1) Citiţi titlul articolului de mai jos. Despre ce credeţi că va fi vorba?

GeneraŢia touchscreen

La doi ani şi jumătate, Mara ştia să răspundă la telefonul smart al lui tăticu’. Glisa cu degeţelul, apoi îl ducea cu o mină serioasă la
ureche: ,,Alo! Mala teleton.” Deşi îl pufnea râsul,tăticu’ era foarte mândru de ea. Uneori, când erau în maşină, blocaţi în trafic şi Mara începea să
plângă, tăticu’ îi dădea telefonul lui ca să se joace cu el. Şi, brusc, Mara se potolea.
Pe la trei ani şi jumătate, atunci când mămica şi-a cumpărat o tabletă, Marei i s-a deschis un nou univers. Când reuşea să pună mâna pe ea,
în bucătărie, acolo unde mami căuta reţete sau instala aplicaţii de nutriţie, începea pentru fetiţă o adevărată călătorie tactilă. Toate degeţelele
atingeau acum ecranul şi se mişcau în mai multe direcţii, ferestre cu poze colorate se deschideau sub ochii ei, zeci de iconiţe se copiau dintr-o parte
în alta sau dispăreau pur şi simplu ca prin minune. Când Mara a reuşit de una singură ,,primul ei Skype”, adică a deschis programul, a apelat şi a
vorbit cu naşa din Italia, mămica a decis să-i cedeze ei tableta. Oricum, prea multe nu făcea cu ea. Aşa că tableta a ajuns printre jucăriile Marei, pe
jos, în camera ei. De ursuleţi şi de păpuşi se plictisea repede, de tabletă – niciodată, deşi de două ori a vărsat pe ea cacao cu lapte şi o dată a lovit
ecranul cu colţul unui cub, pentru că a enervat-o ceva din minunata lume virtuală.
În casa prietenilor mei, mă uitam la Mara cum încearcă să schimbe posturile de la televizor glisând dintr-o parte în alta cu degetul pe
ecran. Ştie că există un ,,aparat” special pentru aşa ceva, care se numeşte telecomandă, dar refuză să-l folosească. În fond, ar trebui să meargă şi
aşa, cu degetul! Televizorul este de vină, e defect. ,,Trebuie să mai facem o rată să ne luăm un Smart TV”, oftează mămica. La grădiniţă,
educatoarele spun că inteligenţa Marei este peste medie, însă fetiţa are probleme de comunicare cu alţi copii şi e foarte posesivă cu lucrurile ei. Nu
împarte nimic cu nimeni. Ei bine, într-o comunitate de copii, lucrurile stau altfel. Nu poate să apese pe nasul lui Luca, băiatul care o tot sâcâie, şi el
să tacă din gură.
Puţin înainte de Crăciun, un Moş destul de jerpelit stătea în faţa unui magazin Flanco, le cerea copiilor care treceau pe acolo să-i spună
poezii şi îi întreba ce cadouri vor să primească. Unul din doi copii răspundea că îşi doreşte o tabletă. În magazin, la casă, părinţii se înghesuiau să
cumpere tablete în rate, cu carduri Avantaj. Nu puteau să-şi dezamăgească copiii. Erau tablete ieftine, de 3-400 de lei, pentru oameni săraci, care
nu cheltuie mai mult de 150 de lei pentru masa de Crăciun. Dar lucrurile nu stau deloc aşa. Tableta este esenţială pentru copii, căci degetele lor par
deja programate genetic pentru a manipula spaţiul virtual prin atingere.
Primul meu telefon smart (şi ultimul, de altfel) zace şi acum într-un sertar. N-am reuşit să mă obişnuiesc cu el şi l-am abandonat, revenind
la cel clasic, ,,cu butoane”. Am ajuns la concluzia că degetele mele sunt ,,greşite”, apăsau cu totul aiurea, şi cu o încetineală de melc – îmi lua zece
minute să scriu un SMS banal, aşa că telefonul pur şi simplu mă enerva. Da, dar şi eu pot face minuni cu mouse-ul! Pot da o mie de click-uri pline
de dibăcie când joc jocul meu online. Însă dacă mă pui în faţa unui laptop cu touchpad, mă blochez.
Mi-am zis, totuşi, să mă upgradez, să învăţ. Aşa că am perseverat şi mi-am luat o tabletă. Cu un ecran mare, ca pentru mine. Acum
recunosc că m-am îndrăgostit de ea iremediabil. Însă tot am impresia că degetele mele nu sunt făcute pentru aşa ceva, că îndeplinesc o sarcină
improprie. Şi e normal să fie aşa – cum i s-a dezvoltat generaţiei noastre simţul tactil în copilăria timpurie? Nu era nevoie să pipăim nimic, poate
doar la jocul ,,Baba oarba”, când, legat la ochi, trebuia să-l recunoşti pe copilul pe care l-ai prins după trăsăturile feţei. E de râs! ,,Baba oarba”,
singurul exerciţiu care ne antrena pentru tehnologia touchscreen de peste 20 de ani! În schimb, învăţam caligrafie şi umpleam zeci de caiete cu
litere frumos încondeiate. La ce ne-a folosit?
(Adina Popescu, ,,Dilema veche”, nr 575)
 2) Găsiţi sinonime pentru cuvintele subliniate în text:

