Robin Hood Gardens | Cartierul „Hipodrom”

Bădescu Cristian – Andrei | Grupa 59

În 1988 prințul Charles declara că Teatrul Național din Londra, o clădire brutalistă
proiectată în 1976 de către arhitectul Denys Lasdun reprezintă o „metodă isteață de a
construi o centrală nucleară în mijlocul Londrei fără ca cineva să se opună”. 1 El nu era decât
vocea unei generații ce vedea arhitectura brutalistă drept un simbol al clasei de jos. Clădiri
gri, lipsite de suflet, cu fațade marcate de beton fărâmicios erau asociate mai degrabă cu
imaginea unor distopii totalitare decât utopiile socialiste imaginate de creatorii lor. În mod
similar, pe plan autohton există o imagine negativă în ceea ce privește arhitectura așa zis
„comunistă”. De multe ori însă nu este criticată neapărat arhitectura în sine (în anumite
cazuri ea fiind de foartă bună calitate) ci mai degrabă asocierile politice și sociale pe care le
au aceste edificii.
În ultimul deceniu a avut loc însă o schimbare de paradigmă. În spațiul Vest
European anumite clădiri brutaliste au fost clasate drept monumente istorice, în ciuda
dificultăților ce le prezintă unele dintre ele în ceea ce privește restaurarea și întreținerea. De
asemenea mai multe publicații tipărite ( ex. This Brutal World, ed Taschen, 2017) cât și
online popularizează și pun în dezbatere perioada respectivă. Discursul teoretic asupra
arhitecturii așa zis „socialiste” a Europei de est a început și el să se schimbe, remarcându-se
o tranziție către o poziție mai critică și mai lucidă în raport cu aceasta. În anumite situații se
pune chiar problema introducerii unor clădiri reprezentative în patrimoniul național (ex .
monumentul Buzludzha)2.
Conceptul de patrimoniu și de monument se află și el într-o continuă schimbare,
astăzi aflându-ne în fața unei inflații a termenului. Eticheta de monument istoric este
aplicată din ce în ce mai des unor clădiri sau situri cu de dată recentă. Rezultatele nu sunt
însă mereu cele așteptate, anumite exemple faimoase putând duce la dezbateri valoroase
asupra rolului prezervării. Un bun exemplu este reprezentat de Maison à Bordeaux,
proiectată de biroul OMA. Ca manifest teoretic aceasta reprezintă un real succes însă în
ceea ce priveste disponibilitatea casei spre a fi locuită se nasc mari întrebări, întreținerea ei
fiind un efort continuu3. În aceeași notă putem remarca și cazul vilei Savoye, aceasta
aflându-se în situația ca la prima sa restaurare arhitectul să se afle încă în viață și să-și
dorească să modifice fundamental proiectul original4.
În cadrul acestui context general, intenția textului de față este de a studia starea și
metodele de abordare a fondului construit autohton ridicat în perioada socialistă prin
raportare la un exemplu internațional de referință. Cum granițile de influențe dintre
arhitectura occidentală și cea din blocul de Est în perioada postbelică nu au fost atât de
tranșante pe cât par la o primă privire, un studiu asupra modului în care este gestionat
fondul construit brutalist se poate dovedi relevant pentru situațiile locale. Pentru ilustrare
am ales două exemple de arhitectură rezidențială construite în anii 60’. În ceea ce privește
spațiul occidental, ansamblul rezidențial Robin Hood Gardens proiectat de către arhitecții
Allison și Peter Smithson este unul de notorietate. Acesta este de multe ori dat ca exemplu

