943), un evreu din Cehoslovacia, care era
instructor al Cominternului. La ordinul liderilor
sovietici, primii doi copii, Vlad şi Tatiana, sunt
plasaţi în case de copii din URSS, iar Maria va
fi crescută în Franţa de familia şefului
Partidului Comunist Francez, Maurice Thorez.
Ana Pauker a lucrat ani de zile la Paris
împreună cu Eugen Fried ca instructori
bolşevici pe lîngă conducătorii comuniştilor
francezi.
Arestată şi brutal maltratată de mai multe
ori, Ana şi Marcel Pauker au trăit un număr de
ani în exil la Praga, Berlin şi Paris. În anul
1928, Ana este admisă la Şcoala de Partid
„Lenin” din Moscova, care pregătea pe viitorii
68
conducători ai Internaţionalei Comuniste
(Comintern). Este promovată rapid în
conducerea acestuia, unde ajunge mîna dreaptă
a lui Dmitri Manuilsky – adevăratul şef al
Cominternului. În anul 1934, Ana se reîntoarce
în România, unde, un an mai tîrziu, este
arestată, judecată public şi condamnată la 10
ani de închisoare. Pe cînd era închisă la
Doftana, Ana află despre arestarea în URSS a
soţului ei Marcel de către NKVD, dar abia în
anul 1959 va afla că Marcel a fost împuşcat
încă din 1936.
Temuta „Tovarăşă Ana”
Autorul demontează cu detalii concrete
legenda falsă potrivit căreia Ana l-ar fi
denunţat bolşevicilor pe soţul ei ca fiind troţkist.
În luna mai a anului 1941, aceasta este
eliberată din închisoare şi predată grănicerilor
sovietici, în schimbul parlamentarului Ion
Codreanu, aflat în închisoare în URSS.
După invazia URSS de către nazişti, Ana
Pauker lucrează la postul de radio moscovit
România Liberă şi organizează primele divizii
ale Armatei Roşii formate din voluntari români
căzuţi prizonieri în URSS. Interesant de
menţionat că printre iscăliturile liderilor
bolşevici care au decis dizolvarea în 1943 a
Cominternului se poate vedea şi semnătura Anei
Pauker. De fapt, şi în memoriile lui Gheorghi
Dimitrov, recent publicate în SUA, se confirmă
că Ana Pauker era în fruntea grupului de
comunişti români aflaţi la conducerea
Cominternului de la Moscova.
În septembrie 1944, Ana Pauker revine în
România cu grad de general în cadrele active
ale Armatei Roşii şi cu mandatul de preluare a
conducerii Partidului Comunist Român. Aici,
Ana va activa ca lider neoficial al CC al PCR
pînă în octombrie 1945, cînd este ales secretar
general Gh. Gheorghiu-Dej. În realitate, Ana
Pauker va rămîne pentru anii următori liderul
de facto al României, cu funcţii în secretariatul
CC al PCR şi membră a Biroului Politic.
Martori oculari au consemnat în amintirile lor
că Ana Pauker impunea celor din jurul ei, cu
prezenţa sa energică, hotărîtă şi curajoasă la
dezbateri complicate pe care alţii le tratau cu
prudenţă. Bună oratoare, Anei Pauker îi plăcea
să-şi înceapă cuvîntările din România cu
declaraţia tăioasă: „Stalin mi-a spus
următoarele:...”.
Şi se făcea linişte în sală pentru că se ştia că
ea nu exagera deloc. Rămîn nedesluşite
metodele prin care Ana Pauker şi-a cîştigat
accesul la Kremlin, unde era cunoscută şi
temută de toţi ca „Tovarăşa Ana”. Acest lucru
îl spune şi Gh. Dimitrov, care era şeful ei la
Moscova. Se cunoaşte acum din stenogramele
şedinţelor Biroului Politic sovietic că Molotov
insista ca Ana Pauker să fie secretarul general
al PCR şi nu Gheorghiu-Dej, dar s-a opus
Stalin. Acesta este înregistrat spunînd că
„Gheorghiu-Dej este muncitor de profesie, pe
cînd tovarăşa Ana nu este nici măcar de etnie
română”. Tot Molotov este cel care a intervenit
personal la Bucureşti pentru eliberarea din
închisoare a Anei Pauker imediat după decesul
subit al lui Stalin de la 5 martie 1953. Practic,
Molotov i-a salvat viaţa pentru că Gheorghiu-
Dej pregătise suprimarea Anei Pauker o dată
cu cea a lui Lucreţiu Pătrăşcanu, rămas celebru
în epocă pentru fraza lui dispreţuitor de
hilară: „...construirea socialismului în România
poate să mai aştepte pînă îşi dă Ghiţă (Dej)
bacalaureatul” (pag.151).
Autorul acestei biografii aduce detalii
inedite despre unele aspecte ale activităţii Anei
Pauker ca ministru de Externe, detalii care au
fost ascunse publicului pînă acum. Sunt oferite
exemple edificatoare în acest sens din masivul
dosar de documente ale Anei Pauker de la
Cancelaria CC al PMR, devenite accesibile
istoricilor români şi străini. Robert Levy a avut
acces la aceste documente şi le menţionează în
cele 17 pagini ale bibliografiei, aflate la
sfîrşitul cărţii.
Ana Pauker, oponent al colectivizării.
Ana Pauker a avut curajul să se opună
colectivizării forţate a agriculturii României. În
anul 1950, ea s-a internat într-un spital din
Moscova pentru tratament contra unui cancer
depistat la sîn. În absenţa ei din ţară, comuniştii
de la Bucureşti au declanşat o campanie
accelerată de colectivizare forţată a agriculturii
româneşti. După întoarcerea de la Moscova a
Anei Pauker, nu s-a mai putut constitui, din
cauza opoziţiei ei, nicio gospodărie agricolă
colectivă în tot cursul anului următor. Ea
începuse să fie văzută drept o apărătoare a
micii gospodării ţărăneşti, spre furia
consilierilor sovietici aflaţi pe atunci în
România.
Lista acestor acte temerare este lungă şi
merită menţionate cîteva dintre ele. Astfel, ca
ministru, Ana Pauker: 1. a blocat campania de
exterminare a „chiaburilor”; 2. a oprit
procesele anti-Tito iniţiate de sovietici şi
sateliţii lor din Ungaria, Bulgaria,
Cehoslovacia şi Albania; 3. s-a opus începerii
procesului contra lui Lucreţiu Pătrăşcanu; 4. a
oprit reprimarea veteranilor români din
războiul civil din Spania; 5. a stopat urmărirea
judiciară a sioniştilor din România care
începuseră din 1950 să fie persecutaţi la
instigaţia Moscovei. Niciun sionist n-a putut fi
adus în faţa justiţiei pînă la căderea de la
putere a Anei Pauker.
Cartea se citeşte uşor şi cu mare interes
69
pentru că autorul abordează cu egală detaşare
toate identităţile Anei Pauker, adică cea de
stalinistă, de cetăţeană a României, de evreică
şi de femeie-mamă. La acest ultim capitol de
femeie şi mamă, aflăm faptul că în anul 1945,
Ana Pauker a luat-o de la Paris cu forţa pe fiica
ei cea mai mică, Marie, de la Aurore Thorez,
singura mamă pe care copila o cunoscuse pînă
atunci. După ce a asigurat-o pe Marie că va
putea reveni la Paris s-o revadă pe Aurore în
fiecare vară, Ana Pauker îşi va călca
promisiunea chiar din anul următor. Fata Anei
Pauker a povestit autorului cărţii că mama ei
naturală a rupt toate legăturile cu familia ei din
Franţa sub pretextul dubios că, refuzînd să-i
dea lui Maurice Thorez divorţul cerut de acesta,
Aurore ar fi vătămat politic Partidul Comunist
Francez, sau alt pretext, că Aurore devenise
„prea burgheză”, prin faptul că era proprietara
unui hotel.
Ana Pauker a fost arestată la domiciliu pînă la
moarte, în 1960.
Tot Marie spune că atunci cînd Aurore se
pregătea să vină ea însăşi în România să-şi
vadă fata pe care o crescuse în Franţa, Ana
Pauker a rupt orice comunicare şi legături cu
Aurore. Ana Pauker s-a purtat la fel cu fratele
ei, Zalman Rabinsohn, pe care, după ce l-a
convins să vină în România, nu l-a mai lăsat să
se întoarcă în Israel nici chiar atunci cînd
bătrînul lor tată, Hersh Kaufman Rabinsohn, se
stingea din viaţă acolo, în Israel. Aşa se face că,
la 18 februarie 1953, cînd Ana Pauker este
arestată, o dată cu ea este închis şi fratele ei,
Zalman Rabinsohn, aflat în România.
Urmează zile grele în viaţa lor, ca urmare a
interogatoriilor neîntrerupte. În cea mai fidelă
tradiţie sovietică, specifică acelor vremuri
întunecate, se urmărea smulgerea de la Ana
Pauker, prin orice mijloace, a unor depoziţii
incriminatorii contra altor demnitari ai
regimului, a căror înlăturare din guvern era
dorită de Gheorghiu-Dej (Teohari Georgescu,
Vasile Luca etc.). Din vara anului 1952
începuse aplicarea torturii la anchetarea
membrilor de partid, fapt care l-a determinat pe
autorul cărţii să se îndoiască de veridicitatea
informaţiilor obţinute la interogatoriile
organizate după iulie 1952. La două săptămîni
de la arestarea Anei Pauker, moare subit Stalin,
fapt care o salvează în multe privinţe pe Ana
Pauker din ghearele lui Gheorghiu-Dej care-i
dorea moartea, aşa cum reuşise să facă anterior
cu Ştefan Foriş şi, ulterior, cu Lucreţiu
Pătrăşcanu.
La intervenţia lui Molotov, Ana Pauker este
scoasă din închisoare şi va rămîne cu arest la
domiciliu pînă la decesul ei din 3 iunie 1960.
Urna cu cenuşa ei va fi depusă la Mausoleul din
Parcul Carol, iar după dezafectarea acestuia,
urna va fi luată de familie şi dusă în Israel. În
încheiere, autorul cărţii concluzionează lapidar
că Ana Pauker poartă răspunderea şi
condamnarea concetăţenilor ei pentru
duplicitate în forţarea comunismului asupra
societăţii.
„Cea mai nemiloasă femeie din lume". Ana
Pauker - Stalin cu fustă.(Internet)
NEVOIŢI SĂ RĂMÎNĂ PE TERRA, ÎN
TIBET, DE 12 000 ANI
O alta enigmă deocamdată, dar şi cea mai
ciudată, o reprezintă triburile Dropa şi Ham din
Tibet. Ei trăiesc în Munţii Baian Kara Ula.
Au fost descoperiţi în 1935, dar abia în 1950
prima expediţie arheologică şi antropologică din
China a ajuns la faţa locului şi a
început să-i studieze. Aceasta, din cauza
nenumăratelor conflicte care bîntuiau Tibetul.
Rezultatele cercetărilor sînt tulburătoare.
Membrii triburilor Dropa şi Ham formează o
comunitate de circa 3.000 de persoane, a căror
statură nu depăşeşte 1,20 m. Sînt fiinţe slabe,
fragile, cu oasele delicate şi subţiri, cu orbitele
foarte mari şi cu capacitatea cutiei craniene
superioară cu 100 cm mediei rasei
Homo Sapiens.
Analiza sanguină a relevat că grupa lor de
sînge este unică în lume, iar în cursul
examenelor medicale s-a putut constata că au un
puls situat sub limita normală. Un alt fapt i-a
intrigat pe membrii expediţiei chineze: au
descoperit mai multe dovezi care
susţineau originea extraterestră a acestei
minuscule populaţii.
La cîţiva km. de aşezările lor, cercetătorii
chinezi au descoperit cîteva grote uriaşe.
Conform tradiţiei, ele erau considerate sacre şi
nimeni nu intrase în ele de mii de ani.
Trecînd la explorarea lor, arheologii chinezi au
trecut din surpriză în surpriză.
La început au descoperit sute de schelete
humanoide care nu depăşeau 1 m înălţime,
avînd cutii craniene uriaşe, cu capacitatea de
2.500 cmc.
Prin cercetarea lor prin metoda Carbon 14,
vîrsta acestora a fost estimată la circa 12.000 de
ani. Pe pereţii grotelor s-au descoperit desene
perfect conservate. care reprezentau fiinţe
umanoide cu capul protejat de căşti sferice şi
precizau, cu o exactitate uimitoare, poziţia
Soarelui, a Lunii şi a cîtorva zeci de stele din
perioada de acum 10.000 de ani.
O frescă reprezenta o escadrilă de mici nave
aeriene, apropiindu-se în zbor oblic de munţii
tereştri.
70
Însă, surpriza cea mai mare au avut-o doi
cercetători, care au descoperit, în cea mai mare
grotă, un disc ciudat, asemănător unui LP al
zilelor noastre.
Continuînd săpăturile, a fost descoperit un nr.
de 716 discuri de granit, splendid executate şi
finisate, cu grosimea de 2 cm.
Surpriza surprizelor acum vine.
Fiind duse la Beijing, analiza chimică şi
spectrometrică a arătat că discurile, sub aparenţa
granitică, ascund un bogat conţinut de
metale,între care 40% cobalt şi 8% aluminiu, şi
erau realizate cu mai bine de 12.000 de ani
înainte!
Pe ambele părţi, toate discurile aveau gravate
foarte fin semnele unei scrieri total necunoscute.
Scrierea pornea în spirale de la un orificiu
central, pînă la o margine. După o muncă
îndîrjită de peste 20 de ani, împreună cu
4 lingvişti şi o echipă de fizicieni, profesorul
chinez Tsum-Um-Nui a reuşit performanţa de a
traduce textele de pe toate cele 716 discuri.
Aceştia au mai descoperit că fiecare disc are o
frecvenţă proprie de vibraţie, ceea ce i-a
determinat să concluda că ele au fost supuse
unor tensiuni foarte înalte.
Cînd au citit traducerea integrală, profesorului
Tsum-Um-Nui şi echipei sale nu le venea să-şi
creadă ochilor.
Încă 3 ani au muncit la reverificarea
traducerii.
Academia de Preistorie din Beijing a interzis
publicarea traducerii, însă profesorul a trecut
peste această interdicţie şi a publicat lucrarea
"Inscripţii spiraloidale", relatînd sosirea de nave
spaţiale care, după textul gravat pe discuri, ar fi
avut loc acum 12.000 de ani. În încheierea
lucrării, se subliniază că strămoşii actualelor
triburi Dropa şi Ham erau reprezentanţii unei
civilizaţii extraterestre, care au fost nevoiţi să
rămînă pe Terra, decăzînd de-a lungul
timpurilor, nu numai ca nivel de civilizaţie, dar
şi fiziologic.
Despre aceste incredibile descoperiri s-a
vorbit puţin. Ceva informaţii au fost publicate în
revistele "Science et vie","Nature" şi "Science
Digest".
Publicul din România poate afla detalii din
cartea "Deocamdată enigme", scrisă de Dan
Apostol.
Dar iată cîteva fragmente din textele
respective. O parte din ele se referă la populaţia
Ham, care, în momentul aterizării în Munţii
Tibet, şi-au accidentat grav navele şi nu au
mai putut să le repare sau să construiască altele:
"Pe Stînca Roşie din Defileul Şerpilor, navele
noastre nu au putut ateriza şi s-au lovit
de stîncile din jur, distrugîndu-şi rebordurile".
Despre tribul Dropa scrie:
 "Dropa au coborît din nori în navele
lor aeriene. Şi de 10 ori, pînă la răsăritul
Soarelui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns
în peşteri. Pînă cînd, în sfîrşit, au
înţeles semnalele care spuneau că, de data
aceasta, Dropa veniseră cu intenţii
paşnice şi chemau să-i ajute, căci navele lor se
stricaseră". (Internet)
OPINII DESPRE CUCERITORI PE
INTERNET
Ce aiurea e mîncarea în Olanda! Și în tot vestul.
Numai Italia se salvează, în rest numa’ carton, ca și
ăla din cofrajele de ouă.
Pămîntul e și el vai steaua lui! Ce au vesticii e din
furat – colonii și teritorii de la vecini – e la mintea
cocosului.
De ce au colonii?! Pentru că s-au dus peste alții la
furat, că acasă nu aveau. Românii au avut, așa că au
stat cum stau și azi: ca tîmpiții și proştii, ca să-i
jefuiască străinii!
Ce e istoria? O poveste cu tîlhari și criminali, aia
este! De la Troia, la Războiul din Golf, același
rahat: expediții de jaf. Acum cîteva sute de ani,
vesticii trebuiau să mearga pe mare la furat, azi ne
aduc nouă rahaturi pe uscat și cică-s de mîncat…
Niște mizerii, dar musai să plătești firma, brandul.
Cum sună, de pildă: „Cîrnați de Turingia”? WOW!
O mizerie! Dintr-un porc românesc nu poți să faci așa
ceva nici din greșeală. Nici un amărît de cartof pai nu
au au ăia pe acolo – zici că-s peleți. De ciolan afumat
nici nu au auzit, ca urmare fasolea lor – insipidă
oricum! – devine inutilizabilă.
Așa că, mi-am făcut o listă cu ce trebuie adus din
România în vestul cel civilizat!
N’șpe zeci de kg de cartofi, 200 kg de burtă vită,
200 de ciolane afumate, saci de mere, ceapă –
groaznic! – oală Kuhta, de presiune, morcovi, 30
cutii brînză Năsal (net peste orice au ăștia!) 30 bucăți
de brînză Homorod, 500 metri liniari de cîrnați, un
braț de salam de Sibiu, o canistră de țuică de prune,
50 de table de slănina și… mai văd eu.
Și îmi bag… în dietele lor de figuranți, de hoți, de
zgîrciți, care ambalează fiecare cartof în parte, îi dau
o denumire pompoasă și de fapt e net inferior celor
care se aruncau în spatele aprozarelor lui Ceaușescu!
Dar… nu ei, „civilizații”, sunt proști! Românii sunt
proștii.
Au vrut „o țara ca afara” – ca afară o să fie! Băi
mototolilor, fosta armata româna cînta : „Nu vom
ceda o palma de pămînt, chiar de vom intra-n
mormînt!” E cel mai bun pămînt din lume. De
aceea își rescriu istoria toți vecinii noștri, ca să pună
laba pe el – și nu numai vecinii. Care parteneriat,
care prieteni? Aiurea!
Vine pămpălăul ăla de Charles și își pune ceapă aici
și face dulcețuri din fructe adevărate! Fosta monarhie,
aia de-a abdicat pe la pa’șepte, e prezentă și ea aici la
furat. Și românii?! Românii… ciotcă la șaorma cu
de toate.
Stau cu mîna la cosor. Păi mă, teritoriul acesta este
absolut vital! Cică „lapte din Alpi” – un pișat. Vorbe,
reclamă!
71
Imperiul Roman a venit aici pentru că-și băteau
unii călători gura: „În Dacia curge lapte și miere, iar
vesela e din aur.” România există ca țintă fixă
pentru orice altă țară sau concern multinațional,
nu există prieteni în jocul profiturilor la nivel
mondial. Vacă de muls, atît și nimic altceva. NI-
MIC! Mai mult, țara e locuită de proști ușor de
păcălit și manevrat. Să fii popor sărac într-o țară
ca România, în mod cert nu meriți ceea ce ai!
De ce, m-a întrebat un marinar, deși are ieșire la
mare, România nu a însemnat mare lucru in istoria
navigatorilor și a vaselor de tot soiul? Căci, in afara
de pînzarul moldovenesc, el alte corăbii românești nu
știa. Nu galere, nu caravele, nu bricuri, fregate,
goelete, baleniere, crucișătoare sau cuirasate, nu
portavioane, etc. – nimic în afară de bărci de pescuit
și plute pe Bistrița!
Caravelele portugheze și spaniole au mers la furat
pînă în America. Vikingii au tras la ramele
drakkarelor, mînați de foame, tot pînă în America. În
1722, olandezii au descoperit Insula Paștelui și au
sărbătorit asta măcelărind populația!
Evident, primii invadatori planetari sunt englezii.
După care vin spaniolii, portughezii, francezii,
turcii… Toți cei care aveau flote. Istoria i-a
înregistrat ca descoperitori, dar descoperirile au fost
doar inerente în goana lor lacomă după bogățiile
lumii. În realitate, mergeau la furat!
Toată istoria navală este un concurs pentru
supremație și descoperirea de noi rute comerciale.
Mulți și-au frînt gîtul. Olandezii au fost printre cei
mai temerari – au forțat Novaia Zemlea (Nova
Zembla, cum spun ei) pierzînd navele si întorcîndu-se
acasă doar cinci la sută, după ani si ani, pe o ruta
reușită doar peste 200 de ani, de către un spărgător de
gheață atomic. Dracii de englezi au înhățat 60% din
uscat, la un moment dat, iar asta nu demult.
FOAMEA ȘI LĂCOMIA! Mergeau la furat și
spaniolii, nu pentru a face pe bunii samariteni, chiar
dacă-și cărau și preoții misionari după ei.
Românii aveau, de aceea nu se omorau cu
navigația. Neamurile care nu aveau ieșire la mare și
nici mîncare, dădeau buzna la vecini. Am intrat noi
peste careva? Niciodată! Pentru că aveam de toate!
Ehei, acu’ s-a rezolvat, nu mai avem! Așa că… n’șpe
milioane de români și-au luat lumea în cap și sunt ba
la muncă, ba la furat, ba la ucis prin Afganistan (în
cîrdășie cu alți hoți!) sau înrolați în Legiunea Străină.
Mecanismul jafului este simplu: orice neam, care
întrepătrunde alt neam, vine la furat! Toți hoții au
aceeași vrăjeala, ca englezii în India: cică aduc
civilizația. Aiurea, au venit să fure! La noi, indiferent
că au fost habsburgii și apoi austro-ungarii (care mai
sunt încă!), că au fost turcii sau grecii din Fanar, că
au fost nemții și pe urmă rușii, aceeași situație: toți au
venit la furat! Pînă și bulgarii au venit la ciupeală pe
aici de-a lungul istoriei. Dintre vecini, numai sîrbii au
avut ce le trebuia, așa că măcar ei ne-au lăsat dracu’
în pace…(Internet)
LEGENDA
TĂBLIȚELOR DE SMARALD
ALE LUI THOTH
Foarte mulți au auzit de Tăblițele de Smarald ale
lui Thoth. Se presupune că în ele ar fi ascunsă
înțelepciunea Universului, modul cum a luat naștere
Cosmosul, apariția omului pe Terra, apariția
civilizațiilor, enigmele ființei umane…
Originalele au fost căutate de alchimiști, de oameni
de știință, de initiați, de ocultiști. Nu s-au găsit,
pînă acum. Se presupune că sunt ascunse sub Marea
Piramidă de la Giseh. Ce a ajuns la noi sunt
fragmente scrise mult, mult mai tîrziu. Inainte de a
reda părerea unui cercetător de paranormal se impun
cîteva precizări:
Prima este aceea că au existat în istoria omenirii
două personaje cu numele de THOTH, și nu o
singura persoană în întrupări (reîncarnări) diferite,
așa cum cred mulți.
Primul a fost THOTH ATLANTUL - zeu egiptean
denumit și „Zeul Înțelepciunii”, și care după
scufundarea Atlantidei a fost trimis pe pămînt de
către Zeul RA-adică Creatorul Divin, dar și nume dat
Zeului Soare - pentru ca acesta să dea mai departe
oamenilor intelepciunea pe care o dobîndise, și pentru
că aceasta sa nu se piardă peste vremuri. Lui i se
atribuie construirea Marii Piramide (de la Gizeh),
care ar fi fost construită deasupra sălii Amenti-adică
locul de trecere a sufletului în lumea de dincolo, un
fel de sala a Judecății de Apoi, și unde a depozitat
aceste documente, desemnînd cîțiva paznici de
încredere spre a le păzi. Mai tîrziu, descendenții
acelor paznici au devenit preoți și au la scos la iveala
documentele (Tăblițele de Smarald), făcîndu-le
publice.
Al doilea a fost HERMES TRISMEGISTUL-adica
” Ințeleptul De Trei Ori Mare”, un preot egiptean care
a jucat un rol foarte important în spiritualitatea
egipteană, dar și a lumii, in general, el fiind un canal
al lui THOTH ATLANTUL, dar și al altor entități,
precum Arhanghelul Rafael.
În al doilea rînd, există două lucrări hermetice ce
fac referire la Tablițele de Smarald, și anume:
1-TABLIȚELE DE SMARALD-care conțin 15
puncte și aparțin lui THOTH ALTLANTUL
2-TABLA DE SMARALD sau TABULA
SMARAGDINA-care contine 13 puncte si aparține
72
lui HERMES TRISMEGISTUL.
Informațiile prezentate in prima lucrare se regăsesc
și intr-a doua, și asta pentru ca THOTH
ALTLANTUL a reprezentat pentru HERMES
TRISMEGISTUL o entitate sfătuitoare în timpul
diverselor sale reîncarnări, ajutîndu-l astfel sa
dezvăluie unele invățături ale Zeului RA.
Cele două lucrări se adresează Fiilor Ințelepciunii,
dezvăluindu-le mistere ale alchimiei (exterioare și
interioare).
Legenda tăblițelor de smarald ale lui Thoth
Istoria tăblițelor tradusă in următoarele pagini pare
ciudată și trece dincolo de credințele oamenilor de
știință moderni. Vechimea tăblițelor este incredibilă
(36 000 ani î.Chr., adică 24 000 înainte de Zamolse),
iar autorul lor este THOTH, un preot-rege atlant care
a fondat o colonie în Egiptul antic după scufundarea
țării-mama, Atlantida.
El este cel care a construit Marea Piramida de la
Gizeh, în mod eronat atribuită lui Kheops. In aceasta
el a încorporat cunoștintele ințelepciunii antice și tot
acolo a pus la păstrare in siguranta inscrisuri si
instrumente din vechea Atlantida.
Vreme de aproape 16 000 de ani el a condus
străvechea rasă a Egiptului, între 52 000 î.Chr. pînă în
36 000 î.Chr. La acea vreme, străvechea rasă barbară
din care făceau parte el și adepții lui, se ridicase la un
înalt grad de civilizație.
Thoth era nemuritor deoarece învinsese moartea,
trecînd în celelalte planuri de existența la dorință,
prin dematerializare. Ințelepciunea lui imensă l-a
făcut conducător peste diferite colonii atlante,
inclusiv peste cele din America de Sud și Centrală.
