UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE TEOLOGIE

TEOLOGIE ORTODOXĂ: STRATEGII DE COMUNICARE

SFÂNTA SCRIPTURĂ

ESEU LA DISCIPLINA
TEORII MODERNE ALE COMUNICĂRII

PROF. COORDONATOR:
PR. PROF. UNIV. DR. DĂNUȚ POPOVICI

STUDENT:
IORGULESCU F. MIHAI-BOGDAN
ANUL I

IANUARIE, 2022
 SFÂNTA SCRIPTURĂ

Descoperirea dumnezeiască sau revelația divină reprezintă suma tuturor adevărurilor pe

care Dumnezeu le-a făcut cunoscute omenirii, pentru ca oamenii să ajungă să-L cunoască și să-L
slăvească după datorie. Dumnezeu și-a dovedit marea iubire față de noi prin faptul că ne-a lăsat
această descoperire. După cum și Dumnezeu este unul singur, revelația divină este tot una
singură, însă aceasta s-a realizat pe două căi: naturală și supranaturală. Prin cea dintâi înțelegem
suma tuturor învățăturilor referitoare la Dumnezeu, pe care ni le oferă atât natura înconjurătoare
cât și firea umană. Prin cea din urmă înțelegem descoperirile date de Dumnezeu mai presus de
fire, prin intermediul unor oameni special aleși de către El, care au for canale ale comunicării ce
avea să se realizeze între Dumnezeu și omenire. Revelația supranaturală s-a realizat întâi prin
intermediul patriarhilor, proorocilor și aleșilor Vechiului Testament și ulterior s-a desăvârșit prin
întruparea Fiului lui Dumnezeu, în Noul Testament.

Revelația divină realizată pe carea supranaturală sau mai presus de fire se găsește în
special în Sfânta Scriptură, dar și în Sfânta Tradiție.

Sfânta Scriptură sau Biblia reprezintă cartea fundamentală a creștinismului. Mitropolitul

Bartolomeu Anania afirmă că „Biblia e Cartea care cuprinde cărțile. Biblia, așadar e Biblioteca;
Biblioteca prin excelență, singură și singulară în dumnezeiasca ei omenitate.” 1 Folosindu-se de
cuvintele proorocului Moise, Patriarhul Teoctist spunea despre Biblie că este cartea despre care
Dumnezeu spunea că „ea nu-i pentru voi doar o vorbă goală, ci însăși viața voastră, si prin
cuvântul acesta vă veți îndelunga zilele” (Deuteronom 32, 47). Un text asemănător găsim și în
Sfânta Evanghelie după Ioan: „Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt și viață sunt”
(Ioan 6, 63). Așadar, Biblia sau Sfânta Scriptură reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu. Așa a fost ea
percepută de către Biserică încă din ziua întemeierii acesteia, când Duhul Sfânt s-a pogorât în
chip de limbi de foc asupra Sfinților Apostoli, care au făcut întregii lumi cunoscut cuvântul lui
Dumnezeu cuprins în această Carte a cărților. Deoarece considera că orice bibliotecă poate
conține cuvinte despre Dumnezeu, Mitropolitul Bartolomeu Anania afirma despre Sfânta
Scriptură că „este însăși rostirea lui Dumnezeu, anume pentru oameni și prin oameni.”2

1
Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu
Anania, Arhiepiscopul Clujului, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
2001, p. 7.
2
Ibidem.
 Sfânta Scriptură este o colecție de cărți sfinte scrise de autori aleși care au fost inspirați
de către Duhul Sfânt, cărora chiar Dumnezeu le-a poruncit să scrie.

Cărțile Sfintei Scripturi au fost scrise pe parcursul a aprozimativ 1500 de ani, adică
începând cu timpul în care a trăit Moise ( circa 1400 înainte de Hristos) și terminând cu data
aprozimativă a scrierii ultimei cărți din canonul Biblic, care este cartea Apocalipsei (scrisă de
către Sfântul Apostol Ioan în jurul anului 100 după Hristos). Cărțile cuprinse în canonul biblic
reprezintă „un odor de mare preț (...), un izvor de apă vie din care soarbem învățătura
dumnezeiască.”3

Termenil „Biblia” își are originiea în limba greacă și setraduce prin cuvândul „carte”
sau „cărți”. Denumirea grecească a Sfintei Scripturi a dăinuit până în zilele noastre deoarece o
bună parte a cărților Scripturii au fost scrise în limba greacă și tot în limba greacă a fost
propovăduită învățăturacoprinsă în aceste cărți, greaca fiind limbă de circulație internațională pe
cele trei continente acoperite de Imperiul Roman.

