Istoria Orientului Mijlociu

2.1 Ce este Orientul Mijlociu?

Orientul Mijlociu provine din limba engleza moderna, care se refera la cea mai veche regiune a
civilizatiei umane. Totodată, acest termen prezintă regiunea geografică situată între Asia de Vest
și Asia de Sud, care include o serie de țări cu o istorie bogată și o diversitate culturală
semnificativă.1

Deși limitele exacte ale Orientului Mijlociu pot varia în funcție de perspectivă și context, în
general, această regiune cuprinde țări din partea de vest a Asiei și nordul Africii. Principalele
caracteristici ale Orientului Mijlociu includ: cultura și istoria, religia și probleme politice.

Orientul Mijlociu este cunoscut pentru moștenirea sa istorică și culturală, deoarece aici au luat
naștere civilizații antice precum cea a mesopotamienilor, a egiptenilor și a fenicienilor. De-a
lungul istoriei, regiunea a fost influențată de diverse imperii, precum imperiul persan,roman,
bizantin și otoman.

Ca și parte a religiei, Orientul Mijlociu este locul de origine al celor trei mari religii monoteiste:
iudaismul, creștinismul și islamul. Această regiune are o importanță spirituală și religioasă
semnificativă pentru aceste comunități.

Cât despre probleme politice, regiunea a fost și este în continuare martor la numeroase conflicte
politice, sociale și religioase. Printre acestea se numără conflictul israeliano-palestinian,
războaiele din Irak și Afganistan, războiul civil din Siria și instabilitatea politică din Yemen.

Este important să menționăm că termenul “Orientul Mijlociu” poate fi perceput diferit în funcție
de context și perspectivă, iar regiunea în sine este extrem de diversă și complexă din punct de
vedere cultural, etnic și religios.

2.1.1. Antichitatea în Orientul Mijlociu.

1
Peter Mansfield, O istorie a Orientului Mijlociu, Ed.Humanitas, pg 13.
Istoria Orientului Mijlociu în antichitate este extrem de complexă, marcând evoluția unor
civilizații străvechi și influențând dezvoltarea ulterioară a lumii. Această regiune, situată într-un
loc strategic între Asia, Africa și Europa, a fost martora unor culturi și imperii remarcabile. Cele
mai recunoscute regiuni ale Orientului Mijlociu sunt: Mesopotamia și Egiptul Antic.

Mesopotamia, situată între râurile Tigru și Eufrat, a fost leagănul unor dintre cele mai vechi
civilizații umane, precum sumerienii și babilonienii. Sumerienii au dezvoltat primul sistem de
scriere cunoscut sub numele de scriere cuneiformă.

Spre deosebire de Egiptul Antic, civilizația a apărut din valea Nilului și a avut o influență
semnificativă asupra culturii și religiei antice.

Aceste două civilizații au fost separate geografic de Deșertul Arab, dar au avut contacte și au
influențat reciproc evoluția culturală, economică și politică. Ambele regiuni, aveau resurse
distincte și bogate. Contactul comercial între cele două regiuni era esențial pentru schimbul de
bunuri precum metale, lemn,pietre prețioase etc. În plus, râurile Eufrat și Tigru din Mesopotamia
și Nilul din Egipt au fost rutele principale de transport pentru aceste schimburi.

Există evidențe istorice ale conflictelor dintre Mesopotamia și Egipt, de-a lungul istoriei aceste
două civilizații s-au confrutat în diverse războie pentru controlul teritoriilor din Orientul Mijlociu
“La jumătatea celui de-al treilea mileniu, babilonienii au fost urmați de egipteni, care cam în
aceeași perioadă au cucerit mai întâi câmpia costieră din Siria. Egiptenii au fost alungați
adesea de alți invadatori, precum războinicii hitiți din Asia Mică, care au acaparat toată Siria în
1450 a.Chr., însă de fiecare dată s-au întors și au redobândit controlul asupra teritoriului”.2

2.1.2 Colonizările din perioada interbelică

2
Ibidem pg. 15
Termenul de “colonizare” în Orientul Mijlociu poate fi interpretat în mai multe moduri,
depinzând de contextul istoric și cultural specific. Cele două perioade semnificative care implică
colonizarea și expansiunea puterilor străine în această regiune sunt: dominația imperială în
timpul sec XIX și începutul sec XX.

În secolele XIX și XX, Imperiul Otoman, care cuprindea mare parte din Orientul Mijlociu, a
devenit o zonă de interes pentru puterile coloniale europene.

În această perioada, Franța, Marea Britanie și alte puteri europene au exercitat influența
economică și politică semnificativă în regiune. Existau concesiuni și acorduri care permiteau
străinilor să controleze anumite sectoare economice, cum ar fi infrastructura și exploatarea
resurselor naturale. Tot în această perioadă, apar serviciile secrete moderne “Este perioada de
pionierat a serviciilor secrete moderne. Şi, probabil, prima dată când agenţii secreţi vor folosi
tema jihadului pentru a-i ridica la luptă împotriva englezilor pe egipteni şi nu numai.”3

După prăbușirea Imperiului Otoman în timpul Primului Război Mondial, Liga Națiunilor a
împărțit regiunea în mandate controlate de diferite puteri coloniale, de exemplu, Franța a primit
mandatul asupra Siriei și Libanului, în timp ce Marea Britanie a controlat Palestina și Irakul. 4

Potrivit Ligii Națiunilor, mandatarii trebuiau să pregătească populațiile locale pentru

autoguvernare și să promoveze dezvoltarea socio-economică. Cu toate acestea, realitatea a fost
adesea diferită, iar mandatarii au avut propriile lor interese geopolitice și economice în regiune. 5

Locuitorii din teritoriile mandate adesea au perceput mandatul ca o formă de colonizare

continuată și au manifestat rezistență la autoritățile mandatare. A existat o oarecare tensiune între
obiectivele declarate de către Liga Națiunilor și realitățile geopolitice și economice.