Cînd a sosit timpul să părăseasca Egiptul, a ridicat
Marea Piramida deasupra Marii Săli din Amenti.
Acolo a depozitat documentele și a desemnat pe cei
mai de încredere oameni ai săi să le păzească.
Mai tîrziu, descendenții acelor paznici au devenit
preoții Piramidei, cei care l-au zeificat pe Toth
declarîndu-l Zeul Ințelepciunii. Conform legendei,
Sala din Amenti a devenit „lumea de dincolo”, sala
zeilor, pe unde trecea sufletul pentru judecata de după
moarte.
In ultimele secole, spiritul lui Thoth a trecut în
corpurile oamenilor în maniera descrisă de tăblițe. Ca
atare el s-a încarnat de trei ori, ultima oara fiind
cunoscut ca HERMES – de trei ori născutul.
In timpul acestei încarnări a lasat documentele
cunoscute de către ocultiștii moderni sub numele de
„Tăblițele de Smarald”, o prezentare mai tîrzie și cu
mult mai săracă a enigmelor lumii antice.
Tablitele traduse în aceasta lucrare sunt zece la
număr și au fost lăsate în Marea Piramidă in grija
preoților. Cele zece tăblițe sunt împărțite în 15 părți,
de dragul convenției.
Ultimele două sunt atît de importante, încît este
interzisă prezentarea lor publicului larg în prezent.
Totuși conținutul celorlalte dezvăluie secrete care se
vor dovedi de o inestimabilă valoare pentru cei care
le vor cerceta cu seriozitate.
Ele ar trebui citite nu o data ci de o suta de ori
pentru ca doar asa ar putea fi dezvaluit adevaratul
inteles. O citire superficiala ar oferi cîteva sclipiri de
frumusețe dar un studiu atent va deschide căile
ințelepciunii celui ce caută.
In continuare cîteva cuvinte despre modul in care
aceste secrete au fost dezvăluite omului modern, după
ce au stat îndelung timp ascunse.
Cu aproximativ 1 300 de ani î.Chr. Egiptul,
vechiul KHEM, era în mare fierbere, iar multe
delegații de preoți au fost trimise în diferite părți ale
lumii. Printre acestea s-au numărat și preoții
Piramidei care au purtat cu ei tăblițele de smarald ca
pe un talisman. Cu ajutorul tăblițelor ei puteau
exercita o anumită autoritate asupra preoților din
celelalte colonii atlante.
Legenda spune că aceste tăblițe împuterniceau pe
purtător cu autoritatea lui Thoth.
Grupul de preoți care dețineau tăblițele au emigrat
în America de Sud. Aici i-au găsit pe Mayasi, un
popor înfloritor, care îș aminteau mult din
întelepciunea străveche.
Preoții s-au statornicit în acele locuri. In secolul X
mayasii colonizaseră peninsula Yucatan iar tăblițele
au fost așezate sub altarul unuia din templele
inchinate zeului Soare. După cucerirea mayașilor de
către spanioli, orașele au fost abandonate iar comorile
au ramas ascunse și uitate în temple.
Trebuie să se ințeleagă ca Marea Piramidă a fost și
este înca un Templu de inițiere. Iisus, Solomon,
Apolonius și mulți alții s-au numărat printre cei
inițiati aici. Scriitorul (care este in continua legătura
cu Marea Cameră Albă din Piramidă) a primit
instrucțiuni să recupereze si să aducă inapoi în Marea
Piramida tăblițele străvechi.
Acest lucru s-a realizat. Înainte de a le înapoia i s-a
acordat permisiunea să le traducă și sa păstreze o
copie a ințelepciunii înscrisă pe tăblițe. Evenimentul
a fost posibil în 1925 si abia acum s-a acordat
permisiunea de a fi publicate. E posibil ca unii să
zămbească ironic. Totuși cercetătorul atent va citi
printre rînduri și va descoperi ințelepciunea ascunsă
în ele.
Dacă Lumina se află în interiorul tău, informația
cuprinsă în tăblițe va găsi în tine un ecou.
Sunt 12 tăblițe din smarald verde, făcute dintr-o
substanță transmutată alchimic. Sunt foarte rezistente
73
la orice element și substanță. Mai exact structura
atomică și celulara fiind fixă ea nu permite nici o
schimbare. Din această cauză tăblițele contrazic legea
ionizării referitoare la corpurile fizice. Pe ele sunt
gravate caractere din vechea limbă atlantă. Acestea
reacționează la undele cerebrale emise de creierul
celui ce citește, eliberînd vibrația mentală asociată în
mintea cititorului. Tăblițele sunt prinse între ele cu
inele făcute dintr-un aliaj de culoarea aurului,
suspendate de o tijă din același material.
Pe înțelepciunea conținută în aceste tăblițe se
bazează misterele străvechi. Pentru cel ce citește cu
mintea și ochii deschiși, ințelepciunea personală se va
multiplica de 100 de ori.
Citește! Crezi sau nu, citește. iar vibrația tăblițelor
va trezi „ceva” în tine. In paginile următoare voi
dezvălui cîteva enigme puțin cunoscute chiar de către
slujitorii adevărului.
Căutarea omului în dorința de a înțelege legile care-
i guvernează viața este nesfîrșită. Cu toate acestea el
nu a reușit să treaca de valul care apără planurile
superioare de viziunea lui materială asupra vieții și
adevărului. Adevărul este gata să fie asimilat de către
cei care-și lărgesc propria viziune întorcîndu-se către
ei înșiși și nu cautand in afara lor adevarul. In linistea
simțurilor materiale se găsește cheia ințelepciunii.
Cel ce vorbește nu știe; cel ce știe nu vorbește!
Legile supreme nu pot fi rostite. Ele există ca o
entitate pe căile care transced toate simbolurile sau
cuvintele din lumea materială. Simbolurile nu sunt
decît niște Chei cu care se deschid uși ce conduc spre
adevăruri. De multe ori ușa nu poate fi deschisă
deoarece cheia pare atît de măreață încît lucrurile care
se află in spatele ei nu pot fi văzute.
Dacă reușim să ințelegem că toate cheile, toate
simbolurile materiale sunt manifestări, prelungiri ale
unei Legi Supreme și a Adevărului, ne vom dezvolta
o viziune ce ne va permite să trecem dincolo de val.
Toate lucrurile din toate Universurile se mișca
conform unei Legi.
Legea care guvernează mișcarea Planetelor nu este
mai imuabilă decît Legea care guverneaza
manifestarea omului în aceasta lume. Una dintre cele
mai importante Legi este Legea responsabilă de
formarea omului ca ființă materială.
Mărețul scop al școlilor inițiatice din toate
timpurile a fost să dezvăluie funcționalitățile Legii
care leaga omul material de omul spiritual. Legătura
dintre omul material și omul spiritual este omul
intelectual deoarece mintea are atît calități materiale
cît și spirituale. Cel care aspiră la cunoștințe elevate
trebuie să-și dezvolte latura intelectuală a firii lui
pentru a-și întări credința că poate să-și concentreze
toate forțele ființei lui către și în planul pe care-l
dorește.
Marea căutare a Luminii, a Vieții și a Iubirii începe
în primul rînd din planul material. Condusă către
planul ultim, scopul ei final este fuziunea completă
cu Conștiința Universală. Așezarea fundației în
planul material este primul pas. Abia apoi vine și
scopul suprem al realizării spirituale. În paginile
următoare se ofera o interpretare a tăblițelor de
smarald si a ințelesurilor lor secrete. In mesajul lui
Thoth sunt ascunse multe sensuri care nu transpar la
suprafață cu ușurință. Lumina invățăturii va deschide
noi perspective de ințelegere.
„Citește și Fii intelept” doar daca Lumina
conștiinței tale trezește in tine ințelegerea care este o
calitate înnascută a sufletului!
TĂBLIȚELE DE SMARALD
Tăblița I -Istoria lui Thoth Atlantul
Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor
paznicul documentelor, atotputernic rege, magician
trăind din generație în generație,
pregătindu-mă să cobor în sălile din Amenti,
am scris spre a-i îndruma pe cei care vor veni după
mine, aceste documente ale atotputernicei înțelepciuni a
Marii Atlantide.
În marele oraș din KEOR, pe insula UNDAL,
într-un timp foarte indepărtat, am început aceasta
încarnare.
Preaputernicii atlanți au trăit și au murit altfel decît o
fac oamenii din epoca de acum, din eon în eon și-au
reinnoit viața in Sălile din Amenti unde rîul vietii curge
etern.
De o sută de ori cîte zece am coborît pe intunecatul
drum ce duce spre lumină, și de tot atîtea ori am urcat
din întuneric spre lumină cu forțe și puteri reînnoite.
Acum incă o dată voi cobori iar cei din KHEM (Egiptul
antic, n.tr.) nu vor mai ști de mine.
Dar într-un timp ce nu s-a născut încă mă voi ridica din
nou, preaputernic, cerînd socoteala celor rămași in
urmă.
Atunci să vă feriți, voi cei din KHEM, învățătura de mi-
ați fi trădat, căci arunca-va-voi în intunericul cavernelor
de unde ați venit.
Să nu-mi trădați secretele oamenilor nordului oamenilor
sudului ori blestemul meu se va abate asupra voastră.
Nu uitați să luați aminte la cuvintele mele pentru că
sigur mă voi reîntoarce și voi cere de la voi ceea ce
păziți.
Da, chiar și de dincolo de timp și de moarte mă voi
întoarce, răsplătind sau pedepsind
după loialitatea fiecăruia.
Măreț fost-a poporul meu în timpuri apuse, măreț
dincolo de înțelegerea oamenilor ce-s acum în jurul
meu; avand știința înțelepciunii celor de demult,
căutand departe în inima infinității cunoștinte ce
aparțineau tinereții Pămîntului. Ințelepți eram datorită
ințelepciunii Copiilor Luminii care trăiau printre noi.
74
Puternici eram datorită puterii ce venea
din focul etern.
Iar mai presus de toate, cel mai important intre
copiii omului era tatăl meu, THOTME,
paznicul marelui templu, punte intre Copiii Luminii
care locuiau în templu și rasele de oameni care populau
cele zece insule.
Sol, după Trei, al Locuitorului din UNAL,
vorbind Regilor cu o voce căreia trebuia să i te supui.
Crescut-am acolo pînă la maturitate, fiind învățat de
tatal meu misterele stravechi, pînă cînd, în timp, crescu
în mine focul ințelepciunii, iar acesta se transformă într-
o flacără ce mă consumă.
N-am dorit altceva decît atingerea înțelepciunii.
Pînă cînd într-o măreața zi porunca veni de la
Locuitorul Templului, să fiu adus în fața lui.
Puțini erau aceia intre copiii omului
ce priviseră acea fata și trăisera apoi,
căci Copiii Luminii nu sunt precum fiii omului
cand nu sunt incarnati intr-un corp fizic.
Ales fost-am dintre fiii omului, educat de către Locuitor
astfel ca țelurile lui să fie îndeplinite,
țeluri nenăscute incă în pantecul timpului.
Epoci întregi am locuit în Templu,
acumulînd din ce în ce mai multă înțelepciune,
pînă cînd și eu m-am apropiat de lumina trimisă de
marele foc.
Mi-a arătat calea spre Amenti, lumea de dincolo unde
sta marele rege pe tronul său. Adînc m-am plecat în
semn de respect în fața Maeștrilor Vieții și a Maeștrilor
Morții, primind în dar Cheia Vieții.
Eliberat eram de Sălile din Amenti, alungînd moartea
din cercul vieții.
Departe spre stele călătorit-am pînă cînd spațiul și
timpul au dispărut.
După ce sorbit-am cu nesaț din cupa ințelepciunii, am
privit în sufletele oamenilor unde-am descoperit mistere
și mai mari si m-am bucurat.
Caci doar în Căutarea Adevărului putea Sufletul meu să
se liniștească și flacăra din mine sa se stingă.
De-a lungul epocilor am trăit, urmărindu-i pe cei din
jurul meu gustînd din cupa morții și intorcîndu-se apoi
în lumina vieții.
Treptat, din Regatele Atlantidei se răspîndiră valuri
de conștiința contopite cu mine, pentru ca apoi ele să fie
înlocuite de semințele unei stele inferioare.
Supunîndu-se legii, cuvîntul Maestrului crescu ca o
floare.
Înspre întunericul din străfunduri se îndreptară gîndurile
Atlanților, pînă cînd, în sfîșit în aceasta manie sosi din
AGWANTI, Locuitorul, (cuvîntul Agwanti nu are un
echivalent în limba engleză; inseamna o stare de
detașare. n.tr.) rostind Cuvîntul, chemînd puterea.
Adînc in inima Pămîntului, fiii din Amenti auziră, și
auzind produseră preschimbarea florii focului care arde
etern, il transformară folosind LOGOS-ul, pînă cînd
marele foc își schimba direcția.
Peste lume se năpustiră atunci marile ape,
innecînd și scufundînd, schimbînd echilibrul Pămîntului
pînă cînd doar Templul Luminii mai rămase
întreg pe marele munte de pe insula UNDAL
care se ridica dintre ape, doar cîțiva mai trăiau
salvați de furia apelor. Mă chema apoi Maestrul, zicînd:
Adună-mi poporul.
Du-i departe peste ape cu ajutorul celor ce te-am
invățat, pînă vei ajunge pe pămîntul barbarilor păroși,
ce locuiesc în peșteri, in deșert.
Acolo urmează planul pe care îl știi deja.
Adunatu-mi-am atunci poporul și am intrat în marea
navă a Maestrului.
In sus ne-am ridicat dimineața.
Intunecat sub noi se vedea Templul.
Brusc peste el năpustitu-s-au apele.
Dispărut de pe suprafata Pămîntului,
pînă cînd vremea va sosi, era mărețul Templu.
Foarte repede ne-am îndreptat spre soarele dimineții,
pînă cînd sub noi se intinse tărîmul copiilor din KHEM.
Mînioși, ne-au întîmpinat cu măciuci și suliți,
pe care le agitau în aer, dorind să injunghie și chiar să-i
distrugă pe fiii Atlantidei.
Atunci ridicatu-mi-am toiagul îndreptînd spre ei o rază
vibratorie care îi facu să rămînă nemișcați ca niște
bucăți de piatră de pe munte.
Apoi vorbitu-le-am cu o voce calmă și pașnică,
povestindu-le despre puterea Atlantidei,
afirmînd că suntem copiii Soarelui și mesagerii lui.
Intimidatu-i-am apoi arătîndu-le puterile mele magice
pînă cînd au ajuns să se tîrască la picioarele mele cînd
s-au putut mișca din nou.
Mult timp am locuit pe tărîmul numit KHEM, mult,
mult timp.
Ascultînd poruncile Maestrului, care deși doarme
trăieste de-a pururi, am trimis de la mine pe Fiii
Atlantidei, i-am trimis in toate zările, sperand ca din
pîntecul timpului ințelepciunea poate reaparea în copiii
ei.
Mult timp petrecut-am în KHEM,
făcînd lucruri mărețe cu ajutorul ințelepciunii din mine.
In sus crescură spre lumina cunoașterii copiii din
KHEM, udați de ploile intelepciunii mele.
Deschis-am atunci drum spre Amenti ca să-mi pot
păstra puterile, trăind din epoca in epoca ca Soare al
Atlantidei, păzind ințelepciunea, păstrînd documentele.
Cîțiva dintre fiii KHEM-ului, atrăgîndu-i pe ceilalți în
jurul lor, crescură încet în forța Sufletului.
Acum, incă o dată, cobor dintre ei în întunecatele săli
din Amenti, adînc in sălile subterane, inaintea
Maeștrilor puterilor, față în față încă o dată cu
Locuitorul.
Ridicat-am sus deasupra intrării, o trecătoare,
o poarta ce duce spre Amenti.
Puțini ar avea curajul să indrăznească, puțini trec poarta
spre întunericul din Amenti.
Ridicat-am deasupra intrării, o puternică piramida,
folosind puterea ce intrece forța Pămîntului (gravitația,
n.tr.).
Adînc, foarte adînc am așezat casa-de-forța sau camera,
din care am sculptat o trecătoare circulară ce
ajunge aproape de măreață adunare.
Acolo în vîrf, am așezat cristalul, ce trimite raze spre
„Timp-Spatiu”, atrăgînd forța din eter, și concentrînd-o
către trecătoarea spre Amenti.
Construit-am și alte camere care par a fi goale, totuși
ascunse în ele se afla cheile spre Amenti.
Cel ce cu curaj va porni spre tărîmurile întunecate să se
purifice mai intîi prin post îndelungat.
Să se intindă în sarcofagul de piatra din camera mea.
Apoi îi voi dezvălui marile mistere.
Curînd se va îndrepta spre locul unde îl voi intîmpina,
chiar și în intunericul Pămîntului îl voi intîmpina, eu,
75
Thoth, Maestrul Ințelepciunii, îl voi intîmpina și voi trăi
alaturi de el de-a pururi.
Construit-am Marea Piramidă, după modelul
piramidei forței Pămîntului, arzînd etern astfel că, și ea,
să rămînă de-a lungul secolelor.
In interiorul ei, am așezat cunoașterea despre „Știința-
Magiei” astfel ca sa pot fi aici cînd mă reîntorc din
Amenti, da, in timp ce dorm in Sălile din Amenti,
Sufletul meu ce hoinărește liber se va reîncarna, va
locui intre oameni în aceasta forma sau în alta.
(Hermes-de trei ori născutul)
Trimis pe Pămînt al Locuitorului sunt,
îndeplinindu-i poruncile astfel ca mulți să fie ridicați.
Acum mă intorc in Sălile din Amenti,
lasînd în urma ceva din ințelepciunea mea.
Păstrați-o si urmați porunca Locuitorului:
Ridicați intotdeauna ochii spre lumină.
Cu siguranță, în timp, veți deveni una cu Maestrul, Cu
siguranță și pe bună dreptate sunteți una cu Maestrul,
Cu siguranță și pe bună dreptate sunteți una cu TOTUL.
Acum, plec de la voi. Nu uitați poruncile mele,
păstrați-le și respectați-le, iar eu voi fi cu voi, ajutîndu-
va și indrumîndu-va spre Lumină.
In fața mea se deschide poarta.
Cobor în întunericul nopții.
Tăblița II Sălile din Amenti
Adînc in inima pămîntului se găsesc Sălile din Amenti,
cu mult sub insulele scufundatei Atlantida, Sălile
Morților și ale celor vii, scăldate în focul infinitului
TOT.
Intr-un timp foarte indepărtat, pierdut in spațiu-timp,
Copiii Luminii au privit in jos către lume.
Văzînd copiii omului în sclavie legați de forța care
venea de dedesupt
Au știut ca doar eliberindu-se din aceasta sclavie va
putea omul sa se ridice de pe Pamant spre Soare.
Pe Pămînt coborat-au și și-au creat corpuri,
asemănătoare cu cele ale oamenilor.
Maeștrii au spus după aceasta transformare:
„Suntem cei formați din praf din spațiu, luînd parte la
viața din infinitul TOT; trăim în lume ca și copiii
omului, la fel ca și copiii omului și totuși diferit.”
Apoi pentru a locui, adînc sub scoarța Pămîntului, au
sapat spatii mari cu ajutorul puterii lor, spații diferite de
cele ale copiilor omului.
Le-au înconjurat apoi cu forțe și puteri, pentru a
apăra Salile Morților.
Unul lîngă altul au așezat apoi alte spații, le-au umplut
cu Viața și cu lumina de deasupra.
Construit-au apoi Sălile din Amenti, pentru a putea
locui acolo de-a pururi să trăiască plini de viața pînă la
sfîrșitul eternității.
Treizeci și doi de copii erau,
Fii ai Luminilor care coboraseră între oameni,
Cautînd să elibereze din sclavia întunericului
Pe cei țintuiți de forța ce venea de dedesupt.
Adînc în Sălile din Amenti crescu o floare, arzătoare, ce
se marea, alungînd noaptea.
Așezată în centru, o rază puternică, dătătoare
de Viața, de Lumina, umplîndu-i de putere pe cei ce se
apropiau de ea.
Așezat-au tronuri în jurul ei, treizeci și două,
locuri pentru fiecare Copil al Luminii,
asezate astfel ca să fie scăldați de ceea ce radia din
floare, Viața din eterna Lumina.
Acolo își așezau de fiecare dată primele corpuri create
pentru ca acestea să fie umplute cu Spiritul Vieții.
O sută de ani din fiecare o mie trebuia
ca Lumina dătătoare de Viața să le lumineze corpurile.
Grăbind, trezind Spiritul Vieții.
Acolo în acel cerc, din eon in eon, stau Marii Maeștri,
ducînd o viața necunoscută oamenilor.
Acolo în Sălile Vieții dorm ei, liber curge Sufletul lor
prin corpurile oamenilor.
La diferite intervale, in timp ce corpurile lor raman
adormite, ei se incarnează in corpurile oamenilor.
Ii invață cum să iasa din intuneric și ii indruma spre
lumina.
Acolo în Sala Vieții, plina de ințelepciunea lor,
necunoscuți raselor de oameni, trăind dintotdeauna sub
recele foc al vieții, stau Copiii Luminii.
Există momente cînd se trezesc, și se ridică din
adîncuri pentru a fi lumini călăuzitoare între oameni,
infiniti printre oamenii limități.
Cel ce progresînd a ieșit din intuneric, s-a ridicat din
noapte spre lumina, este eliberat de Sălile din Amenti,
este eliberat de Floarea Luminii și a Vieții.
Indrumat atunci de înțelepciune și cunoștințele
acumulate, va trece dintre oameni între Maeștrii Vieții.
Acolo poate locui la fel ca si ceilalți Maeștri, eliberat
din sclavia întunericului nopții.
Așezati in interiorul florii ce radiaza stau sapte
Maestri din Spațiu-Timpurile de deasupra noastră,
ajutînd și călăuzind prin infinita Ințelepciune, calea prin
timp a copiilor omului.
Preaputernici și stranii sunt, învăluiti în puterea lor,
tăcuți, atoateștiutori, atrăgînd spre ei forța Vieții, diferiți
și totuși una cu copiii omului.
Da, diferiți, și totuși Una cu Copiii Luminii.
Păstrători si păzitori ai forței ce înrobește omul,
pregătiți să o slăbească dacă lumina a fost atinsă.
Primul și cel mai puternic, este Entitatea Ascunsă,
Maestrul Maeștrilor, infinitul Nouă, deasupra celorlalți
de la fiecare Maestru al Ciclurilor;
Trei, Patru, Cinci și Sase, Sapte, Opt,
fiecare avînd o misiune, fiecare cu forțele proprii,
călăuzind, indrumînd destinul omului.
Acolo stau, preaputernici, eliberați de orice timp și
spațiu.
Nu aparțin acestei lumi și totuși înrudiți cu ea,
Frați Mai Mari, ai copiilor omului.
Judecînd și cîntărind, cu ajutorul intelepciunii lor,
urmăresc înaintarea Luminii printre oameni.
Acolo, inaintea lor, am fost condus de catre Locuitor, și
l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra.
Apoi din EL se auzi o voce spunînd:
„Măreț esti tu, Thoth, între copiii omului.
liber ești de-acum de Sălile din Amenti,
Maestru al Vieții intre copiii omului.
Nu vei mai gusta moartea decît daca vei voi,
vei sorbi doar Viața pînț la capătul eternității,
De-acum ți-e Viața de-a pururi la indemînă.
De-acum veni-va Moartea doar la chemarea ta.
Poți locui sau pleca de aici după cum ți-e vrerea,
Liber este Amenti pentru Soarele omului.
Bucură-te de Viață în orice forma voiești,
Copil al Luminii crescut intre oameni.
Alege ce vrei să faci, căci toti trebuie să trudească,
76
Să nu te eliberezi niciodată de calea Luminii.
Un pas doar ai făcut pe lungul drum spre înalțimi,
infinit este acum muntele Luminii.
Cu fiecare pas pe care-l faci muntele se-nalță;
înaintarea ta nu face decît sa-ndepărteze scopul.
Apropie-te întotdeauna de infinita Ințelepciune,
și ca-nainte scopul se va indepărtă.
Eliberat ești acum de Sălile din Amenti
spre a merge alături de Maeștrii lumii,
către acelasi scop, lucrînd impreună,
pentru a aduce Lumina copiilor omului.”
Apoi dinspre tronul său veni unul dintre Maestri,
ma luă de mîna și mă conduse înainte,
prin toate Sălile adînc ascunsului tărîm.
Mă conduse prin Sălile din Amenti,
dezvăluindu-mi secretele necunoscute omului.
Prin coridoru-ntunecat, mă conduse în jos,
spre Sala unde sta întunecata Moarte.
Uriașa se-ntindea în fața mea măreața Sala,
inconjurată de-ntuneric dar totuși plină de Lumina.
In fața mea se ridica un tron întunecat,
Invăluită ședea pe el o silueta a nopții.
Mai neagră decît noaptea stătea acolo,
De-un negru ce-al nopții nu era.
In fața ei s-opri Maestrul, rostind
Cuvîntul ce produce Viața:
„O, maestre al întunericului,
călăuza pe drumul ce duce dinspre Viața spre Viața,
in fața ta aduc un Soare al dimineții.
Să nu-l atingi vreodată cu puterea nopții.
Să nu-i chemi flacăra spre intunericul nopții.
Cunoaște-l și privește-l, e fratele nostru
ce s-a ridicat din întuneric spre Lumina.
Eliberează-i flacăra din robie,
Ca liberă să ardă în întunericul nopții.”
O mîna ridică atunci silueta,
și o flacăra apăru, devenind din ce în ce mai
stralucitoare. cu repeziciune dand cortina de-ntuneric
la o parte, scoțînd Sala din bezna nopții.
In spațiul mare din fața mea apărură,
luminițe după luminițe, de după valul nopții.
Nenumărate milioane țopăiau in fața mea
unele arzînd ca niște flori de foc.
Altele aruncau o lumină slabă ce abia se zarea din
noapte.
Lumina unora scădea cu repeziciune;
a altora creștea doar dintr-o scînteie de lumină.
Fiecare era inconjurată de un palid val de intuneric,
dar totuși ardea cu o flacăra ce nu putea fi niciodată
stinsă.
Zburînd de colo-colo precum licuricii primavara,
umpleau spațiul cu Lumina și cu Viața.