Biblia este alcătuită din două părți: Vechiul Testament și Noul Testament, acestea la
rândul lor fiind împărțite într-un anumit număr de cărți. Astfel:

Vechiul Testament cuprinde 39 de cărți canonice:

1. Facerea 13. Cartea întâi Paralipomena (a

2. Ieșirea Cronicilor)
3. Leviticul 14. Cartea a doua Paralipomena
4. Numerii (a Cronicilor)
5. Deuteronomul 15. Cartea întâi a lui Ezdra
6. Cartea lui Iosua Navi 16. Cartea lui Neemia (a doua
7. Cartea Judecătorilor Ezdra)
8. Cartea Rut 17. Cartea Esterei
9. Cartea întâi a Regilor 18. Cartea lui Iov
10. Cartea a doua a Regilor 19. Psalmii
11. Cartea a treia a Regilor 20. Pildele lui Solomon
12. Cartea a patra a Regilor 21. Ecclesiatul

3
Învățătura de credință ortodoxă, Editura Doxologia, p. 21.
22. Cântarea cântărilor 31. Ioil
23. Isaia 32. Avdie
24. Ieremia 33. Iona
25. Plângerile lui Ieremia 34. Naum
26. Iezechiel 35. Avacum
27. Daniel 36. Sofonie
28. Osea 37. Agheu
29. Amos 38. Zaharia
30. Miheia 39. Maleahi

Există, de asemenea, în Vechiul Testament și o altă categorie de cărți, numite

necanonice sau bune de citit deoarece sunt considerate ca fiind ziditoare de suflet și
folositoare, motiv pentru care Biserica le-a recomandat spre citire. Ele sunt adaosuri sau
sumplimente la cărțile canonice.

Acestea sunt în număr de 14:

1. Cartea lui Tobit 9. Istoria Susanei

2. Cartea Iuditei 10. Istoria omorârii balaurului și
3. Cartea lui Baruh a sfărâmării lui Bel
4. Epistola lui Ieremia 11. Cartea întâi a Macabeilor
5. Cântarea celor trei tineri 12. Cartea a doua a Macabeilor
6. Cartea a treia a lui Ezdra 13. Cartea a treia a Macabeilor
7. Înțelepciunea lui Solomon 14. Rugăciunea Regelui Manase
8. Înțelepciunea lui Isus Sirah
(Ecclestiasticul)

Noul Testament este format dintr-un total de 27 de cărți, toate canonice. Acestea sunt:
 1. Sfânta Evanghelie după 16. Epistola a II-a a Sfântului
Matei Apostol Pavel către Timotei
2. Sfânta Evanghelie după 17. Epistola Sfântului Apostol
Marcu Pavel către Tit
3. Sfânta Evanghelie după Luca 18. Epistola Sfântului Apostol
4. Sfânta Evanghelie după Ioan Pavel către Filimon
5. Faptele Sfinților Apostoli 19. Epistola Sfântului Apostol
6. Epistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei
Pavel către Romani 20. Epistola Soborniceasca a
7. Epistola I a Sfântului Apostol Sfântului Apostol Iacob
Pavel către Corinteni 21. Epistola I Soborniceasca a
8. Epistola a II-a Sfântului Sfântului Apostol Petru
Apostol Pavel către Corinteni 22. Epistola a II-a Soborniceasca
9. Epistola Sfântului Apostol a Sfântului Apostol Petru
Pavel către Galateni 23. Epistola I Soborniceasca a
10. Epistola Sfântului Apostol Sfântului Apostol Ioan
Pavel către Efeseni 24. Epistola a II-a Soborniceasca
11. Epistola Sfântului Apostol a Sfântului Apostol Ioan
Pavel către Filipeni 25. Epistola a III-a
12. Epistola Sfântului Apostol Soborniceasca a Sfântului Apostol
Pavel către Coloseni Ioan
13. Epistola I a Sfântului Apostol 26. Epistola Soborniceasca a
Pavel către Tesaloniceni Sfântului Apostol Iuda
14. Epistola a II-a a Sfântului 27. Apocalipsa Sfântului Ioan
Apostol Pavel către Tesaloniceni Teologul
15. Epistola I a Sfântului Apostol
Pavel către Timotei

Despre autorii cărților ce aparțin canonului biblic este suficient să spunem că au fost
persoane soecial alese de către Dumnezeu pentru a lăsa învățătura lui Dumnezeu într-o formă ce
avea să străbată veacuri și milenii. Dintr acești oameni înzestrați amintim pe Moise și pe ceilalți
prooroci, dar și pe Apostolii Mântuitorului.
 Sfânta Scriptură este o carte ce poate fi citită de toată lumea, dar nu și înțeleasă așa cum
trebuie de către oricine. Pentru a înțelege Biblia așa cum trebuie, o persoană oarecare trebuie să
îndeplinească mai multe condiții, Cum ar fi:

- Să cunoască foarte bine textul Sfintei Scripturi. Biblia trebuie citită continuu.
- Să aibă o cultură amplă atât din punct de vedere teologic cât și din punct de vedere
universal.
- Mai ales: să fie sub umbrirea harului Duhului Sfânt, pentru că El este dătătorul tuturor
cunoștințelor și luminătorul minților. El fost izvorul înțelepciunii care s-a revărsat în
oameni simpli precum Moise sau Apostolul Ioan. Deci cititorul trebuie să ducă o viață în
conformitate cu poruncile lui Dumnezeu: să materializezeprin fapte ceea ce citește în
Scriptură și negreșit Duhul Sfânt îl va pocățui la tot Adevărul, precum le-a făgăduit
Domnul Sfinților Săi Apostoli.

Sfântul Ioan Gură de Aur a fost cel mai mare tâlcuitor al Sfintei Scripturi. Dacă citim
viața acestuia vom vedea, pe lândă petrecerea sa sfântă pe pământ, faptul că a fost un mare om de
cultură, un om învățat la cele mai bune școli ale vremii lui. Îmbinând cultura și asceza, Marele
Ioan Gură de Aur a tâlcuit toată Biblia.