1
Alastair Jamieson , The Prince of Wales on architecture: his 10 'monstrous carbuncles' , The Telegraph, 2009
https://www.telegraph.co.uk/news/uknews/theroyalfamily/5317802/The-Prince-of-Wales-on-architecture-
his-10-monstrous-carbuncles.html
2
http://www.buzludzha-monument.com/project/
3
Ila Bêka & Louise Lemoine - Documentar “Koolhaas Houselife” , 2003
4
Jean-Louis Cohen, Le Corbusier , ed. Taschen, 2015, p.47
pentru eșecul social al arhitecturii brutaliste și clivajul ce există între arhitecți și experiența
concretă a utilizatorilor. În spațiul authton arhitectura cu influențe brutaliste se regăsește
mai degrabă în cadrul edificiilor publice, unicat rezidențială fiind mai degrabă tributară
proiectelor tip. Există însă proiecte ce au încercat experimentat și au încercat să nuanțeze
rezolvările arhitecturale, unul dintre ele fiind cartierul “Hipodrom” din Brăila, cartier
construit în anii 60’.
Cuplul de arhitecți Allison&Peter Smithson a fost activ în Marea Britanie începând cu
anii 50’, fiind considerați unii dintre reprezentanții cei mai importanți ai curentului brutalist.
Aceștia au fost activi atât în practica de arhitectură cât și în teorie, făcând parte dintre
membri fondatori ai grupului Team X. Discursul de specialitate în ceea ce privește cuplul
Smithson a fost de multe ori polarizant ei fiind blamați de mai multe voci critice pentru
eșecul arhitecturii brutaliste sau moderniste în general. Totuși în ultimii 20 de ani anumiți
arhitecți de renume din Marea Britanie, cum ar fi biroul Sergison Bates, îi indică drept o
puternică referință și scot la iveală calități ale operei lor5
Ansamblul rezidențial Robin Hood Gardens s-a dorit a fi, după spusele autorilor, „o
clădire pentru visul socialist” , o arhitectură cu o mare încărcătură „eroică”. De altfel,
întreaga descriere a proiectului din volumul „The charged Void : Architecture” este sub
forma mai degrabă a unui manifest decât a unui comentariu al clădirii6. Acest manifest se
încheie cu ambițioasa caracterizare a propunerii ca fiind „universală, mai mare decât micul
nou stat – relaționată cu o lege superioară”. În contrast cu această viziune aproape utopică
stă condiția reală a clădirilor. Ansamblul Robin Hood a rămas în istorie (alături de alte
exemple celebre preum Pruit Igoe) drept un eșec. A fost puternic vandalizat de către
rezidenți, deteriorat și ignorat de autorități, reprezentând începutul sfârșitului pentru
statutul internațional al autorilor drept „starhitecți”. Anumiți critici pun eșecul pe seama
unei încrederi naive a cuplului Smithson în abilitatea arhitecturii și a arhitectului de a oferi
soluții pentru probleme sociale7.
În ceea ce privește arhitectura propriu zisă a clădirii aceasta poartă în sine atât
influențele perioadei moderne cât și aspectele critice exprimate de autori prin lucrările lor
scrise. Spre deosebire de indiferentele ansambluri de locuit ale vremii, Robin Hood Gardens
se apleacă cu mare atenție către context, folsindu-se de perspective către Tamisa și luând în
calcul zgomotul autostrăzilor ce inconjoară situl pentru a crea un spațiu intim și liniștit.
Ascultându-i pe cei doi arhitecți în timp ce își descriu proiectul în cadrul unei emisiuni BBC
nu poți decât să constați că întreg ansamblul este plin de idei bune, de multe ori inovatoare,
ce însă nu au avut efectul scontat, pe de-o parte datorită gestionării defectuoase a
autorităților dar pe de altă parte și datorită rezolvărilor arhitecturale stângace.
Faimoasele „Străzi suspendate” , cursivele ce permit accesul către apartamente au
într-adevăr proporții generoase și rezolvări ale intrărilor ce permit interacțiunea accidentală
dintre vecini. Din nefericire direcționarea acestora către străzi le face prea zgomotoase
pentru a încuraja poposirea, ele devenind niște spații de tranziție supradimensionate. Mai
mult, accesele verticale au fost sacrificate datorită cerințelor structurale, transformându-se
în niște scări foarte înguste, închise și fără lumină naturală. Acest cumul de factori le-a
transformat în spații ce favorizează vandalismul și criminalitatea. În mod similar parcările,