Atunci se auzi o voce, puternică și solemnă, zicînd:
„Acestea sunt lumini ce suflete sunt între oameni,
crescînd sau slăbind in intensitate, existînd de-a pururi,
schimbîndu-se dar fiind vii, în moarte spre viața.
După ce îmbobocesc ca niște flori,
și ating punctul final al creșterii în viață,
repede trimit atunci valul intunericului
invăluindu-le si schimbîndu-le in noi forme de viața.
Constant de-a lungul epocilor, crescînd, devenind o
altă flacăra, luminînd intunericul cu si mai mare forța,
stinsă și totuși nestinsă de către valul nopții.
Astfel crește sufletul omului de-a pururi
distrus dar totusi nedistrus de întunericul nopții.
Eu, Moartea, vin dar nu rămîn,
Căci viața exista dintotdeauna în TOTUL;
Doar un obstacol, sunt eu, pe drum,
Obstacol trecut cu repeziciune cu ajutorul luminii
infinite.
Trezește-te, O flacăra ce arzi de-a pururi in interior,
Străluce și infrînge valul noptii.”
Apoi în mijlocul văpăilor în intuneric, crescu una ce
alunga noaptea, crescînd, mărindu-se
devenind și mai strălucitoare pîna cînd nu mai fu decît
lumina.
Atunci vorbi călauza mea, vocea maestrului:
Priveste-ți propriul suflet cum crește in lumină,
eliberat acum de-a pururi de Maestrul nopții.
Prin multe spații mă duse-apoi spații unde se aflau
secretele Copiilor Luminii;
secrete pe care omul nu le va afla poate niciodată pînă
cînd nu va deveni și el un Soare al Luminii.
Mă conduse inapoi spre Lumina
Din Sala Luminii.
Ingenuncheat-am acolo in fața marilor Maestri, Maestri
a TOATE.
Atunci vorbi EL, rostind cuvinte impresionante:
Ai fost eliberat de Sălile din Amenti.
Alege ce vrei sa faci intre copiii omului.
Am vorbit și eu apoi:
O, mare maestru, permite-mi să fiu invățător de oameni,
să le arat calea pînă vor deveni și ei lumini intre
oameni; eliberați de valul nopții care ii inconjura, arzînd
si luminînd intre oameni.
Imi vorbi apoi vocea:
Mergi și asa să fie după cum ți-e voia.
Stăpîn al propriului destin îți ești acum,
liber să accepți sau să refuzi.
Preia-ți puterea, preia-ți ințelepciunea.
Ca o lumina strălucește între copiii omului.
In sus mă conduse apoi Locuitorul.
Și am trăit din nou intre copiii omului,
invățîndu-i si arătîndu-le cîte ceva din intelepciunea
mea;
Soare al Luminii, un foc între oameni.
Acum pasesc din nou pe calea ce duce in jos, cautand
lumina în intunericul nopții.
Pastrati-mi documentele căci călauza vor fi pentru
copiii omului.
Tablita III-Cheia Intelepciunii
Eu, THOTH, atlantul,
ofer ințelepciunea mea,
ofer cunoștințele mele,
ofer puterea mea.
De bună voie le ofer copiilor omului.
Ofer în speranțta ca și ei ar putea avea intelepciune care
să straluceasca in lume din spatele valului nopții.
Intelepciunea este putere iar puterea este intelepciune,
impreună completînd intregul.
Omule, să nu fii mîndru de înțelepciunea ta.
Discuta atît cu neștiutorul cît si cu înțeleptul.
Dacă vine la tine cineva plin de invățătură,
ascultă-l cu mare atenție căci intelepciunea e totul.
Să nu taci cînd se vorbește despre rău căci Adevărul
ca și razele de soare luminează totul.
Cel ce nu respecta legea va fi pedepsit, căci doar prin
Lege se eliberează oamenii.
77
Nu trebuie să te temi pentru că frica este ceea ce leagă
omul de intuneric.
Urmează-ți îndemnul inimii în timpul vieții.
Fă mai mult decît ți se cere.
Cînd ai acumulat bogății,
Urmează-ți îndemnul inimii.
Căci toate acestea nu sunt de nici un folos dacă inima
ți-e istovită.
Ascultă-ți inima cît mai mult.
Si sufletul se va bucura.
Cei ce sunt călăuziți nu se rătăcesc,
Dar cei ce s-au rătăcit nu mai pot găsi calea cea dreapta.
Dacă trăiești intre oameni, fă ca Iubirea sa fie totul
pentru inima ta.
Dacă va veni cineva să-ți ceară sfatul, lasă-l să
vorbească liber, căci astfel lucrul pentru care a venit la
tine poate fi infăptuit.
Daca se codește sa-si deschida inima către tine,
e pentru că tu, cel ce judeca situația, esti de vină.
Nu rosti vorbe nechibzuite si nici nu le asculta, pentru
ca acestea sunt spuse de cel ce nu este in armonie.
Nu le rosti nici tu, astfel ca cel din fața ta sa poata afla
intelepciunea.
Tacerea e un mare cîștig.
Nu cîștigi nimic vorbind foarte mult.
Nu-ti ridica inima mai presus de cea a copiilor omului,
pentru ca să nu ajungă mai jos decît praful chiar.
Dacă vei ajunge mare intre oameni,
sa fii respectat pentru ceea ce stii si pentru blîndețe.
Dacă vrei să cunoști firea unui prieten, nu-i intreba
tovarășii, ci petrece cîtva timp doar cu el.
Discuta cu el, pune-i la încercare inima prin cuvintele
lui și prin purtarea lui.
Caci ce intra in magazie trebuie să și iasă,
iar lucrurile ce-ți aparțin trebuie impărtășite si
prietenului tău.
Invățătura e considerată de prost drept ignoranță,
iar lucrurile profitabile ii sunt dăunătoare.
El trăieste in moarte.
Si-aceasta-i este hrana.
Secrete exista in Cosmos ce odată dezvăluite umplu
lumea cu lumina lor.
Cel ce-ar vrea sa se elibereze din sclavia întunericului
sa despartă mai intîi materialul de imaterial, focul de
pămînt; pentru ca se știe ca asa cum pămîntul coboara
spre pămînt, la fel și focul urca spre foc si devine una cu
focul.
Cel ce cunoaște focul din sine va urca spre focul etern
si va trai in el de-a pururi.
Focul, focul interior, este cea mai puternică forță dintre
toate, pentru ca biruie totul si trece prin toate lucrurile
de pe Pămînt.
Omul se sprijină doar pe ceea ce rezistă.
Pămîntul trebuie sa-i reziste omului altfel acesta nu ar
exista.
Nu toți ochii văd la fel, unul vede un obiect de o anume
forma și culoare iar altul, de o alta forma și culoare.
La fel și infinitul foc, ce-și schimba culorile,
nu e la fel de la o zi la alta.
Asa vorbesc eu, THOTH, despre intelepciunea mea,
căci un om e un foc ce arde strălucind in noapte;
nu e stins niciodată de valul intunericului, nu e niciodată
stins de valul nopții.
In inimile oamenilor am privit cu ajutorul
intelepciunii mele, si am aflat ca nu s-au eliberat inca de
lupta.
Eliberează-ți focul, O frate al meu sau el va fi îngropat
în umbra nopții!
Asculta omule aceasta intelepciune: unde încetează
numele și forma?
Doar in conștiința, invizibilă, o forța infinită ce radiază
strălucitor.
Formele pe care le creezi luminîndu-ți
felul de a privi lumea sunt cu adevărat efecte ce
urmează cauza ta.
Omul este o stea încătușată într-un corp, pînă cînd,
la sfîrșit se eliberează prin propria lupta.
Doar prin efort și truda steaua din tine
va înflori intr-o noua viață.
Cel ce știe inceputul tuturor lucrurilor,
iși eliberează steaua din tărîmul nopții.
Amintește-ți, omule, că tot ce exista e doar o alta formă
a ceea ce nu există.
Orice forma de viață trece in altă forma de viață, iar tu
nu faci excepție de la aceasta lege.
Respecta Legea, căci totul e Lege.
Nu căuta ce nu ține de Lege, caci așa ceva exista doar în
iluzia simțurilor.
Ințelepciunea vine in întîmpinarea tuturor copiilor ei asa
cum ei vin în intîmpinarea ei.
De-a lungul epocilor, lumina a fost ascunsă.
Trezește-te, omule, și fii ințelept.
Adînc in misterele vieții am călătorit, căutînd cele
ascunse.
Ascultă, omule, și fii intelept.
Departe, sub scoarța pămîntului, in Sălile din Amenti,
Secrete ascunse oamenilor am văzut.
Ades am trecut prin coridorul bine ascuns,
si am privit Lumina care este Viața pentru oameni.
Acolo, sub florile Vieții nesfîrșite,
cautat-am in inimile si secretele oamenilor.
Aflat-am ca omul nu face decît sa trăiască in intuneric,
lumina marelui foc fiindu-i ascunsă in sine.
Inaintea Maeștrilor din ascunsul Amenti
am acumulat ințelepciunea pe care o dau oamenilor.
Maeștri sunt ei, ai Ințelepciunii Secrete,
adusă din viitorul sfîrșitului infinității.
Șapte sunt, Maeștrii din Amenti,
mai presus de Copiii Dimineții,
Sori ai ciclurilor, Maeștri ai Ințelepciunii.
Nu sunt la fel ca și copiii omului?
TREI, PATRU, CINCI și SASE, SAPTE
OPT, NOUA sunt titlurile Maeștrilor oamenilor.
Departe de viitor, fără forma și totusi in formare au
venit ei ca invățători ai copiilor omului.
Trăiesc de-a pururi, fara să facă parte totusi dintre cei
vii, nelegați de viata si liberi de moarte.
Conduc dintotdeauna cu infinita-ntelepciune,
legați si totuși nelegați de intunecatele Săli ale Morții.
Au viața-n ei dar care nu este viața,
eliberați de toate sunt Maeștrii TOTULUI.
De la ei a venit Logos-ul, instrumente ei ale puterii
nemăsurate.
Măreață este infățișarea lor, si totusi ascunsă in
micime, formata de ceea ce se formează, cunoscută și
totuși neștiută.
TREI pastrează cheile tuturor magiilor ascunse, creator
este el al Sălilor Morților; trimițînd putere, invăluit in
intuneric, legînd sufletele copiilor omului;
trimițînd intunericul, legînd forța sufletului;
78
conducător al negativului pentru copiii omului.
PATRU e cel ce sloboade puterea.
Maestru al Vieții este pentru copiii omului.
Lumina îi e corpul, flacăra ii este infatișarea,
eliberator de suflete pentru copiii omului.
CINCI este stăpînul, Maestrul tuturor magiilor –
Cheia Cuvantului ce răsună printre oameni.
SASE este Maestrul Luminii, drumul ascuns,
Cărarea sufletelor copiilor oamenilor.
SAPTE este Maestrul vastității,
Stăpînul Spațiului și cheia Timpurilor.
OPT este cel ce comanda progresul;
Cîntăreste și echilibreaza călătoria omului.
NOUA este tatăl, măreț la rîndu-i in infățișare,
Formîndu-se și schimbîndu-se din ceea ce nu are forma.
Gîndeste-te cu mare atentie la simbolurile
pe care ți le-am dat.
Chei sunt ele, deși sunt ascunse oamenilor.
Năzuieste oricînd spre inalt, Suflet al dimineții,
Intoarce-ți gîndurile spre Lumina și Viața.
Descoperă in simbolurile pe care ți le-am dat,
lumina pe drumul ce porneste din viață si se termina in
viață.
Caută cu intelepciune.
Intoarce-ti gîndurile spre interiorul tau.
Nu-ti inchide mintea florii Luminii.
Așază-ți in corp o imagine făurită din gînduri.
Gîndește-te la numerele care te conduc spre Viață.
Curată este cărarea pentru cel ce are ințelepciune.
Deschide ușa Impărăției Luminii.
Revarsă-ți flacara ca un Soare al dimineții ce esti,
Indepărtează intunericul si traieste in lumina zilei.
Priveste-te, omule! Ca parte a ființei tale
Cei Sapte care sunt dar nu sunt ce par a fi.
Deschisu-mi-am, omule, intelepciunea.
Urmează drumul pe care primul am păsit.
Maeștri ai Intelepciunii, SOARE al LUMINII
MATINALE și al VIETII pentru copiii omului.
Tăblița IV-Cel născut în Spațiu
Ascultă, omule, vocea intelepciunii,
Ascultă vocea lui THOTH, atlantul.
De bună voie iți ofer intelepciunea mea,
Adunata din spațiul și timpul acestui ciclu;
Stăpîn al misterelor, SOARE al diminetii,
Traind de-a pururi, un copil al LUMINII,
Strălucind ca o stea a dimineții.
THOTH învățătorul de oameni, învățător al TOTULUI.
Cu mult timp in urma, in copilăria mea,
Priveam stelele din de mult ingropata Atlantidă,
Si visam la misterele ce se ascundeau departe, deasupra
oamenilor.
Atunci crescu in inima mea o mare dorinta de a cuceri
drumul ce ducea căătre stele.
An dupa an, am căutat ințelepciunea, cunoștințe noi,
urmînd calea,
Pîna cînd SUFLETUL meu, trudit, s-a eliberat din
strînsoare și a plecat departe.
Eliberat eram de legătura pămînt-om.
Eliberat de corp, am țîșnit in noapte.
Deschis era, in sfîrsit, si pentru mine spațiul stelar.
Eliberat din strînsoarea nopții eram.
Acum puteam cauta ințelepciune la marginile spațiului,
Departe de cunoașterea omului limitat.
Departe, in spațiu, calatori liber SUFLETUL meu în
infinitatea cercului luminii.
Ciudate, dincolo de înțelegere, erau unele planete,
Gigantice, cum omul nici nu poate visa.
Totuși găsit-am Legea, în toată frumusețea ei, ce se
facea simtită Pe și printre acele planete asa cum se face
simțită printre oameni.
Prin frumusetea infinității calatori sufletul meu,
Departe în spațiu am zburat cu gîndul.
M-am odihnit pe o planeta frumoasă
Al cărei aer era plin de sunete armonioase.
Forme erau acolo, mișcîndu-se in Ordine,
Mărețe și maiestuoase precum stelele nopții;
Urcînd în armonie, echilibru ordonat,
Simboluri ale Cosmicului, și ale Legii.
Pe lîngă multe stele trecut-am în călătoria mea,
Si pe lîngă multe rase de oameni
Unii urcînd ca stele ale dimineții
Altii căzînd spre intunericul nopții.
Fiecare din ei se luptau sa se ridice,
Urcînd spre înălțimi și sondînd abisurile,
Ajungînd uneori pe tărîmuri luminoase,
Trecand prin intuneric ca sa iasa la Lumina.
Sa stii, omule, ca Lumina este mostenirea ta.
Intunericul e doar un val.
Inchisă in inima ta se află lumina eternă,
Asteptînd sa fie eliberata pentru a cuceri,
Asteptînd să rupă valul nopții.
Am descoperit cîțiva din cei ce cuceriseră eterul.
Eliberați de spațiu dar totuși oameni erau.
Folosind forța care sta la baza TUTUROR lucrurilor,
Departe in spatiu construit-au o planeta,
Condusă de forța ce curge prin TOT;
Concentrînd, transformînd eterul in forme
Care creșteau dupa vrerea lor.
Depășiseră in știința toate rasele,
Aveau o intelepciune nemăsurata, erau fii ai stelelor.
Indelung am stat si le-am admirat intelepciunea.
Au creat din eter orase
Mărete din trandafiri și aur.
Ci mult timp în urma, ei cucerisera eterul,
Se eliberaseră din strînsoare
Se gîndeau doar la o imagine iar aceasta era rapid
creată.
Mai departe pleca sufletul meu prin Cosmos,
Vazînd lucruri și noi dar și vechi;
Invățînd ca omul este cu adevarat un fiu al spațiului,
Un Soare intre Sori, un copil al stelelor.
Sa știi, omule, că tot ce ai, este una cu stelele.
Corpul tău nu e decît o planetă
Invîrtindu-se in jurul stelei din centrul sistemului
planetar.
După ce vei obtine lumina ințelepciunii totale,
Liber vei fi sa strălucesti in eter
Vei fi unul din Sorii ce luminează intunericul exterior
Unul din copiii spațiului ce crește in Lumina.
Așa precum stelele iși pierd cu timpul strălucirea,
Lumina lor revenind la mareata sursa, La fel, omule,
trece sufletul
Lasînd in urma intunericul nopții.
Format din eterul primordial, plin de strălucirea ce
curge dinspre sursa,
Legat de eterul ce îl inconjoara
Străluce de-a pururi pînă cînd se eliberează in sfîrșit.
Ridica-ți flacăra din intuneric, lasă-n urma noaptea și
79
liber vei fi.
Călătorit-am prin spațiu-timp,
Știind că în sfîrșit sufletul meu era liber,
Știind că în sfîrșit pot urma înțelepciunea.
Pînă cînd, in cele din urma am trecut într-un plan,
Ascuns cunoașterii, necunoscut ințelepciunii,
O prelungire dincolo de tot ceea ce stim noi.
Avînd această cunoaștere, omule,
Sufletul meu a fost și mai fericit,
Pentru că acum eram liber.
Ascultă, fiu al spațiului,
Ascultă-mi ințelepciunea:
Află că și tu vei fi liber.
Ascultă-mi încă o dată înțelepciunea, omule,
Căci ascultînd și tu poti trăi și fi liber.
Nu ești ceva pămîntean ci fiu al Infinitei Lumini
Cosmice.
Nu mai știi de unde vii, omule?
Nu știi că esti cu adevărat Lumina?
Soare al Mărețului Soare, dobîndind înțelepciune Vei
constientiza legătura ta cu Lumina.
Ție iți ofer acum cunoaștere,
Libertatea de a păsi pe aceeași cale pe care am mers și
eu, Arătîndu-ți cum prin zbuciumul meu
Am pășit pe calea ce duce spre stele.
Ascultă, omule, și constientizează-ți legăturile,
Afla cum sa te eliberezi.
Din mijlocul întunericului te vei ridica, vei fi una cu
Lumina și cu stelele.
Urmează intotdeauna calea ințelepciunii.
Doar așa te poți ridica.
Destinul omului il conduce dintotdeauna inainte
Spre Curbele Infinitului TOT.
Află, omule, că tot spațiul este supus ordinii.
Doar prin Ordine poți fi Una cu TOTUL.
Ordinea și echilibrul sunt Legile Cosmosului.
Respectă-le și vei fi Una cu TOTUL.
Cel ce va urma cărarea ințelepciunii,
Trebuie să fie deschis florii vietii,
Să-și extindă conștiința dincolo de intuneric,
Să curgă prin timp și spațiu spre TOT.
Profund, în liniste trebuie să rămîi pînă cînd, în sfîrșit
Te vei elibera de dorințe,
De dorința de a vorbi în tăcerea in care te afli.
Eliberează-te prin tăcere de legătura cuvintelor.
Abstinența de la mîncare pînă cînd ai invins
Dorința de a mînca, aceasta subjuga sufletul.
Atunci așază-te în întuneric.
Inchide ochii ca să nu mai vezi razele Luminii.
Centrează-ți forța sufletului in locul conștiinței,
Si eliberează-l de robia nopții.
Asază-ți în minte imaginea pe care o dorești.
Imaginează-ți locul pe care ai vrea să-l vezi.
Vibrează inainte și inapoi cu forța ta.
Desfă-ți sufletul din legăturile nopții.
Cu toată puterea trebuie să scuturi
Pînă cînd sufletul tău va fi eliberat în sfîrșit.
Atotputernica mai presus de cuvinte este flacăra
Cosmică, Ce sade în planuri necunoscute omului;
Atotputernică și echilibrată, mișcîndu-se in Ordine,
Muzica plină de armonie, dincolo de om.
Vorbind prin muzica, cîntînd prin intermediul culorilor,
Flacăra ce arde de la începutul TOTULUI Etern.
Scînteie din aceasta flacăra sunteți, copiii mei,
Arzînd în culori vii si trăind prin muzica.
Asculta vocea și vei fi liber.
Conștiința eliberată fuzionează cu cea Cosmică,
Cu Ordinea și Legea TOTULUI.
Să nu te îndoiești, omule, ca din intuneric,
Lumina va străluci în continuare ca un simbol al
TOTULUI.
Spune aceasta rugaciune dacă vrei sa obții
ințelepciunea.
Roagă-te ca Lumina să inunde TOTUL.
Atotputernice Spirit al Luminii ce străluci în
Cosmos, atrage-mi flacăra, în armonie, spre tine.
Ridică-mi focul din intuneric,
Atracție a focului care este Una cu TOTUL.
Ridică-mi sufletul, tu preaputernice.
Copil al Luminii, nu-ți intoarce fața de la mine.
Fă-mă să mă topesc în cuptorul tău;
Cel ce ești una cu toate lucrurile și toate lucrurile Una
cu tine, foc al vieții și Una cu Mintea.
Cînd ți-ai eliberat sufletul din robie, să știi ca pentru
tine nu mai exista întuneric.
Prin spațiu vei putea caută ințelepciune descătușat de
trup.
Liber zboara în lumina dimineții,
Sufletule, spre tărîmurile Luminii. Mișca-te in Ordine,
In Armonie, eliberat vei fi impreună cu Copiii Luminii.
Caută și cunoaște, Cheia mea spre Ințelepciune.
Astfel, omule, vei fi liber cu siguranță.
Tablita V-Locuitorul din Unal
Ascultă, omule, vocea ințelepciunii,
Ascultă vocea lui THOTH, atlantul.
De bună voie iți ofer ințelepciunea mea,
Adunată din spațiul și timpul acestui ciclu;
Stăpîn al misterelor, SOARE al dimineții,
Trăind de-a pururi, un copil al LUMINII,
Strălucind ca o stea a dimineții.
THOTH învățătorul de oameni, învățător al TOTULUI.
Cu mult timp în urma, in copilăria mea,
Priveam stelele din de mult îngropata Atlantida,
Și visam la misterele ce se ascundeau departe,
deasupra oamenilor.
Atunci crescu în inima mea o mare dorința de a cuceri
drumul ce ducea către stele.
An dupa an, am căutat ințelepciunea, cunoștințe noi,
urmînd calea,
Pînă cînd SUFLETUL meu, trudit, s-a eliberat din
strînsoare și a plecat departe.
Eliberat eram de legătura pămînt-om.
Eliberat de corp, am țîșnit în noapte.
Deschis era, în sfîrșit, si pentru mine spațiul stelar.
Eliberat din strînsoarea nopții eram.
Acum puteam căuta ințelepciune la marginile spațiului,
Departe de cunoașterea omului limitat.
Departe, în spațiu, călători liber SUFLETUL meu In
infinitatea cercului luminii.
Ciudate, dincolo de înțelegere, erau unele planete,
Gigantice, cum omul nici nu poate visa.
Totusi găsit-am Legea, în toată frumusețea ei, ce se
făcea simțita Pe și printre acele planete așa cum se face
simțită printre oameni.
Prin frumusetea infinității călători sufletul meu,
Departe în spatiu am zburat cu gîndul.
M-am odihnit pe o planeta frumoasă
Al cărei aer era plin de sunete armonioase.
80
Forme erau acolo, mișcîndu-se în Ordine,
Mărețe si maiestuoase precum stelele nopții;
Urcînd în armonie, echilibru ordonat,
Simboluri ale Cosmicului, și ale Legii.
Pe lîngă multe stele trecut-am în călătoria mea,
Și pe lînga multe rase de oameni
Unii urcînd ca stele ale dimineții
Altii căzînd spre întunericul nopții.
Fiecare din ei se luptau să se ridice,
Urcînd spre înalțimi și sondînd abisurile,
Ajungînd uneori pe tărîmuri luminoase,
Trecînd prin intuneric ca să iasă la Lumina.
Să știi, omule, ca Lumina este moștenirea ta.
Întunericul e doar un val.
Inchisă în inima ta se afla lumina eternă,
Așteptînd să fie eliberată pentru a cuceri,
Așteptînd să rupă valul nopții.
Am descoperit cîțiva din cei ce cucerisera eterul.
Eliberați de spațiu dar totuși oameni erau.
Folosind forța care stă la baza TUTUROR lucrurilor,
Departe în spațiu construit-au o planetă, Condusă de
forța ce curge prin TOT;
Concentrînd, transformînd eterul in forme
Care creșteau după vrerea lor.
Depăsiseră în știință toate rasele,
Aveau o înțelepciune nemasurata, erau fii ai stelelor.
Indelung am stat și le-am admirat ințelepciunea. Au
creat din eter orașe
Mărețe din trandafiri și aur.
Ci mult timp in urma, ei cuceriseră eterul,
Se eliberaseră din strînsoare
Se gîndeau doar la o imagine iar această era rapid
creată.
Mai departe plecă sufletul meu prin Cosmos,
Văzînd lucruri și noi dar și vechi;
Invățînd că omul este cu adevărat un fiu al spațiului,
Un Soare între Sori, un copil al stelelor.
Să știi, omule, că tot ce ai, este una cu stelele.
Corpul tău nu e decît o planeta
Invîrtindu-se in jurul stelei din centrul sistemului
planetar.
Dupa ce vei obține lumina ințelepciunii totale,
Liber vei fi să strălucești în eter
Vei fi unul din Sorii ce lumineaza întunericul exterior
Unul din copiii spațiului ce crește in Lumina.
Așa precum stelele își pierd cu timpul strălucirea,
Lumina lor revenind la măreața sursa, La fel, omule,
trece sufletul
Lasînd in urma întunericul nopții.
Format din eterul primordial, plin de strălucirea ce
curge dinspre sursa,
Legat de eterul ce îl inconjoară
Străluce de-a pururi pînă cînd se eliberează în sfîrșit.
Ridică-ți flacăra din intuneric, lasă-n urma noaptea și
liber vei fi.
Călătorit-am prin spațiu-timp,
Știind că în sfîrșit sufletul meu era liber,
Știind că în sfîrșit pot urma înțelepciunea.
Pînă cînd, în cele din urma am trecut într-un plan,
Ascuns cunoașterii, necunoscut ințelepciunii,
O prelungire dincolo de tot ceea ce știm noi.
Avînd aceasta cunoaștere, omule,
Sufletul meu a fost și mai fericit,
Pentru că acum eram liber.
Ascultă, fiu al spațiului,
Ascultă-mi ințelepciunea:
Afla ca și tu vei fi liber.
Ascultă-mi incă o data ințelepciunea, omule,
Căci ascultînd și tu poțti trăi și fi liber.
