BINELE este valoarea supremă în domeniul moral, înfăptuirea

practică a binelui presupunând a urmări întruparea cât mai deplină a

unor valori ca: dreptatea, generozitatea, curajul, sinceritatea, prietenia
etc. La întrebări precum: Ce sunt binele și răul? Ce înseamnă
dreptatea? Ce este curajul? Dar virtutea? Când și față de cine se cer
cultivate prietenia sau intransigenţa?, răspunsurile, aparent simple,
comportă soluții variate şi, uneori, chiar opuse. Frecvent, astfel de
întrebări sunt formulate în legătură cu propriile acțiuni sau pentru a
aprecia faptele altora. Unele situații par neproblematice şi, spontan,
oricine le poate caracteriza ca fiind rele: fapta unei mame care îşi
abandonează copilul sau şoferul care părăsește locul accidentului fără
să ajute victima.

Există și situații în care este dificil să decidem ce este bine: o mamă

care fură pentru a-şi hrăni copiii minori, tatăl ce minte în instanță
apărându-şi fiul care a comis un jaf, elevul care-i suflă un răspuns
colegului său, riscând, astfel, să fie pedepsit.

Judecăm moralitatea unei fapte în funcție de consecințe/scop sau pe

baza intenției care a stat la baza ei? Privită în funcție de consecințe
(femeia îşi salvează copiii de la moarte), fapta pare a fi bună; dacă ne
raportăm la norma ce recomandă Să nu furi!, fapta este rea.

Teoriile etice, indiferent de natura lor, au în centru ideea de bine. Dacă

răul (latinescul malum) poate fi și nefericire, atunci binele poate fi
echivalentul fericirii? Potrivit mai multor gânditori, răspunsul este
pozitiv, dar mulți îşi recunosc neputinţa în a indica o cale spre
atingerea fericirii.

Întrebările prezentate mai sus sunt de primă importanță în etică, iar

soluţionarea lor îndeamnă la reflecţie filosofică.

Toderici Alexandru Adrian

Socrate, la fel ca și Platon, afirma că virtutea se învață. Întreaga
problematică morală se va constitui în jurul acestei probleme, unii
gânditori încercând să demonstreze posibilitatea creării unei ştiinţe ce
are ca obiect morala fondată pe principii indubitabile, iar alții
argumentând că încercarea de a deduce norme de comportament pe
baza unor principii unice este sortită eșecului.

Toderici Alexandru Adrian