DECRETUM GELASIANUM1

Traducere în românește:

Aici începe Conciliul de la Roma ținut sub Papa Damasie pentru explicarea Credinței
I. S-a spus:
1. Mai întâi Duhul Sfânt septiform, care s-a coborât asupra lui Cristos, este:
a. Duhul Înțelepciunii: Cristos, Puterea Lui Dumnezeu și Înțelepciunea lui Dumnezeu;
b. Duhul Înțelegerii: îți voi dărui înțelegerea și te voi instrui pe calea pe care vei merge;
c. Duhul Sfatului: Și numele lui este: Mesagerul marelui Sfat;
d. Duhul Tăriei: precum mai sus, Puterea lui Dumnezeu și Înțelepciunea lui Dumnezeu;
e. Duhul Științei: datorită măreției cunoașterii lui Isus Cristos, cum spune Apostolul;
f. Duhul Adevărului: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața;
g. Duhul fricii de Dumnezeu: Începutul înțelepciunii este frica de Domnul.
2. Repartizarea numelui lui Cristos și ea este multiformă:
a. Domnul, fiindcă este Duh,
b. Cuvântul, fiindcă este Dumnezeu,
c. Fiu, fiindcă este Unul-Născut din Tatăl,
d. Om, fiindcă s-a născut dintr-o Fecioară,
e. Preot, fiindcă s-a oferit pe sine ca jertfă,
f. Vierme (cfr. Ps. 21, 7), fiindcă a înviat,
g. Munte, fiindcă este puternic,
h. Cale, fiindcă este drept,
i. Poartă, fiindcă cel care trece prin el are acces la Viață,
j. Miel, fiindcă a suferit,
k. Piatră, fiindcă el este Capul unghiului construcției,
l. Șef, fiindcă el ne arată Viața,
m. Soare, pentru că luminează,
n. Autentic, fiindcă vine de la Tatăl,
o. Viața, fiindcă este Creator,
p. Pâine, fiindcă este iubit,
q. Samaritan, fiindcă este apărător și milostiv,
r. Cristos, fiindcă a primit ungerea,
s. Isus, fiindcă este Mântuitor,
t. Dumnezeu, fiindcă vine de la Dumnezeu,
u. Înger, fiindcă este Trimis,
v. Legământ, fiindcă este Mijlocitor,
w. Viță de vie, fiindcă suntem răscumpărați prin sângele lui,
x. Leu, fiindcă este Rege,
1
Decretul gelazian este o compilație de texte, realizată probabil în sudul Galiei, între anii 519-533, ce reia
fragmente elaborate în cadrul sinodului reunit la Roma în 382 sub Papa Damasie I (366-384). Documentul
este atribuit, în mod eronat, Papei Gelazie (492-496), de unde îi vine și numele, Decretul gelazian sau, mai
correct, pseudo-gelazian. Documentul conține cinci părți: 1) o declarație despre Cristos și Duhul Sfânt; 2)
canonul Sfintelor Scripturi, Vechiul și Noul Testament; 3) o declarație privitor la cele trei scaune
episcopale apostolice: Biserica din Roma, fondată de Petru și consfințită prin martiriul lui Petru și Paul,
Biserica din Alexandria, fondată de Marc, discipol al lui Petru, și Biserica din Antiohia, fondată mai întâi
de Petru; 4) lista conciliilor ecumenice, până la conciliul din Calcedon, 451, și o listă cu scrierile admise; 5)
o listă de scrieri considerate false, sau necunoscute, sau de prisos, printre care întâlnim și unele apocrife
biblice, în uz în Bisericile primelor veacuri ale creștinismului. Vezi Ernest von Dobschutz, „The Decretum
Gelasianum“, în Journal of Theological Studies, nr. 14, 1913, p. 469-471.
 y. Stâncă, fiindcă el este susținător,
z. Floare, fiindcă este admirabil,
aa. Profet, fiindcă prevestește viitorul.