Nu ești ceva pămîntean ci fiu al Infinitei Lumini
Cosmice.
Nu mai știi de unde vii, omule?
Nu știi ca ești cu adevărat Lumina?
Soare al Mărețului Soare, dobîndind ințelepciune
Vei constientiza legătura ta cu Lumina.
Tie îți ofer acum cunoaștere,
Libertatea de a păsi pe aceeasi cale pe care am mers și
eu,
Aratîndu-ți cum prin zbuciumul meu
Am păsit pe calea ce duce spre stele.
Asculta, omule, și conștientizează-ti legăturile,
Afla cum să te eliberezi.
Din mijlocul întunericului te vei ridica, vei fi una cu
Lumina și cu stelele.
Urmează intotdeauna calea ințelepciunii.
Doar așa te poți ridica.
Destinul omului il conduce dintotdeauna inainte Spre
Curbele Infinitului TOT.
Află, omule, ca tot spațiul este supus ordinii.
Doar prin Ordine poți fi Una cu TOTUL.
Ordinea și echilibrul sunt Legile Cosmosului.
Respectă-le și vei fi Una cu TOTUL.
Cel ce va urma cărarea ințelepciunii,
Trebuie să fie deschis florii vieții,
Să-și extindă conștiința dincolo de intuneric,
Să curgă prin timp și spațiu spre TOT.
Profund, în liniște trebuie să rămîi pînă cînd, în sfîrșit
Te vei elibera de dorințe,
De dorința de a vorbi în tăcerea în care te afli.
Eliberează-te prin tăcere de legătura cuvintelor.
Abstinența de la mîncare pînă cînd ai învins
Dorința de a mînca, aceasta subjugă sufletul.
Atunci așază-te în intuneric.
Inchide ochii ca să nu mai vezi razele Luminii.
Centrează-ți forța sufletului în locul conștiinței,
Și eliberează-l de robia nopții.
Asază-ți in minte imaginea pe care o dorești.
Imaginează-ți locul pe care ai vrea să-l vezi.
Vibrează inainte și înapoi cu forța ta.
Desfă-ți sufletul din legăturile nopții.
Cu toată puterea trebuie să scuturi
Pînă cînd sufletul tău va fi eliberat in sfîrșit.
Atotputernica mai presus de cuvinte este flacăra
Cosmică, Ce șade în planuri necunoscute omului;
Atotputernică și echilibrată, mișcîndu-se în Ordine,
Muzica plină de armonie, dincolo de om.
Vorbind prin muzică, cîntînd prin intermediul culorilor,
Flacăra ce arde de la inceputul TOTULUI Etern.
Scînteie din aceasta flacăra sunteți, copiii mei,
Arzînd in culori vii și trăind prin muzica.
Ascultă vocea și vei fi liber.
Conștiința eliberată fuzionează cu cea Cosmică,
Cu Ordinea și Legea TOTULUI.
Să nu te îndoiești, omule, ca din intuneric,
Lumina va străluci în continuare ca un simbol al
TOTULUI.
Spune aceasta rugăciune dacă vrei să obții
înțelepciunea. Roagă-te ca Lumina să inunde TOTUL.
Atotputernice Spirit al Luminii ce străluci in Cosmos,
atrage-mi flacăra, în armonie, spre tine.
81
Ridică-mi focul din intuneric,
Atracție a focului care este Una cu TOTUL.
Ridică-mi sufletul, tu preaputernice.
Copil al Luminii, nu-ți întoarce fața de la mine.
Fă-mă să mă topesc în cuptorul tău;
Cel ce ești una cu toate lucrurile și toate lucrurile
Una cu tine, foc al vieții și Una cu Mintea.
Cînd ți-ai eliberat sufletul din robie, să știi că pentru
tine nu mai există intuneric.
Prin spațiu vei putea căuta înțelepciune descătușat de
trup.
Liber zboara în lumina dimineții,
Sufletule, spre tărîmurile Luminii.
Mișca-te în Ordine,
In Armonie, eliberat vei fi impreună cu Copiii Luminii.
Caută și cunoaște, Cheia mea spre Ințelepciune.
Astfel, omule, vei fi liber cu siguranță.
Tablita VI-Cheia Magiei
Ascultă, omule, la înțelepciunea magiei,
Ia aminte la uitata învățătura a puterilor.
Acum mult timp, pe vremea primului om,
O lupta a început între intuneric și lumina.
Atunci, oamenii, ca și acum,
Aveau în ei deopotriva lumina și întuneric;
In timp ce în unii, întunericul iadului domnea,
Altora lumina le umplea sufletul.
Da, o luptă dusă în vremuri de demult,
Eterna bătălie dintre întuneric și lumina.
Cu violența purtată de-a lungul epocilor,
Folosind forțe ciudate, necunoscute omului.
Inițiați au fost învăluiți in întuneric,
Luptînd intotdeauna împotriva luminii;
Dar sunt și alții care, plini de lumină,
Au înfrînt intotdeauna întunericul nopții.
Oriunde te-ai afla în epoci și planuri,
Cu siguranță vei afla de lupta cu noaptea.
Cu multe epoci în urma, SORII Dimineții
Au coborît și au descoperit lumea acoperită de noapte.
Acolo, in trecut, a început lupta, eterna luptă dintre
Intuneric și Lumina.
Mulți erau atunci cuprinși atît de mult de intuneric Incît
abia mai licărea în ei lumina prin noapte.
Unii dintre ei erau maeștri ai întunericului, ce căutau
Sa umple tot cu întunericul lor:
Căutat-au să îi atraga și pe alții în noaptea lor.
Cu violența se împotriveau maeștrilor luminii:
Luptau cu îndîrjire din întunericul nopții
Căutînd să strîngă și mai mult cătușele,
Lanțurile ce-i legau pe oameni de întunericul nopții.
Se foloseau întotdeauna de magia întunericului,
Adusă de forța intunericului.
Magie ce învăluia sufletul omului in intuneric.
Uniți și ascultînd porunca, FRAȚII INTUNERICULUI,
De-a lungul epocilor, opuși copiilor oamenilor.
Umblînd intotdeauna în secret, pe ascuns,
Cunoscuți și totuși nedescoperiți de copiii omului.
Dintotdeauna, au mers și au lucrat în intuneric,
Ascunzîndu-se de lumina în bezna nopții.
In tăcere și in secret își foloseau puterea,
Inrobind și legînd sufletele oamenilor.
Nevăzuți veneau și tot așa plecau.
Omul, în ignoranța lui, II cheamă de dedesubt.
Intunecată e calea pe care merg FRAȚII
INTUNERICULUI, Neagră precum intunericul nu
precum noaptea,
Călătorind pe Pămînt vin în visele oamenilor.
Au căpătat putere din întunericul ce-i inconjoară
Să cheme alți locuitori din afara planului lor,
Prin modalități ce sunt ascunse omului.
FRAȚII INTUNERICULUI ajung pînă în mintea
omului.
In jur ei își țes vălul nopții lor.
Astfel, atît cît viețuiește,
Acel suflet trăiește înlănțuit,
Legat de cătușele VALULUI nopții.
Puternici sunt în cunoașterea interzisă
Interzisă deoarece e una cu noaptea.
Ascultă, bătrîne, și ia aminte la avertismentul meu:
Eliberează-te de robia nopții.
Nu-ți ceda sufletul FRAȚILOR INTUNERICULUI.
Indreaptă-ți fața intotdeauna spre Lumină.
Nu știi, omule, că durerea ta,
Se datorează doar Valului nopții.
Da, omule, ia aminte la avertismentul meu:
Privește întotdeauna înspre sus,
Intoarceți sufletul spre LUMINĂ.
FRATII INTUNERICULUI își caută frații
Cei care au mers pe calea LUMINII.
Căci știu prea bine că cei ce-au călătorit
Departe spre Soare pășind pe calea LUMINII
Au și mai mare putere
Să aducă întunericul asupra copiilor LUMINII.
Asculă, omule, pe cel ce vine la tine.
Dar cîntărește cu grija dacă vorbele lui sunt din
LUMINA. Căci mulți sunt cei ce merg în LUMINA
INTUNECATĂ
Si care nu sunt totuși copiii LUMINII.
E ușor să le urmezi calea,
Usor să urmezi calea pe care te conduc ei.
Dar ascultă, omule, avertismentul meu:
Lumina vine doar la cel ce caută.
Dificilă e calea ce duce la INȚELEPCIUNE,
Dificilă e calea ce duce spre LUMINĂ.
Piedici multe vei găsi în calea ta
Si mulți munți de cățărat spre LUMINA.
Să știi, omule, ca cel ce va răzbi, se va elibera pe calea
Luminii.
Căci trebuie să știi, omule, că în cele din urma lumina
trebuie să răzbată
Iar întunericul și noaptea să fie izgonite de Lumina.
Ascultă, omule, și ia aminte la aceasta înțelepciune; Ca
si intunericul, la fel e și LUMINA.
Cand întunericul va fi izgonit iar toate Valurile vor fi
rupte,
Din intuneric va străluci LUMINA.
Așa cum printre oameni există FRATII
INTUNERICULUI
Tot așa există și FRAȚII LUMINII.
Opuși FRAȚILOR INTUNERICULUI,
Căutînd să elibereze oamenii din noapte.
Puteri au ei, preaputernici.
Cunosc LEGEA iar planetele li se supun.
Intotdeauna lucrează în armonie și ordine,
Eliberînd sufletul omului din robia nopții.
Secreți și ascunși, umbla și ei.
Necunoscuți sunt copiilor oamenilor.
Au luptat dintotdeauna cu FRAȚII INTUNECAȚI,
Au învins și înving si timpul fără sfîrșit.
82
LUMINA va fi intotdeauna stăpînă,
Gonind întunericul nopții.
Omule, ascultă ce-ți spun:
Copiii Luminii vor fi intotdeauna alături de tine.
Stăpîni ai puterii SOARELUI,
Nevăzuți dar paznici ai oamenilor.
Deschisă tuturor e calea lor,
Deschisă ție, cel ce vei păși în LUMINA.
Eliberați sunt EI din INTUNECATUL AMENTI,
Eliberați din toate SĂLILE, unde VIAȚA domnește
suprem.
SORI sunt ei și MAEȘTRI ai dimineții,
Copii ai Luminii care strălucesc printre oameni.
Seamănă cu omenii dar nu sunt ca ei,
Pentru că în trecut nu au fost niciodată despărtiți.
Au fost UNUL în eterna UNICITATE,
In tot spațiul de la începutul timpului.
Au dăruit omului secrete
Care să-l păzească și să-l protejeze de orice rău.
Cel ce va dori să meargă pe calea maestrului,
Trebuie să se elibereze din robia intunericului.
Trebuie să cucerească ceea ce nu are forma,
Și să cucerească iluzia fricii.
Cunoscînd trebuie să afle toate secretele
Călătorind pe calea ce duce spre întuneric,
Și cu toate acestea trebuie să aibe inaintea lui lumina
țelului său.
Mari piedici va întîmpina in drumul lui,
Dar el să se îndrepte cu hotărîre spre LUMINA
SOARELUI.
Ascultă, Omule, SOARELE este simbolul
LUMINII ce strălucește la capătul drumului tău.
Acum ție îți dăruiesc secretele:
Acum pentru a înfrunta forța întunericului,
Pentru a o înfrunta și a înfrînge teamă de noapte.
Doar știind poți înfrînge,
Doar știind poți avea LUMINA.
Acum îți transmit această învățătura,
Știută de MAEȘTRI,
Știința ce înfrînge toate temerile de întuneric.
Folosește înțelepciunea pe care ți-am dăruit-o.
Și STĂPÎN al FRAȚILOR NOPȚII vei fi.
Cînd vei simți ceva,
Ce te atrage mai aproape de poarta mai întunecată,
Privește-ți sufletul și află dacă ceea ce simți vine din
interiorul tău.
Dacă vei descoperi intunericul în propriile-ți gînduri,
Izgonește-le cît mai departe de mintea ta.
Trimite-ți prin corp un val de vibrație,
Neregulată la început și regulată apoi,
Pînă cînd te vei elibera.
Pornește VALUL DE FORȚĂ în CENTRUL
CREIERULUI tău.
Direcționează-l sub forma de unde din cap spre
picioare.
Dar dacă vei descoperi că sufletul tău nu e întunecat,
Asigură-te că o forța e indreptată spre tine.
Doar prin cunoaștere poți răzbate.
Doar prin intelepciune poți spera să te eliberezi.
Cunoașterea aduce ințelepciune iar intelepciunea,
putere.
Desăvîrșește-te și vei avea putere asupra tuturor
lucrurilor.
Caută mai intîi un loc legat de intuneric.
Desenează un cerc în jurul tău.
 Stai in picioare, drept, în mijlocul cercului.
Folosește aceasta formula și vei fi liber.
Ridica-ți mîinile spre spațiul întunecat de deasupra ta.
Inchide ochii și adună LUMINA.
Cheama SPIRITUL LUMINII prin Spațiu-Timp
Folosind aceste cuvinte și vei fi liber:
„Umple-mi corpul, SPIRIT AL VIEȚII,
umple-mi corpul cu SPIRITUL LUMINII.
Vino din FLOAREA
Ce străluce in intuneric.
Vino din SALILE unde domnesc cei ȘAPTE
MAEȘTRI.
Pe nume le spun, eu, CELOR SAPTE:TREI, PATRU,
CINCI, Si SASE, SAPTE, OPT – Noua.
Pe nume îi chem să mă ajute,
Să mă elibereze si sa mă salveze din intunericul nopții:
UNTANAS, QUERTAS, CHIETAL,
Si GOYANA, HUERTAL, SEMVETA – ARDAL.
Pe nume îi implor,
Să mă elibereze din întuneric
Și să mă umple cu LUMINA.”
Să știi, omule, că după ce vei face asta,
Vei fi eliberat din cătușele ce te leagă,
De frații nopții.
Nu înțelegi că numele lor au puterea să elibereze prin
vibrație lanțurile ce te leagă?
Folosește-le la nevoie să te eliberezi pe tine și pe fratele
tău
Astfel ca și el să iasă din intuneric.
Tu, omule, ești ajutorul fratelui tău.
Nu-l lăsa în robia intunericului.
Tie iți dăruiesc acum magia mea.
Ia-o și mergi pe calea LUMINII.
LUMINA ție, VIAȚA ție,
Fie ca SOARE să fii în ciclurile ce urmează.
Tăblița VII-Cei Șapte Maeștri
Ia aminte omule și ascultă-mi Vocea.
Deschide-ți mintea-spațiu și soarbe din intelepciunea
mea.
Intunecată e calea VIEȚII pe care pășești.
Multe sunt capcanele care îți apar în cale.
Caută intotdeauna să capeți și mai multă ințelepciune.
Găsește-o iar ea îți va lumina drumul.
Omule, deschide-ți SUFLETUL COSMOSULUI,
Și lasă-l să curgă prin tine, una cu SUFLETUL tău.
LUMINA este veșnică, iar întunericul este efemer.
Caută de-a pururi, omule, LUMINA.
De fiecare dată cînd Lumina îți va umple ființa
Intunericul va dispărea curînd din tine.
Deschideți-va sufletele FRAȚILOR LUMINII.
Dați-le voie sa intre si să vă umple cu LUMINA.
Ridicati-va ochii spre LUMINA cosmosului.
Indreptați-va intotdeauna fața spre țel.
Doar căpătînd lumina întregii ințelepciuni,
Veți deveni una cu țelul Infinitului.
Căutați intotdeauna Unicitatea eternă.
Căutați întotdeauna Lumina din Unu.
Asculta-mi Vocea, omule
Cîntînd cîntecul Luminii și al Vieții
In orice spațiul, Lumina este predominantă,
Inconjurîndu-i pe toți cu flamuri de foc.
Căutînd intotdeauna în valul intunericului
Undeva vei găsi cu siguranță Lumina.
83
Ascunsa și ingropată, rătăcită de cunoașterea omului,
Adînc în finit există Infinitul.
Pierdut, dar prezent, curgînd prin orice,
Viețuind in TOT este CREIERUL INFINIT.
In toate spațiile, există doar o SINGURA
înțelepciune.
Fără indoială este UNA din UNUL.
Tot ceea ce există apare din LUMINA, iar LUMINA
apare din TOT.
Toata creația se sprijină pe ORDINE:
LEGEA guvernează spațiul unde exista INFINITUL.
Din echilibru provin marile cicluri,
Deplasîndu-se în armonie spre sfîrșitul Infinitului.
Să știi, omule, că departe în spațiu-timp,
Insuși INFINITUL se va transforma.
Ia aminte și asculta Vocea Ințelepciunii:
Află că TOTUL se crează din TOT in permanență.
Află că prin timp poți urma înțelepciunea
Și să descoperi și mai multă lumina în calea ta.
Da, vei descoperi că necăutînd, țelul tău te va ocoli
din zi in zi.
Cu mult timp in urmă, in SĂLILE DIN AMENTI
Eu, Thoth, am stat în fața Maeștrilor ciclurilor.
Preaputernici, atît ca forță cît și ca înțelepciune
nedezvăluită.
Condus de Locuitor, I-am văzut pentru prima dată.
Mai apoi insă eliberat fiind, puteam să intru in
conclavul lor cînd doream.
Ades am mers pe calea întunecoasă spre SALA unde
LUMINA străluce de-a pururi.
Am aflat despre Maeștrii ciclurilor, ce aduceau
ințelepciune din ciclurile trecute.
In acel ciclu EI se manifestau ca ghizi ai oamenilor
către cunoașterea TOTULUI.
Șapte sunt la număr, atotputernici, transmițînd prin
mine aceste cuvinte oamenilor.
Epoci la rînd, am stat în fața lor ascultîndu-le
cuvintele ce nu răsunau. Odată mi-au spus:
Omule, vrei să capeți înțelepciune?
Caută în inima flacării.
Vrei să capeți cunoștințe despre putere?
Caută în inima flăcării.
Vrei să fii una cu inima flăcării?
Caută atunci în propria-ți flacăra ascunsă in interiorul
tău.
De multe ori vorbitu-mi-au,
Impărtășindu-mi ințelepciunea nu a acestei lumi;
Arătîndu-mi noi căi spre lumina;
Impărtășindu-mi ințelepciunea adusă de deasupra.
Oferindu-mi cunoaștere,
Invățîndu-mă despre LEGE, despre ordinea TOTULUI.
Vorbitu-mi-au din nou, cei ȘAPTE, SPUNÎND:
„De dincolo de timp venim, omule,
Călătorit-am de dincolo de SPAȚIU-TIMP,
Da, din locul unde se termina Infinitul.
Cînd tu și frații tăi erați fără de formă,
Noi aveam deja forma din ordinea TOTULUI.
Nu suntem precum oamenii,
Deși odată fost-am oameni și noi.
Din Marele Vid ne-am născut
In conformitate cu LEGEA.
Căci trebuie să știi ca ceea ce e format
Cu adevărat, nu are forma, decît in ochii tăi.
Iar apoi imi vorbiră din nou cei ȘAPTE, zicînd:
Copil al LUMINII, THOTH, ești liber, sa călătorești pe
calea luminoasă
Pînă cînd TOATE vor deveni UNU.”
Ne-am născut in ordinea noastră:
TREI, PATRU, CINCI, ȘASE, SAPTE, OPT – NOUĂ.
Află că acestea sunt numerele ciclurilor din care am
coborît către oameni.
Fiecare avem aici o datorie de împlinit;
Fiecare avem aici o forța de controlat.
Cu toate acestea suntem UNA cu SUFLETUL ciclului
nostru.
Totuși și NOI căutăm un țel.
Dincolo de ințelegerea omului, Infinitul se intinde
in ceva mai măreț decît TOTUL.
Acolo, într-un timp care nu e totuși timp, cu TOȚI vom
deveni UNUL
Cu ceva mai măreț decît TOTUL.
Timpul și spațiul se mișcă în cercuri.
Cunoaște-le legea și vei fi și tu liber.
Da, liber fi-vei să treci prin cicluri-
Să treci de cei e păzesc ușa.
Apoi imi vorbi al NOUĂLEA spunînd:
Eon dupa eon am existat, necunoscînd VIAȚA
și negustînd din moarte.
Căci află, omule, că departe în viitor, Viața și
moartea se vor contopi cu TOTUL.
Fiecare atît de perfect echilibrînd pe celălalt
Niciunul neexistînd în Unicitatea TOTULUI.
In oamenii acestui ciclu, forța vieții este răspîndită,
Dar viața în dezvoltarea ei devine una cu TOTUL.
Aici, mă manifest în acest ciclu al vostru,
Dar în acelasi timp sunt și în viitorul timpului vostru.
Pentru mine timpul nu există, căci în lumea mea timpul
nu există,
Căci fără formă suntem NOI.
Viața nu avem NOI dar totuși existăm, mai deplin,
mai măreț și mai liberi decît tine.
Omul e ca o flacăra legată de un munte,
Dar NOI vom fi întotdeauna liberi în ciclul nostru.
Află, omule, ca pe măsura ce vei înainta în ciclul
ce ți se intinde înainte-ți
Viața însăți va trece în intuneric și doar esența
Sufletului va rămîne.
Apoi mi vorbi Maestrul OPT, zicînd:
Tot ce cunoști nu e decît o parte din puțin.
Incă nu ai ajuns la Măreție.
Departe în spațiu unde LUMINA domnește
Venit-am și eu in LUMINĂ.
Formă căpătat-am dar totuși nu ca tine.
Un corp de Lumină era forma mea fără de formă.
Nu cunosc VIAȚA și nici MOARTEA, dar sunt totuși
Maestru a tot ce există.
Caută să găsești calea printre piedici.
Călătoreste pe drumul ce duce spre LUMINĂ.
Imi vorbi din nou NOUA, zicînd:
Caută să găsești calea spre infinit.
Nu e imposibil să-și dezvolși o conștiință superioară.
Căci atunci cînd DOI va deveni UNUL Iar UNUL se va
transforma în TOT,
Atunci vei ști că bariera s-a ridicat, și că te-ai eliberat de
cale.
Dezvoltă-te de la formă la fără de formă.
Și liber vei putea fi de cale.
Astfel, de-a lungul secolelor ascultat-am, învățînd calea
spre TOT.
Acum îmi îndrept gîndurile spre TOT CE EXISTĂ.
84
Ascultă și auzi cînd te cheamă.
LUMINA, atottriumfătoare,
Una cu TOTUL și TOTUL cu UNUL,
Curgi spre mine prin canal.
Intră în mine ca să mă pot elibera.
Contopește-mă cu TOTUL, strălucind din intunecimea
nopții.
Eliberează-mă de tot spațiul-timp,
eliberează-mă de Valul nopții.
Eu, copilul LUMINII, poruncesc: eliberat din întuneric
să fiu.
Fără de forma sunt pentru Sufletul-Lumină, fără formă
dar strălucind totuși luminos.
Stiu că lanțurile intunericului trebuie să fie sfărîmate
si să cadă în fața luminii.
Acum înțelepciune îți ofer.
Liber poți fi, omule, trăind în lumina și in strălucire.
Nu-ți întoarce fața de la Lumină.
Sufletul tău locuiește pe tărîmuri luminoase.
Ești copilul Luminii.
Indreaptă-ți gîndurile spre interior nu spre exterior.
Găsește-ți Sufletul-Lumină din interiorul tău.
Află că tu ești MAESTRUL.
Totul vine din interior.
Indreaptă-te spre tărîmurile luminii.
Indreaptă-ți gîndul spre Lumină.
Află ca ești una cu Cosmosul, o flacără și un Copil al
Luminii.
Acum insă te previn:
Nu-ți lăsa gîndul să se îndepărteze.
Să știi că lumina curge de-a pururi prin corpul tău.
Nu te îndrepta spre FRAȚII INTUNECAȚI ce vin de la
FRAȚII INTUNERICULUI.
Tine mereu ochii larg deschiși, și sufletul în acord cu
Lumina.
Preia această ințelepciune și apleacă-te asupra ei cu
atenție.
Ascultă-mi Vocea și conformează-te.
Urmeaza calea spre lumină, și vei deveni UNA cu
calea.
Tăblița VIII-Cheia secretului
Ție, omule, ți-am oferit învățătura mea.
Ție ți-am oferit Lumina.
Ascultă și primește-mi înțelepciunea
Adusă din spațiu, din planuri de dincoace și de dincolo.
Om nu sunt, căci m-am eliberat de dimensiuni și
planuri.
In fiecare din acestea am alt corp.
In fiecare, îmi schimb forma.
Acum știu că ce e fără formă e tot ce e din formă.
Măreață e înțelepciunea celor Șapte.
Atotputernici sunt EI,
Se manifestă prin puterea lor,
Plini de forță de dincolo de timp și spațiu.
Ascultă aceste cuvinte ințelepte.
Ascultă-le și transformă-le în ale tale.
Descoperă în ele ce e fără formă.
Misterul nu e decît învățătura ascunsă.
Cunoaște-o și te vei desăvîrși.
Găsește ințelepciunea adînc îngropată
Și devino stăpînul intunericului și al Luminii.
Profunde sunt tainele ce te înconjoară,
Ascunse sunt secretele Celor Bătrîni.
Caută printre CHEILE INȚELEPCIUNII mele.
Vei găsi cu siguranță calea.
Poarta spre putere e tainică, dar cel care se desăvîrșește
o va primi.
Privește spre LUMINA! Frate al meu.
Fii deschis și vei primi.
Grăbește pasul prin valea intunericului.
Triumfă asupra locuitorului nopții.
Indreaptă-ți mereu ochii spre PLANUL LUMINII,
și vei deveni UNA cu LUMINA.
Omul e în proces de transformare spre forme care nu
sunt din această lume.
Se dezvoltă către timpul fără de formă, un plan din
ciclul superior.
Află că trebuie să devii fără de forma înainte de a
deveni LUMINA.
Ascultă, omule, vocea mea, care îți povestește despre
căile Luminii,
Arătîndu-ți calea spre desăvîrșire cînd te vei contopi cu
Lumina.
Caută tainele din centrul Pămîntului.
Invață LEGEA care există, care ține stelele în echilibru
Prin forța ceții primordiale.
Caută flacăra VIEȚII PĂMÎNTULUI.
Scaldă-te în flacăra ei.
Urmează calea pînă cînd și tu vei deveni o flacăra.
Spune cuvinte fără să le rostești celor care locuiesc
dedesubt.
