Hidrografia Africii

A. Caracteristici generale
Africa este un continent al contrastelor hidrografice, prezintă:
 mari sisteme fluviale, cu scurgere permanentă spre ocean;
 regiuni areice şi endoreice (aproape 50% din întindere continentului);
 lacuri cu apă dulce, dar și cu apă sărată (șoturi);
 mari acumulări de ape subterane, în subsolul Saharei care contribuie la formarea oazelor;
 ghețari montani (la peste 5000 m), formați în craterele vulcanilor stinși (Kilimanjaro, Kenya, Ruwenzori).
Regiunile areice
- sunt regiuni lipsite total de ape curgătoare;
- aici există doar văi seci = ueduri, au apă doar în timpul ploilor bogate (Dra,a - cel mai mare ued al Saharei, 1000km).
Regiunile endoreice
- sunt regiuni cu scurgere spre bazine interioare (râurile se scurg spre un lac sau se pierd într-o mlaștină);
- așa sunt: Riftul Est-African, Depres. Ciad (cea mai mare zonă endoreică), Depres. Kalahari (parțial);
- atât în regiunile endoreice, cât și în cele areice, sunt specifice: șoturile = lacuri cu apă sărată, care seacă frecvent,
lăsând în loc depresiuni întinse, acoperite cu cruste de sare; cel mai mare șot este El Djerid, în Tunisia (5000 km2).
B. Marile fluvii africane
- în funcție de relief, rețeaua hidrografică s-a organizat spre trei mari sisteme hidrografice:
 spre Marea Mediterană, spre Oceanul Atlantic și spre Oceanul Indian;
- debitul fluviilor este influențat de regimul precipitațiilor:
 râuri cu debit constant, în regiunile ecuatoriale;
 râuri cu debite variabile - cu debite mari vara, în regiunile subecuatoriale sau iarna, în regiunile mediteraneene.
- marile fluvii africane sunt doar parțial navigabile deoarece au numeroase praguri și cascade (Victoria, pe Zambezi);
- au un mare potențial hidroenergetic.
Spre Marea Mediterană curge Nilul:
 cel mai lung fluviu din lume (6671 km; străbate Sahara pe 2500 km lungime);
 principalii afluenţi sunt: Nilul Albastru şi Atbara;
 se varsă în M. Mediterană printr-o deltă;
 a fost construit barajul de la Assuan și Lacul de acumulare Nasser.
Spre Oceanul Atlantic curg: Senegal, Niger, Congo şi Orange.
Congo (Zair) - are un regim de scurgere ecuatorial cu debit constant;
- este al doilea fluviu ca debit de pe Glob, după Amazon (50.000 m3/s);
- în bazinul său se află numeroase cascade (Stanley, Livingstone);
- la vărsare formează un estuar.
Nigerul - în cursul său străbate o zonă mai joasă și apele se despart în mai multe brațe formând o deltă interioară.
- se varsă în G. Guineei, unde formează o uriașă deltă.
Cea mai mare deltă interioară de pe Glob este delta râului Okavango, formată în N-V Deșertului Kalahari.
Spre Oceanul Indian curg: Limpopo și Zambezi - cel mai important fluviu din sudul Africii (cascada Victoria).
B. Marile lacuri africane
Lacuri tectonice:
- situate în marele rift est-african: Tanganyika, Malawi, Turkana, Albert, Edward, Kivu; etc.
- situate în zone de podiș sau depresionare – L. Ciad, L. Victoria (cel mai extins ca suprafaţă din Africa – 68.100 km2).
Lacul Tanganiyka - este cel mai vechi lac african, format acum 12 milioane de ani;
- este cel mai adânc (1470 m/1435 m, al doilea de pe Glob, după Baikal);
- este cel mai mare rezervor de apă dulce din Africa;
Lacul Ciad - situat într-o vastă depresiune endoreică, este pe cale de dispariție;
- cu câteva mii de ani în urmă era cel mai mare lac cu apă dulce din lume;
- specialiștii consideră că ar putea seca complet până la sfârșitul secolului;
- dimensiunile sale s-au redus rapid și drastic datorită:
 evaporării puternice;  irigațiilor intense
 scăderii volumului de apă adus de afluenți;  alimentării cu apă a așezărilor;
Lacuri vulcanice: L. Assal din Triunghiul Afar.
Lacuri de acumulare/hidroenergetice: L. Nasser, pe Nil; L. Volta, pe Volta; L. Kariba, pe Zambezi.