Arhitectura anilor 1978-1989

drd. arh. Pascotescu (Vitan) Alexandra Maria

alexandra.vitan@gmail.com
 CUPRINS

1. Context general pe plan internațional

1.1 Studiu istorico-politic al perioadei dintre anii 1978-1989 pe plan internațional și

influențele anterioare.

1.2 Dezvoltarea arhitecturii pe fond politic în blocul Sovietic. Exemple în țările ce

aparțin sau sunt influențate de blocul Sovietic.

2. Context general pe plan național. Exemple de aplicare a principiilor la nivel

național

2.1 Studiu istorico-politic al perioadei dintre anii 1978-1989 pe plan național și

influențele anterioare.

2.2 Dezvoltarea arhitecturii în această perioadă pe teritoriul României și raportarea la

etapele precedente. Exemple de arhitectură din acestă perioadă.

3. Studiu de caz: Arhitectura arhitectului Gheorghe Gârleanu la Timișoara în perioada

comunistă

4. Bibliografie

1
1.Context general pe plan internațional
1.1 Studiu istorico-politic al perioadei dintre anii
1978-1989 pe plan internațional și influențele
anterioare.
era în continuă creștere, problema locuirii a fost o
problemă general valabilă pentru întreg Blocul
Sovietic. (fig.1)

Multe dintre formele de comunism sunt bazate pe

Marxism, o varianta a ideologiei formata de
sociologul Karl Marx în anii 1840. Marxismul a avut
popularitate în Europa datorită partidului bolșevic,
un guvern comunist ce a preluat puterea în timpul
revoluției ruse și care a dus la crearea Uniunii
Sovietice, primul stat marxist al lumii. Acest nou tip
de guvernare apare în Europa între anii 1917-1944,
sub primele sale forme, iar în perioada dintre anii
1945-1957 începe să capete din ce în ce mai multă
popularitate, raspândindu-se și în Europa Centrală și
de Est. În 1949, Uniunea Sovietică, Bulgaria,
Cehoslovacia, Ungaria, Polonia și România au
format Comecon, în concordanță cu dorințele
dorințele lui Stalin de a introduce dominația Fig. 1 Populația în blocul sovietic
Sovietică. În 1955 a avut loc pactul de la Varșovia.
Anul 1968 reprezintă un an extrem de important Un deficit de locuințe a existat în tot Blocul de
pentru această perioadă și mai ales pentru raportarea Est,în special după o reducere severă a resurselor de
României la contextul internațional al stat disponibile pentru locuințe începând din anul
comunismului. Astfel, acest an este definit de 1975. În acest fel, orașele s-au umplut cu blocuri de
”Primăvara de la Praga”, când partidul comunist apartamente construite pe scară largă. Vizitatorii
cehoslovac și-a început o ambițiosă agendă de occidentali din locuri precum Germania de Vest și-
reformă sub conducerea lui Alexander Dubček. au exprimat surprinderea în ceea ce privește
Puterea lui Alexander Dubček a fost scurtă, astfel percepția înrăutățită a noilor structuri de beton, de
încât, la 20 august 1968, Uniunea Sovietică și aliații tip cutie, la graniță, în Germania de Est. Pe lângă
săi din pactul de la Varșovia au invadat țara (cu acest aspect sobru al noilor construcții, acestea erau
excepția notabilă a României, deoarece Ceașescu s-a caracterizate și de folosirea unor materiale de slabă
opus vehement acestui lucru, cu toate nu renunța nici calitate, lucru ce a dus la o mai mare agravare a
la Comenco, nici la tratatul de la Varșovia). Perioada calității vieții. Chiar și la sfârșitul anilor 1980,
dintre anii 1980-1992 a reprezentat perioada de condițiile sanitare în majoritatea țărilor din blocul
colaps a puterii comuniste la nivel European și a estic erau în general departe de a fi adecvate. Pentru
culminat cu căderea comunismului între vara anului toate țările pentru care există date, 60% dintre
1989 și toamna anului 1991. Prima țară a fost locuințe aveau o densitate mai mare de o persoană
Polonia, urmată apoi de Ungaria, Germania de Est, pe cameră (fig.2), pe când media pentru țările
Bulgaria, Cehoslovacia și România. 1 occidentale era de aproximativ 0,5 persoane pe
cameră.
1.2 Dezvoltarea arhitecturii pe fond politic în
blocul Sovietic. Exemple în țările ce aparțin sau
sunt influențate de blocul Sovietic.

În condițiile în care populația din țările comuniste

1
● www.wikipedia.com

2
Fig.2 Calitatea locuirii în blocul estic
Cu toate că se poate observa o creștere a dimensiunii
unui apartament din zona comunistă în perioada de
după 1980 față de anii 70 (fig.3) , lucrul acesta nu a
schimbat cu foarte mult calitatea locuirii deoarece
suprafețele încă erau mici, iar materialele proaste.
Comparativ, pentru un apartament de mărime medie
din Blocul Sovietic, de 67,3 mp, echivalentul în
Europa de Vest era de 113,5 mp, adică aproape
dublu ca suprafață. Acest lucru nu s-a schimbat
înainte de căderea comunismului decât în Germania
de Est și Bulgaria, unde au fost însă doar câteva
cazuri excepționale.
Fig.3 Creșterea suprafeței apartamentelor după
1980
Ca și exemple pentru această perioadă avem
Panelák, din Cehia, echivalentul blocurilor
comuniste din România, termen ce face referință la
clădirile din panouri prefabricate. Paneláks a rezultat
din doi factori principali: lipsa de locuințe postbelică
și ideologia liderilor cehoslovaci. Planificatorii din
epoca comunistă au dorit să furnizeze cantități mari
de locuințe la prețuri accesibile și să reducă costurile
prin utilizarea unor modele uniforme pe întreaga
țară. Între anii 1959 și 1995 au fost construite blocuri
prefabricate care conțin 1,17 milioane de
apartamente. Acestea găzduiesc aproximativ 3,5
milioane de persoane, sau aproximativ o treime din
populația țării. În Praga și în alte orașe mari, cele
mai multe blocuri prefabricate au fost construite într-
un tip de locuință cunoscută ca o așezare. Astfel de
evoluții domină acum suburbiile Praga, Bratislava și
alte orașe. Cea mai mare din Praga este South Město
(aproximativ 100.000 de locuitori), cu 200 de clădiri
construite începând cu anii 1970. (fig. 4,5)2
Fig.4 South Město
Fig.5 South Město
Cea mai mare concentrație de blocuri prefabricate
din fosta Cehoslovacie și Europa Centrală se
regăsește în Petržalka o parte a capitalei slovace
Bratislava. (fig.6)
În comparație cu clădirile de dinainte de război,
noile blocuri pot fi cu adevărat enorme. Unele au o
lungime mai mare de 100 de metri, iar unele au o
înălțime mai mare de 20 de etaje. Unele au chiar
deschideri pentru ca autovehiculele și pietonii să
treacă, pentru a nu înconjura clădirea.
Unele locuințe au alte facilități, cum ar fi centre
comerciale, școli, biblioteci, piscine și
cinematografe. De asemenea, arhitecții au încercat
uneori să facă clădirile distincte, prin amestecarea
diferitelor tipuri de panouri, sau prin folosirea de
culori diferite (fig.7). Construcțiile încercau sa
2
● www.wikipedia.com
3
funcționeze bine împreună cu terenul, lăsând spații Locațiile lor inconvenabile au fost, probabil, un
largi între clădiri, și având chiar și spații verzi si factor de deteriorare rapidă a acestora. (fig.8)
parcuri.