Intră în templul luminat în albastru și scaldă-te în focul
vieții.
Află, omule, că ești o ființă complexă, de pămînt și foc.
Permite-i flăcării tale să strălucească cu putere.
Fii doar foc.
Ințelepciunea e ascunsă în intuneric.
Cînd vei fi luminat de flacăra Sufletului,
Descoperă ințelepciunea și fii NĂSCUT DIN
LUMINĂ,
Un Soare al Luminii fără formă.
Caută și mai multă ințelepciune.
Găsește-o în inima flăcării.
Descoperă asta doar prin truda iar Lumina se va revărsa
în creierul tău.
Ascultă-mi vocea și conformează-te.
Rupe Valurile întunericului.
Strălucește ca o LUMINĂ pe CALE.
Povestesc despre Străvechea Atlantidă,
Povestesc despre zilele Regatului Umbrelor,
Povestesc despre venirea Copiilor umbrelor.
De foarte departe au fost ei chemați de către
înțelepciunea pămîntenilor,
Chemați cu scopul de a cîștiga mare putere.
Înainte ca Atlantida să existe,
Erau oameni care explorau întunericul,
Folosind magia neagră pentru a chema ființe din lumea
de sub noi.
Au sosit astfel ele în acest ciclu.
Fără nici o altă vibrație, existînd nevăzute de către
copiii pămîntenilor.
Puteau exista în formă doar prin sînge.
Si puteau trăi in lume doar prin om.
In epocile trecute au fost cucerite de către Maeștri,
Și conduse dedesubt în locul de unde veniseră.
Dar cîteva au reușit să rămînă, ascunse în spații
și planuri necunoscute omului.
Au locuit în Atlantida ca umbre, apărînd din cînd în
85
cînd printre oameni.
Cînd sînge se oferea veneau să locuiască printre
oameni.
Sub forma de oameni au apărut printre noi,
dar doar la infățișare erau oameni.
Cap de șarpe aveau de fapt dar oamenii ii vedeau la fel
ca pe oameni.
S-au insinuat in Consilii, luînd forme asemănătoare
oamenilor.
Omorînd prin puterea lor Stăpînii regatelor,
Preluîndu-le infățișarea și domnind peste oameni.
Doar prin magie pueau fi descoperiți.
Doar prin sunet li se putea vedea fața.
Căutat-au ei din Regatul umbrelor
Să distrugă omul și să domnească în locul lui.
Dar, afla omule, ca Maeștrii erau atotputernici în magie,
In stare să ridice Valul de pe chipul șarpelui,
in stare să-l trimită la locul lui.
Venit-au la om și invățatu-l-au secretul,
CUVÎNTUL pe care doar un om il poate pronunța.
Repede apoi au ridicat Valul de pe fața șarpelui
și l-au alungat dintre oameni.
Totuși, ai grijă, șarpele trăieste încă într-un loc
care se deschide uneori spre lume.
Nevăzuți merg printre noi în locuri unde ritualurile au
fost rostite.
Pe măsura ce timpul se scurge, din nou vor lua
înfățișarea omului.
Chemațti pot fi ei de maestrul care știe albul și negrul,
Doar maestrul alb însă îi poate controla
Și lega cît sunt sub forma de om.
Nu căuta regatul umbrelor, căci răul va apărea cu
siguranță.
Căci doar maestrul luminii va trumfa asupra umbrei
fricii.
Află, fratele meu, că teama e un mare obstacol.
Fii maestru al luminii întru toate, și umbra va dispărea.
Ascultă și ia aminte la înțelepciunea mea, glasul
LUMINII e limpede.
Nu căuta valea umbrei, iar LUMINA va apărea de la
sine.
Ascultă, omule, ințelepciunea mea profundă.
Iți vorbesc de învățături ascunse omului.
Departe fost-am în călătoria mea prin spațiu-timp,
Pînă la capătul spațiului acestui ciclu.
Da, am aruncat o privire la PĂZITORII Barierei,
Care îl așteptau pe cel ce urma să treacă de ei
In acel spațiu unde timpul nu există,
Abia I-am simțit pe păzitorii ciclurilor.
Ei se mișca doar în unghiuri.
Nu sunt eliberați de dimensiunile curbe.
Ciudați și înspăimîntători sunt PĂZITORII Barierei.
Urmăresc conștiința pînă la marginile spațiului.
Să nu crezi ca vei scăpa intrînd în corp,
Căci ei urmăresc cu repeziciune Sufletul în unghiuri.
Doar cercul iți va oferi protecție, te va salva din
ghearele LOCUITORILOR ÎN UNGHIURI.
Odată, într-un timp apus, m-am apropiat de măreața
Barieră,
Și am văzut pe țărmurile unde timpul nu există,
Formele fără de formă ale PĂZITORILOR barierei.
Ascunși dincolo de timp i-am descoperit;
Iar EI, simțindu-mă de la distanță, s-au ridicat,
au scos un sunet ca de clopot
care a putut fi auzit din ciclu în ciclu
și s-au deplasat prin spațiu către sufletul meu.
Fugit-am atunci repede din calea lor,
înapoi de la capătul de neimaginat al timpului.
Dar ei m-au urmărit continuu, mișcîndu-se
în unghiuri ciudate necunoscute omului.
Pe țărmurile gri al capătului TIMPULUI-SPAȚIU am
găsit PĂZITORII Barierei,
Atacînd Sufletul care încearca să treacă dincolo de timp.
Am fugit în cercuri înapoi în corp.
Am fugit, dar cu repeziciune m-au urmărit și ei.
Devoratorii m-au urmărit, căutînd prin unghiuri
să-mi mistuie Sufletul.
Află, omule, că Sufletul care provoacă Bariera poate fi
înrobit
De către PĂZITORII de dincolo de timp,
ținut în robie pînă cînd acest ciclu se incheie
Și lăsat în urmă cînd conștiința pleacă.
Intrat-am în corp.
Am creat cercuri ce nu au unghiuri,
Am creat forma care din forma mea a fost creată.
mi-am transformat corpul într-un cerc
iar urmăritorii s-au pierdut în cercurile timpului.
Cu toate acestea, cînd ies din corp, trebuie sa fiu
prudent oricînd
Să nu mă mișc în unghiuri căci altfel sufletul meu
poate să nu mai fie niciodată liber.
Să știi că PĂZITORII Barierei se mișca doar în unghiuri
Și niciodată pe curbele spațiului.
Doar mișcîndu-te și tu în curbe poți scăpa de ei,
Căci în unghiuri te vor putea urmări.
Omule, ia aminte la ce-ți spun:
Nu căuta să deschizi poarta ce dă dincolo de timp.
Puțini sunt cei care au reușit să treacă de Bariera
Către LUMINA mai mare ce străluce dincolo.
Căci trebuie să știi că de-a pururi locuitorii
Caută astfel de Suflete pentru a le înrobi.
Ascultă și ia aminte, omule:
Caută să te miști nu în unghiuri ci în curbe,
Iar dacă, in timp ce ești în afara corpului,
Auzi un sunet ca un lătrat de cîine de vînătoare
Răsunînd clar, ca un clopot in ființa ta, fugi înapoi în
corp în cercuri.
După ce ai intrat în forma in care locuiești,
folosește crucea și cercul combinîndu-le.
Deschide gura și folosește-ți Vocea.
Rostește CUVÎNTUL și vei fi eliberat.
Doar cel care are LUMINĂ pe deplin poate spera să
treacă de păzitorii căii.
Iar apoi trebuie să se miște în curbe și unghiuri ciudate
Care sunt formate in direcții necunoscute omului.
Ascultă și ia aminte, omule:
Nu incerca să treci de păzitorii căii.
Mai degraba caută să-ți sporești Lumina
si pregătește-te să-ti continui drumul.
LUMINA este țelul tău suprem, fratele meu.
Caută și găsește de-a pururi Lumina pe calea ta.
Tăblița IX-Cheia libertății spațiului
Ascultă-mi vocea, omule,
Ce te învață despre Ințelepciunea și Lumina acestui
ciclu;
Ce te învață cum să alungi întunericul,
Ce te invață cum să aduci Lumina in viața ta.
Caută, omule, să descoperi calea ce te duce spre VIAȚA
86
eterna ca un SOARE.
Ieși de sub valul intunericului.
Caută să devii o Lumina în lume.
Fă din tine un vas pentru Lumina, o țintă pentru Soarele
acestui spațiu.
Ridică-ți ochii către Cosmos.
Ridică-ți ochii spre Lumina.
Rostește cuvintele Locuitorului, cîntul ce cheama
Lumina.
Cîntă cîntecul libertății.
Cîntă cîntecul Sufletului.
Crează înalta vibrație care te va face UNA cu Intregul.
Fii una cu cosmosul.
Contopeșste-te cu Lumina.
Fii un instrument al ordinii, o cale a LEGII pentru lume.
Omule, LUMINA ta este marea LUMINĂ, care străluce
prin umbra cărnii.
Trebuie sa te eliberezi de intuneric înainte de a te
contopi cu LUMINA.
Umbrele intunericului te inconjoară.
Viața curge ca un șuvoi prin tine.
Omule, trebuie să te ridici iar corpul tău va pleca
departe
Spre planurile care te înconjoara și care sunt totuși Una
cu tine.
Privește in jurul tău, omule.
Vezi-ți propria lumina reflectată.
Chiar și în întunericul din jurul tău
Lumina ta continua să curgă prin val.
Caută de-a pururi ințelepciunea.
Nu-i permite corpului tău să te trădeze.
Stai in calea Luminii.
Alungă intunericul cu strălucirea ta.
Să știi ca ințelepciunea e veșnică.
Ea există de cînd a început TOTUL, făurind armonie
din Legea ce există pe CALE.
Ascultă, omule, la învățătura ințelepciunii.
Asculta vocea ce vorbește despre timpul trecut.
Iți voi dezvălui invățături uitate,
iți voi povesti despre ințelepciunea ascunsă în trecut,
Pierdută în mijlocul intunericului din jurul meu.
Să știi, omule, că tu ești întruchiparea tuturor lucrurilor.
Doar că acest lucru a fost uitat, pierdut cînd omul a fost
înrobit,
Legat și ferecat în lanțurile întunericului.
Cu foarte mult timp în urmă, am renunțat la trup.
Am cutreierat liber prin imensitatea eterului,
Inconjurînd unghiurile ce-l țineau pe om în robie.
Află, omule, ca tu ești doar spirit.
Corpul nu inseamna nimic.
Sufletul e TOTUL.
Nu-i permite corpului tău să fie o inchisoare.
Alungă intunericul și călătorește în Lumina.
Renunță la trup, omule, și eliberează-te,
fii cu adevărat o Lumină ce e UNA cu Lumina.
Cînd te vei fi eliberat din robia întunericului
Și vei călători in spațiu ca SOARE al LUMINII,
Atunci vei afla că spațiul nu e nelimitat
Ci că are granițe sub forma de unghiuri și linii curbe.
Află, omule, că tot ceea ce există
E doar o reprezentare a lucrurilor și mai mărețe care vor
veni.
Materia este fluidă și curge ca un fluviu,
Transformîndu-se constant dintr-un lucru în altul.
Invățătura a existat de-a lungul epocilor;
Nu a fost niciodată schimbată, deși a fost îngropată în
întuneric;
Nu s-a pierdut niciodată, deși a fost uitată de om.
Să știi că in spațiul in care locuiești
Se află alte spații la fel de măreț ca cel al tău,
Impletite prin centrul materiei tale
Dar totuși despărțite in spațiile lor proprii.
Intr-un timp demult uitat, eu THOTH, am deschis
poarta,
Am intrat în alte spații și am aflat secretele ascunse.
Adînc în esența materiei se află ascunse multe secrete.
Nouă sunt la număr dimensiunile ce se intrepătrund,
Si Nouă sunt ciclurile spațiului.
Nouă sunt difuziunile conștiinței
Și Nouă sunt lumile dintre lumi.
Da, Nouă la număr sunt Maeștrii ciclurilor
Care vin și de deasupra și de dedesubt.
Spațiul e plin de lucruri ascunse, căci spațiul e împărțit
de timp.
Caută cheia către timp-spațiu, și vei deschide poarta.
Să știi că prin spațiu-timp Conștiința există cu siguranță.
Deși e ascunsă invățăturii noastre ea există totuși de-a
pururi.
Cheia către lumile din interiorul tău se găsește doar in
interiorul tău.
Căci omul e poarta misterelor și cheia care este Una cu
Unul.
Caută în interiorul cercului.
Folosește CUVÎNTUL pe care ți l-am dezvăluit.
Deschide poarta din interiorul tău, iar atunci cu
siguranța vei trăi și tu.
Omule, tu crezi că trăiești, dar să știi că e doar viața în
moarte.
Căci atîta vreme cît esti legat de corpul tău,
pentru tine nu există nici un fel de viață.
Doar Sufletul e liber să călătorească prin spațiu,
și are o viață care e cu adevarat viata.
Restul nu e decît robie, o încătușare din care trebuie să
te eliberezi.
Nu gîndi că omul e născut pe pămînt, deși s-ar putea să
vina de pe pămînt.
Omul e un spirit născut în lumină.
Dar, dacă nu știe acest lucru, nu poate fi liber niciodată.
Intunericul îl inconjoară pe cel născut în lumină.
Intunericul înrobește Sufletul.
Doar cel ce cauta poate spera să se elibereze.
Umbre te înconjoara, intunericul umple tot spațiul
Străluce, LUMINA a omului-suflet.
Umple întunericul spațiului.
Esti copilul MARII LUMINI aminteșteți asta și vei fi
liber.
Nu adăsta în umbra.
Ieși din intunericul nopții Lumina, lasă-ți sufletul, tu
SOARE NĂSCUT,
Să se umple cu măreția Luminii, eliberat din lanțurile
intunericului,
Un Suflet care e UNU cu Lumina.
Tu ești cheia intregii ințelepciuni.
In tine se află tot timpul și spațiul.
Nu trăi incătușat în intuneric.
Eliberează-ți forma de Lumină din noapte.
Măreață Lumină ce umpli tot Cosmosul, curgi deplin
către om.
Fă din corpul lui o torță de lumină
care să nu se stingă niciodată printre oameni.
87
Departe în trecut, cautat-am ințelepciune, invățături
necunoscute omului.
Departe în trecut, am călătorit în spațiu acolo unde
s-a născut timpul.
Căutat-am intotdeauna și mai multă ințelepciune
Pentru a o adăuga la cea pe care o aveam deja.
Descoperit-am că doar viitorul deținea ințelepciunea pe
care o căutam.
In jos, spre SĂLILE DIN AMENTI am călătorit,
ințelepciune și mai multă căutînd.
Intrebat-am MAEȘTRII CICLURILOR despre calea
spre ințelepciunea pe care o căutam.
Le-am adresat această întrebare:
Unde se afla sursa TOTULUI?
Răspunsu-mi-a în tonuri preaputernice Vocea
MAESTRULUI NOUĂ:
Eliberează-ți sufletul de corp și vino cu mine în
LUMINA.
Ieșit-am din corpul meu, O flacăra palpitînd in noapte.
Stat-am în fața MAESTRULUI, scăldat în focul
VIEȚII.
Cuprins fost-am apoi de o forța, mai puternică de
ințelegerea omului.
Aruncat fost-am în Abis prin spații necunoscute omului.
Văzut-am matrițele Ordinii din haos și unghiurile nopții.
Văzut-am LUMINA, răsărind din Ordine și auzit-am
vocea Luminii.
Văzut-am flacăra Abisului, producînd Ordine și
Lumina.
Am văzut Ordinea născîndu-se din haos.
Am văzut Lumina răspîndind Viața.
Apoi auzit-am vocea.
Ascultă și ințelege.
Flacăra este sursa tuturor lucrurilor,
cea care conține toate lucrurile în stare latentă.
Ordinea care a emis Lumina este CUVÎNTUL, iar din
CUVÎNT SE NAȘTE VIAȚA și existența tuturor
lucrurilor.
Vocea vorbi din nou, spunînd:
VIAȚA din tine este CUVÎNTUL.
Găsește VIAȚA din tine și vei avea puterea sa folosești
CUVÎNTUL.
Indelung privit-am flacăra-Lumina, revărsîndu-se din
Esența Focului,
Realizînd că VIAȚA e ORDINE și ca omul e una cu
focul.
M-am întors în trup și am stat din nou în fața celor
Nouă,
Ascultînd vocea Ciclurilor, vibrînd de putere au vorbit
ei:
Află, tu THOTH, că VIAȚA nu e decît CUVÎNTUL
FOCULUI.
VIATA pe care o tot cauți nu e decît CUVÎNTUL din
Lume ca un foc.
Caută calea spre CUVÎNT iar Puterile vor fi cu
siguranța ale tale.
Intrebatu-l-am apoi pe Nouă:
Maestre, arată-mi calea.
Calea spre ințelepciune.
Arată-mi calea spre CUVÎNT.
Imi răspunse el, MAESTRUL NOUĂ:
Prin ORDINE vei găsi calea.
Nu ai văzut că CUVÎNTUL se naște din Haos?
Nu ai văzut că LUMINA se naște din FOC?
Cauta și în viața ta aceasta ordine.
Echilibrează-ți și ordonează-ți viața.
Potolește-ți Haosul emoțiilor și vei avea ordine in
VIAȚA.
ORDINEA născută din haos
Iți va aduce CUVÎNTUL SURSEI,
Iți va aduce puterea CICLURILOR,
Și va face din Sufletul tău o forța ce va traversa epocile,
Un SOARE perfect din Sursa.
Ascultat-am vocea iar cuvintele mi-au intrat adînc în
suflet.
Dintotdeauna căutat-am ordinea care să mă poată
apropia de CUVÎNT.
Află că cel ce ajunge la el,
Trebuie să fie mereu în ORDINE,
pentru a putea folosi CUVÎNTUL,
Deși aceasta ordine nu a fost și nici nu poate fi vreodată.
Ascultă aceste cuvinte, omule.
Fă-le parte din viața ta.
Caută să cucerești aceasta ordine
Și Unul cu CUVÎNTUL vei deveni.
Străduiește-te să obții LUMINA pe calea Vieții.
Caută să fii Unul cu SOARELE/starea.
Caută să nu fii decît LUMINA.
Gîndește-te doar la Unicitatea Luminii cu corpul
omului.
Află că totul e Ordine născută din Haosul născut în
lumină.
Tăblița X-Cheia timpului
Ascultă, omule. Invață din ințelepciunea mea.
Află despre misterele adînc ascunse ale spațiului.
Afla despre GÎNDUL ce crește în abis,
Aducînd Ordinea și Armonia in spațiu.
Află, omule, că tot ce există ființeaza doar datorită
LEGII.
Cunoaște LEGEA și vei fi liber, nu vei mai fi niciodată
înrobit de noapte.
Departe, în spații ciudate, călătorit-am în adîncul
abisului timpului,
Pînă cînd mi s-a revelat totul.
Să știi că misterul e mister doar cînd el e invățătura
necunoscută omului.
După ce vei fi explorat toate misterele sufletului,
Invățătura și ințelepciunea îți vor aparține cu siguranța.
Caută să înveți că TIMPUL este secretul
Prin care te poți elibera din acest spațiu.
Indelung căutat-am eu, INȚELEPCIUNE,
înțelepciunea;
Și voi continua să caut pînă la sfîrșitul eternității
Căci știu că de-a pururi, se va îndepărta de mine
Țelul pe care doresc să-l ating.
Chiar și MAEȘTRII CICLURILOR stiu că nu și-au
atins scopul încă,
Căci din ințelepciunea lor ei știu că ADEVĂRUL se
dezvolta neîncetat.
Odată, într-un timp trecut, m-am adresat Locuitorului.
L-am întrebat despre misterele timpului și spațiului.
I-am adresat intrebarea care clocotea în mine:
Maestre, ce e timpul?
Imi răspunse apoi, Maestrul:
Află, Thoth, că la început Exista VID și neființă,
O neființă fără spațiu și timp.
In acea neființă a apărut un gînd, semnificativ,
atottriumfător,
88
Care a umplut VIDUL.
Nu exista materie ci doar forță, o mișcare, un vîrtej sau
vibrație
A gîndului semnificativ care a umplut VIDUL.
L-am intrebat pe Maestru:
Acest gînd era etern?
Imi răspunse LOCUITORUL, zicînd:
La inceput, gîndul era etern
Iar pentru ca gîndul să poata fi etern, trebuia să existe și
timp.
Astfel că în gîndul atottriumfător apăru LEGEA
TIMPULUI.
Da, timpul care există în toate spațiile, care plutește lin
și ritmic
Care se afla de-a pururi intr-o stare fixă.
Timpul nu se schimbă dar toate lucrurile se schimbă in
timp.
Pentru că timpul e forța ce separa evenimentele.
Timpul nu se află în mișcare dar tu te miști în timp
Așa cum conștiința ta se mișcă între evenimente.
Da, prin timp există o existență UNICĂ eternă.
Să știi că deși in timp esti despărțit,
Ești totuși UNUL în toate timpurile existente.
Incetă atunci vocea LOCUITORULUI,
Iar eu plecat-am să meditez asupra timpului.
Căci știam că acele cuvinte erau pline de ințelepciune
Și că ele erau o cale de a explora misterele timpului.
Ades am reflectat la cuvintele LOCUITORULUI.
Apoi căutat-am să aflu secretul timpului.
Descoperit-am că timpul se mișca în unghiuri ciudate.
Totuși doar prin linii curbe puteam să sper ca voi afla
cheia
Ce-mi va permite să am acces la timp-spațiu.
Descoperit-am că doar mișcîndu-mă în sus iar apoi spre
dreapta
Puteam să mă eliberez din timpul mișcării.
Ieșit-am din corp, și m-am deplasat cu mișcări ce
m-au schimbat în timp.
Ciudate priveliști am mai văzut in timpul călătoriilor
mele,
Multe secrete mi s-au înfățișat.
Da, văzut-am începutul omului, am aflat din trecut că
nimic nu e nou.
Caută, omule, să afli calea ce duce prin spații
Care sunt formate în timpul ce va veni.
Nu uita, omule, în timp ce cauți că Lumina
Este țelul pe care dorești să-l atingi.
Caută Lumina pe calea ta iar țelul tău va dura de-a
pururi.
Nu-ți lăsa sufletul să se întoarcă spre intuneric.
Sufletul să-ți străluce, să fii un Soare pe cale.
Află strălucirea nemuritoare, îți vei găsi intotdeauna
Sufletul ascuns în Lumina,
Niciodată înrobit de intuneric, strălucind de-a pururi
Ca un Soare al Luminii.
Da, chiar dacă e ascuns în întuneric sufletul tău,
O scînteie a flăcării adevărate există.
Fii Unu cu cea mai măreață Lumină.
Descoperă în SURSA, SFÎRȘITUL țelului tău.
Lumina e viață, căci fără măreața Lumină
Nimic nu poate exista vreodată.
Afla că în toată materia formată,
Sufletul Luminii există întotdeauna.
Da, chiar dacă e ascunsă în întuneric
Lumina primordială există întotdeauna.
O dată am stat în SĂLILE DIN AMENTI
Și am ascultat vocea MAEȘTRILOR DIN AMENTI,
Rostind în tonuri ce răsunau în liniștea de acolo,
Cuvinte atotputernice.
Au cîntat cîntecul ciclurilor,
Cuvintele ce deschid calea către dincolo.
Da, am văzut marea cale deschisă
Și am privit un moment către dincolo.
Văzut-am mișcarea ciclurilor, la fel de imense
Pe cît putea transmite și gîndul SURSEI.
Știut-am atunci că pînă și Infinitul se mișcă
Către același final de negîndit.
Văzut-am că Cosmosul e Ordine și o parte a unei
mișcări
care se intinde în tot spațiul,
O parte a unei Ordini a Ordinilor,
Mișcîndu-se constant într-o armonie a spațiului.
Văzut-am rotirea ciclurilor ca niste cercuri uriașe pe cer.
Știut-am atunci că tot ceea ce are ființă
Crește pentru a intîlni o altă ființă
Într-o indepărtată grupare a spațiului și timpului.
Știut-am atunci că în Cuvinte se află puteri
Ce deschid planuri ascunse omului.
Că chiar în cuvinte stă ascunsă cheia
Ce va deschide calea spre ce e sus și jos.
Ascultă, omule, acest cuvînt pe care ți-l încredințez.
Folosește-l și vei descoperi puterea din el cînd îl vei
rosti.
Spune cuvîntul: „ZIN-URU” și putere vei descoperi în
el.
Totuși trebuie să înțelegi că omul este
Din Lumină și că Lumina este a omului.
Ascultă, omule, despre un mister mai ciudat
Decît toate cîte se afla sub Soare.
Află, omule, că tot spațiul e plin de lumi incluse în alte
lumi;
Da, una într-alta dar totuși despărțite de Lege.
Pe cînd mă aflam în căutarea ințelepciunii,
Am deschis poarta ce LE desparte de om.
Chemat-am din alte planuri ale existenței,
Una care era mai frumoasă decît fiicele oamenilor.
Da, am chemat-o din spațiu, să străluce ca Lumina in
lumea oamenilor.
Folosit-am toba Șarpelui.
Purtat-am roba roșie-aurie.
Pusu-mi-am pe cap coroana de Argint.
In jurul meu un cerc de cinabru strălucea.
Ridicatu-mi-am brațele și rostit invocația
Ce deschide calea spre planurile de dincolo,
Strigat-am la MAEȘTRII SEMNELOR ce se aflau in
căminele lor:
Maeștri ai celor două orizonturi, cei ce păziți cele trei
porți,
Ce stați Unul la dreapta și Unul la stînga
In timp ce STEAUA urca pe tronul său
Și domnește peste semnul lui.
Da, prinț întunecat din ARULU,
Deschide porțile tărîmului intunecat, ascuns
Și elibereaz-o pe cea pe care o ții captivă.
Ascultați la mine, Maeștri întunecați și Maeștri
Luminați,
Pe numele voastre secrete vă numesc,
Nume pe care le știu și le pot pronunța,
Ascultați-mă și supuneți-va dorinței mele.
Aprins-am apoi cu flacăra cercul din jurul meu și am
89
strigat-O
In planurile-spațiu de dincolo.
Fiica a Luminii întoarce-te din ARULU.
De șapte ori cîte șapte ori trecut-am prin foc.
Mîncare nu am mîncat.
Apă nu am băut.
Te chem din ARULU, din tărîmurile din
EKERSHEGAL,
Te chem, doamnă a Luminii.
