Comportamentul uman online

secvență ”Nativii digitali sau copiii internetului”

1. Introducere: text extras din M. Aiken (2019), pp: 99-100:

”Nu cu mult timp în urma mă aflam într-un tren, în drum de la Dublin la Galway. 0
mama și un copil au venit și s-au așezat în dreptul meu, dar peste culoar. Aveam ceva de citit, dar
pe masura ce ne indreptam spre vest, catre 0ceanul Atlantic, zona rurala a Irlandei s-a dovedit a fi
atat de frumoasa, incat, am luat o pauza și m-am bucurat de spectacolul naturii. Sa ma uit la
formatiunile de nori in continua schimbare care tree pe deasupra dramaticului peisaj irlandez ma
relaxeaza intotdeauna.
Drumurile și domeniile din Galway sunt inconjurate de ziduri de piatra impresionante.
Terenul e pietros, iar de-a lungul secolelor, de fiecare data cand s-a eliberat un domeniu pentru a
fi cultivat, au fost dislocate mai multe pietre cu care au fost construite mai multe ziduri și casute.
Privind pe fereastra trenului, m-am gandit la munca depusa pentru construirea acestor ziduri - de
la mutarea fiecarei pietre și pana la maiestria constructorilor, unii dintre ei muncind și la vechile
turnuri, biserici și catedrale din Irlanda;
Cioplitorii in piatra lucrau cu placere la catedrale, deoarece pietrele lor sustineau
turlele. Se ridicau astfel spre cer, spre paradis. Așadar, construind catedralele, pietrarii credeau ca
se apropie de ceva mai bun. Desigur, fiecare generatie trebuie sa aspire catre ceva superior - sa
inalte structuri, sa lase in urma o moștenire valoroasa. Pe masura ce trenul iși vedea domol de
drum, am inceput sa meditez asupra lucrarilor civilizatiei noastre actuale. Ce domenii defrișam și
ce construim? Unde sunt turlele catedralei noastre?
Peste culoar, mama s-a instalat comod și a inceput sa-și hraneasca copilul. lntr-o
minunata demonstratie de dexteritate, iși tinea sticla intr-o mana și un telefon mobil in cealalta.
Tinea capul aplecat, uitandu-se la ecran. In zilele noastre, suntem cu toții ocupați și nu e deloc
treaba mea să judec cum iși hrănește copilul o mama tânără. Am observat-o totuși cu coltul ochiului
cu curiozitatea unui cercetător. Etnografia este studiul oamenilor al fenomenelor cu cercetătorul
integrat in grupul social studiat. În calitate de psiholog specializat în mediul online, trăiesc într-un
studiu etnografic continuu. Cu greu trece o oră în care sa nu vad cum interacționează oamenii cu
tehnologia. Au trecut zece sau cincisprezece minute. Mama și-a studiat numai telefonul in timp
ce-și hrănea copilul. Așa cum fac de obicei bebelușii, copilul se uita în sus cu privirea încețoșată,
fixând printre gene, cu drăgălășenie, maxilarul mame, în timp ce aceasta continua să-și studieze
propriul celular. Timp de o jumătate de ora, pe măsura ce hrănirea copilului a continuat, mama nu
a intrat în contact vizual cu copilul și nu și-a luat nici măcar o clipă ochii de la ecranul telefonului.
Am uitat imediat de priveliștea minunata a peisajului rural irlandez, caci eram acum
fascinata de scena umana care se desfășura pe partea cealaltă a culoarului. A fost util ca purtam
ochelari de soare.
Aveam in minte o mulțime de nedumeriri. Nu puteam decât sa mă întreb' oare cate
milioane de mame și tati din întreaga lume au încetat sa se mai uite direct in ochii copiilor lor in
timp ce-i hrăneau sau discutau cu ei? Evident, s-ar putea sa se mai uite uneori, dar daca acel contact
direct ar fi redus la o jumătate sau un sfert din timpul de care au beneficiat cei din generația mea?
Cum va evolua in timp aceasta schimbare comportamentala aparent atât de mica?
Ar putea fi afectata o întreaga generație de copii?
Ar putea schimba asta rasa umana?”
De obicei, părinții mă întreabă: care este vârsta sigura și sănătoasă pentru ca unui copil
sa i se permită accesul in fata unui ecran al unui device? Prin device înțelegem orice, de la tablete
și telefoane mobile pana la televizoare. Fără îndoiala, ne aflam in fata unei probleme foarte
importante. Dar, mai întâi, le cer părinților să se gândească și ei la următoarea întrebare: Care este
vârsta potrivita pentru a-i face cunoștința copilului cu telefonul tău mobil?”

