PROIECT SESIUNE DE TRAINING

MODULUL „CERCETAREA CONTRAVENȚIILOR”

Tema 2: Constatarea și cercetarea contravențiilor constatate și examinate de către Poliție
Ședința nr. 5.
Sub. 1) Măsurile procesuale de constrîngere
Sub. 2) Măsurile de siguranță

Public țintă: participanții la cursul de instruire continuă a subofițerilor de poliție începători nivel C03
Durata: 180 minute
Data susținerii temei:
Obiective: La finalul activității participanții vor fi capabili:
O1- să …
O2- să …

Bibliografie selectivă:
1. Codul Contravențional al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008.
2. Furdui S. Dreptul contravențional - Chișinău : Cartier Juridic, 2005.
3. Guţuleac V. Dreptul contravențional - Chișinău: ULIM, 2006.
4. Guţuleac V. Tratat de Drept contravențional - Chișinău: ULIM, 2009.
5. Ordinul ministrului afacerilor interne nr.85/2019 Cu privire la aprobarea Instrucțiunii privind modul de înregistrare și evidență a contravențiilor.
6. Ordinul ministrului afacerilor interne nr.195/2020 Cu privire la stabilirea competențelor în domeniul constatării/examinării contravențiilor atribuite
agenților constatatori din cadrul MAI.