Eliberată era acum de MAEȘTRII nopții,
Liberă să trăiască în Lumina Soarelui pămîntean,
Liberă să trăiască ca și copil al Luminii.
Ascultați, copiii mei.
Magia este învățătură și nu e decît Lege.
Nu va temeți de puterea din voi căci ea se supune Legii
Ca și stelele de pe cer.
Să stiți că fără invățătură
Ințelepciunea este magică și nu vine din Lege.
Dar să știți ca prin învățătură
Vă puteți apropia și mai mult de un loc în Soare.
Ascultați, copiii mei și urmați-mi învățătura.
Căutați continuu Lumina.
Străluciți în lumea oamenilor,
Fiți o Lumină ce va străluci printre oameni.
Urmați-mi și insușiți-vă magia mea.
Să știți că toată forța e a voastră dacă doriți asta.
Nu vă temeti de calea ce va duce spre învățătură,
Ci, dimpotrivă, luminați calea întunecată.
Lumina iți aparține, omule, e la îndemîna ta.
Descătușează-te și vei fi liber.
Află că Sufletul tău trăiește în sclavie
Incătușat de temeri care te fac rob.
Deschide ochii și privește măreața LUMINA-SOLARĂ.
Nu te teme căci totul îți aparține.
Teama este precum MAESTRUL întunecatului ARULU
Pentru cel ce nu a înfruntat niciodată teama
întunericului.
Da, să știi că teama are o existență
Creată de cei care sunt sclavii propriilor temeri.
Eliberați-vă din sclavie, copiii mei,
Și pășiți în Lumina glorioasei zile.
Nu vă îndreptați niciodată gîndurile spre întuneric
Și veti deveni cu siguranță UNA cu Lumina.
Omul nu e decît ce crede el ca e,
Un frate al întunericului sau un copil al Luminii.
Pășiți în Lumină, Copiii mei.
Pășiți pe calea ce duce spre Soare.
Ascultă ințelepciunea mea.
Folosește cuvîntul pe care ți l-am incredințat.
Folosește-l și vei găsi cu siguranță putere
Și ințelepciune și Lumina pentru a păși pe cale.
Caută și descoperă cheia pe care ți-am încredințat-o
Și vei fi de-a pururi un Copil al Luminii.
Tăblița XI-Cheia către ce e SUS și JOS
Ascultați și luați aminte, copii ai lui Khem,
La cuvintele pe care vi le incredințez și care văa vor
aduce Lumina.
Să stiți, oamenilor, ca I-am cunoscut pe părinții voștri,
Da, părinții voștri de acum mult timp.
Fără să cunosc moartea am trecut prin toate epocile,
Trăind printre voi incă de la inceputuri.
M-am străduit intotdeauna să va conduc spre Lumina
Marelui Suflet,
Să vă scot din intunericul nopții.
Aflați voi, oameni în mijlocul cărora păsesc,
Că eu, Thoth, dețin toată învățătura
Și toată ințelepciunea cunoscute de oameni din cele mai
vechi timpuri.
Păstrător fost-am al secretelor marelui popor,
Posesorul cheii ce duce spre viață.
V-am crescut, copiii mei, de cînd vă aflați
În intunericul Zilelor de Demult.
Ascultați acum cuvintele mele pline de ințelepciune.
Ascultați mesajul pe care vi-l aduc.
Ascultați cuvintele pe care vi le încredințez, și va veți
ridica din intuneric spre Lumina.
Departe, în trecut, cînd am venit prima dată la voi,
V-am găsit ascunși în peșteri.
Ridicatu-v-am prin puterea și ințelepciunea mea
Pînă cînd ați început să străluciți ca oameni între
oameni.
Da, v-am găsit fără de știință.
Doar cîțiva erați mai presus de animale.
V-am cultivat continuu scînteia conștiinței voastre
Pînă cînd într-un tîrziu ați luminat ca oameni.
Vă voi împărtăși acum învățătura străveche
Ce depășește gîndirea rasei voastre.
Aflați că noi, cei din Marea Rasa
Am deținut și deținem încă cunoștinte mai presus de
cele ale omului.
Ințelepciune pe care am primit-o de la popoarele
născute printre stele,
Ințelepciune și invățătura dincolo de puterea de
ințelegere a omului.
Către noi coborat-au maeștrii înțelepciunii
La fel de indepărtați de noi precum sunt eu de voi.
Ascultați acum ințelepciunea pe care vreau să v-o
împărtășesc.
Folosiți-o și liberi veți fi.
Să știți că în piramida pe care am construit-o
Sunt Cheile ce va vor arăta Calea spre viață.
Da, trageți o linie de la marele chip pe care l-am
construit,
Către vîrful piramidei, construită ca o poartă.
Trageți incă o linie, opusă la același unghi și direcție.
Săpați și veți găsi ce am ascuns.
Acolo veți găsi intrarea subpămînteană
Către secretele ascunse inainte ca voi să deveniți
oameni.
Vă voi spune acum despre misterul ciclurilor care se
deplasează cu mișcări ciudate pentru ce e finit,
căci infinite sunt ele dincolo de ințelegerea omului.
Aflați ca sunt nouă cicluri;
Da, nouă deasupra și paisprezece dedesubt,
Deplasîndu-se în armonie către locul de contopire
Care va exista într-un timp viitor.
Să stiți că Maeștrii Ciclurilor sunt unități de conștiință
Trimise să unească Asta cu Totul.
Au cel mai înalt nivel de conștiința dintre toate
Ciclurile,
Lucrînd în armonie cu Legea.
EI știu că în timp totul va atinge perfecțiunea,
Nemaexistînd nimic deasupra și dedesubt, ci totul va fi
Unu
Intr-un Infinit perfect, o armonie a tuturor în Unicitatea
Totului.
Departe sub scoarța Pămîntului în Sălile din Amenti
stau cei Șapte,
90
Maeștri ai Ciclurilor,
Da, și încă unul, Maestrul de dedesubt.
Să știți totuși că in Infinit nu există nici sus nici jos.
Dar intotdeauna există si va exista Unicitatea Tuturor
Cînd totul va fi incheiat.
Ades am stat înaintea Maeștrilor Totului.
Ades din fîntîna ințelepciunii lor am băut și
Mi-am umplut atît corpul cît și Sufletul cu Lumina lor.
Povestitu-mi-au despre cicluri și despre Legea
Care le oferă ce trebuie pentru a exista.
Da, mi-a vorbit Maestrul Nouă, zicînd:
Thot, măreț ești printre copiii Pămîntului,
Dar există secrete pe care nici tu nu le cunoști.
Știi că ai venit dintr-un spațiu-timp inferior acestuia
Și știi că vei călători către un spațiu-timp superior.
Dar puține știi despre secretele ce se ascund în ele,
Puține știi despre ințelepciunea de dincolo.
Să știi că tu, ca intreg, în această conștiință
Nu ești decît o celulă în proces de dezvoltare.
Conștiința de sub tine se dezvoltă continuu
In sensuri diferite de cele pe care le cunoști.
Da, deși intr-un spațiu-timp inferior ție,
Ea se extinde în direcții ce sunt diferite
De cele ale tale.
Căci trebuie să știi că ea evoluează ca rezultat al
dezvoltării tale
Dar nu în același fel în care te-ai dezvoltat tu.
Evoluția ta trecută și prezenta au produs o cauza și un
efect.
Nici o conștiință nu urmează calea celor dinaintea ei,
Căci astfel totul ar fi doar o repetiție, de prisos.
Fiecare conștiință, în ciclul în care există
Iși urmează propria cale spre țelul suprem.
Fiecare joacă un rol în Planul Cosmosului.
Fiecare joacă un rol către țelul suprem.
Cu cît e mai indepărtat ciclul, cu atît e mai mare
Invățătura lui și capacitatea de a îngloba Legea în tot.
Află că în ciclurile inferioare nouă
Tu te ocupi de părtile mai mici ale Legii
In timp ce noi, cei din ciclul care se intinde la Infinit
Ne străduim să construim o Lege mai măreață.
Fiecare are un rol de jucat în cicluri.
Fiecare trebuie să-și desăvîrșească opera.
Ciclul inferior ție nu ți-e inferior totuși
Ci e format doar pentru o nevoie ce există.
Căci trebuie să știi că fîntîna înțelepciunii
Ce produce ciclurile caută continuu
Să afle noi puteri.
Să știi că învățătura se cîștigă doar prin practică,
Iar ințelepciunea provine doar din invățătura
Și astfel sunt create ciclurile de către Lege.
Sunt unelte cu ajutorul cărora se obține invățătura
Pentru Planul Legii care este Sursa Totului.
Ciclul inferior nu e cu adevărat inferior
Ci doar diferit în spațiu și timp.
Conștiință de acolo lucrează și testează
Lucruri mai mici decît cele ce ești tu.
Si așa cum tu cultivi lucruri mai mărețe,
La fel deasupra ta sunt cei ce cultivă și ei
Ca și tine, alte legi.
Diferența ce există între cicluri rezidă doar
In capacitatea de a lucra cu Legea.
Noi, cei care existăm in cicluri superioare celui al tău,
Suntem cei ce au apărut primii
Din Sursa și care au cîștigat, în trecerea prin Timp-
spatiu, Capacitatea de a folosi Legile Mai Marelui ce
sunt mai presus de înțelegerea omului.
Nimic nu e cu adevărat inferior ție
Ci doar se află într-o operație diferită a Legii.
Privește în sus sau în jos, vei găsi același lucru.
Căci totul nu e decît o parte a Unicității care stă la baza
Sursei Legii.
Conștiința care se află sub ține este o parte a ta
Asa cum și noi suntem o parte din tine.
Tu, ca și copil nu ai avut învățătura pe care
ai acumulat-o crescînd.
Compară ciclurile cu omul in călătoria lui de la naștere
la moarte
Și vei vedea în ciclul inferior ție copilul cu invățătura pe
care o are;
Apoi priveste-te adult, avansînd in invățătura pe măsura
ce timpul trece.
Privește-ne și pe noi, copii ajunși la maturitate
Cu învățătura și ințelepciunea acumulate odată cu
trecerea anilor.
La fel, Thoth, sunt și ciclurile conștiinței,
Copii în diferite momente ale dezvoltării,
Totuși toate provenind de la aceași Sursa, Ințelepciunea,
Și toate la Ințelepciune reintorcîndu-se.
Incetă apoi să-mi vorbească El și se aseză
In liniștea obișnuită Maeștrilor.
Apoi imi vorbi din nou, zicînd:
„Thoth, mult timp am petrecut Noi in Amenti,
Păzind flacăra vieții din Săli.
Afla totuși că suntem parte a Ciclurilor noastre cu
Vederea noastră
Ajungînd la ele și mai departe.
Da, știm că din toate, nimic nu contează cu excepția
evoluției Datorate Sufletului nostru.
Știm că carnea e efemeră.
Lucrurile pe care oamenii le respectă nu înseamnă nimic
pentru noi.
Nu căutam nimic ce are legătura cu corpul
Ci doar cu starea de perfecțiune a Sufletului.
Cînd voi, oamenii, veți învăța ca nimic
In afara evoluției Sufletului nu contează,
Abia atunci veți fi liberi cu adevărat din robie,
Liberi să lucrați în armonie cu Legea.
Află, omule, ca trebuie să țintești spre perfecțiune,
Căci doar așa iți vei atinge scopul.
Deși ar trebui să știi că nimic nu e perfect,
Totuși ar trebui să fie ținta și scopul tău.
Inceta din nou vocea lui Nouă,
Iar cuvintele se scufundară în conștiința mea.
Acum, caut și mai multă ințelepciune
Ca sa pot fi perfect în Lege cu Totul.
Curînd cobor în Sălile din Amenti
Pentru a trăi sub recea floare a vieții.
Tu, cel ce ai primit învățătura, nu mă vei mai vedea.
Totuși trăi-voi de-a pururi in înțelepciunea pe care ți-am
oferit-o.
Tot ceea ce e omul, exista datorită înțelepciunii lui.
Tot ceea ce va fi omul, e rezultatul cauzei lui.
Ascultă-mi acum vocea și devino mai măreț decît omul
obișnuit.
Ridică-ți ochii, lasă Lumina să-ți inunde ființa,
Fii de-a pururi un Copil al Luminii.
Doar prin strădanii vei evolua către Planul unde Lumina
e Totul.
Fii maestrul tuturor celor ce te înconjoara.
91
Nu te lasă niciodată condus de efectele vieții tale.
Crează apoi cauze și mai perfecte
Iar în timp vei deveni un Soare al Luminii.
Liber, lasă-ți sufletul să se înalte de-a pururi,
Eliberat din robia și lanțurile nopții.
Ridică-ți ochii spre Soarele de pe cerul-spațiu.
Permite-i să fie un simbol al vieții.
Amintește-ți ca ești Lumina Măreață, perfect în sfera ta
proprie,
Unde ești liber.
Nu căuta niciodată înspre întuneric.
Ridică-ți ochii spre spațiul de deasupra.
Liberă lasă-ți flacăra să ardă și vei fi un
Copil al Luminii.
Tăblița XII-Legea Cauzei și a Efectului și Cheia
Profeției
Ascultă, omule, cuvintele ințelepciunii mele,
Ascultă vocea lui Thoth, atlantul.
Stăpînit-am Legea spațiului și timpului.
Cunoștințe am acumulat despre timpul viitor.
Astfel știu că omul în mișcarea lui prin spațiu-timp
Va fi de-a pururi Una cu Totul.
Să știi, omule, că viitorul e ca o carte deschisă
Pentru cel ce știe să citească.
Fiecare efect va aduce cu sine și cauza lui
Căci fiecare efect provine din cauza primordială.
Află că viitorul nu e fix sau stabil
Ci variază pe măsura ce cauza produce efectul.
Cercetează cauza pe care o creezi,
Și vei descoperi cu siguranță că totul e efect.
Așa că omule, fii sigur că efectele pe care le produci
Sunt întotdeauna cauzele unor efecte și mai perfecte.
Află că viitorul nu e fix ci că el urmează
Voința omului pe măsura ce acesta se mișcă
Prin mișcările spațiului-timp către telul unde începe un
timp nou.
Omul poate citi viitorul doar prin intermediul cauzelor
care produc efecte.
Caută în interiorul a ceea ce a produs cauza
Și vei descoperi cu siguranță efectele.
Asculta, omule, cînd iți vorbesc despre viitor,
Despre efectul ce urmează cauza.
Să știi ca omul în călătoria lui spre lumina
Caută de-a pururi să se elibereze din noaptea ce-l
inconjoară,
Precum umbrele ce înconjoara stelele pe cer și,
La fel ca și stelele de pe cerul-spațiu, si el
Va străluci din umbra nopții.
Destinul său il va conduce mereu spre inainte
Pînă va deveni Una cu Lumina.
Da, deși calea pe care o are de străbătut se afla în
mijlocul umbrelor,
Inaintea lui străluce de-a pururi Marea Lumină.
Chiar dacă intunecat îi va fi drumul va înfrînge
Umbrele ce zboară în jurul lui precum noaptea.
Departe in viitor, văd omul ca născut din Lumina,
Eliberat de întunericul ce înrobește Sufletul,
Trăind în Lumina fără lanțurile intunericului
Care să acopere Lumina care e de fapt Lumina
Sufletului său.
Află, omule, ca înainte de a realiza acest lucru
Multe umbre ale întunericului vor cădea asupra
Luminii tale
Incercînd să stingă Lumina Sufletului care se zbate sa
fie liberă.
Măreață e lupta dintre Lumina și intuneric,
Veche de epoci și totuși nouă intotdeauna.
Totusi, într-un timp departe în viitor
Lumina va fi Totul iar întunericul va fi invins.
Ascultă, omule, cuvintele mele pline de ințelepciune.
Pregătește-te iar Lumina ta nu va fi umbrită.
Omul s-a ridicat și a decăzut la fel
Cum noile valuri de conștiința curg dinspre marele
Abis de sub noi spre Soarele țelului sau.
Voi, copii mei, v-ați ridicat de unde va aflați,
Adică cu puțin deasupra animalelor,
Iar acum sunteți cei mai măreți dintre oameni.
Totuși inaintea voastră au fost alții mai măreți decît voi.
Și, la fel cum alții, inaintea voastră au decăzut,
Și voi veți ajunge la un sfîrșit.
Iar peste tărîmul unde locuiți acum,
Barbarii vor veni, iar Lumina se va ridica.
Uitată va fi ințelepciunea-străveche,
Dar va trăi totuși ascunsă oamenilor.
Da, pe pămîntul pe care îl numiți Khem, rase vor apărea
și vor dispărea.
Uitați veți fi de copiii omului.
Voi vă veți fi mutat îtr-un spațiu-stelar dincolo de voi
Lasînd in urma acest loc în care ați locuit.
Sufletul omului se mișca mereu spre înainte,
Nefiind legat de nici o stea.
Ci indreptîndu-se de-a pururi spre mărețul țel
Unde se va contopi cu Lumina Totului.
Să știți că veși merge mereu înainte,
Impinși de Legea cauzei și a efectului
Pînă cînd, in cele din urmă, ambele vor deveni Unu.
Da, omule, după ce vei fi dispărut,
Vor veni alții în locul unde ai trăit tu.
Invățătura și ințelepciunea vor fi uitate cu totul
Și doar amintirea Zeilor va supraviețui.
Așa cum eu sunt pentru voi un Zeu datorită invățăturii
mele,
La fel și voi veti fi Zeii viitorului
Datorită invataturii voastre care va fi cu mult deasupra
Celei pe care o vor avea ei.
Aflați totuși că în toate epocile
Omul va avea acces la Lege oricînd dorește.
Epocile viitoare vor fi martorele reînvierii ințelepciunii
Pentru cei care vor moșteni locul tău pe aceasta stea.
Ei, la rîndul lor, vor căpăta înțelepciune
Si vor invăța să alunge intunericul cu ajutorul Luminii.
Mult vor trebui să se zbată totuși de-a lungul epocilor
Pentru a se bucura de libertatea Luminii.
Apoi asupra omului se va abate marele război
Ce va cutremura Pămîntul și il va îndepărta de la
drumul său.
Da, iar apoi Frații Intunecați
Vor incepe războiul dintre Lumina și intuneric.
Cînd omul va fi cucerit din nou oceanul
Si va zbura în aer cu aripi asemeni păsărilor;
Cînd va fi invățat să strunească fulgerul,
Atunci va începe timpul războiului.
Mare va fi bătălia, mare războiul dintre intuneric și
Lumina.
Nații se vor ridica împotriva națiilor
Folosind forțele intunericului ca să distrugă Pămîntul.
Arme puternice vor nimici pămîntenii
Pînă cînd jumătate din popoare vor dispărea.
92
Atunci vor veni fiii Dimineții și vor decreta pentru
copiii oamenilor:
Oameni, incetați lupta impotriva fraților voștri.
Doar așa veți putea ajunge la Lumina.
Incetați cu neîncrederea, frații noștri,
Si urmați calea știind că e cea dreaptă.
Atunci oamenii vor înceta lupta, frate contra frate și tată
contra fiu.
Atunci se va ridica străvechea casă a poporului meu
Din locul ei, de sub undele întunecate ale oceanului.
Din acel moment va începe Epoca Luminii
Iar toți oamenii vor căuta Lumina țelului.
Atunci Frații Luminii vor conduce oamenii.
Alungat fi-va întunericul nopții.
Da, copiii omului vor înainta spre marele țel.
Copii ai Luminii vor deveni.
Flacăra flăcării vor fi de-a pururi Sufletele lor.
Invățătura și înțelepciunea vor fi ale omului
In marea epocă căci el se va apropia de flacăra
nemuritoare,
Sursa întregii ințelepciuni,
Locul începutului care e Una cu sfîrșitul tuturor
lucrurilor.
Da, într-un timp nenăscut incă,
Toate vor deveni Una și Una va fi Totul.
Omul, o flacăra perfectă a acestui Cosmos,
Va ajunge într-un loc printre stele.
Da, va pleca chiar din acest spațiu-timp
In altul aflat dincolo de stele.
Indelung m-ați ascultat, Copiii mei,
Indelung ați ascultat ințelepciunea lui Thoth.
Acum plec dintre voi spre intuneric.
Acum mă indrept spre Sălile din Amenti,
Ca să locuiesc acolo in viitor cînd Lumina
Va veni din nou la oameni.
Să stiți totuși ca spiritul meu va fi de-a pururi cu voi,
Călăuzindu-va pașii pe calea Luminii.
Păstrați cu grija secretele pe care vi le incredințez
Iar spiritul meu va vă pazi cu siguranța de-a lungul
vieții voastre.
Priviți tot timpul calea ce duce spre ințelepciune.
Păstrați Lumina drept țel de-a pururi.
Nu va inlănțuiți Sufletul în robia întunericului;
Lăsați-l să zboare liber spre stele.
Acum vă las pentru a merge să locuiesc în Amenti.
Fiți copiii mei in aceasta viața și in următoarea.
Va veni timpul cînd și voi nu veți mai cunoaște
moartea,
Trăind de-a pururi ca o Lumina între oameni.
Păziți intrarea în Sălile din Amenti.
Păziți secretele pe care le-am ascuns printre voi.
Nu lăsați ințelepciunea să ajungă la barbari.
Secretă să o păstrați pentru cei ce caută Lumina.
Acum plec.
Primiți binecuvîntarea mea.
Urmați-mi calea si veti urma Lumina.
Armonizați-vă Sufletul cu Marea Esență.
Conștiința voastra să fie Una cu Marea Lumina.
Chemați-mă atunci cînd aveți cu adevărat nevoie de
mine.
Rostiți-mi numele de trei ori la rînd:
Chequetet, Arelich, Volmalites.
Tăblița XIII-Cheia Vieții și a Morții
Ascultă, omule, ințelepciunea.
Ascultă Cuvîntul care te va umple de Viața.
Ascultă Cuvîntul care va alunga intunericul.
Ascultă vocea care vă alungă noaptea.
Secrete și ințelepciune am oferit copiilor mei;
Invățătura și putere venite din vechime.
Nu știi ca totul se va deschide
Cînd vei descoperi unicitatea tuturor lucrurilor?
Una vei deveni cu Maeștrii Secretelor,
Cuceritori ai Morții și Maeștri ai Vieții.
Da, vei afla despre floarea din Amenti
Despre floarea vieții ce strălucește în Săli.
In Spirit vei ajunge în Sălile din Amenti
Si vei aduce inapoi ințelepciunea ce trăieste în Lumina.
Să știi că poartă spre putere e secretă.
Să știi ca poarta spre viața trece prin moarte.
Da, prin moarte dar nu așa cum știi tu moartea
Ci o moarte care e viața și care e foc și Lumina.
Dorești să cunoști secretul adînc ascuns?
Privește în sufletul tău unde se află invățătura.
Afla că în tine e ascuns secretul, Sursa vieții și a morții.
Ascultă omule, în timp ce-ți împărtășesc secretul,
In timp ce îți revelez secretul celor vechi.
Adînc in inima Pămîntului se află floarea, Sursa
Spiritului
Care ține totul în forma proprie.
Află că Pămîntul e viu așa cum tu ești viu în propria-ți
forma formată.
Floarea Vieții este precum propriul tău foc al Spiritului
Și curge prin Pămînt
Așa precum al tău curge prin forma ta;
Dăruind viața Pămîntului și copiilor lui,
Reînnoind Spiritul din forma în forma.
Acesta este Spiritul care este forma corpului tău,
Modelîndu-se în propria lui forma.
Afla, omule, că forma ta e duală,
Echilibrată în polaritate deși formată în propria formă.
Află că atunci cînd Moartea se apropie cu repeziciune
de tine,
Acest lucru se intîmplă doar pentru că echilibrul tău este
zdruncinat.
Se intîmplă doar pentru că un pol s-a pierdut.
Să știi că secretul vieții din Amenti
Este secretul refacerii echilibrului polilor.
Tot ceea ce există are formă
Și trăiește datorită Spiritului vieții din poli.
Nu înțelegi că în sufletul Pămîntului se afla echilibrul
Tuturor lucrurilor care există
Și au ființă pe suprafața lui?
Sursa Spiritului tău este atrasă din centrul pămîntului
Căci in forma pe care o ai tu ești una cu Pămîntul.
Cînd vei fi invățat să-ți păstrezi echilibrul propriu
Atunci vei atrage echilibrul Pămîntului.
Vei exista atunci în același timp cu Pămîntul,
Schimbîndu-ți forma doar cînd se va schimba și
Pămîntul.
Nu vei mai cunoaște moartea ci vei fi una cu aceasta
planeta,
Păstrîndu-ți forma pînă totul va dispărea.
Ascultă, omule, secretul pe care ți-l incredințez
Astfel incît nici tu să nu mai cunoști schimbarea.
Asază-te o ora în fiecare zi cu capul
Orientat spre locul unde se află polul pozitiv (nord).
In fiecare zi timp de o oră capul tău
Trebuie să fie indreptat spre polul negativ (sud).
93
In timp ce capul e îndreptat spre nord
Păstrează-ți mintea între piept și cap.
Iar cînd capul este îndreptat spre sud,
Păstrează-ti gîndurile între piept și picioare.
Păstrează-te în echilibru odată la șapte zile
Iar echilibrul tău va fi mai puternic ca oricînd.
Da, dacă esti bătrîn, corpul tău se va simți revigorat
Iar puterea ta va deveni ca cea a unui tînăr.
Acesta este secretul știut de Maeștri prin care țin la
distanța Moartea.
Nu uita să urmezi calea pe care ți-am arătat-o,
Căci atunci cînd vei fi trecut de 100 de ani
Neglijînd-o, vei atrage Moartea.
Ascultă-mi cuvintele și urmează calea.
Păstrează-ti echilibrul și trăiește în viață.
Ascultă-mi vocea, omule.
Ascultă ințelepciunea care te ferește de Moarte.
Cînd la sfîrșitul sarcinii incredințate
Vei dori să pleci din această viață,
Treci în planul unde Sorii Dimineții
Trăiesc și ființează ca și Copii ai Luminii.
Treci fără durere și fără regrete în planul unde există
Lumina eternă.
Mai intîi intinde-te cu capul spre est.
Asază-ți mîinile suprapuse peste
Sursa vieții tale (plexul solar).
Așaza-ți conștiința în centrul vieții.
Răsucește-o și desparte-o spre nord și spre sud.
Trimite jumătate spre nord.
Iar cealaltă jumătate spre sud.