Fig.8 Marzahn, Berlin

Fig.6 Petržalka, Bratislava

Fig.7 Prague-Záběhlice, the housing estate

Zahradní Město-východ.

Fig. 9 Munich, Germany

În Germania avem ”Plattenbau”, ce sunt considerate
ca a fi tipice pentru Germania de Est. Proiectele erau
Pe lângă problema locuirii alt aspect important al
flexibile și puteau fi construite ca turnuri sau rânduri
perioadei comuniste din această perioadă și cea
de apartamente de diferite înălțimi. Au fost și
anterioară pe plan European, cu influențe și asupra
proiecte cu "plattenbauten" de înălțime mică, cum ar
României a fost ignorarea religiei și încercarea de
fi orașul Bernau la nord de Berlin. Acest oraș a avut
instaurare a unui ateism național. Lucrul acesta a
un centru istoric aproape complet alcătuit din clădiri
avut consecințe în arhitectură prin dărmâmarea și
cu lemn în interiorul zidurilor sale istorice. Cele mai
distrugerea fără nici o urmă de vinovăție a
multe dintre acestea au fost distruse după 1975 și în
numeroase locașuri de cult, dar și a monumente
anii optzeci, pentru a fi înlocuite cu clădiri de 2-4
istorice ce ar putea aminti de trecut. Lucrul acesta
etaje construite din plăci de beton prefabricate. Cu
încerca să demonstreze puterea absolută și victoria
toate acestea, trebuie remarcat faptul că această
pe care socialismul dorea să o obțină.3 Totodată, o
"dezvoltare" și "modernizare" este dezastruoasă și o
altă influență în această direcție a reprezentat-o si
pierdere culturală enormă, orașul fiind în mare parte
vizita lui Nicolae Ceaușescu în Coreea, în urma
înlocuit cu clădiri de beton, chiar dacă acestea aveau
căreia, el a fost influențat în demolarea și
înălțimi mici. Multe apartamente din noile blocuri au
reconstruirea a numeroase clădiri, printre care și
fost construite în așezări uriașe, adesea pe marginea
orașelor (cum ar fi Marzahn și Hellersdorf din Berlin
3
și Halle-Neustadt), făcându-le incomode de locuit. ● www.wikipedia.com