3. Într-adevăr, Duhul Sfânt nu este doar Duhul Tatălui, sau doar Duhul Fiului, ci
Duhul Tatălui și al Fiului, fiindcă este scris: Dacă cineva iubește lumea, Duhul
Tatălui nu este în el, și mai este scris: Cine nu-l are pe Duhul lui Cristos, nu este în
El. Astfel, Duhul Sfânt se înțelege ca fiind numit al Tatălui și al Fiului, ceea ce
însuși Fiul spune în Evanghelie, Duhul Sfânt vine de la Tatăl și El va primi din
ceea ce este al meu și vă va face cunoscut.
II. De asemenea s-a spus:
Lista detaliată a Scripturilor divine, recunoscute de Biserica Katholike universală, și cele
care trebuie să fie evitate, este următoarea:
1. Ordinea cărților Vechiului Testament
a. Facerea o carte
b. Ieșirea o carte
c. Leviticul o carte
d. Numerilor o carte
e. Deuteronomul o carte
f. Isus (fiul lui Nave) o carte
g. Judecătorilor o carte
h. Rut o carte
i. Regilor patru cărți
j. Paralipomenes (Cronici) două cărți
k. 150 de Psalmi o carte
l. Trei cărți de Solomon Proverbele
Ecleziastul
Cântarea Cântărilor
m. Înțelepciunea, de același o carte
n. Ecleziasticul o carte
2. De asemenea, ordinea cărților profetice:
a. Isaia o carte
b. Ieremia cu cartea
c. Plângerilor, sau Cinoth o carte2
d. Ezechiel o carte
e. Daniel o carte
f. Ozeea o carte
g. Amos o carte
h. Miheea o carte
i. Ioel o carte
j. Abias o carte
k. Ionas o carte
l. Naum o carte
m. Habacuc o carte
2
În mai multe manuscrise ale LXX, cartea profetului Ieremia formează o carte comună cu Plângerile.
Cinoth este titlul cărții Plângerilor în ebraică și-l întâlnim, printre alții, și la Ieronim.
 n. Sofonia o carte
o. Ageu o carte
p. Zaharia o carte
q. Malachia o carte
3. De asemenea, ordinea Istoriilor:
a. Iob o carte
b. Tobit o carte
c. Esdras o carte
d. Ester o carte
e. Iudit o carte
f. Macabei o carte
4. De asemenea, ordinea Scrierilor Noului Testament pe care Sfânta și Katholike
Biserică romană o acceptă și care este venerată:
a. Evangheliile, patru cărți
i. După Matei o carte
ii. După Marc o carte
iii. După Luca o carte
iv. După Ioan o carte
b. De asemenea, Faptele Apostolilor o carte
c. Scrisorile Apostolului Paul, 14 la număr
i. către Romani o scrisoare
ii. către Corinteni două scrisori
iii. către Efeseni o scrisoare
iv. către Tesaloniceni două scrisori
v. către Galateni o scrisoare
vi. către Filipeni o scrisoare
vii. către Coloseni o scrisoare
viii. către Timotei două scrisori
ix. către Tit o scrisoare
x. către Filemon o scrisoare
xi. către Evrei o scrisoare
d. Apocalipsa după Ioan o carte
e. Scrisorile canonice, sau catolice, șapte la număr:
i. a Apostolului Petru două scrisori
ii. a Apostolului Iacob o scrisoare
iii. a Apostolului Ioan o scrisoare
iv. Ioan cel Bătrân două scrisori3
v. a Apostolului Iuda o scrisoare
Sfârșitul canonului Noului Testament
III. De asemenea, s-a spus:

3
În tradiția Sfintelor Scripturi, Noul Testament cuprinde trei scrisori sub numele lui Ioan, Apostol și
Evanghelist. În Decretum Gelasianum apare o curiozitate: sub numele Apostolului Ioan apare o singură
scrisoare, pe când celelalte două apar sub numele unui alt Ioan, numit „cel Bătrân”. Această mențiune, doi
autori numele Ioan, apare pentru prima dată la Papias, idee preluată și de Ieronim în De viri illustribus.