Timp Obiective Etapele sesiunii și conținutul propus Metode/mijloace Evaluare

Articolul 432. Măsurile procesuale de constrîngere
Agentul constatator este în drept să aplice, în limitele competenţei, următoarele măsuri procesuale de
constrîngere:
a) reţinerea;
b) aducerea silită;
c) înlăturarea de la conducerea vehiculului;
d) testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării de ebrietate produse de alcool sau
de alte substanţe;
e) interzicerea exploatării vehiculului prin reţinerea sau retragerea plăcii cu numărul de înmatriculare al
acestuia;
f) suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier;
g) amenda judiciară;
h) punerea sub sechestru.
Articolul 433. Reţinerea
(1) Reţinerea constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice şi poate fi aplicată în cazul:
a) contravenţiilor flagrante pentru care prezentul cod prevede sancţiunea arestului contravenţional;
b) imposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit proces contravenţional dacă au fost
epuizate toate măsurile de identificare;
c) executării hotărîrii instanței de judecată privind expulzarea persoanei;
d) încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului punctelor de trecere a
frontierei de stat.
(2) Reţinerea se aplică de către:
a) poliţie;
b) Poliţia de Frontieră, în cauzele de încălcare a regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră
sau a regimului punctelor de trecere a frontierei de stat;
c) Serviciul vamal, în cazul contravenţiilor ce ţin de competenţa lui;
d) Biroul migraţie şi azil al Ministerului Afacerilor Interne, în cazul contravenţiilor ce ţin de competenţa sa.
(3) Persoana reţinută va fi informată neîntîrziat, într-o limbă pe care o înţelege, despre motivele reţinerii,
faptul informării consemnîndu-se în procesul-verbal cu privire la reţinere.
(4) Persoanei reţinute i se comunică neîntîrziat, contra semnătură, drepturile prevăzute la art.384, faptul
comunicării consemnîndu-se în procesul-verbal cu privire la reţinere.
(5) Persoanei reţinute i se acordă neîntîrziat posibilitatea de a comunica la două persoane, la alegerea sa,
despre reţinere. Faptul comunicării sau al refuzului de a comunica se consemnează, contra semnătură, în
procesul-verbal cu privire la reţinere.
Articolul 434. Procesul-verbal cu privire la reţinere
(1) La reţinerea persoanei se încheie neîntîrziat un proces-verbal cu privire la reţinere, în care se
consemnează data şi locul încheierii, funcţia, numele şi prenumele persoanei care a încheiat procesul-verbal,
date referitoare la persoana reţinută, data, ora, locul şi motivul reţinerii.
(2) Procesul-verbal cu privire la reţinere se semnează de persoana care l-a încheiat şi de persoana reţinută.
Refuzul persoanei reţinute de a semna procesul-verbal se consemnează în el, cu adeverirea faptului de cel
puţin doi martori.
Articolul 435. Durata reţinerii şi condiţiile privării de libertate
(1) Reţinerea nu poate depăşi 3 ore, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul articol.
(2) Reținerea poate fi aplicată pe un termen mai mare decît cel indicat la alin. (1), cu autorizația
judecătorului de instrucție, dar nu mai mult de 24 de ore:
a) pînă la examinarea cauzei contravenționale – persoanei suspectate de săvîrşirea unei contravenții pentru
care sancțiunea prevede arestul contravențional;
b) pentru a identifica persoana şi a clarifica circumstanțele contravenției – persoanelor care au încălcat
regulile de şedere a cetățenilor străini şi apatrizilor în Republica Moldova, regimul frontierei de stat, regimul
zonei de frontieră sau regimul punctelor de trecere a frontierei de stat.
(3) – abrogat.
(4) – abrogat.
(5) Termenul reţinerii contravenţionale curge din momentul reţinerii.
(6) Persoanei reţinute i se asigură cel puţin condiţiile prevăzute în Codul de executare pentru persoanele
supuse măsurii arestului preventiv.
Articolul 436. Eliberarea persoanei reţinute
(1) Persoana reţinută urmează să fie eliberată în cazul în care:
a) nu s-au confirmat motivele verosimile de a bănui că a săvîrşit contravenţia;
b) a expirat termenul reţinerii;
c) lipsesc temeiurile de a fi privată în continuare de libertate.
(2) Persoana eliberată nu poate fi reţinută din nou pe aceleaşi temeiuri.
(3) La eliberare, persoanei reţinute i se înmînează copia de pe procesul-verbal în care se menţionează de
cine şi în ce temei a fost reţinută, locul şi timpul reţinerii, temeiul şi timpul eliberării.
Articolul 437. Aducerea silită
(1) Aducerea silită constă în conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a persoanei în cazul în care
aceasta, fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat, fără a avea motive întemeiate, şi nu a informat
instanța care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale, prezența acesteia fiind necesară.
(11) Poate fi supusă aducerii silite doar persoana participantă la proces, pentru care este obligatorie citarea
instanței, şi care:
a) se eschivează de la primirea citației;
b) se ascunde de instanță.
(2) Aducerea silită se efectuează de către poliţie în temeiul unei încheieri judecătoreşti cu
aplicarea prevederilor art. 199 alin. (4)–(6) din Codul de procedură penală.
(3) Încheierea privind aducerea silită va cuprinde:
a) data şi locul emiterii;
b) numele, prenumele, funcţia şi semnătura persoanei care dispune aducerea;
c) numele, prenumele şi domiciliul persoanei care trebuie să fie adusă;
d) data, ora şi locul în care persoana urmează să fie adusă;
e) motivul aducerii.
Articolul 438. Înlăturarea de la conducerea vehiculului
(1) Persoana care conduce vehicul este înlăturată de la conducere dacă:
a) există temeiuri suficiente de a presupune că se află în stare de ebrietate inadmisibilă produsă de alcool sau
în stare de ebrietate produsă de alte substanţe;
b) nu are asupra sa documentul care confirmă dreptul de a conduce sau de a folosi vehiculul.
c) a expirat termenul de 180 de zile de admitere temporară a mijlocului de transport auto pe teritoriul
Republicii Moldova, cu excepţia cazului în care mijlocul de transport auto este introdus pe teritoriul vamal
de către persoana fizică cu domiciliul în orice stat străin şi care deţine permis de conducere emis în ţara în
care are domiciliu;
d) are domiciliul în altă localitate decît localitățile din stînga Nistrului, municipiul Bender ori localitățile
Gîsca, Chițcani, Zahorna, Merenești și Cremenciug din raionul Căușeni și conduce un mijloc de transport
auto cu plăcuță cu număr de înmatriculare neutru sau cu plăcuță cu număr de înmatriculare eliberate în
unitățile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului sau municipiul Bender, cu excepția prevăzută la art. 53
alin. (22) din Legea privind siguranța traficului rutier.
(2) Persoana indicată la alin.(1) în situaţia de la lit.a) este obligată să accepte, la cererea agentului