4
centrul istoric al Bucureștiului, construid în schimb
Casa Poporului și Bulevardul Victoria Socialismului
(actual Bulevardul Unirii, București).
2. Context general pe plan național.
Exemple de aplicare a principiilor la nivel
național.
2.1 Studiu istorico-politic al perioadei dintre anii
1978-1989 pe plan național și influențele
anterioare.
Perioada comunistă a reprezentat pentru România o
perioadă de cumpănă ce a avut o dezvoltare din ce în
ce mai distrugătoare pe măsura instaurarii unei
dictaturi absolute a cultului lui Nicolae Ceaușescu,
atat asupra calitații vietii locuitorilor, dar și asupra
patrimoniului cultural și traditional al țării. Cu toate
că Nicolae Ceausescu se distanteaza de URSS, prin
momentul de apogeu din 1968, cand Romania
condamna ferm initiative sovietica in Cehoslovacia
(demersul “Primavara de la Praga”) si incerca sa
creeze o deschidere spre zona occidental, lucrurile
nu se schimbă, iar iluzia creată este una de scurtă
durată ce este urmată de efecte catastrofale, cu o
putere de distrugere mult mai accentuate decat cele
precedente. Aceasta noua opozitie aparenta este
motivul pentru care tarile occidentale ignora regimul
de dictatura exercitat de Ceausescu pe fondul unui
cult al personalitatii, care in anii 1970-1980 atinge
dimensiuni fara precedent. Lucrurile nu par diferite
doar pe plan extern, astfel incat pana in vara anului
1971 si pe plan intern, datorita pozitiei antisovietice
in cazul ocuparii Cehoslovaciei, a tendintei de
crestere a nivelului de trai, cat si a destinderii vietii
culturale, se va manifesta cea mai ridicata cota de
simpatie a populatiei fata de regimul communist din
toata existenta sa. Numerosi tineri, intelectuali, se
inscriu in PCR. Aceasta stare de incredere era
sustinuta de sperantele privind continuarea
liberalizarii sistemului, deziderate care in anii ’70-80
se vor dovedi numai niste iluzii. 4
4
● De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru decenii de
arhitectura in Bucuresti 1945-1989. Adrian Panaitescu, Editura
Simetria
Perioada dintre anii 1971- 1980 reprezinta perioada ce
duce spre dictatura absoluta. În iulie 1971, Nicolae
Ceaușescu, influentat de vizitele facute cu puțin timp
înainte in China comunistă și Coreea de Nord, dar și
de intențiile sale mai vechi, impune adoptarea
”tezelor din Iulie” ce constau într-un program cu
privire la intensificarea propagandei politico-
ideologice și pentru asigurarea controlului total al
PCR asupra vieții culturale. Treptat, se încheie
liberalizarea culturala din anii precedent și se
declanșaza ”revoluția culturala”. In decembrie 1971 a
fost aprobat ”Programul general pentru organizarea și
dezvoltarea activității de sistematizare a teritoriului și
localitaților”. Astfel, se prevedea ca in 15-20 de ani să
fie șterse diferențele dintre sat și oraș, urmând ca
localitățile rurale să devină centre cu character urban.
Din punct de vedere politic se dorea distrugerea
gospodariei țărănești individuale. În 1973, ca reactive
la declanșarea crizei energetice mondiale din acel an,
regimul comunist adoptă unele măsuri administrative,
prin care se urmărea reducerea consumului de
combustibil, cu precădere cel al populației, neafectând
programele de industrializare forțată și fără eliminarea
sau restructurarea reală a unităților energofage și puțin
competitive pe piața externă. În următorii ani, mai
ales după 1980, această politică va spori în intensitate,
afectând dramatic condițiile traiului de zi cu zi al
oamenilor, atunci când la lipsa căldurii din
apartamente, cât și a energiei electrice, se va adăuga
penuria alimentară și a bunurilor de strictă necesitate.
In 1974 au fost adoptate legile privind fondul
financiar, ocrotirea patrimoniului national și
sistematizarea (”…organizarea judicioadă a
teritoriului țării, a județelor și comunelor, a
localităților urbane și rurale, zonarea funcțională
privind modul de folosință a terenului, stabilirea
regimului de înălțime, a densității construcțiilor și a
densității locuitorilor, a spațiilor plantate și de
agrement (…), punerea în valoare a monumentelor
istorice și de artă…). Chiar daca cuprindea și
principia general positive, legea sistematizării a
generat însă îndesirea exagerată a ansamblurilor de
locuințe, schimbând radical modul de conformare a
acestora. Se prevedea construirea de centre civice de
comună și stabilirea restrictivă a unui perimetru
construibil al localităților. Gospodăriile din afara
acestor zone, precum si satele mici, dispersate, urmau
5
să fie strămutate. Dupa anul 1977 și până în 1989,
noua lege a constituit o bază juridical pentru
demolarea a numeroase localități, afectând profund
patrimonial architectural traditional, în favoarea
blocurilor de locuințe tipizate, care înlocuiau locuința
individuală, specifică mediului construit românesc.
În 4 martie 1977 are loc puternicul cutremur ce a
fost resimțit în toată țara și care a avut ca urmări 1
570 de morți și 11 300 de raniți, în jur de 35 000 de
familii rămân fără adăpost, iar aproximativ 33 000
de locuințe sunt distruse sau avariate.
În 25 noiembrie 1977 a fost desființată Directia
Monumentelor Istorice, care a fost percepută în
epocă ca o stavilă pentru intențiile excesive de
restructurare urbană, mai ales a celor care implicau
demolarea unor monumente sa a unor situri cu
valoare istorică. Astfel, prin desființarea DMI s-a
risipit cea mai bună echipă de restaurare (formată
din arhitecți, istorici de artă și sute de meșteri
specializați) care a activat vreodată în România, iar
coordonarea și conducerea unitară a activității de
conservare și restaurare a patrimoniului architectural
au fost stopate până în 1990.5
În 1 noiembrie 1978 se decide ca o familie să aibă în
proprietate numai o singură locuință (apartament) și
se interzice deținerea sau construirea locuințelor de
vacanță. Cei care aveau o a doua locuință erau
obligați sa o înstrăineze în termen de un an.
Perioada 1981-1989 este considerată ca fiind
dictatura absurdului. În 1982, pe fondul crizei
economice interne, se dispune reducerea
consumurilor de materii prime și de combustibili,
mărirea exporturilor și renunțarea la creditele
externe, urmând ca programul de dezvoltare
economică să fie realizat numai cu forte proprii.
Totodată, se adaugă măsuri suplimentare cu privire
la limitarea consumului de produse petroliere pentru
producerea energiei termice, lucru ce duce la
menținerea unei temperaturi medii de 12-15 grade C,
pe timp de iarna, în apartamentele racordate la
sistemul de termoficare. Aceste lucruri duc la lipsuri
din ce in mai accentuate pentru populație. În 1983 au
fost încheiate lucrările la Canalul Dunăre-Marea
Neagră. În 25 iunie 1984 are loc inaugurarea oficială
a lucrarilor de construire a Casei Poporului si a
5
● De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru decenii de
arhitectura in Bucuresti 1945-1989. Adrian Panaitescu, Editura
Simetria
Bulevardului Victoria Socialismului, lucrari care
începuseră încă din 1980 prin masive demolări
făcute în zonă prin eliberarea terenului și începrea
lucrarilor de edilitare aferente noilor construcții.
2.2 Dezvoltarea arhitecturii în perioada 1977-
1989 pe teritoriul României. Exemple de
arhitectură din acestă perioadă.
Procesul de sistematizare a reprezentat un element
definitoriu pentru arhitectura comunistă din această
perioadă. În anii ’70, regimul a acordat o atenţie şi
mai mare proiectului sistematizării. Așa cum am
menționat și în capitolul anterior, la 11 noiembrie
1974, Marea Adunare Naţională a votat "Legea nr.
59 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor
urbane şi rurale". Actul normativ prevedea că
"Sistematizarea are drept scop organizarea
judicioasă a teritoriului ţării, judeţelor şi comunelor,
a localităţilor urbane şi rurale, zonarea funcţională
privind modul de folosinţă a terenului, stabilirea
regimului de înălţime, a densităţii construcţiilor,
precum şi a densităţii locuitorilor, a spaţiilor plantate
şi de agrement, echiparea cu dotări social-culturale,
cu lucrări tehnico-edilitare şi căi de comunicaţie şi
transport, păstrarea şi îmbunătăţirea mediului
înconjurător, punerea în valoare a monumentelor
istorice şi de artă şi a locurilor istorice, creşterea
eficienţei economice şi sociale a investiţiilor şi
îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă, de
locuit şi odihnă pentru întreaga populaţie.6
Fig. 10 Ansamblu de locuințe din str. M.
Kogălniceanu, Parc 1 Decembrie
Proiectul sistematizării a început să fie aplicat "în
6
● Locuirea intre proiect si decizie politica. Miruna Stroe, Editura
Simetria , Bucuresti 2015
6
viteză" după cutremurul din 4 martie 1977. interesanta in textul schitei este:
Cataclismul a provocat serioase daune clădirilor
“Inainte de a fi definitivate, schitele de sistematizare
vechi din oraşele sudice, prilej pentru responsabilii
vor fi supuse unor largi discutii in cadrul sfaturilor
planificării să elaboreze o strategie naţională de
populare respective, la care sa fie invitati oameni de
construcţii de locuinţe. "Linia" a fost trasată de
stiinta si de cultura, arhitecti, ingineri, muncitori si
Nicolae Ceauşescu, la câteva zile după cutremur.
orice alti specialist care pot adduce o contributie la
adoptarea celor mai bune solutii”.
Este probabil samanta ideii de dezbatere publica
aplicata si astazi insa fara implicatii reale asupra
solutiilor finale. O alta prevedere este legata de
densitatea de locuitori pe hectar recomandata.
Aceasta se situeaza intre valoarea minimala de 120-
190 loc/ha pentru locuinte unifamiliale si cea
maximal
SEQ Figure \* ARABIC 4. Sistematizare in Bucuresti (Balta de 600
Alba)
loc/ha in blocuri cu 8 etaje.
In privinta organizarii proiectarii de sistematizare la
Fig. 11 Cutremur București, 4 martie 1977 nivel national apar in planul de perspectiva cateva
propuneri ca reactie la situatia din perioada
La 10 martie 1977, acesta a susţinut, în şedinţa anterioara. Din 1948 fusesera elaborate studii
Comitetului Politic Executiv, că doreşte pentru preliminare pentru 160 de orase si centre populate,
Bucureşti "un centru mai bine sistematizat, mai schita de sistematizare pentru 12 orase si 300 de
modern, unde să facem în viitor şi mitinguri, adică detalii de sistematizare, insa dintre toate acestea
să devină un centru politico-administrativ". numai schita pentru Galati a fost aprobata. Pentru
Ceauşescu a ales curând şi locul unde va fi construit unele orase schitele elaborate au fost refacute – Iasi,
centrul administrativ – Dealul Arsenalului, Roman, Hunedoara. Activitatea de sistematizare
amplasament comunicat la 6 aprilie 1977 urma sa se desfasoare exlusiv la I.R.P-uri si la I.P.B.
ambasadorului sovietic la Bucureşti, V.I. pentru capitala. Este planificata elaborarea schitelor
Drozdenko. După remanieri multiple ale planului de de sistematizare pentru toate cele 171 de orase pana
construcţie, în 1984 au început demolările în in 1975 si sunt decise investitii care sa ajute la
cartierele aflate pe respectivul deal. 7 realizarea ridicarilor aerofotogrametrice. Constructia
de locuinte de dupa 1970 sta sub semnul unui
Majoritatea oraşelor României au fost "populate" în principiu suplimentar, pe langa economicitate,
anii ’80 cu centre administrativ-politice "de tip nou", industrializare si tipizare, si anume confortul.
care deservesc şi astăzi instituţiilor statului. În mod
Bucureștiul unul din orașele ce exemplifică cel mai
cert, confortul era mult mai sporit decât în vechile
bine dorințele și punerea în operă a principiilor și
clădiri interbelice, însă cele mai multe localităţi au
ideilor comuniste românești.
fost private de monumente de arhitectură căutate în
mod normal de orice turist străin.
Prin schita de sistematizare se stabileste pozitia
principalelor elemente – zone de locuinte, zone
industrial, caile de circulatie, spatiile verzi si
amplasarea principalelor dotari socio-culturale.
Devine tot mai evidenta preocuparea pentru
urbanism, cu atentie deosebita asupra gandirii
amplasarii locuintelor in context. O prevedere