2. Experimentele lui Harlow despre atașament:

https://www.youtube.com/watch?v=OrNBEhzjg8I (6 minute)

3. Podcast explicativ al experimentelor din video și alte date științifice relevante:

https://youtu.be/UjApNJrQP3s (10 minute)

4. Caracteristici ale nativilor digitali

Michelle Manafy și Heidi Gautschi, p. 76 (apud Chircă) au identificat 10 trăsături principale ale
nativilor digitali:
1. se simt confortabil să își expună trăirile în mod public, fără a se îngrijora de intimitatea
acestora (nu numai a lor, ci și a celor din jur);
2. fac parte dintr-o cultură digitală întotdeauna conectată, întotdeauna online;
3. granițele dintre viața personală și cea profesională sunt neclare;
 4. sunt orientați spre îndeplinirea mai multor sarcini simultan și nu neapărat pe acordarea
atenției unui singur lucru, în totalitate;
5. au un spirit colaborativ, interactiv, sunt implicați și participativi; învață mai bine atunci
când nu sunt doar receptori pasivi, ci sunt implicați într-un anumit proces, antrenant și
distractiv;
6. au fost obișnuiți de media online, de-a lungul întregii vieți, să primească un feedback
imediat; de aceea, acest lucru li se pare firesc și în viața de zi cu zi;
7. partajează des conținut digital cu alți utilizatori (prin intermediul Intemetului sau a altor
dispozitive mobile);
8. normele sociale pe care le acceptă și le respectă sunt diferite de cele ale generațiilor
anterioare; fac parte simultan din mai multe grupuri de partajare a conținutului online

Tabelul 3. Clasificarea generațiilor: 1946 – prezent (p. 86)

5. Sugestii pentru părinți privitoare la utilizarea tehnologiei (Aiken, 2018):

1. Nu folositi un babysitter digital sau, în viitor, o bona robot. Bebelușii și copiii mici au
nevoie de un ingrijtor adevarat, care sa-i îmbrațișeze și să le vorbeasca, nu de un companion
cu ecran digital. Nu exista niciun substitut pentru o fiinta umana reala.
2. Pentru ca micutul creier al copiilor voștri crește rapid și se dezvolta prin stimulare
senzoriala, luati in considerare toate simturile - atingere, miros, vedere, sunet. Interactiunile
și experientele timpurii ale copilului sunt codificate in creier și vor avea efecte de durata.
3. Așteptati pana cand bebelușul va avea varsta de doi sau trei ani inainte sale
dati voie sa se expuna in fata unui ecran. Și luati o decizie conștienta cu privire
la regulile de utilizare a ecranului pentru ei, tinand cont de faptul ca acesta ar
putea avea un impact asupra modului in care creste si se dezvolta.
4. Monitorizati-va timpul in care folositi un device. Trebuie sa fiti mereu
conștienti de cat de mult este in functiune televizorul de acasa și daca ecranul
computerului este mereu stralucitor și atractiv pentru copiii voștri, care se pot
uita sau nu la ele. Fiti conștienti de cat de des va verificati telefonul mobil in
fata bebelușului sau copilului.
5. Întelegeti că bebelușii sunt in mod natural empatici și pot fi foarte sensibili la
continutul emotional dureros, tulburator sau violent. Studiile arata ca
perceptia realitatii și a fanteziei este diferita la copii fata de adulti. Vizionarea
repetata a unui continut infricoșator sau violent va stopa fixarea sau retinerea
unei informatii, ceea ce inseamna ca vor forma amintiri neplăcute de lungă
durată.
6. Nu va lasati pacaliti de pretentiile emise de departamentele de marketing.
$tiinta ne arata ca aplicatiile de pe tableta nu pot fi atat de efi- ciente din punct
de vedere educational, precum anunta producatorii și ca timpul de ecran poate,
 de fapt, sa provoace intarzieri de dezvoltare și chiar probleme de atentie și
intarzieri in limbaj la copiii care sunt expuși la asemenea aplicatii.
7. Puneti presiune asupra dezvoltatorilor de jucarii pentru a-și sustine afirmatiile
cu dovezi știintifice mai bune și noi studii care investigheaza consecintele
mediului online.

Și în cele din urmă, ce ar fi să faci o curățenie cibernetică în jurul copilului

tău punând jucării obișnuite în locul luminițelor intermitente. Procedează ca
pe vremuri, jucându-vă cu copilul în toate cele patru membre, intrați în contact
cu copilul petrecând timp de calitate nestructurat, uitându-vă unii în ochii
celuilalt.

Bibliografie:
1. AIKEN, M., 2019, The Cyber Effect. Psihologia comportamentului uman în mediul online,
Niculescu, București;
2. CEOBANU, C., CUCOȘ, C., ISTRATE, O., PÂNIȘOARĂ, I.O., 2020, Educația digitală,
Polirom, Iași;
3. CHIRCA, R.,C., 2020, Noile media și nativii digitali: caracteristici, tipologii și particularități de
învățare, Editura Universității din București, București.
4. ZLATE, M. (2000), Introducere în psihologie, Polirom, Iași
* surse web menționate