2.1.3 Perioada postbelică

3
https://historia.ro/sectiune/general/jocuri-politice-in-orientul-mijlociu-in-anii-1916-566041.html, accesat la ora
15:40, 7.12.2023.
4
Peter Mansfield, O istorie a Orientului Mijlociu, Ed.Humanitas, pp 203,204.
5
Peter Mansfield, O istorie a Orientului Mijlociu, Ed.Humanitas, pp.210,211.
Perioada postbelică a Orientului Mijlociu, mai ales în anii 1950 și 1960, a fost marcată de
schimbări semnificative în peisajul politic al regiunii, iar una dintre figurile cheie ale acestei ere
a fost președintele egiptean Gamal Abdel Nasser.

Nasser a fost o figură centrală în promovarea naționalismului arab și a pan-arabismului. A pledat

pentru unitatea arabă și respingerea influențelor străine. În 1952, a condus o lovitură de stat în
Egipt și a devenit președinte în 1954. Potrivit propriului purtător de cuvânt, noii conducători ai
Egiptului au fost inițial preocupați de combaterea „incompetenței și corupției”. Ambasada
SUA a estimat din septembrie 1952 că noul regim a fost aproape în întregime dedicat afacerilor
interne în primele săptămâni la putere. La un an după lovitură de stat, ministrul îndrumării
naționale, maiorul Salah Salim, a discutat despre concentrarea noului regim pe afacerile
interne.6

În 1956, Nasser a naționalizat Canalul Suez, o acțiune care a generat criză internațională.
Franța, Regatul Unit și Israel au intervenit militar împotriva Egiptului, dar presiunea
internațională, inclusiv cea a Statelor Unite și Uniunii Sovietice, i-a forțat să se retragă.

În 1958, Egiptul a format Republica Arabă Unită într-o uniune cu Siria. Acest proiect de
unificare a statelor arabe nu a durat mult, dar reflecta idealurile pan-arabiste ale lui Nasser. 7

În 1962, Yemenul de Nord și cel de Sud au fost implicate într-un conflict, iar Nasser a sprijinit
guvernul din Yemenul de Nord. Cu toate acestea, implicarea Egiptului s-a dovedit a fi
costisitoare și s-a încheiat în 1967 fără victorie.

Nasser moare în 1970, iar succesorii săi au continuat să conducă Egiptul. Moștenirea sa include
încercarea de a consolida și uni lumea arabă, dar sunt prezentate și eșecuri notabile în politica
externă plus conflicte militare.

2.1.4 Orientul Mijlociu de astăzi

6
Kissinger Henry, Diplomația,pp.456

7
Peter Mansfield, O istorie a Orientului Mijlociu, Ed.Humanitas, pg 278.
Situația Orientului Mijlociu de astăzi continuă să fie dinamică și influențată de o gamă largă de
factori, inclusiv conflicte religioase, schimbări politice, tensiuni etnice și religioase, migrație și
implicații economice. Este important să subliniem că situația se poate schimba rapid, iar
evenimentele din regiune pot avea un impact major la nivel global.

Regiunea continuă să fie afectată de conflicte, inclusiv în Siria, Yemen, Irak și Liban. Aceste
conflicte au dus la suferințe umane masive, migrație în masă și distrugeri economice.

Puterile regionale și internaționale au un rol semnificativ în Orientul Mijlociu. Implicarea

actorilor precum Statele Unite, Rusia, Turcia și Arabia Saudită au un impact major asupra
evenimentelor din regiune.

Problemele legate de securitate includ amenințările teroriste, precum cele din partea
organizațiilor ISIS și Al-Qaida. Aceste grupuri au provocat instabilitate și au generat temeri
legate de securitate în întreaga regiune.

Tensiunile etnice și religioase persistă în regiune, reflectându-se în conflicte locale și în dinamica

regională. De exemplu, relațiile dintre sunniți și șiiți, precum și între diferite grupuri etnice, pot
crea tensiuni semnificative.

Conflictul israeliano-palestinian rămâne una dintre principalele probleme din regiune. Eforturile
de găsire a unei soluții echitabile și durabile au întâmpinat numeroase obstacole și continuă să
fie o sursă majoră de tensiune, “Soluția cu două state ar însemna un acord care ar crea un stat
pentru palestinieni în Cisiordania și Fâșia Gaza alături de Israel. Hamas respinge soluția celor
două state și a jurat distrugerea Israelului.”8

8
https://financialintelligence.ro/despre-ce-este-conflictul-israelo-palestinian-originea-razboaielor-explicata/
accesat la ora 17:50, 8.12.2023.