7
Locuirea intre proiect si decizie politica. Miruna Stroe, Editura Simetria
, Bucuresti 2015
7

Fig 12 Plan director de sistematizare, București,
1934-1935
Dezvoltarea urbană a orașului a fost de lungă durată,
cu multiple etape importante. În 1952 parchetul de
hotărâri privind arhitectura, adoptate de CC al PMR
a cuprins și elaborarea unui noi plan general de
sistematizare a Bucureștiului, cu o perspectiva de
15-20 de ani, în condițiile creșterii populației la 1
500 000- 1 700 000 de locuitori și avea
direcționariprincipale precum: dezvoltarea structurii
de tip radial-inelar existente, prin îmbunătățirea și
reconstruirea rețelei de străzi și piețe, mobilate cu
”clădiri monumentale” care să exprime puterea
socialistă, gruparea clădirilor de locuit în cartiere cu
o structură complexă, de tip cvartal, de regulă cu o
suprafață de 5-10 ha, p densitate de cca 300
locuitori/ha și o suprafață construită de 25-30% din
suprafața cvartalului, limitarea în principiu a
înălțimii clădirii la 6 niveluri, numarul acestora
crescând pe străzile principale până la 8-10, iar în
cartierele periferice putând scădea până la 4.
Clădirile individuale cu 1-2 etaje puteau fi construite
doar în zone special rezervate sau în interiorul
marilor cartiere de locuit. Amenajarea de noi parcuri
și plantarea piețelor și străzilor, crearea de spații
verzi care să pătrundă spre centrul orașului, inclusiv
perdele plantate de protecție între zonele industriale
și cartierele de locuit. Dezvoltarea luciilor de apă,
pentru care se prevedea și transformarea râului
Dâmbovița în cale navigabilă și racordarea la
viitorul canal București-Dunăre etc.89
Cu toate că în 1952 se dorea ca planul de
sistematizare a Bucureștiului să fie finalizat într-un
an, până în 1990 dezvoltarea urbană a acestuia,
inclusiv a celorlalte localități ale țării, se va face
numai pe baza unor documentații de urbanism foarte
generale, la nivel de schițe de sistematizare (formă
adoptată în noiembrie 1959). Astfel, restructurarea
urbană a fost realizată pe baza detaliilor de
sistematizare (DS), document care se diferenția de
schița de sistematizare prin faptul că nivelul de
aprofundare nu era atat de general, însă permitea
luarea unor decizii arbitrare ce nu țineau cont de
contextul urban general. Soluția de amplasare a unui
nou obiectiv, aprobată pe baza DS, era susținută de
un context format din alte propuneri colaterale
privind conformarea urbană a zonei, realizabile în
etape ulterioare, de regulă neprecizate în timp și care
nu se mai concretizau. Această situație a fost
generată mai ales de inițierea unor programe urbane
foarte ambițioase care depășeau posibilitățile
economice ale momentului și nu permiteau
materializarea lor integrală (cazul dotărilor socio-
culturale și centrelor marilor cartiere de locuit).
Acestă practică s-a perpetuat și dupa 1990-2000,
când în mod frecvent, amplasarea construcțiilor este
decisă printr-un plan urbanistic zonal –PUZ, de cele
mai multe ori cu o referință la o singură parcelă.
8
● De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru decenii de
arhitectura in Bucuresti 1945-1989. Adrian Panaitescu, Editura
Simetria
9
Locuirea intre proiect si decizie politica. Miruna Stroe, Editura Simetria
, Bucuresti 2015
8