Aici începe decretul privitor la cărțile ce trebuie acceptate și a celor ce nu trebuie
acceptate, redactat de papa Gelaziu și de 70 de bărbați cu erudiție recunoscută, episcopi ai
Scaunului Apostolic al orașului Roma.
1. După lista Scripturilor profetice, evanghelice și apostolice pe care am menționat-o mai
sus și pe care este zidită Biserica catolică, prin harul lui Dumnezeu, am crezut necesar să
amintim și următorul lucru, mai precis, Bisericii catolice, răspândită pe întreg pământul,
îi revine unica sală nupțială a lui Cristos, însă, Sfânta Biserică romană nu este deasupra
celorlalte Biserici prin decrete sau sinoade, ci a primit primatul chiar din cuvântul
evanghelic al Domnului și Mântuitorului nostru când spune: Tu ești Petru și pe această
piatră voi zidi Biserica mea, iar porțile celui Rău nu o vor birui, și-ți voi da cheile
Împărăției cerurilor, și tot ceea ce vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, și tot ceea
ce vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri.
2. Acestuia, (lui Petru) i s-a alăturat și preafericitul Apostol Paul, vasul de predilecție: nu
a fost într-un alt moment, după cum spun ereticii nechibzuiți, ci în același moment, în
aceeași zi, printr-o moarte glorioasă cu Petru, a fost încoronat, luptând, în orașul Roma,
sub împăratul Neron; amândoi au consfințit în același fel lui Cristos Biserica romană
menționată mai sus și, prin prezența și victoria lor venerabilă, au poziționat-o înaintea
tuturor celorlalte orașe ale lumii întregi.
3. Deci, primul scaun episcopal al Apostolului Petru este Biserica romană, care este fără
pată, și fără riduri, și fără nimic asemănător.
Totuși, al doilea scaun episcopal a fost cansacrat la Alexandria în numele fericitului Petru
de discipolul și evanghelistul Marcu, discipoul său și evanghelist. El însuși, sub
autoritatea Apostolului Petru în Egipt, a propovăduit Cuvântul adevărului și și-a încheiat
viața în mod măreț prin martiriu.
Al treilea scaun episcopal ținut în mare cinste este scaunul Apostolului Petru la Antiohia,
fiindcă a locuit aici înainte să vină la Roma, și tot aici, pentru prima dată, a apărut numele
de „creștini“ dat noii religii.
IV. Chiar dacă nimeni nu poate „stabili o altă fundație decât cea care a fost stabilită și
care este Isus Cristos“, Biserica Sfântă, adică Biserica Romei, nu interzice ca, pentru
edificarea ei, în plus de scrierile Vechiului și Noului Testament, pe care le primim ca
regulă (a credinței), să fie acceptate de asemenea și acestea:
1. Sfântul conciliu de la Niceea, conform celor 318 Părinți, prezidat de Augustul
Constantin cel Mare, în urma căruia ereticul Arie a fost condamnat;
Sfântul conciliu de la Constantinopol, prezidat de Augustul Teodosie cel Bătrân, în urma
căruia ereticul Macedonius a primit condamnarea bine meritată;
Sfântul conciliu de la Efes, în urma căruia Nestorius a fost condamnat având acordul
papei Celestin, reprezentat de Chiril, episcopul renumitului scaun al Alexandriei, și de
episcopul Arcadius, trimis din Italia;
Sfântul conciliu din Calcedon, prezidat de Augustul Marcian și de episcopul Anatolius de
Constantinopol, în urma căruia ereziile lui Nestorius și Eutiches, precum și cele ale lui
Dioscor și a complicilor săi, au fost condamnate;
De asemenea și alte sinoade, dacă mai există, care s-au ținut prin întrunirea Sfinților
Părinți până astăzi și despre care am decretat că trebuie să fie observate și acceptate în
plus de autoritatea celor patru. De asemenea, mai jos enumerăm lista lucrărilor Sfinților
Părinți care sunt acceptate în Biserică:
• de asemenea, lucrările fericitului Ceciliu Ciprian, martir și episcop de Cartagina;
• de asemenea, lucrările fericitului Grigore, episcop de Nazianz;
• de asemenea, lucrările fericitului Vasile, episcop de Capadocia;
• de asemenea, lucrările fericitului Ioan, episcop de Constantinopol;
• de asemenea, lucrările fericitului Teofil, episcop de Alexandria;
• de asemenea, lucrările fericitului Chiril, episcop de Alexandria;
• de asemenea, lucrările fericitului Hilarie, episcop de Poitiers;
• de asemenea, lucrările fericitului Ambroziu, episcop de Milano;
• de asemenea, lucrările fericitului Augustin, episcop de Hipona;
• de asemenea, lucrările fericitului preot Ieronim;
• de asemenea, lucrările fericitului Prosper, om dreptcredincios.
