Mihai Alexandra

Clasa X C
Portofoliu la chimie
04.12.2023

Mihai Alexandra. Tema 1. Malachit.

Malachitul este un mineral răspândit în natură, face parte din clasa carbonaților anhidri
cu prezența de ioni străini.
Cristalizează în sistemul monoclinic având formula chimică Cu2[(OH)2CO3] cu forme
de agregate masive, formă de ciorchini, agregate cu dungi de nuanțe diferite, mai rar
apare sub forme aciculare, sau cristale prismatice.
Culoarea frecventă a mineralului este verde de nuanțe diferite.
Duritatea malachitului este 3,5 - 4 pe scara de duritate Mohs, densitatea de 3,6 - 4,05
g/cm^3
Conținutul în cupru este de aprox. 57%.
Datorită durității reduse și desității mari malachitul se rupe ușor în bucăți.
Ținut la soare devine de culoare pală, iar ținut în contact cu apa pierde luciul, și își
schimbă culoarea.
Malachitul este un mineral tipic de cupru ca rezultatul intemperiilor, de aceea apare
frecvent în zonele de oxidație a zăcămintelor de cupru, ca azurit, fiind asociat
cu cuprit, goethit și calcit.
Mihai Alexandra. Tema 2. Azurit.
Azuritul sau Chessylit este un mineral răspândit, care face parte din clasa carbonaților
hidroxilați. Cristalizează în sistemul monoclinic având formula
chimică Cu3(CO3)2(OH)2. Habitusul azuritului fiind sub formă de cristale colonare
scurte, sau sub formă tabulară, cristalele sunt de o culoarea albastră intensă, culoare
care a determinat denumirea de azurit a mineralului. Duritatea pe scara Mohs este de
3,5 - 4, iar densitatea de 3,8, urma fiind de culoare albastră deschisă. Dacă nu se
cunoaște compoziția chimică datorită pseudomorfozei se poate confunda
cu malachitul.
Mihai Alexandra. Tema 3. Parintele chimiei organice.
În 1828, Friedrich Wöhler, pionierul chimiei organice, a sintetizat ureea (carbamida),
un constituent al urinei, folosind numai materiale anorganice ca punct de plecare
(cianat de potasiu și sulfat de amoniu). Aceasta era prima dată când un compus organic
era sintetizat în laborator fără să se folosească materiale biologice. Această sinteză a
invalidat teoria forței vitale și indirect vitalismul.
În 1856, William Henry Perkin, încercând să obțină chinină, a produs în mod
accidental un colorant care a devenit cunoscut ca negru/mov de anilină, primul
colorant organic de sinteză. Descoperirea sa a crescut interesul pentru chimia organică.

Practic, era industriei farmaceutice a început odată cu dezvoltarea chimie organice și a

biochimiei. În ultimul deceniu a secolului al XIX-lea, s-au pus bazele acestei industrii
prin descoperirea și fabricarea acidului acetilsalicilic (cunoscut ca și aspirină) de
către Bayer din Germania. Începând cu 1910, Paul Ehrlich și grupul său de cercetare
au dezvoltat arsfenamina (cunoscută ca și Salvarsan), aceasta fiind primul tratament
medicinal pentru sifilis, și astfel au inițial practica medicală a chimioterapiei. Studiile
sale au adus contribuții uriașe în dezvoltarea antiserului pentru difterie și a altor seruri
terapeutice.

Mihai Alexnadra. Tema 4. Formol.

Formaldehida (cu denumirea IUPAC metanal, aldehidă metilică sau aldehidă formică,
soluția apoasă de formaldehidă 37% fiind cunoscută și sub numele de formol) este cea
mai simplă aldehidă, și este un gaz incolor cu miros înțepător. Formula chimică este
H2CO sau CH2O. Formaldehida a fost pentru prima oară sintetizată de chimistul
rus Aleksandr Butlerov în 1859 dar a fost identificată abia în 1867, de către August
Wilhelm von Hofmann.

Formaldehida rezultă din arderea materialelor conținătoare de carbon. Poate fi găsită în

focuri forestiere, în eșapamentul automobilelor și în fum de țigară.
În atmosfera terestră, formaldehida este produsă de acțiunea luminii solare și a
oxigenului asupra metanului și a altor hidrocarburi. Cantități mici de formaldehidă
sunt produse de metabolismul multor organisme, inclusiv de cel al omului. Totuși,
aceasta este metabolizată la acid formic și nu se acumulează în organism.

Formaldehida este una dintre cele mai vechi substanțe chimice folosite în industrie
pentru obținerea rășinilor, folosită apoi în fabricarea plăcilor de lemn. De asemenea,
formaldehida este o substanța uzuală în fabricarea echipamentelor sportive, a
medicamentelor, a alimentelor, a încălțămintei, a componentelor pentru autovehicule, a
hârtiei, a produselor textile, etc. Se estimează că în anul 1996, capacitatea de producție
de formaldehidă era de 8,7 milioane de tone pe an.

Germania și Italia sunt țările cu cea mai mare producție anuală de formaldehidă
din Uniunea Europeană, asigurând aproximativ 10% din cantitatea produsă anual în
lume. Europa de Vest are un consum de 30% din consumul global.