Fig 12 București 1950-1990
Cu toate că în unele variante ale schiței de
sistematizare a Bucureștiului, cum a fost cea de la
începutul anilor 70, se propunerau zonificări
funcționale clare ale teritoriului, stabilind densități și
caracteristici diferențiate între zonele centrale și cele
periferice, definirea lor nu a avut precizia necesară
în lipsa unor regulamente de urbanism. Aceste schițe
de sistematizare aveau obiective precum: limitarea
extinderii teritoriului construit și dezafectarea
treptată a zonelor construite în afara acestuia,
completarea, remodelarea și reconstrucția unor zone
centrale, completarea etapizată a dotărilor socio-
culturale din noile cartiere, îmbunătățirea circulației
urbane prin deschiderea de noi legături radiale și
tangențiale, închiderea inelului principal de
circulație, amplificarea spațiilor verzi, inclusiv în
sudul orașului și constituirea de zone împădurite de-
a lungul perimetrului construibil etc. Această schiță
de sistematizare se considera foarte bună la
momentul respectiv, primit chiar un premiu al UA în
anul 1975. Însă realitatea a fost cu totul alta, multe
dintre prevederile schiței au ramas la nivel de
intenție, evitându-se până în anul 1980 operațiuni
majore de restructurare a centrului orașului.
De la sfârșitul anilor 50 până în 1977-1980 în
București se realizează mari ansambluri rezidențiale
dispuse pe terenuri libere sau slab construite aflate la
marginea orașului (fig. 1, cartierele Balta Albă-
Titan, Drumul Taberei etc.)
Fig. 13 Ansamblurile de blocuri realizate între
1970-1980 și ansamblurile de blocuri realizate sau
începute anterior anului 1970
Aceste ansambluri au fost în general caracterizate de
o rezolvare arhitectură ce respecta aceași temă unică
au produs un cadru urban depersonalizat, cu puține
elemente specifice identitare. Condițiile economice
limitate au condus la construirea cu prioritate a
blocurilor de locuit din ansamblele rezidențiale, iar
perioada de dupa 1974 a reprezentat o perioadă de
îndesire a țesutului deja existent în zonele de locuit.
Astfel, la începutul anilor 70 apare o nouă concepție
urbanistică în România cu privire la ansamblurile de
locuit, din cauze politice și economice, generate de
dorința de a construi cât mai mult, mai repede și cu
costuri cât mai mici, marcând astfel în România
urbanismul liber de factură modernă (”blocurile sunt
disipate la întâmplare, nu se mai încheagă în străzi și
bulevarde precis conturate, într-o linie urbană clară
(..)”), (fig. 14). În mod cu totul întâmplător, noua
orientare a coincis și pe plan internațional cu o
atitudine din ce în ce mai critică față de urbanismul
modern, în occident creeându-se concepții post
moderniste care contestau concepțiile de tip ”la ville
radieuse” a lui Le Corbusier. 10
În acest fel s-au impus soluții din ce în ce mai
simpliste, reduse la gruparea blocurilor în ”complexe
de locuit”, caracterizate de fronturi continue și/sau
succesiuni de incinte dispuse în lungul arterelor de
● 10
De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru decenii de
arhitectura in Bucuresti 1945-1989. Adrian Panaitescu, Editura
Simetria
9
circulație. Astfel, se urmarea economisirea terenului,
cu neglijarea unor cerințe elementare de viață sau de
obținere a unor compozițiii cu valoare urbană.
Blocurile respectă încă aceași temă unică și au un
regim de înălțime limitat la două categorii: P+4 sau
P+10. Confortul urban a fost diminuat prin reducerea
distanței dintre blocuri, eliminarea spațiilor verzi și a
spațiilor dintre blocuri si străzi etc. Dupa 1974 se vor
face îndesiri și în zonele de blocuri construite în anii
60, având ca scop creșterea procentului de ocupare
al terenului și creșterea numarului de locuitori pe
hectar. (fig 14 vs. fig 14.1) 11
Fig. 14 Microraion din cartierul Titan, situatia din
1990
Fig. 14.1 Cartierul Titan, macheta 1963
În această perioadă nu se permitea o creștere a
gradului de motorizare, astfel încât odată cu căderea
comunismului și creșterea numarului de
autovehicule, insuficiența locurilor de parcare a
11
● De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru decenii de
arhitectura in Bucuresti 1945-1989. Adrian Panaitescu, Editura
Simetria
devenit o mare problema atât în București cât și în
alte orașe din România. Caracterul planifical al
consumui destinat populației a facut ca parterul
marilor artere de circulație sa nu fie destinat
funcțiunilor comerciale. Dupa 1970, fară a se
renunța la dispunerea apartamentelor la parterul
blocurilor, s-a manifestat o preocupare mai mare de
a asigura arterelor importante și un caracter
comercial, prin amenajarea de magazine la parterul
construcțiilor de locuit (ex. Calea Dorobanților, Șos.
Nicolae Titulescu, B-dul Ion Mihalache, Șos.
Pantelimon etc.)
Intervenții urbane cu caracter punctual au avut loc în
perioada 1977-1989 ca urmare a cutremurului din
1977, când s-au înlocuit clădiri distruse, sau au fost
ocupate terenuri libere sau slab construite. Anii 1960
au manifestat o puternică preocupare pentru spațiile
verzi , însă din păcate, din cauza unor retrocedări
abuzive de teren, după 1990 suprafețele parcurilor
din București au cunoscut o diminuare. În anii 70 s-a
finalizat salba de lacuri de pe râul Colentina, iar în
legătură cu lucrările noului centru politic al orașului,
între 1985-1987 s-a reamenajat și cursul râului
Dâmbovița și s-a creat Lacul Morii. 12
După 1977-1980 direcționările urbanistice din
București au fost bulversate de intervențiile abuzive
din centrul orașului, generate de reabilitarea Casei
Poporului și a blocurilor aferente, reunite într-un
ansamblu de clădiri dorit să reprezinte într-o manieră
monumentală puterea comunistă, ignorându-se total
prevederile schiței de sistematizare. Într-un prim
moment operațiunile au fost justificate de necesitatea
înlăturării consecințelor cutremurului din 1977 și de
amplasarea unui nou centru politico-administrativ în
zona apreciată ca cea mai sigură din punct de vedere
seismic din București.
Lucrarile s-au concretizat însă fără un plan inițial
coerent și au ajuns în final să reprezinte doar voința
aberantă a regimului comunist de a impune centrului
Bucureștiului o nouă configurație urbană ce să
ilustreze ”Victoria Socialismului”. În zona de sud a
orașului s-a realizat o ”cale triumfală” al cărei capăt
12
● De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru decenii de
arhitectura in Bucuresti 1945-1989. Adrian Panaitescu, Editura
Simetria
10
de perspectivă era imendul sediu destinat inițial
instituțiilor supreme ale statului comunist, Casa
Poporului (Palatul Parlamentului de astăzi).
Direcțiile tradiționale ale orașului au fost ignorate în
mod voit, în detrimentul unor intervenții cu scop
politic, de tip autocratic. Astfel, noul centru al
orașului era menit să șteargă orice altă memorie
păstrată cu privire la acest loc, o distrugere a
trecutului, fără pastrarea nici unui reper construit.
Totodată, țesutul urban a fost grav afectat,
distrugându-se și numeroase lăcașe de cult și
Fig.16 Biserica Sf. Ilie Rahova
monumente istorice. Puținele clădiri care au fost
salvate au avut ca soartă strămutarea în spatele unor
Biserica Sf. Ierarh Nicolae (1589-1591) și
fronturi de blocuri. Iar strămutarea acestora a venit
clopotnița Mănăstirii Mihai Vodă, ce se aflau în
ca răspuns al regimului Ceaușescu la protestele
apropierea amplasamentului viitoarei Case a
venite din Occident ce reclamau caracterul arbitrar al
Poporului. Acestea marcau de mai multe secole
reconstrucției centrului Bucureștiului ce implica un
cornișa râului Dâmbovița în zona Izvor, iar varianta
numar foarte mare de clădiri demolate. Ca exemple
în care acestea rămâneau în același loc a fost exclusă
de biserici translatate avem: Biserica Sf. Nicolae,
datorită faptului ca Ceaușescu nu dorea ca un
Adormirea Maicii Domnului, Olari (1758), care a
monument care sa amintească de trecut să concureze
fost translatată în două etape, o dată în 1982 pentru
cu noul ansamblu ce voia să fie reprezentativ pentru
lărgirea Căii Moșilor, iar în cea de-a doua etapă a
puterea sa în stat. Astfel, din 1986, biserica și
fost rotită pe 21 noiembrie 1983 (fig. 15).13
clopotnița fostei Mănăstiri Mihai Vodă se află în
spatele unui paravan alcătuit de blocuri construite
ulterior pe B-dul Libertății. Ansambul Arhivelor
Statului din jurul bisericii afost demolat, iar astăzi pe
acel loc se află o parte a Parcului Izvor (fig.17). 14