5
Articolul lui Jonathan Sergison și Stephen Bates “Lessons learnt from Allison & Peter Smithson” publicat în
The AA’s Architecture is not made with the brain, AA Publications, 2005, p.91
6
Allison & Peter Smithson , The Charged Void: Architecture, The Monacelli Press, 2001, p. 296
7
Articolul Dirk van den Heuvel “Recolonising the Modern: Robin Hood Gardens today” publicat în The AA’s
Architecture is not made with the brain, AA Publications, 2005, p.32
izolate de circulațiile pietonale tocmai pentru a nu se deranja reciproc, au devenit spații
pustii, imposibil de urmărit sau controlat în caz de pericol. Nici expresia arhitecturală
brutalistă nu este întotdeauna pe placul placul publicului larg. Gardul ce înconjoară terenul
este preponderent opac pentru a ameliora sunetul traficului, însă această imagine masivă
duce cu gândul mai degrabă la o închisoare decât la un ansamblu rezidențial. Montanții
verticali din beton de pe fațadă au din nou ca argument devierea undelor sonore, însă criticii
de specialitate au arătat că ele sunt mai degrabă un omagiu adus profilelor metalice
verticale de pe fațada Seagram Building decât un element cu rol funcțional. Cursivele
anterior menționate își găsesc și ele originile în proiectele lui Le Corbusier din Rio și Algeria.
De altfel, cuplul Smithson s-a declarat moștenitorul conștient a 3 limbaje de arhitectură
Europene: arhitectura socială din țările scandinave prin figura lui Gunar Asplund, anii lui Le
Corbusier până la etapa Africană și primele lucrări ale lui Mies van der Rohe din Chicago8.
Criticile asupra ansamblului au apărut însă chiar de la momentul construcției sale, un
moment relevant fiind eseul lui Peter Eisenman „From Golden Lane to Robin Hood Gardens.
Or if you follow the Yellow Brick Road it May not lead to Golders Green”. În cadrul său
Eisenman susține faptul că „ideile eroice” ce au fost enunțate și explorate de cuplul
Smithson în proiectele lor precedente se pierd în cadrul Robin Hood Gardens, nefiind puse
în operă la potențialul lor maxim. Proiectul se lovește de paradoxul moștenit de la
moderniști și anume faptul că discursul de tip „Să le dăm oamenilor ce vor dacă ar ști ce vor”
nu se transpune favorabil în realitatea construită9.
O privire asupra revistei Arhitectura din perioada respectivă indică faptul că în
spațiul românesc ideile și expresivitatea plastică a brutalismului erau cel puțin cunoscute. În
articolul “Brutalismul” în arhitectura industrială de arh. Zalman Solomon din 196810 autorul
face apologia exprimării sincere a materialelor în cadrul arhitecturii industriale. Chiar dacă
inițial argumentele sale sunt pur economice, sfârșitul articolului indică o serie de referințe
ce depășesc sfera calculelor economice, precum Unitatea de Locuit din Marsilia proiectată
de Le Corbusier. De asemenea principiile de bază ale curentului sunt citate de la criticul de
arhitectură Reyner Banham ce a teoretizat și comentat termenul de „New Brutalism” 11,
termen folosit pentru prima dată de Allison Smithson în 1952. Influențe ale curentului pot fi
recunoscute și în clădiri unicat precum Sediul Politico Administrativ din Baia Mare ce îl are
ca autor pe Mircea Alifanti sau în arhitectura lui Alexandru Iotzu, un arhitect cu o puternică
formare modernistă. Totuși aceste fenomene au rămas la stadiul de teorii și proiecte
individuale, neexistând o umbrelă teoretică generalizată. Un element caracteristic al
spațiului Est European era căutarea unui specific și al unei arhitecturi naționale , reacție la
neajunsurile gândirii moderniste.
Unul dintre exemplele grăitoare în acest sens este ansamblul rezidențial Hipodrom
din Brăila, construit în anii 60’, avându-i ca autori princiali pe Ștefan și Maria Cocioabă și
Liviu Cezar Durbacă12. Construit pe terenul fostului hipodrom (după cum îi spune și numele)
acesta a rerepzentat una dintre cele mai mari intervenții urbanistice ale perioadei în cadrul
orașului. Se poate trage o paralelă între ansamblul Robin Hood Gardens și ansamblul