2. De asemenea, scrisoarea fericitului papă Leon destinată lui Flavian (Tomul către
Flavian), episcopul de Constantinopol; cel care, privitor la acest text, stârnește discuții,
chiar și asupra unui detaliu nesemnificativ și nu-l acceptă cu respect în integritatea lui, să
fie anatemă.
De asemenea, lucrările și tratatele tuturor Părinților ortodocși care nu au deviat cu nimic
din comuniunea Bisericii romane, nici nu s-au separat de credința sau de învțătura ei, ci
au participat la comuniune cu ea prin harul lui Dumnezeu până la ultima suflare a vieții
lor, s-a decis că aceștia trebuie să fie citiți.
De asemenea trebuie să fie primite cu deosebit respect scrisorile decretale pe care fericiții
papi le-au scris în diferite circumstanțe din orașul roma pentru a sfătui diferiți Părinți.
3. De asemenea, (trebuie citite) Faptele sfinților martiri, care strălucesc datorită
multiplelor chinuri și suferințe și datorită mărturiilor admirabile prin care au învins. Cine,
printre catolici, se îndoieșe că marea lor majoritate au putut suferi cu răbdare, nu prin
forța lor proprie, ci prin harul lui Dumnezeu și susținuți de celilalți?
Însă, conform unei tradiții mai vechi și conform unei prudențe eficiente, nu sunt citiți în
Sfânta Biserică romană, deoarece numele celor care le-au scris sunt total necunoscute și
sunt condierați de necredincioși și de ignoranți ca fiind inutili sau mai puțin adaptați decât
era realitatea faptelor. Așa s-a întâmplat cu (Faptele martirilor) din Cyrica și Iulita,
precum și cu cele din Gheorghe, care par a fi scrise de eretici.
De aceea, așa dum a fost spus deja, pentru ca să nu existe nici cea mai mică ocazie de
zeflemeală nu sunt citiți în Sfânta Biserică romană. Totuși, cu Biserica sus-numită, îi
prețuim cu mult respect pe toți martirii precum și mărețele bătălii care sunt mai bine
cunoscute de Dumnezeu decât de oameni.
De asemenea, acceptăm cu deosebit respect Viețile lui Paul, Anton, Hilarion și a tuturor
ermiților, însă doar cele scrise de fericitul Ieronim.
De asemenea, Faptele fericitului Silvestru, care prezida Scaunul Apostolic, chiar dacă
numele celui care le-a scris este neconcunoscut, totuși știm că mulți sunt catolicii care le
citesc în orașul Roma și, datorită vechimii acestei tradiții, acest lucru este imitat de multe
alte Biserici.
De asemenea, Istoria descoperirii sfintei cruci, și, pe de altă parte, Istoria descoperirii
Capului lui Ioan Botezătorul sunt noutăți aduse în prim-plan și pe care unii catolici le
citesc. Iar atunci când asemenea lucrări ajung în mâinile catolicilor, trebuie să se țină cont
de fraza fericitului Apostol Paul: Examinați totul, rețineți ceea ce este bun.