Fig. 15 Biserica Sf Nicolae, Olari (stanga) vedere

dintre blocuri

Biserica Sf. Ilie Rahova (1706) ce se afla la mijlocul

frontului sudic al blocurilor ce trebuiau construite pe
B-dul Unirii, între Casa Poporului și Piața Unirii, a
fost translatată în 1984 și ascunsă în spatele noilor
blocuri din zonă (fig.16).

13 14
● De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru decenii de ● De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru decenii de
arhitectura in Bucuresti 1945-1989. Adrian Panaitescu, Editura arhitectura in Bucuresti 1945-1989. Adrian Panaitescu, Editura
Simetria Simetria

11
 Volumetria sa finală, de o ”strivitoare masivitate”
este rezultatul a numeroase transformări și extinderi
făcute pe parcursul execuției. Caracterul aberant al
lucrării este evidențiat și de spațiile interioare ce au
dimensiuni neobișnuit de mari și ignoră scara
umană. 15

Fig. 18 Casa Poporului

Din punct de vedere al locuirii, criza de după război

s-a ameliorat în perioada anilor 1977-1989.
Fig.17 Biserica Sf. Ierarh Nicolae și clopotnița
Suprafața apartamentelor și numarul de camere erau
Mănăstirii Mihai Vodă. Vedere din timpul
stabilite în raport cu numarul mebrilor din faimilie,
strămutării (sus) și vedere din 2012 (jos)
astfel încât suprafața locuibilă era de maxim 10
mp/persoană, fără a se face diferențe în funcție de
Corespunzător dorințelor megalomane ale unei
profilul socio-profesional al viitorilor locatari
dictaturi care se credea veșnică, în anii 80, s-au
(același tip de apartament fiind considerat
risipit immense resurse economice și umane greu de
corespunzător atât pentru un muncitor cât și pentru
cuantificat, pe care o societate și le poate permite
un profesor universitar). Suprafețele spațiilor din
numai cu mari sacrificii. De asemenea, modul
apartamente erau limitate la 16-18 mp pentru camera
incoherent și absurd al conceperii lucrărilor a
de zi, 9-12 mp pentru dormitoare si 6-7,5 mp pentru
complicat extreme de mult problemele viitoarei
bucătărie. La acestea se adaugă o cămară sau o mică
dezvoltări urbane a Bucureștiului, a cărei rezolvare
debara de circa 1 mp și un balcon sau o logie (la
satisfăcătoare se întrevede foarte puțin, tentativele
garsoniere și apartamente cu două camere, iar la
făcute în acest sens dupa 1990 rămânând doar la
apartamente cu trei-patru camere puteau exista și
stadiul de intenții greu de materializat. Astfel, avem
două balcoane), la apartamentele cu una- două
o multitudine de exemple de proiecte de dimensiuni
camere se prevedea o baie de 3,5-4 mp, iar la
colosale care au putut fi doar partial realizate (un
apartamentele de trei-patru camere o baie și un grup
exemplu foarte bun este Casa Poporului, care nici în
sanitar. Spațiile de circulație erau puțin mai mari în
ziua de azi nu are subsolurile terminate).
cazul apartamentelor cu camere decomandate.
Casa Poporului (astăzi Palatul Parlamentului, arh.
Anca Petrescu) reprezintă obiectul dominant al
noului centru politic. Prin amplasament, dimensiune
și formă, acesta exprimă elocvent caracterul despotic
al regimului care a comandat-o, dar mai ales
prăpastia care exista între cercurile supreme ale
puterii comuniste și restul populației. Suprafața sa 15
● De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru decenii de
desfășurată este de aprox. 400 000 mp, iar volumul arhitectura in Bucuresti 1945-1989. Adrian Panaitescu, Editura
construit are peste doup milioane și jumătate de Simetria

metri cubi (ceva mai mult decât piramida lui Keops).