8
Allison & Peter Smithson , The Charged Void: Architecture, The Monacelli Press, 2001, p. 19
9
Eseul lui Peter Eisenman „From Golden Lane to Robin Hood Gardens. Or if you follow the Yellow Brick Road it
May not lead to Golders Green” republicat în Max Risselada , „Alison & Peter Smithson: A Critical Anthology”
, ed. Ediciones Poligrafa, 2011, p. 206
10
Revista Arhitectura , RPR, nr. 4, 1968
11
Architectural Review, Decembrie 1955, p 354 - 361
12
Revista Arhitectura , RPR, nr. 6, 1968
rezidențial Hipodrom, amândouă reprezentând o reacție la unformitatea și
disfuncționalitatea modernismului. Totuși, profunzimea comentariului critic este extrem de
diferită. Dacă în cazul ansamblului britanic se pun în discuție atât expresia arhitecturală cât
și rezolvările spațiale moderniste, ansamblul Hipodrom se folosește de o arhitectură menită
să dinamizeze spațiul public ce însă îmbracă secțiuni tip I.P.C.T 13
Această arhitectură se dovedește a fi una de succes însă, colaborarea cu sfera
artistică dând naștere unei imagini cel puțin interesante. Blocurile se depărtează de
imaginea pur modernistă, primind mozaicuri și elemente sculpturale din beton ce
dinamizează compoziția generală. Unul dintre elementele definitorii ale proiectului este
reprezentat de centralele termice ce au rol de repere urbane în cadrul cartierului.
Influențele occidentale sunt ușor de identificat, de la opera târzie a lui Le Corbusier la
modernismul anilor 60’ din Brasilia. Afinitățile autorilor pentru forme curbe și expresivitatea
betonului se poat remarca mai clar în proiectul restaurantului „Pescarul” din Galați,
construit în 196414. Premiat în anul respectiv cu premiul Uniunii Arhitecților acesta este un
proiect unicat ce ilustrează o mare libertate, atât în plan cât și în volumetria generală și
conține anumite elemente de limbaj arhitectural ce pot fi recunoscute mai tărziu în cadrul
ansamblului Hipodrom.
În mentalul colectiv al orașului Brăila cartierul Hipodrom este văzut ca un fost cartier
relativ bogat ce a devenit treptat periculos și nefrecventabil . Spre deosebire de Robin Hood
Gardens acesta nu a avut menirea de cartier social sau muncitoresc, fiind populat încă de la
început de clasa de mijloc. Imaginea de cartier „de lux” a fost dată și de faptul că în el s-au
regăsit unele dintre primele apartamente in propietate personală din oraș. De asemenea se
pare că unele dintre intențiile arhitecturale ale autorilor au avut succes. Un bun exemplu
este dat de mozaicurile ceramice aplicate pe fiecare bloc. Acestea nu aveau doar rol
decorativ ci și de identificare și orientare, întrucât fiecare bloc avea un mozaic diferit. O
consecință neașteptată a acestei alegeri este că mulți dintre cei care au copilărit în cartierul
Hipodrom au nostalgia găsirii și colecționării plăcuțelor ceramice căzute în timp. Degradarea
fizică și socială a cartierului a venit o dată cu anul 1989. Pe de-o parte fenomenul de
dezindustrializare bruscă a dus la o contracție accelerată a orașului în general, acesta
pierzându-și aproximativ 30% din populație. Dezinteresul autorităților și îmbătrânirea
locatarilor cartierului a dus la o degradare a clădirilor și la o creștere a criminalității dar a
avut și anumite efecte surpirnzătoare. În lipsa unei intervenții a primăriei vegetația a avut
parte de o dezvoltare naturală și foarte puternică, ducând astfel la o falsă împlinire a
idealului modernist al blocurilor ce plutesc într-o mare de verdeață. Spun falsă pentru că în
ciuda faptului că există o abundență a spațiilor verzi acestea nu sunt folosite, fiind ori
„privatizate” de către locuitorii de la partere, ori lăsate într-o stare de incertitudine. Spațiul
public este redus astfel doar la aleile dintre blocuri.
Chiar dacă cele două exemple sunt diferite atât în ceea ce privește scara cât și
concepția arhitecturală, originea lor comună reprezentată de modernism și degradarea
treptată a fiecăruia dintre ele au dus la o serie de probleme similare. În primul rând,
funcționarea defectuoasă a spațiului public este un punct comun al multor ansambluri
rezidențiale din acea epocă, indiferent de țară. Acest lucru este cauzat într-o anumită
măsură de un clivaj între viziunile utopice și pline de speranță ale breslei arhitecților și