De asemenea, Rufin, un om dreptcredincios, a publicat numeroase cărți dintr-o lucrare
bisericească și a interpretat și unele Scripturi. Însă deoarece fericitul Ieronim l-a învinuit
în anumite privințe, privitor la liberul albitru, credem ceea ce știm că a gândit fericitul
Ieronim, iar acest lucru este adevărat nu doar pentru Rufin, ci și pentru toți cei pe care
acest om (Ieronim) i-a învinuit în zelul său față de Dumnezeu și respectând credința.
De asemenea, acceptăm, pentru a fi citite, unele lucrări ale lui Origen, pe care fericitul
Ieronim nu le neglijează. Însă restul, spunem că trebuie să fie refuzat cu autorul lor.
De asemenea, Cronica lui Eusebiu de Cezareea, și cărțile sale Istoria bisericească, chiar
dacă nu este prea înflamat în prima carte a povestirilor lui, însă mai apoi a compus o carte
elogioasă, prin care justifică învățătura ereticului Origen, totuși, datorită cunoștințelor
unor lucruri excepționale, utile instrucției creștine, nu spunem că trebuie să fie respinse.
De asemenea, îl lăudăm pe Orosius, un svant de excepție, care a scris și publicat o Istorie
admirabilă și scurtă, foarte utilă, împotriva calomniilor adversrilor noștri, păgânii.
De asemenea, lucrării Despre Paște a venerabilului Sedulius, scrisă în hexametre, îi
acordăm toate elogiile noastre.
De asemenea, noi nu refuzăm lucrarea aplicată a lui Iuvencus, ci o admirăm.
V. Privitor la restul, lucrări ce au fost scrise sau proclamate de eretici sau de
schismatici, Biserica catolică și apostolică nu le acceptă în niciun fel. Printre ele credem
că trebuie să fie unele din cele numite mai jos, pentru a fi reținute pe de rost și evitate de
catolici. De asemenea, iată lista scrierilor apocrife:
În primul rând afirmăm că sinodul de la Syrmium, convocat de Cezarul Constanțiu, fiul
lui Constantin, întrunit de prefectul Taurus, este condamnat acum pentru totdeauna.
• Itinerariu, sub numele Apostolului Petru, numit și Cele nouă cărți ale Sfântului Clement
apocrif
• Faptele, sub numele Apostolului Andrei apocrif
• Faptele, sub numele Apostolului Toma apocrif
• Faptele, sub numele Apostolului Petru apocrif
• Faptele, sub numele Apostolului Filip apocrif
• Faptele, sub numele Apostolului Matias apocrif
• Faptele, sub numele Apostolului Barnaba apocrif
• Evanghelie, sub numele Apostolului Iacob cel Mic apocrif
• Evanghelie, sub numele Apostolului Petru apocrif
• Evanghelie, sub numele Apostolului Tomas, în uz la manihei apocrif
• Evanghelie, sub numele Apostolului Bartolomeu apocrif
• Evanghelii, sub numele Apostolului Andrei apocrife
• Evanghelii, falsificate de Lucian apocrife
• Evanghelii, falsificate de Hezychius apocrife
 • Cartea copilăriei Mântuitorului apocrif
• Cartea nașterii Mântuitorului și a Mariei sau „Moașa“ apocrif
• Cartea cu titlul, Păstorul apocrif4
• Toate cărțile scrise de Luecius, fiul diavolului apocrife
• Cartea, așa-numită, Fundațiile apocrif
• Cartea, așa-numită, Comoara apocrif
• Cartea fiicelor lui Adam Leptogeneseos apocrif
• Poemul despre Cristos compus în vers virgilian apocrif
• Cartea, așa-numită, Faptele lui Tecla și Paul apocrif
• Cartea, așa-numită, Nepotis apocrif
• Cărțile Proverbelor scrise de eretici și puse sub numele Sfântului Sixt apocrife
• Apocalipsa, așa-numită, a lui Paul apocrif
• Apocalipsa, așa-numită, a lui Toma apocrif
• Apocalipsa, așa-numită, a lui Ștefan apocrif