Desfă-te din strînsoarea ființei tale
Iar din forma ta scînteia argintie iși va lua zborul
In sus spre Soarele dimineții,
Pentru a se uni cu Lumina de unde a izvorît.
Acolo va străluci pînă cînd dorința se va crea.
Apoi se va intoarce într-un loc și într-o formă.
Află omule că astfel trec mările Suflete după voia lor,
Dintr-o viața în alta.
La fel se intîmplă și cu Avatarul
Care moare atunci cînd dorește și trăiește atunci cînd
dorește.
Ascultă omule și soarbe din înțelepciunea mea.
Invață secretul care e Stăpînul Timpului.
Invață cum cei pe care îi numești Maeștri
Sunt capabili să-ți amintească viețile trecute.
Măreț e secretul dar totuși ușor de stăpînit,
Dîndu-ți astfel posibilitatea de a stăpîni timpul.
Cînd moartea se va apropia de tine nu te teme,
Amintește-ti că ești stăpînul Morții.
Relaxează-ți corpul, elimina orice tensiune.
Asază-ți in inima flacăra Sufletului tău.
Repede apoi îndreaptă-l spre reședința triunghiului.
Așteaptă un moment apoi îndreaptă-te spre țel.
Acesta, țelul tău, este locul dintre sprîncene,
Locul unde memoria vieții trebuie să fie păstrată.
Păstrează aici flacăra, în lăcașul creierului
Pînă cînd degetele morții iți vor cuprinde Sufletul.
Astfel cînd te vei petrece din viața,
Amintirile din acea viața vor trece și ele.
Atunci trecutul va fi una cu prezentul.
Astfel toate amintirile vor putea fi păstrate.
Vei fi liber de orice regres.
Lucrurile din trecut vor trăi și în prezent.
Tăblița XIV -Suplimentar

Ia aminte omule la profunda înțelepciune ascunsă,
Pierdută pentru oameni înca in timpul Locuitorilor,
Pierdută și uitată de oamenii acestei epoci.
Află că acest Pămînt nu e decît un portal,
Păzit de puteri necunoscute omului.
Maeștrii Intunericului ascund intrarea ce duce spre
tărîmul Paradisului.
Află că drumul spre sfera din Arulu
E presărat cu bariere ce se deschid doar celor născuți
din Lumină.
Pe Pămînt, eu sunt păstrătorul cheilor
Ce deschid porțile către Tărîmul Sacru.
Prin puterile ce sunt mai presus de mine,
Hotărăsc să las aceste chei lumii omului.
Inainte să plec, vă ofer Secretele prin care
Vă puteți elibera din sclavia intunericului,
Prin care puteți scapă din încătușarea cărnii ce v-a legat,
Și prin care puteti să vă ridicați din întuneric spre
Lumină.
Află că sufletul trebuie să fie curățat de tot ce e
întunecat
Inainte de a putea intra pe porțile ce duc spre Lumina.
Astfel, vă las toate Secretele
Pentru ca ele să poată fi oricînd descoperite.
Da, deși omul poate cădea în intuneric,
Lumina va străluci de-a pururi ca o călăuza.
Ascunsă în întuneric, învăluită în simboluri,
Calea spre portal va fi intotdeauna descoperită.
In viitor, omul va refuza să accepte aceste secrete
Dar cel ce va căuta va găsi intotdeauna calea.
Ascultați cum va dezvălui Secretul,
Ascultați simbolurile Secretului pe care vi le-am
încredințat.
Faceți din el o religie căci doar astfel esența lui va
dăinui.
Există două zone între aceasta viață și Suprema Viață,
Prin care călătoresc Sufletele care pleacă de pe acest
Pămînt;
Duat, căminul puterilor iluziei;
Sekhet Hetspet, Căminul Zeilor.
Osiris, simbolul păzitorului portalului,
Cel care întoarce din drum sufletele celor nedemni.
Dincolo se întinde sfera puterilor născute din paradis,
Arulu, tărîmul unde au ajuns Ințelepții.
Acolo, cînd îmi voi încheia menirea printre oameni,
Voi merge să mă alatur Ințelepților din străvechiul meu
cămin.
Șapte sunt la număr casele celor Atotputernici;
Trei pazesc porțile fiecărei case din intuneric;
Cincisprezece sunt căile ce duc spre Duat.
Doisprezece sunt căminele Maeștrilor Iluziei,
Indreptate în patru direcții, fiecare diferită.
Patruzeci și două sunt marile puteri,
Care judecă Moartea ce caută poarta.
Patru sunt Fiii lui Horus,
Doi sunt paznicii Estului și Vestului lui Isis,
Mama care își apără copiii,
Regina lunii, reflectînd Soarele.
Ba este esența care trăiește de-a pururi.
Ka este Umbra pe care omul o cunoaște drept viață.
Ba nu apare pînă cînd Ka nu se încarnează.
Acestea sunt secretele ce trebuie păstrate de-a lungul
epocilor.
Sunt chei către viață și Moarte.
94
Ascultați acum secretul secretelor:
Aflați de cercul fără de început și fără de sfîrșit,
Forma Celui ce e Una și în acelasi timp se află în toate.
Ascultați-l, faceți ce va spune și astfel veți merge
Pe aceeași cale pe care merg și eu.
Secret în Secret, și totuși fără de secret
Pentru cel născut din Lumină,
Secretul tuturor lucrurilor vi-l voi dezvălui acum.
Voi infățișa un secret pentru inițiat
Dar ușa înțelegerii lui va fi complet închisă pentru
profan.
Trei este secretul și vine din marele unu.
Ascultați iar Lumina vă va scalda.
In preistorie, existau trei unități.
In afara lor, nimic nu există.
Acestea reprezinta echilibrul, sursa creației:
Un Dumnezeu, un Adevar, un punct al libertății.
Cele trei provin din ceea ce formează echilibrul:
Toată viața, toată bunătatea, toată puterea.
Trei sunt calitățile lui Dumnezeu în căminul lui de
Lumină:
Putere infinită, Ințelepciune Infinită, Iubire Infinită.
Trei sunt puterile date Maeștrilor:
De a transforma răul, de a susține bunătatea,
De a foloși discernămîntul.
Trei lucruri trebuie să facă oricînd Dumnezeu:
Să-și manifeste puterea, ințelepciunea și iubirea.
Trei sunt puterile ce crează toate lucrurile:
Iubire Divină ce conține învățătura perfectă,
Ințelepciune Divină ce cunoaște toate mijloacele
posibile,
Putere Divina deținută prin voința unită a Iubirii și
Ințelepciunii Divine.
Trei sunt stările existenței:
Starea Luminii unde nu se află decît Dumnezeu,
Si doar Dumnezeu poate să o traverseze;
Starea de Haos în care toate lucrurile apar prin excelență
din moarte;
Starea de Conștiință în care toate lucrurile izvorăsc din
viață.
Toate lucrurile ce au viață se afla în trei stadii de
existență:
Haos sau moarte, libertate în omenie și fericire
Paradisiacă.
Trei nevoi controlează toate lucrurile:
Inceputul în Marea Profunzime, starea de haos,
desăvîrșire cerească.
Trei sunt căile sufletului:
Om, Libertate, Lumina.
Trei sunt obstacolele:
Lipsa strădaniei pentru a obține invățătura;
Non atașamentul fața de Dumnezeu;
Atașamentul față de rău.
Și în om se manifestă trei.
Trei sunt Regii puterilor din interior.
Trei sunt camerele secretelor,
Găsite și totusi nedescoperite în corpul omului.
Ascultă acum despre cel ce s-a eliberat,
Liber e din strînsoarea vieții să meargă spre Lumină.
Cunoscînd izvorul primordial, lumi i se vor deschide.
Da, nici măcar Porțile din Arulu nu-i vor fi inchise.
Ai grijă însă, omule, ce vrei să intri în Paradis.
Dacă vei fi nedemn de acest lucru ar fi mai bine să cazi
în foc.
Află că cei curați trec prin flacăra pură.
La fiecare rotație a cerurilor ei se îmbăiază în fîntînile
Luminii.
Ascultă omule acest secret:
Cu mult timp în urmă, am locuit în Vechea Atlantida.
Acolo în Templu, am sorbit din Ințelepciune,
Ce curgea ca dintr-o fîntîna de Lumină.
Locuitorul mi-a oferit cheia pentru a accede la Lumina
din Marea lume.
Am stat in fața Celui Sfînt ce ședea în mijlocul florii de
foc.
Ascuns era de fulgere întunecate,
Căci altfel Sufletul meu ar fi fost spulberat de Glorie.
De la picioarele Tronului său precum diamantul
Se rostogoleau patru rîuri de foc din scăunelul pentru
picioare,
Se rostogoleau prin canalele norilor spre lumea Omului.
Plin era locul cu Spirite Cerești.
Minune a minunilor era palatul Instelat.
Deasupra cerului, precum un curcubeu de Foc si Raze
de Lumină,
Erau formate spiritele.
Cîntau gloriile Celui sfînt.
Apoi din mijlocul Focului se auzi o voce:
Privește Gloria Cauzei primordiale.
Am privit acea Lumina, ce era mai presus de orice
întuneric,
Reflectată în propria-mi ființa.
Am ajuns, așa cum se cuvenea, la Dumnezeul
Dumnezeilor,
Spiritul-Soare, Suveranul sferelor Soarelui.
Exista unul, chiar Primul,
Ce nu are început,
Ce nu are sfîrșit;
Care a creat toate lucrurile,
Care guvernează totul,
Care e bun,
Care e drept,
Care iluminează,
Care sprijină.
Atunci dinspre tron, apăru o mare stralucire,
Inconjurîndu-mi și ridicîndu-mi sufletul prin puterea ei.
Cu repeziciune m-am mișcat apoi prin spațiile Cerești,
Mi s-a arătat secretul secretelor,
Mi s-a arătat inima Secretă a cosmosului.
Fost-am purtat spre tărîmul din Arulu,
Ajungînd in fața Maeștrilor din Căminele lor.
Deschis-au ei Ușa pentru ca eu
Să pot arunca o privire la haosul primordial.
S-a-nfiorat sufletul meu la vederea ororii,
Și s-a intors din oceanul de intuneric.
Apoi am ințeles menirea barierelor,
Am ințeles existența Maeștrilor din Arulu.
Doar ei cu echilibrul lor Infinit puteau sta în calea
haosului.
Doar ei puteau păzi creația lui Dumnezeu.
Apoi trecut-am de cercul celor opt.
Văzut-am toate sufletele care au învins intunericul.
Am văzut splendoarea Luminii în care locuiau.
Tînjit-am să am și eu un loc în acel cerc
Dar tînjit-am si după calea pe care am ales-o,
Atunci cînd am ajuns în Sălile din Amenti și mi-am ales
menirea.
Trecut-am apoi din Sălile din Arulu
Spre spațiul pămîntesc unde se află corpul meu.
M-am ridicat din pămîntul in care mă odihneam.
95
Am stat în fața Locuitorului.
Am confirmat că voi renunța la Dreptul meu
Pînă cînd imi voi încheia sarcina pe Pămînt,
Pînă cînd Epoca intunericului va fi de domeniul
trecutului.
Ascultă omule, cuvintele pe care ți le încredințez.
În ele vei descoperi Esența Vieții.
Înainte de a mă intoarce în Sălile din Amenti, trebuie să
te învăț Secretul secretelor
Cum și tu te poți ridica spre Lumină.
Păstrează-le și păzește-le,
Ascunde-le în simboluri,
Astfel incît profanul să rîdă și să renunțe.
In orice zonă, dă forma secretelor.
Fă calea să fie dificil de parcurs.
Astfel cei slabi și nehotărîți vor fi respinși.
Astfel secretele vor fi ascunse și păzite,
Păstrate pînă cînd roata se va întoarce.
Prin epoci intunecate, așteptînd și veghind,
Spiritul meu va rămîne în tărîmul ascuns.
Cînd cineva va trece toate incercările din exterior,
Cheamă-mă cu ajutorul cheii pe care o deții.
Atunci eu, Inițiatorul, voi răspunde,
Si voi veni din Sălile Zeilor din Amenti.
Atunci il voi primi pe cel inițiat
Si îi voi dezvălui cuvinte pline de putere.
Ascultă și ia aminte la ce-ți spun:
Să nu-mi aduci pe nimeni lipsit de ințelepciune,
Cu inima impură sau care nu are un scop bine definit.
Altfel iți voi lua inapoi puterea
De a mă chema din locul unde mă odihnesc.
Acum mergi și cheamă-ți frații
Ca să pot astfel impărtăși
Ințelepciunea care să-ți lumineze Calea
cînd eu nu voi mai fi aici.
Vino in camera de sub templul meu.
Nu mînca timp de trei zile.
Acolo îți voi oferi esența ințelepciunii
Astfel incît cu putere sa strălucești între oameni.
Acolo iți voi împărtăși secretele astfel încît
Si tu să te ridici către Ceruri
Om-Zeu in Adevăr ca și în esența să fii.
Pleacă acum și lasă-mă să-i chem pe cei pe care
Ii știi dar totuși nu îi cunoști.
Tăblița XV -Secretul Secretelor
Adunați-vă acum, copiii mei,
Și ascultați Secretul Secretelor
Care vă va da puterea de a descoperi omul-Zeu din voi
Care vă va oferi calea spre viața Veșnică.
Deschis vorbi-voi despre Secretele Dezvăluite.
Nu vă voi oferi vorbe cu mai multe înțelesuri.
Ascultați cu atenție acum, copiii mei.
Ascultați și urmați cuvintele pe care vi le ofer.
Mai întîi voi vorbi despre lanțurile întunericului
Care vă leagă de sfera Pămîntului.
Intunericul și lumina sunt de același fel, diferă doar în
aparență.
Căci amîndoua provin din sursa primordială.
Intunericul înseamnă dezordine.
Lumina înseamnă Ordine.
Intunericul transformat e lumina Luminii.
Acesta este, copiii mei, scopul vostru ca ființe:
Transformarea întunericului in lumina.
Ascultați acum secretele naturii,
Relațiile pe care le stabilește viața cu Pămîntul unde
locuiește.
Aflați că în stare normală sunteti tripartiți,
Fizic, astral și mental la un loc.
Trei sunt calitățile fiecărei stări;
Noua cu totul, precum sus așa și jos.
In partea fizică sunt aceste canale,
Sîngele care se mișca sub forma de vîrtej,
Obligînd inima să bată continuu.
Magnetismul care se deplasează prin nervi
Poarta energiile către toate celulele și țesuturile.
Akasa ce curge prin canale,
Subtilă dar totuși fizică, completează canalele.
Fiecare din cele trei stări este în acord cu celelalte
Fiecare în parte influențînd viața corpului.
Ele formează cadrul scheletal prin care curge eterul
subtil.
A le stăpîni înseamna să deții Secretul Vieții din corp.
Corp care poate fi părăsit doar prin voința deținătorului
Atunci cînd scopul său în viață a fost atins.
Trei sunt stările Astralului,
Mijlocitor între sus și jos;
Nu ține de fizic, nu ține de Spiritual,
Dar capabil să se deplaseze în sus și în jos.
Trei sunt stările Minții,
Purtătoare a Voinței Celui Măreț.
Judecător al Cauzei și Efectului in viața ta.
Astfel este alcătuită ființa tripartită
Condusă de sus de către puterea lui patru.
Deasupra și dincolo de starea tripartită a omului
Se află tărîmul Sinelui Spiritual.
Patru sunt stările lui
Strălucind în fiecare plan de existență,
Dar treisprezece cu totul,
Numărul mistic.
Pe baza calităților omului sunt Frații:
Fiecare dirijează dezvoltarea ființei,
Fiecare e un canal al Celui Măreț.
Pe Pămînt omul este sclav,
Legat de spațiul și timpul planului pămîntesc.
Inconjurînd fiecare planetă, o unda vibratorie,
Il leaga de planul sau de existență.
Cu toate acestea în interiorul său se află cheia
eliberării,
In el poate fi descoperită libertatea.
După ce ți-ai eliberat sinele din corp,
Ridica-te spre cele mai îndepărtate margini ale planului
tău pămîntesc.
Rostește cuvîntul Dor-E-Lil-La.
Apoi, pentru o vreme, Lumina ta va fi ridicată,
liber vei fi ca să treci de barierele spațiului.
Timp de jumătate de soare (6 ore),
Liber vei putea trece de barierele planului pămîntesc,
Vei putea vedea și afla pe cei ce se afla dincolo de tine.
Intr-adevăr spre lumi superioare vei putea trece.
Descoperă-ți propriile posibilități de dezvoltare,
Află toate viețile viitoare ale Sufletului pe Pămînt.
Incătușat esti în corpul tău dar prin putere poți fi liber.
Acesta este Secretul prin care sclavia
Va fi înlocuită de libertatea ta.
Liniștește-ți mintea,
Relaxează-ți corpul:
Conștientizează doar eliberarea din carne.
Centrează-ți ființa către scopul spre care tînjești.
96
Gîndește tot timpul că vei fi liber.
Gîndește acest cuvînt La-Um-I-L-Ganoover
Și permite-i să-ți răsune în minte.
Lasă-te purtat de sunet spre locul unde tînjești să
ajungi.
Eliberează-te din încătușarea cărnii după propria
voință.
Ascultați cel mai mare dintre secrete:
Cum puteti intra în Sălile din Amenti,
In locul unde sunt cei nemuritori,
Așa cum am făcut și eu, și să stați în față Maeștrilor.
Intindeți-va corpul la orizontală,
Calmați-vă mintea astfel incît nici un gînd să nu vă
deranjeze.
Puri trebuie să fiți in minte
Cît și în scop căci altfel veți da greș.
Aduceți in minte imaginea Sălilor din Amenti
Așa cum am descris-o in Tăblițele mele.
Doriți-vă din tot sufletul să fiți acolo.
Vizualizați-vă stînd in fața Maeștrilor.
Pronuntați, mental, următoarele cuvinte pline de putere:
Mekut-El-Shab-El Hale-Sur-Ben-El-Zabrut Zin-Efrim-
Quar-El.
Relaxați-vă mintea si corpul,
Apoi fiți siguri ca sufletul vostru va fi chemat.
Acum vă voi da Cheia spre Shamballa,
Locul unde Frații mei locuiesc în întuneric:
Dar un intuneric plin cu Lumina Soarelui,
Intunericul Pămîntului dar Lumină a Spiritului,
Călăuze pentru voi după ce eu voi pleca.
Așezați-va corpul așa cum v-am învățat.
Indreptați-vă spre barierele locului ascuns și îndepărtat.
Stați în fața porților și a paznicilor lor.
Ridicați barierele pronunțînd aceste cuvinte:
Eu sunt Lumina.
Intuneric nu e deloc în mine,
Eliberat sunt din sclavia nopții.
Deschideți-mi calea celor Doisprezece și Unu,
Ca să pot trece către tărîmul ințelepciunii.
Iar cînd vă vor refuza, căci cu siguranță vă vor refuza,
Porunciți-le să vă deschidă calea rostind cuvintele:
Eu sunt Lumina. Pentru mine nu exista bariere.
Deschideți, vă poruncesc, prin Secretul Secretelor
Edom-El-Ahim-Sabbert-Zur Adom.
Atunci, dacă ale voastre cuvinte au fost numai și numai
Adevărul,
Barierele vor cădea in fața voastră.
Acum vă las, copiii mei.
In jos, și totuși în sus, spre Sălile din Amenti voi
merge.
Străduiți-vă să găsiți calea către mine, copiii mei
Și cu adevărat frații mei veți deveni.
Astfel îmi închei scrierile.
Chei fie ele pentru cei ce vor veni după mine.
Dar doar pentru cei ce caută înțelepciunea mea,
Căci doar pentru aceștia mi-s Cheia și Calea.
COMENTARIU: TABLA DE SMARALD
Hermes English Original © Rawn Clark romanian
translation © Marius Nica 2007
Prolog Tabla de Smarald a lui Hermes (Tabula
Smaragdina) este fundaţia gîndirii şi practicii alchimice
vestice, aşa cum o ştim azi. Esenţial, alchimia este
aplicarea practică a filosofiei hermetice, contrar
percepţiei comune care vede alchimia doar ca pe o
simplă poftă de aur. În comentariul meu voi examina
Tabla de Smarald ca pe o mărturie a filosofiei alchimice
şi hermetice. Originea exactă a Tablei de Smarald este
învăluită în mister. Părerile diferă mult, de la teoria
scolastică a datării în perioada timpurie a alchimiei
arabe, pînă la fantezia speculativă a unei origini
atlantice. Documentul original nu a supravieţuit, şi am
rămas doar cu traduceri ale lui. De fapt, sunt disponibile
mai multe traduceri diferite ale Tablei de Smarald, şi am
ales să folosesc traducerea latină de secol XII a lui
Steele şi Singer (1928 p. 492). Însă, în decursul
comentariului meu am făcut referire constant la
biblioteca mea de traduceri (14 în total), deoarece
fiecare diferenţă în modul de exprimare produce o
interpretare puţin diferită. Am încercat să îmbin
înţelesul acestora, în comentariul meu asupra versiunii
amintite mai sus. În ultimii 200 de ani, au fost
descoperite mai multe traduceri arabice, ele traducîndu-
se de altfel în engleză. Una dintre aceste traduceri
conţine versuri care susţin că Tabla de Smarald este
testamentul unei persoane numite „Balinas”, care intră
într-o peşteră şi îl vede pe Hermes stînd acolo şi ţinînd o
tablă de „smarald” (ceea ce înseamnă o „piatră verde”,
şi nu necesar că ea era de fapt un smarald) pe care
stăteau scrise anumite cuvinte în limba siriană veche.
Balinas a părăsit peştera şi a apoi a scris (sau a transmis
oral) ceea ce a văzut scris pe tabla lui Hermes.
Indiferent dacă sunt fidele istoric sau nu, aceste versuri
prefaţează Tabla de Smarald cu o imagine mitologică
valoroasă: căutarea interioară pentru înţeles. Tabla de
Smarald a lui Hermes 1. Adevărat, fără falsitate, sigur,
foarte sigur. 2. Ceea ce este deasupra este ca şi ceea ce
este dedesubt, şi ceea ce este dedesubt, este ca şi ceea ce
este deasupra. Spre a înfăptui miracolul lucrului unitar.
3. Şi aşa cum toate lucrurile au fost făcute din
contemplarea unicului, la fel toate lucrurile s-au născut
din lucrul unitar (prin) adaptare. 4. Tată îi este soarele,
mamă îi este luna 5. Vîntul l-a purtat în pîntecul său,
sînul pămîntului l-a hrănit. 6. Este tatăl tuturor
operaţiilor minunate din lume. 7. Puterea sa este
completă dacă este întoarsă către pămînt, va separa
pămîntul de foc, subtilul de grosier. 8. Cu mare
aptitudine (înţelepciune) el urcă de la pămînt la cer.
Coboară din nou la pămînt, şi recapătă puterea de
deasupra şi de dedesubt. 9. Astfel vei primi gloria
specificităţii lumii. Toată obscuritatea va fugi de la tine
10. Este cea mai puternică tărie a oricărei forţe,
deoarece ea învinge toate lucrurile subtile, şi pătrunde
toate lucrurile solide. 11. Aşa a fost creată lumea. 12.
De aici vin adaptările minunate a căror procedeu este
acest lucru. 20 13. De aceea eu sunt numit Hermes de
trei ori încoronat, pentru că eu am cele trei părţi ale
înţelepciunii întregii lumi. 14. Se încheie ceea ce am
avut de spus despre operaţia soarelui. Comentariu 1.
Adevărat, fără falsitate, sigur, foarte sigur. Tabla de
Smarald începe prin a afirma că vorbele ei sunt
adevărate în mod universal. Există multe niveluri ale
Adevărului, şi Tabla de Smarald specifică aici că
vorbele ei sunt aplicabile pe toate aceste niveluri. În
acest fel, Tabla de Smarald ne oferă o cheie prin care să
ne testeze înţelegerea cuvintelor ei…dacă la orice nivel
al experienţei noastre, aceste cuvinte nu sunt adevărate,
atunci trebuie să ne mărim înţelegerea asupra lor. 2.
Ceea ce este Deasupra este ca şi ceea ce este Dedesubt,
97
şi ceea ce este Dedesubt, este ca şi ceea ce este
Deasupra. Spre a înfăptui Miracolul Lucrului Unitar.
Aici Tabla de Smarald defineşte Lucrul Unitar ca pe un
Continuum Infinit. Termenul Deasupra (sau oricare
dintre diferitele lui traduceri) stabileşte două concepte:
a) punctul de început de la care există un Deasupra şi b)
o ascendenţă nelimitată. Termenul Dedesubt stabileşte
de asemenea: a) punctul de început de la care există un
Dedesubt şi b) o descendenţă nelimitată. Afirmaţia că
Deasupra este ca şi ceea ce este Dedesubt, şi invers,
plasează aceste realităţi pe un continuum de similaritate.
Astfel se creează un Continuum Infinit cu un unic Lucru
definit clar – Centrul, de la care Deasupra şi Dedesubt
se întind la infinit. Într-un Continuum Infinit, Centrul se
află oriunde, oricînd, în oricine şi orice. Nu există nici
un punct din Continuum din care Deasupra şi Dedesubt
să nu se extindă la infinit, şi astfel, în mod egal. În acest
sens, Continuul Infinit este un Lucru Unitar. Eu numesc
acest Lucru Unic: Sine. El include toate Lucrurile, şi
toate non - Lucrurile şi este, poate, cel mai
atotcuprinzător şi puternic Continuum pe care îl putem
postula. Un astfel de Continuum ne pune în relaţie cu o
pasăre dintr-un copac, cu o altă persoană, cu o substanţă
cu care se lucrează într-un laborator alchimic, cu un
Arhanghel, cu aspecte disparate ale personalităţii
noastre, cu un rîu, esenţialmente cu orice ne putem
imagina. Înlăuntrul Continuumului nu există nimic de
genul unui Miracol, în sensul în care cuvîntul înseamnă
o manifestare în afara Legilor Naturii. Perspectiva
Hermetismului este că ceea ce presupunem a fi
miraculos este doar un efect combinat al Legilor Naturii
în feluri pe care nu le înţelegem, şi nu o încălcare a
acestor Legi. Avînd în minte aceste lucruri, afirmaţia
Tablei de Smarald asupra Miracolului Lucrului Unitar,
implică faptul că numai la nivelul întregului / întregimii
Continuumului Infinit este adevăratul miraculos o
actualitate, şi că tot ceea ce facem noi aici înlăuntrul
Continuumului, este doar manipularea Legilor Naturii.