12
Fig. 19 suprafață pe apartamente puteau îngloba un mic loc de luat masa.
Generalizarea treptată a prefabricării, mai ales a
Finisajele interioare scad ca și calitate față de anii planșeelor, din cauza uniformizării tehnologiilor de
1965-1968, astfel încât se generalizează pardoseli producție și montaj, a condus la suprafețe
din covor PVC, iar placajele de faianță se foloseau asemănătoare pentru camera de zi, de aprox. 17 mp
doar în baie, fiind limitate la 5mp. Dupa cutremurul și la o înălțime de 2,55 m. Ferestrele se limitau la
din 1977 se admiteau și trei randuri de faianță înălțimea de 1,2 m.17
montate pe frontul de lucru din bucătărie, iar în rest
finisajele interioare reprezentau simple zugrăveli cu
humă sau vopsitorii din ulei. Tâmplăria exterioară
era din lemn cu tipodimensiuni standardizate. După
1970 s-a generalizat și folosirea ușilor celulare, de
tip unic, cu fețe furniruite. Dimensiunile camerelor
erau prevăzute prin normative, lățimea bucătăriilor
era de 1,7m în cazul mobilării pe un singur front sau
2,10 m în cazul mobilării pe ambele fronturi, baile
aveau o lățime de 1,55 m sau 1,75m. Înălțimea liberă
a camerelor era 2,55 m. La sfârșitul anilor 60
apartamentele au fost diferențiate pe 4 categorii de
confort (I, II, III, IV), (fig20) însă dupa 1977 se
renunță la acest lucru, ulterior realizându-se doar
apartamente de confort I li II, iar cele de confort I se
împărțeau în două categorii (A și B). Apartamente
mai mari se vor realiza dupa anul 1985 doar în
apropierea Casei Poporului. 16
Fig. 20
Confortul apartamentelor a fost de multe ori afectat
de neglijenta cu care se executau detaliile. Astfel
încât lățimea coridoarelor sau a degajamentelor nu Un exemplu cu totul aparte pentru această perioadă
era suficient de mare încât să poată îngloba dulapuri l-a reprezentat un experiment realizat în anul 1979
înzidite, iar șpaleții nu erau destul de lați pentru a de arhitectul Alexandru Beldiman, prin grupul de
putea așeza o bibliotecă sau un dulap. În aceste blocuri aflat pe latura de nord a Pieței 1 Mai
situații s-a dispus pe peretele dintre dormitor și baie (Filantropia) ce oferea posibilități diferite față de
coloana de instalații, ce era inevitabil zgomotoasă. locuințele tip. Aceasta a fost o lucrare unicat, iar
acest gen de abordări nu erau încurajate în acea
Băile erau de multe ori neventilate natural, fiind
perioadă.
aerisite doar prin ghene, lucru ce a provocat
disconfort. Același efect l-a avut și amplasarea
bucatariilor către curți de lumină ce aveau o secțiune
prea mică în raport cu înălțimea blocului, de regulă
8-10 etaje. Un alt motiv de disconfort a fost
subdimensionarea bucătăriilor și a spațiilor de
depozitare. După 1977 s-au prevăzut bucătării ceva
mai spațioase, deși în mod practic tot mici erau, însă
16 17
● De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru decenii de ● De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru decenii de
arhitectura in Bucuresti 1945-1989. Adrian Panaitescu, Editura arhitectura in Bucuresti 1945-1989. Adrian Panaitescu, Editura
Simetria Simetria

13

Fig. 21 Grup de blocuri realizate de arh. Alexandru
Beldiman
Trecerea de la locuirea de tip individual la locuirea
colectiva, s-a bazat în mare parte pe condițiile unei
vieți moderne, în care baia se afla în interiorul
locuinței. Însă această mutare s-a manifestat prin
mobilari excesive și nefuncționale a apartamentelor
și neglijarea și întreținerea proastă a zonelor comune
din blocuri. Un alt aspect caracteristic l-a reprezentat
și închiderea balcoanelor și a logiilor pentru a fi
transformate în spații de depozitare, lucru ce a
desfigurat cu totul arhitectura deja făcută. 18
Efortul de creație pentru găsirea unor expresii
arhitecturale cât mai diverse și pentru personalizarea
blocurilor de locuit, realizate în regim de masă, nu s-
a putut solda din păcate cu multe rezultate notabile.
Rezolvarea arhitecturală a blocurilor-plombă din
zona centrală a Bucureștiului care au înlocuit în anii
1978-1979 clădirile distruse de cutremurul din 1977
au permis și rezolvări atipice tronsoanelor de bloc,
având o arhitectură exterioară mai elaborată, însă tot
cu respectarea strictă a normelor de dimensionare a
apartamentelor. 19
În prima jumătate a anilor 80, printr-o încercare cel
18
● De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru decenii de
arhitectura in Bucuresti 1945-1989. Adrian Panaitescu, Editura
Simetria
19
● idem
puțin aparentă de a urma tendințele internaționale ale
momentului, pentru blocurile din zonele centrale și
semicentrale s-au propus și rezolvări ale fațadelor
care utilizau forme de tip postmodern. Exemple
pentru acestea sunt: un bloc al arh. Viorel Hurduc,
de pe Calea 13 Septembrie, blocurile turn de pe B-
dul Lacul Tei, arh.. Mihaela Hariton, Cristian
Severin), sau câteva blocuri de pe Calea Văcărești
(arh. Cristian Severin).
Fig.22 1986, Bloc din Șoseaua Mihai Bravu
În contextul edificării noului centru al Bucureștiului
s-a impus și o mai mare atenție fațadelor din jur,
astfel încât zona să fie evidențiată la superlativ.
Astfel, a rezultat o scenografie, fără repetări
stilistice, desfășrată doar pe fațadele principale ale
fronturilor de blocuri cu apartamente obișnuite, ce
ascundeau zone răvășite urbanistic. În acestă
perioadă, încercările de a conferi un caracter
reprezentativ fațadelor blocurilor s-a limitat la
rezolvarea balcoanelor, care au primit de regulă o
formă exagerată, rotunjită, uneori cu grilaje metalice
decorative, iar plinurile erau ornate în mod frecvent.
Blocurile din această perioadă se mai caracterizează
și de o culoare monotonă, gri a fațadelor realizate
din panouri prefabricate și amprentate adesea cu
motive folclorice. Astfel, densitatea exagerată a
construcțiilor și culoarea cenușie deadeau impresia
de ghetou zonelor de locuit.
14
Fig.23 Bloc din Piața Iancului Bloc din Bulevardul
Ghica Tei
Așa cum am menționat și anterior, cutremurul din
1977 a reprezentat un punct decisiv în arhitectura
comunistă din România, astfel încât cu pretextul
cutremurului, Nicolae Ceaușescu a inițiat o serie de
demolări abuzive, inclusiv de monumente istorice.
Primele demolate au fost Biserica Enei de lângă
Piața Universității și casa în stil neogotic a
arhitectului Grigore Cerchez. În anul 1978 a fost
demolat și magazinul Do-re-mi, ce se afla într-o casă
Art Noveau.20
Panaitescu, raportarea arhitecturii la cea de mare
valoare a unor clădiri învecinate nu este deloc
convingătoare, iar conformarea pe rotund a colțului
și elementele decorative sunt de factură incert-
simplistă. Blocul se apropie în mod agresiv de
Palatul fostelor Așezăminte ale Mitropolitului Nifon
și ascunde în curtea interioară Biserica Doamnei,
monument istoric.

Fig. 24 Zona demolată dupa 1980

Din punct de vedere arhitectural, consecințele
cutremurului au fost generalizarea alcătuirilor
simplu-liniare și cât mai simetrice ale partiurilor
pentru tronsoanele de bloc, folosirea structurilor de
rezisteță cu diafragme de beton armat și creșterea
considerabilă a dimensiunilor elementelor
structurale. Aceste lucruri au efecte importante
asupra interiorului apartamentelor, ce va fi dominat
de stâlpi și grinzi de mari dimensiuni. Totodată,
regimul de înălțime a fost redus la 10 etaje, iar
lățimea balcoanelor s-a redus la maxim un metru,
folosirea bovindourilor fiind complet interzisă.
Ca exemple pentru această perioadă putem enumera
blocuri precum: blocul P+7, fost Delta Dunării,
realizat de arh. Antonio Teodorov, Gheorghe Neagu
(fig.25), care completează piața din fața Cercului
Militar Național. Așa cum spune Alexandru
Fig.25 blocul P+7, fost Delta Dunării, realizat de
arh. Antonio Teodorov, Gheorghe Neagu
O altă tentativă nereușită este reprezentată și de
arhitectura a două blocuri P+6+M, realizate de arh.
Ruxandra Verona Fotino, Maria Goia și Cristina
Olteanum de pe Calea Victoriei. Ultimul etaj, tratat
sub forma unei pseudomansarde, nu rimează cu
arhitectura celorlalte etaje și nu contribuie sub nici o
formă la armonizarea noilor blocuri cu specificul
zonei, marcat de arhitectura monumentală a
Muzeului Național de Istorie.