a se potoli = a se opri , a se linisti jerpelit = amărât

nutriţie = alimentatie, mancare dibăcie = îndemânare

improprie =necorespunzator boante = ciuntite, turtite, fara varf

Găsiţi asemănări şi diferenţe între poziţia autoarei şi propria voastră poziţie în legătură cu locul tehnologiei în societatea de azi. Completaţi
diagrama de mai jos:

eu autoarea

Folosim tehnologia

Indemanatica cu touchscreen-ul Incercarea de a ne obisnui cu tehnologia

Neindemanatica cu touchscreen-ul
Stiu sa folosesc telefoanele cu touchscreen
Nu stie sa foloseasca telefoanele cu touchscreen
4. Discutaţi despre efectele utilizării tehnologiei în societatea contemporană. Scrieţi argumentele în casetele de mai jos:

PROBLEMA CENTRALĂ:

efectele utilizării tehnologiei în societatea contemporană .

PRO CONTRA

Sunt de acord cu folosirea tehnologiei in zilele noastre, deoarece ne In acelasi timp tehologia poate dauna prin efectele negateive ale
este mult mai usor sa socializam cu persoanele apropiate si putem afla acesteia precum : folosirea in exces a aplicatiilor, expunerea publica pe
informatii utile in doar cateva clipe. internet, pierderea timpului util, insomniile, obezitatea si multe efecte
negative cauzate in mare parte de aplicatiile la infdemana oricui.

CONCLUZIA:
Tehnologia este folositoare doar intr-o anumita limita de bun simt. Folosita in exces poate dauna grav sanatatii omului.
5. Ţinând cont de ceea ce aţi învăţat despre textul argumentativ, scrieţi un eseu pe tema Telefonul: prieten sau inamic?. Completaţi
următoarea schiță

Telefonul: prieten sau inamic?

În opinia mea, telefonul iti poate fi si prieten si inamic.

În primul rând, telefonul folosit in exces poate dauna sanatatii, poate cauza insomnii, dependenta si poate avea multe alte efecte negative asupra
oamenilor, in special copiilor si adolescentilor.

DE EXEMPLU: Exista multe cazuri in care copii au comunicat prin intermediul retelelor de socializare cu persone necunoscute, ajungand sa isi puna
viata in pericol. Din cauza timpului petrecut in exces pe telefon pierzi notiunea timpului fara sa iti dai seama. Oamenii ajung obezi din cauza
faptului ca nu mai tin cont ce mananca si la ce ore mananca fiind cu ochii in ecrane.

În al doilea rând, telefonul iti e prieten atunci cand afli informatii utile de cultura generala si socializezi cu prietenii si familia.

DE EXEMPLU: Multi parinti ai copiilor sunt plecati in alte tari din cauza situatiei materiale nefavorabile, comunicand cu copiii lor prin intermediul
aplicatiilor de pe telefon. Internetul este util si datorita informatiilor aflate dand doar un click.

În concluzie, timpul petrecut pe telefon poate dauna la fel de mult pe cat te poate ajuta.