Subiect I.

1. Sensul secvenței “mi-aș lua lumea în cap” este că aș lua totul ce este important.
2. Șerban Cioculescu nu a avut nici cincizeci de ani, când s-au construit primele blocuri în
București.
3. O asemănare existentă între Ion Creangă și arhitectul Horia Crengă este că amândoi au murit
la cincizeci de ani. “Arhitectul s-a grăbit să moară în jurul vârstei de cincizeci de ani, ca şi
bunicul său.”
4. Motivul pentru care primele blocuri în stil cubist, construite în București au strânit uimirea
generală este că blocuri au aviut un brâu de balcoane circulare la fiecare cat.
5. O caracteristică a Bucureștiului vechi este că a avut trei sute de mii de locuitori, și numai era
canalizat și electrificat la centru. Niște stradele au fost renumite cu trecerea timpului, de
exemplu strada Grigore Alexandrescu, în trecut era numit strada Clopotarii Noi.

Subiect I. B

Sarcini sunt activități pe care le facem din cauza unui obiectiv, sau pentru a ajuta pentru
ceilalți, doar sarcinile poate să face o parte din munca noastră. Dacă suntem oameni care vor să
facem totul să fie bun și frumos în viața noastră sau alții, acceptarea prea multor sarcini foarte
repede poate să devine o povară.

În primul rând, capacitatea noastră este limitată, și dacă acceptăm multe sarcini nu putem să
petrecem timp cu alte elemente importante al vieții, ca familia, prieteni, sau avem tendința să uităm
de noi înșine(elfeledkezzünk önmagunkról). Când suntem în mijlocul completarea unei sarcinii, nu
prea gândim la alte valorii, și astfel viața poate să devină monotonă, plictisitoare.

În al doile rând, în foarte multe cazuri acceptarea multor sarcinii nu are atât de multe
valoare, decât completarea unei sarcină importantă. În textul Amintirii de Șerban Cioculescu, apare
că în București, dinte multe blocuri construite, doar una este care devine ciudat pentru oamenii, și
altele nu sunt atât de interesante.

În concluzie, putem spunem că acceptarea prea multor sarcini poate să devine o povară.

Subiect II.

Modalitățile prin care se poate realiza caracterizarea personajelor sunt: caracterizare directă, care se
realizează direct de autor, în text, prin autocaracterizare sau prin intermediul altor personaje și
caracterizare indirectă, care se realizează prin modul de a vorbi al personajului, prin felul cum se
îmbracă, prin felul cum se comportă, prin acţiunile sale.

În textul Mitică Popescu de Camil Petrescu,(personajul) Subdirectorul este caracterizat în mod direct,
de exemplu el este descris mic, uscat cu o bărbuță dură și cărunt, cu ochelari încruntați, la începutul
conversației. În mod indirect el este caracterizat ca o persoană importantă. Trăsătură această se
simte din cuvintele lui, când pune ordinile pentru alți, să așteaptă pe el.