3. Şi aşa cum toate lucrurile au fost făcute din
contemplarea unitarului, la fel toate lucrurile s-au născut
din lucrul unitar (prin) adaptare. După ce a stabilit
Continuumul Infinit al Sinelui – Lucrul Unitar – Tabla
de Smarald se îndreaptă spre a discuta despre
producerea vieţii înlăuntrul acestui Continuum. Ea
postulează Unitarul, ca fiind o „Atot Minte” („Minte
Atotcuprinzătoare”), şi afirmă că toate Lucrurile apar
din Contemplarea (meditaţia) acestui Unitar. Fiecare
dintre aceste Lucruri, dinlăuntrul Continuumului
Sinelui, sunt aspecte conştiente de sine ale Unitarului,
ale Atot Minţii, care oglindesc puterea Unitarului, şi
trebuie să urmeze metodele Unitarului. Aşa că la fel
cum acest Unitar „face” Lucruri prin Contemplare, [la
21 fel] aceste Lucruri trebuie să „nască” ceea ce doresc,
printr-un proces similar – prin Adaptarea procesului
efectuat de Unitar. 4. Tată îi este soarele, mamă îi este
luna 5. Vîntul l-a purtat în pîntecul (burta) său, sînul
pămîntului l-a hrănit (alăptat). 6. Este tatăl tuturor
operaţiilor miraculoase din lume. Tabla de Smarald
descrie acum acest proces „adaptat” de creaţie. Întrucît
el se aplică tuturor lucrurilor, discuţia mea de aici, prin
necesitate, va fi capabilă să acopere numai puţine
aspecte ale aplicabilităţii lui. Imaginea folosită este cea
a unui proces generator uman (Tată, Mamă, Pîntec,
Alăptat), care este corelat totodată cu simboluri
geocentrice (Soare, Lună, Vînt / Aer, Pămînt). Ca o
ecuaţie, arată aşa: (Tatăl / Soarele + Mama / Luna +
Vîntul / Pîntecul + Pămîntul / Sînul) = Tatăl tuturor
Operaţiilor miraculoase din lume Tatăl / Soarele Acesta
este arhetipul Forţei (ca opusă Formei), al luminii (ca
opusă întunericului), al Focului (ca opus Apei), al
gîndului (ca opus materiei fizice). Este jumătate dintr-o
polaritate – existenţa sa implicînd existenţa simultană a
polului său opus (Mama / Luna). Forţa, energia, intenţia
creatoare, Mintea, Yod, orice nivel al acestui arhetip ai
folosi, el caută mereu exprimarea în Formă. Într-un sens
Hermetic, fiecare vibraţie dată caută să se exprime prin
nivelurile de vibraţie aflate direct dedesubtul ei. Aşa că
fiecare vibraţie anume este exprimarea a ceea ce se află
deasupra ei, şi simultan, se exprimă prin nivelurile de
dedesubtul ei. Procesul de creaţie scos în evidenţă în
această secţiune a Tablei de Smarald este o mişcare
„descendentă” a Forţei întru Formă (mişcarea
„ascendentă” a Formei întru Forţă vine mai tîrziu).
Sperma Tatălui caută ovulul Mamei; ritmul Soarelui
(12) este legat de Pămînt de ritmul Lunii (13);
Individualitatea se exprimă prin personalitate; mentalul
infiltrează astralul, lumina se cunoaşte pe ea însăşi
numai cînd pătrunde întunericul; Chokmah intră în
Binah. Mama / Luna Acesta este arhetipul în-Formă-rii
(sau a tendinţei de a Forma). Este mişcarea continuă a
energiei în jos pe scara vibraţiei, exprimîndu-se printr-o
manifestare din ce în ce mai densă. Ea primeşte razele
Soarelui, le schimbă, apoi le reflectă spre Pămînt; îşi
înfăşoară Pîntecul în jurul ovulului care a capturat
sperma; este primul Heh din Yod-Heh-Vav-Heh; Binah
transformat prin sămînţa lui Chokmah, din starea ei de
Mamă Sterilă Întunecată în cea de Mamă Fertilă
Strălucitoare. Creaţia este în mod primar Operaţia unei
Mame, şi aceasta este arătat de următoarele simboluri
care sunt aspecte ale arhetipului Mamei. Vîntul /
Pîntecul În tratamentul Hermetic clasic al elementelor,
Aerul este văzut ca fiind produsul Focului şi al Apei,
reprezentînd o sinteză a celor două. Aerul acţionează ca
intermediarul dintre Foc şi Apă, şi de fapt, este produs
de interacţiunea lor. Fiecare dintre ele, implică existenţa
tuturor trei – ele există numai combinate. Dacă
postulăm Focul ca „ascendenţă” şi Apa ca
„descendenţă”, atunci Aerul ar fi o stare de nemişcare,
un centru între cele două. Aerul nu are nici o mişcare de
la sine, dar adoptă orice mişcare care îi este imprimată.
În ecuaţia Tablei de Smarald, mişcarea imprimată
Aerului este descendentă. Aici Aerul este Vînt, ceea ce
implică o Forţă în spatele lui, şi scoate în evidenţă că
este o exprimare a acestei Forţe. Această exprimare
acţionează ca un Pîntec, care duce creaţia prin gestaţie
la naştere. 22 Aerul acţionează aici în mod clar ca un
agent (factor activ) al unei Forţe descendente în
concreşterea ei a Formei. În terminologie Kabbalistă,
acesta este Tiphareth ca produsul lui Chokmah şi Binah;
însă este Tiphareth în curgerea sa descendentă activă
înspre Malkuth. Vav din YHVH este un aspect al
căutării exprimării descendente prin Heh-ul final.
Aceasta este includerea celorlalte influenţe planetare în
experienţa noastră pămîntească, prin ciclurile Soarelui
şi Lunii. Este Sinele Individual al „conştienţei
Adeptului”, care se exprimă prin personalitate şi prin
corpul fizic. Pămîntul / Alăptat Foc + Apă + Aer =
Pămînt, este o concepţie comună asupra relaţiei
Elementelor, dar la un nivel arhetipal. Însă în mod
practic şi funcţional, Pămîntul este experimentat ca fiind
98
un Element individual, ca şi Focul sau Apa. Acesta este
arhetipul Formei însăşi. Pe cînd Apa este tendinţa de a
Forma, Pămîntul este produsul acestei tendinţe,
veşmîntul ultim oferit Forţei în coborîrea acesteia întru
exprimare. Pămîntul hrăneşte creaţia, dîndu-i o formă
solidă şi independentă. Acesta este Tiphareth
înveşmîntat în Yesod şi manifestat în Malkuth. Ultimul
Heh din YHVH. Este Sinele Individual exprimat prin
personalitate, înlăuntrul unui corp fizic. Tatăl tuturor
Operaţiilor minunate din lume Aceste patru Elemente
combinate, plus al Cincilea – conştientizarea conştientă
a creatorului – au ca rezultat o viaţă independentă.
Tabla de Smarald simbolizează aceasta aici, descriind
rezultatul ca fiind un Tată, ceea ce ne aduce înapoi la
începutul ecuaţiei noastre, ca şi Ouroborosul care-şi
găseşte finele în propriul început, într-un ciclu fără de
sfîrşit al descoperirii de sine. Acest Tată care se naşte,
se spune că generează toate Operaţiile minunate din
lume. Observă aici diferenţa dintre Operaţii minunate şi
Miracol, implicînd faptul că înlăuntrul Continuumului,
Tatăl ascultă de Legile Naturii. În procesul de creaţie
descris în Tabla de Smarald, o importanţă foarte mare o
are factorul conştientizării conştiente a creatorului. Este
al Cincilea Element, Chintesenţa, şi deşi este presupus
peste tot, el nu este niciodată numit direct. Pe cînd
exprimarea celor de sus prin cele de jos este un fenomen
natural, numai prin alăturarea conştientizării
conştientizate este acest proces Tatăl tuturor Operaţiilor
miraculoase din lume. 7. Puterea sa este completă
(integra) dacă este întoarsă către Pămînt. Va separa
Pămîntul de Foc, Subtilul de Grosier. Produsul ecuaţiei
de creaţie descendente a Tablei de Smarald este un Tată;
sau într-un sens elemental, un Foc. Este o forţă activă,
deşi este înveşmîntată în straturi de vibraţie mai densă,
decît Tatăl / Soarele. Acest Tată / Foc nu este altul decît
Chintesenţa înveşmîntată în formă fizică – puterea
conştientizării conştiente aşa cum este ea exprimată prin
fiinţa umană. Tabla de Smarald afirmă că această putere
a conştientizării conştiente este „integra” (întreagă,
completă, deplină) dacă „versa fuerit” (se întoarce
înspre, este aruncată către) pămînt. Aceasta însemnă că
la nivel uman, conştientizarea conştientă (Tată / Foc)
restabileşte contactul (implicînd atunci o participare a ei
în Întreg) cu exprimarea sa mai arhetipală (Tată /
Soare), atunci cînd ea este întoarsă către interior spre
Sinele înveşmîntat în materia cea mai densă (Pămîntul).
Această întoarcere interioară la sine, este cea care
iniţiază ciclul de întoarcere şi ne aduce la următoarea
ecuaţie, cea a Forţei care urcă din Formă. 23 Pe cînd
prima ecuaţie a Tablei de Smarald era una descendentă,
de adăugare a Formei la Forţă, acest nou Tată cauzează
o acţiune opusă, una de separare a Forţei de Formă.
Puterea acestei introspecţii este una în doi paşi: a) ea va
separa Pămîntul de Foc şi b) ea va separa Subtilul de
Grosier. La punctul a) o vedem despărţind Pămîntul mai
dens (manifestarea fizică) de inspirarea iniţială a
Focului lui subtil. Aceasta este Chintesenţa care
lucrează asupra ei însăşi, de la pămînt în sus, cum ar
veni. Eficacitatea ei începe de la punctul de plecare a
celei mai dense manifestări a ei, separîndu-se pe ea
însăşi de Sinele ei. Este o descriere foarte limpede a
procesului introspecţiei umane, sau a putrefacţiei şi
fermentării alchimice. Aici, Focul acţionează asupra
Întregului şi desparte Pămîntul de Focul lui (de el
însăşi), dezbrăcîndu-se conştient de veşmîntul său de
materie. Cu Focul eliberat astfel de Pămîntul lui, Tabla
de Smarald ne duce la punctul de vedere din b) unde
avem de-a face cu o coborîre şi o separare de această
dată, a Subtilului de Grosier. a) (Foc minus Pămînt) şi
b) (Subtil minus Grosier), sunt acelaşi proces, dar la
niveluri diferite şi văzut din diferite perspective: a) de
Dedesubt, şi b) de Deasupra. Acţiunea Tatălui / Foc este
peste tot una de separare, dar în a) această acţiune este o
mişcare de Dedesubt înspre Deasupra; şi în b) este o
acţiune de Deasupra, coborînd în Dedesubt, spre a-l
ridica spre Deasupra. Asta scoate în evidenţă un proces
dublu de separare. Mai întîi Pămîntul este îndepărtat din
Foc, ceea ce implică o ridicare a conştientizării
conştiente, de la Pămînt la cea a Focului. Atunci acest
Foc acţionează din nou asupra sa însăşi, separîndu-şi
propria esenţă de aspectele lui Grosiere. Ca întreg, este
un proces al Tatălui / Foc care, conştient de sine, îşi
eliberează Sinele de Formă – aproape un proces întru
totul invers a procesului creator iniţial. 8. Cu mare
aptitudine (Înţelepciune) el urcă de la Pămînt la Cer.
Coboară din nou la Pămînt, şi recapătă puterea de
Deasupra şi de Dedesubt. Conştientizarea conştientă,
eliberată acum de haina sa de Formă, se ridică prin
nivelurile de vibraţie dinlăuntrul Continuumului.
Conform Tablei de Smarald, ea face acest lucru cu
„magno ingenio”. Termenul se traduce ca „mare
(magno) aptitudine sau talent (ingenio)”, şi deseori este
postulat ca Înţelepciune. Este o forţă foarte subtilă, una
care implică o abilitate inerentă – un aspect natural al
conştientizării care şi-a conştientizat Sinele. Această
urcare este de la Pămînt sau de la veşmîntul Formei
(Dedesubtul) la Cer (Deasupra) sau la o stare de lipsă de
Formă, şi încheie a doua ecuaţie a Tablei de Smarald,
ecuaţie a „Forţei din Formă”. Coborîrea Forţei întru
Formă, şi urcarea ei ulterioară înapoi într-o stare fără de
Formă, este însă un proces al unei conştientizări care şi-
a conştientizat Sinele, o conştientizare care învaţă în
decursul procesului. Forţa care a coborît iniţial întru
Formă nu mai este aceeaşi, acum că a urcat – ea s-a
schimbat şi a fost transformată de experienţa Formei.
Acum ea are puterea, sau Înţelepciunea, să coboare din
nou întru Formă, aducînd cu ea acolo conştientizarea
mărită a naturii sale ca Forţă. Prin a doua coborîre a ei
întru Formă, Forţa integrează aspectele ei de Deasupra
înlăuntrul celor de Dedesubt, şi devine o exprimare
clară a întregului Continuum de Deasupra şi Dedesubt
(suntem aduşi din nou la începutul ecuaţiei noastre,
ilustrîndu-se că Ouroborosul nu este doar un cerc, ci o
spirală). Rezultatul este o Forţă conştientă de Sine,
înveşmîntată conştient în Formă, care uneşte intenţionat
Deasupra cu Dedesubtul. 9. Astfel vei primi Gloria
specificităţii (lumina luminilor) lumii. Toată
obscuritatea (întunecimea) va fugi de la tine. 24 Tabla
de Smarald prezintă o ecuaţie în trei paşi: a) Forţa
coboară întru Formă într-un act de creaţie (un proces în
patru paşi); b) Forţa acţionează asupra sieşi în stare în-
Formată, urcînd conştient într-o stare fără de Formă (un
proces în trei paşi); c) Forţa conştientă de Sine coboară
din nou întru Formă, căutînd să-şi exprime Sinele acolo
în mod conştient (un proces de un pas). Prin această
secvenţă, Forţa dobîndeşte un grad de realizare de Sine,
se reuneşte cu puterile adevăratei ei surse, şi este
transformată într-un nou Tată, care primeşte Gloria
lumii. Este produsă o altă Forţă activă, de această dată
fiindu-i atribuite simbolurile „luminii” (un ecou
99
important al Tatălui / Soare); şi este în mod clar o
octavă superioară Tatălui tuturor Operaţiilor minunate
din lume (Tatăl / Foc). Acest nou Tată / Lumină, are
puterea Înţelegerii şi Înţelepciunii, care iluminează toată
întunecimea. Observă trecerea progresivă de la un o
Forţă activă fizic, la una activă mental. 10. Este Cea mai
Puternică Tărie a oricărei Forţe, deoarece ea Învinge
toate lucrurile subtile şi Pătrunde toate lucrurile solide.
Aici tabla de Smarald descrie acest nou Tată / Lumină,
conştientizarea care şi-a realizat complet Sinele. Acest
lucru se face în trei părţi, urmînd modelul de trei paşi pe
care-l vedem în decursul textului. a) Cea mai Puternică
Tărie a oricărei Forţe Acesta este un alt superlativ triplu,
similar cu versul de început Adevărat, fără falsitate,
sigur, foarte sigur. Tăria implică un depozit utilizabil de
Forţă, şi aici vedem că această Forţă este aplicabilă pe
toate nivelurile. Ea este eficace chiar şi la toate celelalte
niveluri ale Forţei, deoarece acest Tată / Lumină este
Cea mai Puternică dintre toate Forţele active dinlăuntrul
Continuumului. Te rog să observi similaritatea dintre
acest aspect al Tatălui / Lumină, şi procesul iniţial de
creaţie în patru paşi – ambele sunt active descendent,
începute de Deasupra spre Dedesubt. b) Învinge toate
lucrurile subtile Aceasta este puterea ascendentă a
Tatălui / Lumină, de a depăşi orice lucru care tinde să se
ridice. Al doilea pas din ecuaţia în trei paşi a Tablei de
Smarald, acela al mişcării ascendente a Forţei din
Formă, are aici un ecou şi este atribuit ca o putere a
Tatălui / Lumină. c) Pătrunde toate lucrurile solide.
Aceasta este puterea descendentă a Tatălui / Lumină, de
a locui (de a se exprima prin) orice vibraţie densă a
materiei. Forţa activă reprezentată aici este echivalentă
celui de-al treilea pas al ecuaţiei Tablei de Smarald, cel
al coborîrii conştiente de această dată a Forţei întru
Formă. Tatăl / Lumină, produsul ecuaţiei în trei paşi a
Tablei de Smarald oglindeşte atributele Lucrului Unitar,
întregul Continuumului Infinit. El pare capabil de o
creativitate egală, dar numai „înlăuntrul”
Continuumului – o octavă mai jos decît Miracolul
Lucrului Unitar – o exprimare a acestuia. Asta implică,
bineînţeles, un proces ciclic infinit, de re-creare
continuă, în care acest Tată / Lumină devine Matricea
Creatoare a unei noi generaţii de Tată / Lumină, şamd.
11. Aşa a fost creată Lumea. Aceasta este o afirmaţie
foarte profundă. Divinul Pymander (Librum 1 Corpus
Hermeticum) descrie un proces ciclic secvenţial similar,
al Forţei coborînd întru Formă, devenind conştientă de
sine şi apoi din nou creatoare, urmat de o altă coborîre
mai adîncă întru Formă. Rezultatul final este „lumea”.
Acest 25 proces este văzut de asemenea în Kabbala, pe
măsură ce Lumina Kethrică coboară întru Malkuth, şi
devine din nou creatoare la fiecare pas al căii. Acest
proces spune ceva foarte important despre lumea din
jurul nostru. Spune că totul este viu. Fiecare lucru,
fiecare persoană, animal, copac, piatră, picătură de apă,
adunătură de gunoi, totul este viu şi este produsul
Lucrului Unitar. Fiecare lucru are puterea Tatălui /
Lumină vîrîtă ascuns în el…indiferent la care nivel de
manifestare privim, aceasta este adevărat, fără falsitate,
sigur, foarte sigur. 12. De Aici vin Adaptările Minunate
a căror procedeu este acest lucru. Aici-ul, din care vin
Adaptările Minunate, este Lumea. Aici vedem inima
Alchimiei, întrucît Tabla de Smarald spune că orice
lucru natural are înlăuntrul lui Tatăl / Lumina, şi aşadar
fiecare lucru este sămînţa propriului viitor sine. La acest
nivel al Adaptării Minunate intervenim noi oamenii,
deoarece, ca fiinţe fizice, trebuie să lucrăm cu substanţa
Lumii. Noi muncim „înlăuntrul” Continuumului,
oglindind puterile Lucrului Unitar, efectuînd Adaptări
Minunate, opuse faţă de Miracolul Lucrului Unitar.
Conştientizarea conştientă înlăuntrul unui corp fizic,
este un exemplu al Forţei înlăuntrul Formei, al
Deasuprei locuind Dedesubtul. Cu aceasta trebuie să
lucrăm – ea este Lumea, asupra căreia ne întoarcem
Focul, asupra căreia ne întoarcem Tatăl / Lumina, şi ne
făurim de unii singuri viitoarele sine. Ceea ce a precedat
pînă acum în Tabla de Smarald a fost o descriere a
proceselor naturale ale formării primei noastre materii –
Lumea. Abia acum intrăm noi în procedeul prin care ne
creăm Adaptările Minunate (Piatra), ceea ce este revelat
în ultimele versete: 13. De aceea Eu sunt Numit Hermes
de trei ori Încoronat, pentru că Eu am cele trei părţi ale
Înţelepciunii Întregii Lumi. 14. Se încheie ceea ce am
avut de spus despre Operaţia Soarelui. Aceste versuri se
împart în trei secţiuni, ca ecou al naturii ternare de
ansamblu a Tablei de Smarald. a) De aceea Eu sunt
Numit Hermes de trei ori Încoronat De aceea implică un
sens al consecinţei, şi Eu sunt Numit implică o
cunoaştere de a doua mînă. Aceasta este aducerea
iniţială a Forţei întru Formă…novicele care studiază, se
roagă şi experimentează…Tatăl / Lumină care se
întoarce asupra lui însuşi cu Focul lui, în Adaptare
ciclică a procesului Lucrului Unitar…sămînţa care
putrezeşte în pămînt, dinamizînd puterea care va ieşi
inevitabil la suprafaţă. Hermes de trei ori Încoronat este
un simbol foarte puternic şi foarte larg, unul pe care nu-
l pot explica într-un comentariu aşa de scurt. Pe scurt,
este un simbol al Treimii în Unitate, o imagine a
combinării tezei, sintezei şi antitezei. Este Soarele şi
Luna, şi tot ce stă între aceste două arhetipuri. Mai la
obiect în acest context, el reprezintă puterea pe care o
are Centrul înlăuntrul unui Continuum Infinit – el poate
fi situat oriunde şi / sau peste tot, şi de fapt este un
reprezentant mobil, care se conduce pe sine, al
Întregului. Faptul că Hermes este de trei ori Încoronat,
este o indicaţie că această putere este activă pe cele trei
niveluri ale fizicului, astralului şi mentalului (Sarea,
Sulful şi Mercurul). Acest punct oglindeşte clar prima
parte din ecuaţia de bază a Tablei de Smarald: coborîrea
creatoare a Forţei întru Formă, al cărei rezultat natural şi
inevitabil este Tatăl / Foc, care începe urcarea ce
urmează: b) pentru că Eu am cele trei părţi ale
Înţelepciunii Întregii Lumi 26 Aici există un sens al
cunoaşterii personale, a lui Eu am, care indică
experienţa individuală. Deţinerea actuală de către
Hermes a celor trei Taţi este implicată de termenul
Înţelepciune, Focul Divin. Şi aici, vedem de asemenea
că ei sunt puternici „înlăuntrul” Întregului Continuum.
Ceea ce reprezintă realizarea celei de-a doua părţi a
ecuaţiei Tablei de Smarald, cea a urcării Forţei din
Formă. De asemenea există o indicaţie că acest proces
trebuie să fie îndeplinit de trei ori (mental, astral şi
fizic). Te rog observă că această Înţelepciune a Întregii
Lumi este o exprimare uşor diferită a Tatălui tuturor
Operaţiilor miraculoase din lume (pe care l-am
desemnat cu termenul Tată / Foc). c) Se Încheie ceea ce
am avut de spus despre Operaţia Soarelui. Ca şi în
partea a treia a ecuaţiei Tablei de Smarald, procedeul
Adaptărilor Minunate se Încheie, se întregeşte, se
totalizează (un ecou al lui „integra”) prin coborîrea, din
100
nou, conştientă, a Forţei întru Formă. Aici, acesta este
simbolizat prin fraza ceea ce am avut de spus, care
implică o exprimare intenţională a unei idei (Forţa) prin
cuvinte (Forma – aminteşte-ţi că textul se presupune a fi
fost înscris pe piatră verde) la timpul trecut. Operaţia
Soarelui este un alt simbol larg. Pe scurt, arată aici spre
faptul că acesta este un proces activ „înlăuntrul”
Continuumului. Conexiunea cu Soarele – Tiphareth
indică faptul că acesta este un proces al lui Yetzirah, sau
proces creator, efectuat de Sinele Individual. Într-un
sens Kabbalistic aceasta constituie o Operaţie metalică,
adică cea a aurului. Mai mult, este Mercurial, deoarece
este predominant Foc amestecat cu Aer (Helios).
Soarele implică de asemenea un ritm specific, unind
simbolic cele patru Elemente şi cele trei Principii, în
călătoria sa prin cele douăsprezece semne ale
zodiacului. Procedura în trei paşi a Adaptărilor
Minunate este foarte similară ecuaţiei arhetipale a
Tablei de Smarald; însă are diferenţe distincte, întrucît
are loc pe o octavă inferioară „înlăuntrul”
Continuumului. Aşa se încheie Tabla de Smarald a lui
Hermes. „Integra” prin faptul că a terminat cu coborîrea
Forţei ei esenţiale întru Forma instrucţiunilor pentru
iluminarea noastră. Epilog Tabla de Smarald scoate în
evidenţă o ecuaţie esenţială în trei părţi: 1) Coborîrea
creatoare a Forţei întru Formă (un proces în patru paşi)
2) Urcarea Forţei din Formă, într-un act conştient al
realizării de Sine (un proces în trei paşi) 3) Coborîrea
din nou, a Forţei conştiente de Sine, întru Formă (un
proces de un pas) În prima parte a ecuaţiei, Tatăl /
Soarele acţionează ca agentul iniţial al Lucrului Unitar,
producînd Tatăl tuturor Operaţiilor minunate din lume,
sau Tatăl / Foc aşa cum l-am desemnat aici. Tatăl / Foc
este agentul activ a celei de-a doua părţi a ecuaţiei şi
produce Tatăl / Lumină care coboară din nou în cea de-a
treia parte şi ultima. Această ecuaţie are trei cicluri în
Tabla de Smarald. În primul ciclu, Lucrul Unitar
produce Tatăl / Lumină iniţial; al doilea ciclu este Tatăl
/ Lumină care acţionează asupra lui însuşi şi produce
Lumea; al treilea ciclu este reprezentat de acţiunea
umană, acele Adaptări Minunate efectuate asupra
materiei primare a Lumii. Acestea sunt numai cîteva
dintre observaţiile mele asupra înţelesului conţinut
înlăuntrul Tablei de Smarald. Ea este unul din „textele
de bază” ale omenirii…un pic de simbolism poetic
arhetipal, care prezintă o strălucire diferită de
Înţelepciune oricui se apropie de ea, de fiecare dată cînd
se apropie de 27 ea. De-a lungul anilor în care am
studiat Tabla de Smarald, meditînd asupra ei şi
experimentînd cu preceptele ei, am ajuns să o văd ca pe
un far strălucitor al luminii Înţelepciunii…foarte diferit
de prima mea impresie avută asupra ei, ca fiind ceva aşa
de profund încît nu o să-i pătrund niciodată enigma. Mă
rog ca al meu comentariu să te inspire să iei în
considerare Tabla de Smarald în propriul tău fel, scoţînd
din ea propria ta felie de Înţelepciune.
ATLAS (TROIAN) și RELIGIA CRUCII
101