• Cartea, așa-numită, Trecerea Sfintei Maria apocrif
• Cartea, așa-numită, Penitența lui Adam apocrif
• Cartea cu titlul Og cel uriaș, care, conform ereticilor, a combătut cu dragonul după potop
apocrif
• Cartea cu titlul, Testamenul lui Iob apocrif
• Cartea cu titlul, Penitența lui Origen apocrif
• Cartea cu titlul, Penitența lui Ciprian apocrif
• Cartea cu titlul, Penitența de la Iamnes și Mambres apocrif
• Cartea cu titlul, Destinul apostolilor apocrif
• Cartea cu titlul, Lauda apostolilor apocrif
• Cartea cu titlul, Canonul apostolilor apocrif
• Cartea, Fizicianul, (Physiologus) scris de eretici și pus sub numele fericitului Ambroziu
apocrif
• Istoria lui Eusebiu Pamfil apocrif
• Lucrările lui Tertulian apocrife
• Lucrările lui Lactanțiu, numit și Firmianus apocrife
• Lucrările lui Africanus apocrife
• Lucrările lui Postumianus și Gallus apocrife
• Lucrările lui Montan, Priscila și Maximila apocrife
• Lucrările lui Faust Maniheul apocrife
• Lucrările lui Comodius apocrife
• Lucrările celuilalt Clement, de Alexandria apocrife
• Lucrările lui Tascius Cyprianus apocrife
• Lucrările lui Arnbius apocrife
• Lucrările lui Tyconius apocrife
• Lucrările lui Casian, preot galic apocrife
• Lucrările lui Victorinus de Pettau apocrife
• Lucrările lui Faust de Riez în Galia apocrife
• Lucrările lui Frumențius Caecus apocrife
• Poemul despre Cristos compus în versuri virgiliene apocrif

4
Trebuie amintit că Păstorul lui Hermas a fost o carte considerată de inspirație divină și inserată în canonul
Sfintelor Scripturi de Tertulian, Origen, Irineu de Lyon și Clement de Alexandria și ne este transmis în
Codex Sinaiticus. Totuși, din cauza caracterului său tardiv, Păstorul este respins din canonul Bibliei.
 • Scrisoarea lui Isus către Abgar5 apocrif
• Scrisoarea lui Abgar către Isus apocrif
• Pătimirile lui Cyricus și Iulita apocrif
• Pătimirile lui Gheorghe apocrif
• Scrierea intitulată Interdicția lui Solomon apocrif
• Toate talismanele care au fost scrise nu în numele îngerilor – cum pretind unii – ci în numele
demonilor celor mari apocrife
Toate acestea și tot ceea este asemănător, învățate sau scrise de Simon Magul, Nicolae,
Cerințius, Marcion, Vasilide, Ebion, Paul de Samosata, Fotin și Bonosie, care au născocit
erori asemănătoare, Montan și cu el slujitorii lui nerușinați, Apolinarie, Valentin
Maniheul, Faust Africanul, Sabelius, Arie, Macedonius, Eunomius, Novat, Sabațius,
Calist, Donat, Eustațius, Iovinian, Pelagius, Iulian de Elcana, Celestius, Maximian,
Priscilian de Spania, Nestorius de Constantinopol, Maxim Cinicul, Lampețius, Dioscor,
Eutiches, Petru și un alt Petru, unul care a murdărit Alexandria, celălalt Antiohia, Acacius
de Constantinopol și însoțitorii lui, și nu doar ei, ci și toate ereziile, precum și ceea ce au
proclamat și scris discipolii ereticilor și schismaticilor, al căror nume nu au fost reținute,
îi declarăm, nu doar ca fiind respinși, ci și ca fiind eliminați din întreaga Biserică romană,
catolică și apostolică, fiind condamnați pentru totdeauna cu autorii și cititotii lor, datorită
legăturii indisolubile a anatemei.

5
Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească I, 13, subliniază un schimb epistolar între Isus și Abgar cel
Negru, regele esenienilor, care a domnit la Edesa între anii 4 î.d.C. și 7 d.C. și între anii 13 d.C. și 50 d.C.