20
● De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru decenii de
arhitectura in Bucuresti 1945-1989. Adrian Panaitescu, Editura
Simetria

15

Fig.26 două blocuri P+6+M, realizate de arh.
Ruxandra Verona Fotino, Maria Goia și Cristina
Olteanu de pe Calea Victoriei
În cele din urmă, prin încercarea de a uniformiza
modul în care locuiesc oamenii, apartamentele
realizate în perioada comunistă au ajuns să nu
corespundă aproape deloc nimănui. Poate că cea mai
mare problemă a acetui tip de locuință nu era faptul
că era prea mică sau ca era rau conformată și
realizată din materiale proaste, ci faptul că era unica
posibilitate a oamenilor de a-si rezolva nevoia de
locuire.
Această practică din perioada comunistă, a modului
de locuire colectivă structurat după o temă unică, în
detrimentul locuinței individuale s-a răsfrânt indirect
și asupra practicii arhitecturale post comuniste.
Arhitecții și administrațiile publice au fost
nepregătiți în fața provocării de a realiza locuințe
individuale în urma repunerii în drepturi a
proprietății private.
3.4 STUDIU DE CAZ: Arhitectul Gheorghe
Gârleanu la Timișoara în perioada comunistă
Arhitectul Gheorghe Gârleanu (n.1933)
Arhitectul Gheorghe Gârleanu s-a născut în
anul 1933 la Telenești, în Republica Moldova.
Acesta s-a mutat la Iași, apoi la Timișoara, unde a
urmat Liceul Constantin Diaconovici Loga, iar
ulterior, între 1952 și 1959, a urmat cursurile
Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
din București. După absolvirea facutății acesta s-a
întors la Timișoara, începându-și cariera de arhitect
la IPROTIM, unde a lucrat până în anul 1995, anul
pensionării.
Gheorghe Gârleanu a făcut parte din echipa
coordonată de arhitectul Aurel Sârbu care a proiectat
blocurile cu opt etaje ce bordează Piața Victoriei din
Timișoara. Totodată, acesta a făcut parte și din
echipa arhitectului Hans Fackelmann pentru
proiectarea campusului Universității de Vest din
Timișoara. În activitatea sa individuală, el se
remarcă prin proiectul Hotelului Central din
Timișoara, extinderea Hotelului Timișoara, iar apoi
prin proiectarea Hotelului Continental din
Timișoara, clădire care la vremea respectivă (anul
1971) era cea mai înaltă clădire din oraș. De altfel, el
a fost și cel care a conceput amenajarea ștrantului
Tineretului, obiectiv popular la vremea respectivă
pentru oraș.
Hotelul Continental, Timișoara
În anul 1971 se construiește la Timișoara Hotelul
Continental, avându-l ca arhitect pe Gheorghe
Gârleanu. Hotelul Continental s-a construit la
vremea respectivă ca parte a unui amplu proiect
național de construire a unor construcții hoteliere.
Acest proiect major avea ca principal scop
dezvoltarea industriei turistice naționale prin
realizarea rapidă a unei infrastructuri hoteliere.
Alături de importanța sa în rețeaua turistică
națională, hotelul devine și o emblemă la nivel de
oraș prin înălțimea sa (hotelul a fost proiectat cu 12
etaje destinate cazării, a câte 14 camere fiecare, cu
un parter ce conținea recepția și o terasă de
belvedere peste ultimul nivel), lucru care îi conferă
caracterul de emblemă a Timișoarei până în prezent.
Din punctul de vedere al amplasării obiectului putem
remarca poziția sa centrală, care trebuia să aibă o
16
relație ulterioară cu un Centru Civic al orașului, nouă extindere a hotelului, realizat de biroul de
centru care până la urmă nu s-a mai finalizat. arhitectură din Timișoara numit Studio Arca, iar in
Stilul arhitectural al Hotelului Continental este anul 2020 este finalizată lucrarea de extindere care
considerat a fi un stil ce aparține curentului reprezintă un nou centru de conferințe pentru oraș.
modernist purist. Totodată, din punct de vedere
arhitectural, într-un articol din Revista Arhitectura
autorul proiectului subliniază intenția sa de ”a
reaminti liniile baroce ale construcțiilor existente de-
a lungul Bulevardului 23 August, pe care se
desfășoara fațada principală a clădirii”. În acest fel,
din punct de vedere formal, lucrurile menționate
anterior se traduc prin fațada ce preia elementele
curbe și o tratare diversă a finisajelor folosite.
Totodată, este important de menționat faptul că deși
clădirea este una aparte stilistic, ea este totuși
realizată din elemente prefabricate (planșeele,
zidurile interioare, ghenele, circulațiile verticale,
panourile de fațadă și parapetele), la fel ca
majoritatea clădirilor din vremea respectivă.
În anul 1975 hotelul se extinde cu o zonă de terasă în
partea din spate și o curte destinată aprovizionării.
Lucrările de extindere s-au realizat la fel ca hotelul
tot sub semnătura arhitectului Gârleanu.

4. Bibliografie

● Locuirea intre proiect si decizie politica.

Miruna Stroe, Editura Simetria , Bucuresti
2015

● De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru

decenii de arhitectura in Bucuresti 1945-
Hotelul Timișoara, Timișoara 1989. Adrian Panaitescu, Editura Simetria
Hotelul Timișoara a fost construit între anii 1930-
1933 de către arhitectul Laszlo Szekely. Între anii ● Arhitectura in proiectul comunist. Romania
1975 și 1978 acesta a fost extins, iar noul corp de 1944-1989. Ana Maria Zahariade, Editura
Simetria
clădire a fost proiectat de către arhitectul Gheorghe
Gârleanu. Similar Hotelului Continental, Hotelul
● Reviste Arhitectura
Central reprezintă o emblemă pentru orașul
Timișoara, încă cu o importanță mai redusă din
punctul de vedere al percepției clădirii în relație cu ● www.wikipedia.com
silueta urbană a orașului.
În anul 2015 este realizat un masterplan pentru o
17