13
I.P.C.T – Institutul de Proiectare a Construcțiilor Tip . Instituție ce există din 1956 dar al cărui personal crește
în mod consistent prin H.C.M nr. 191/12 Aprilie, Publicată în Buletinul Oficial nr. 21 din 6 Iulie 1963 (Miruna
Stroe, Locuirea între proiect și decizie politică. România 1954 – 1966, ed. Simetria, 2015, p.135
14
Revista Arhitectura , RPR, nr. 5, 1968
dorințele reale ale utilizatorilor. Mutarea unor oamenii dintr-o categorie socială obișnuită cu
un anumit tip de locuire în alt tip a dus de multe ori la metode neașteptate de utilizare a
spațiului. Un rol important îl au însă și autoritățile prin modul lor de întreținere (sau lipsă a
ei) și ulterior de intervenție, uneori mult prea drastică.
În cazul ansamblului Robin Hood Gardens deznodământul a fost puternic discutat și
mediatizat, demolarea ansamblului fiind considerat de mulți un gest extrem. In ciuda
eforturilor unor organizații precum Twentieth Century Society și a susținerii publice a unor
arhitecți de renume mondial precum Richard Rogers, cereea de a clasa ansamblul ca
monument istoric a fost într-un final respinsă. Motivele invocate au fost diverese, unul
dintre cele mai relvante fiind faptul că încă de la bun început proiectul a suferit de
disfuncționalități datorare mai degrabă arhitecturii decât cadrului social.15 Demolarea a
reușit să atragă atenția și mai mult asupra patrimoniului modernist și brutalist și să pună sub
semnul întrebării cum trebuie acesta gestionat. La nivel internațional atitudinile sunt
variate. Dacă în Toronto faimosul Habitat 67 proiectat de Moshe Safdie a fost „salvat” prin
preluarea în propietate privată, în Rusia are loc o șterge a istoriei în favoarea câștigului
financiar printr-o amplă acțiune de demolare. 16
În ceea ce privește cartierulul Hipodrom, situația nu este încă la această extremă și
probabil datorită lipsei presiunii imobliare nici nu va ajunge acolo. Ce se petrece însă în
cartier este o deteriorare treptată prin intervenții individuale. Reabilitarea termică
individuală a apartamentelor, ce în alte zone ale țării se face la nivel de clădire sau
ansamblu, duce la o imagine fragmentată și la o eliminare intenționată a multor elemente
valoroase precum mozaicurile decorative. Fenomenul social al privatizării spațiilor verzi nu
este exclusiv acestui cartier iar efectele sale pot fi remarcate și studiate pe tot teritoriul
românesc. Ca și în alte exemple reacția autorităților este una de indiferență inițială și de
intervenție în forță în momentul când situația scapă de sub control, fără o atenție asupra
zonei.17
Suntem încă departe de o discuție matură asupra fondului construit socialist ce să se
distanțeze de concluzii simpliste precum „bun” sau „rău”. Dacă în mediul academic
schimbarea de paradigmă are loc deja de ani buni, în ceea ce privește utilizatorul lipsa de
comunicare și de înțelegere în triada arhitect – autorități – utilizator este încă foarte
pregnantă. Sper ca studiul exemplelor extreme din restul lumii să ducă la o abordare mai
moderată și mai apropiată de loc în spațiul românesc.

15
https://www.youtube.com/watch?v=A3OKrWrkC4U
16
Ale Luhn , Moscow's big move: is this the biggest urban demolition project ever? The Guardian, 2017
https://www.theguardian.com/cities/2017/mar/31/moscow-biggest-urban-demolition-project-khrushchevka-
flats
17
Constantin IONESCU, HIPODROM PLÂNGE DUPĂ ZONA SELECTĂ CARE ERA ODATĂ, Obiectiv, 2017
http://obiectivbr.ro/content/hipodrom-plânge-după-zona-selectă-care-era-odată
Bibliografie:
Allison & Peter Smithson , The Charged Void: Architecture, The Monacelli Press, 2001
Allison & Peter Smithson , The Charged Void: Urbanism, The Monacelli Press, 2005
Max Risselada , „Alison & Peter Smithson: A Critical Anthology” , ed. Ediciones Poligrafa, 2011
Niall Hobhouse , „Architecture is not made with the brain: the labour of Allison and Peter Smithson” ,
ed. AA Publications, 2005
Revista Arhitectura , RPR, nr. 4, 1968
Revista Arhitectura , RPR, nr. 5, 1968
Revista Arhitectura , RPR, nr. 6, 1968
Miruna Stroe "Locuirea intre proiect si decizie politica. Romania 1954 - 1966" ed. Simetria, 2015
Jean-Louis Cohen, Le Corbusier , ed. Taschen, 2015

Resurse Video:

Ila Bêka & Louise Lemoine - Documentar “Koolhaas Houselife” , 2003

Webografie:
https://www.telegraph.co.uk/news/uknews/theroyalfamily/5317802/The-Prince-of-Wales-on-
architecture-his-10-monstrous-carbuncles.html
http://www.buzludzha-monument.com/project/
https://www.youtube.com/watch?v=A3OKrWrkC4U

Surse Imagini :

1-4 Allison & Peter Smithson , The Charged Void: Architecture, The Monacelli Press, 2001
5 https://www.dezeen.com/2017/12/13/video-movie-footage-demolition-robin-hood-
gardens-brutalist-smithsons/
6-8 Revista Arhitectura , RPR, nr. 6, 1968
9 Revista Arhitectura , RPR, nr. 5, 1968
1. Axonometrie ansablu Robin Hood Gardens
2. Schițe proiect Allison & Peter Smithson
3. Secțiune prin cursiva

4. Perspective curtea interioară

5. Demolarea ansamblului
6. Plan situație cartierul Hipodrom

7. Intrare bloc garsoniere

8. Centrală termică
9. Restaurantul “Pescarul” Galați 1964