constatator, testarea alcoolscopică, examenul medical, prelevarea de sînge şi de eliminări ale corpului pentru
analiză.
(3) Testarea alcoolscopică, examenul medical, prelevarea de sînge şi de eliminări ale corpului pentru analiză
se efectuează de un specialist abilitat cu asemenea atribuţii. Pentru prezentarea cu bună ştiinţă a unei
concluzii false, specialistul răspunde în conformitate cu art.312 din Codul penal.
(4) Modul de efectuare a testării alcoolscopice, a examenului medical, precum şi de constatare a gradului de
ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe, se stabileşte de Guvern.
Articolul 4381. Interzicerea exploatării vehiculului prin retragerea plăcilor cu numărul de înmatriculare
(1) Se interzice exploatarea vehiculului prin retragerea plăcilor cu numărul de înmatriculare în cazul
constatării abaterilor de la condiţiile tehnice pentru admiterea în circulaţie a vehiculelor, prevăzute de
legislaţia în vigoare.
(2) Plăcile cu numărul de înmatriculare se ridică în cazurile în care:
a) vehiculul este fabricat sau reutilat cu abateri de la standardele şi/sau normativele în vigoare;
b) vehiculul nu a trecut inspecţia tehnică periodică;
c) numărul de înmatriculare nu corespunde standardului stabilit;
d) vehiculul este echipat cu dispozitive luminoase şi/sau sonore speciale fără autorizarea respectivă;
e) parbrizul sau suprafeţele de geam ale portierelor din faţă sînt umbrite cu depăşirea normelor admisibile
ori pe acestea sînt amplasate diferite obiecte care diminuează cîmpul vizual al conducătorului.
(3) Faptul necorespunderii stării tehnice şi a utilajului vehiculului standardelor şi normativelor în vigoare se
consemnează în procesul-verbal de inspectare tehnică a vehiculului, care se va întocmi în 3 exemplare: un
exemplar rămîne la persoana care a decis ridicarea plăcilor, al doilea exemplar se transmite persoanei care a
preluat spre păstrare plăcile, iar cel de-al treilea exemplar se înmînează conducătorului vehiculului.
(4) Plăcile cu numărul de înmatriculare se vor restitui proprietarului, posesorului sau reprezentantului
acestora imediat după înlăturarea neajunsurilor sau defectelor tehnice care au servit drept temei pentru
ridicarea acestora.
Articolul 439. Reţinerea şi aducerea vehiculului la parcare
(1) Vehiculul al cărui conducător a fost înlăturat de la conducere este reţinut şi, dacă nu poate fi predat
proprietarului, posesorului sau reprezentantului lor, este adus la staţia de parcare specială sau la
subdiviziunea de poliţie cea mai apropiată de locul constatării contravenţiei.
(2) Vehiculul poate fi adus la staţia de parcare specială sau pe teritoriul subdiviziunii de poliţie şi în cazul în
care:
a) staţionarea lui poate genera un pericol iminent pentru interesul public;
b) a fost lăsat într-un loc interzis pentru parcare;
c) este necesară identificarea proprietarului (posesorului) mijlocului de transport utilizat sau destinat pentru
săvîrşirea contravenţiei.
(21) În cazul expirării termenului de aflare pe teritoriul vamal a mijlocului de transport auto declarat prin
acţiune, acesta este adus către cel mai apropiat birou vamal.
(3) Faptul aducerii vehiculului la staţia de parcare specială sau pe teritoriul subdiviziunii de poliţie se
consemnează într-un proces-verbal, în care se indică:
a) tipul, modelul vehiculului, numărul de înmatriculare, numerele de identificare ale agregatelor marcate,
defectele şi deteriorările lui vizibile;
b) numele, prenumele, funcţia şi semnătura persoanei care a decis aducerea vehiculului la parcare şi care a
organizat aducerea;
c) temeiul de fapt şi temeiul juridic care au determinat aducerea vehiculului;
d) denumirea (numele), sediul (domiciliul), numărul de telefon al persoanei care a organizat (a efectuat)
aducerea vehiculului la parcare;
e) adresa parcării;
f) data şi ora încheierii procesului-verbal;
g) numele, prenumele, funcţia şi semnătura persoanei care a luat în primire vehiculul la parcare.
(4) Procesul-verbal se încheie în 4 exemplare: un exemplar rămîne la persoana care a decis aducerea
vehiculului la parcare, al doilea exemplar se remite persoanei care a organizat aducerea, al treilea exemplar
se înmînează persoanei care a luat în primire vehiculul la parcare, iar cel de-al patrulea exemplar se
înmînează proprietarului sau posesorului de vehicul ori i se expediază recomandat la domiciliu. Despre
aducerea vehiculului la parcare, agentul constatator informează neîntîrziat serviciul de gardă al poliţiei.
(5) Vehiculul parcat se restituie proprietarului, posesorului sau reprezentantului lor legal imediat după
înlăturarea temeiurilor pentru aducerea la parcare prevăzute la alin.(1) şi (2). Cheltuielile de aducere şi de
staţionare a vehiculului la parcare sînt suportate de contravenient.
(6) Pentru deteriorările cauzate vehiculului în timpul aducerii la parcare sau în timpul staţionării lui la
parcare răspunde corespunzător agentul constatator, persoanele care au organizat (efectuat) aducerea
vehiculului la parcare sau care au asigurat păstrarea vehiculului la parcare, în funcție de subiectul care se
face vinovat de survenirea deteriorării.
(8) Conducătorul, proprietarul sau posesorul vehiculului nu suportă cheltuielile indicate la alin.(5) dacă
lipsesc elementele constitutive ale contravenţiei. În acest caz cheltuielile sînt suportate de stat.
(9) Modul de ridicare, transportare, depozitare şi eliberare a vehiculelor se stabilesc de către Guvern.
(10) În caz de stabilire a sancţiunii contravenţionale prevăzute la art. 287 alin. (8) şi (9), cheltuielile de
scoatere a mijlocului de transport auto, a mărfurilor, obiectelor şi a altor valori de pe teritoriul Republicii
Moldova le suportă contravenientul.
Articolul 4391. Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier
(1) Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier constă în interzicerea temporară persoanei fizice
și/sau persoanei juridice de a utiliza un anumit vehicul rutier prin reținerea plăcuțelor cu numărul de
înmatriculare și a certificatului de înmatriculare. Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier este
aplicată în cazul în care vehiculul a fost folosit la săvîrşirea contravențiilor prevăzute la art. 197 alin. (1)–(3),
(5), (6), (9), (17), (22), (23), art.2001 alin.(2) şi (3) și la art.224 alin.(5), (6), (11) şi (12).
(2) Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier se aplică pînă la momentul achitării sancţiunii
pentru contravenţia respectivă, cu excepţia contravenţiilor prevăzute la art.197 alin.(1)–(3) şi (17), pentru
care măsura de suspendare se va aplica pe un termen de 6 luni.
(3) Măsura de suspendare a dreptului de utilizare a vehiculului rutier încetează şi plăcuţele cu numărul de
înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare se restituie, la cererea contravenientului, cu condiţia
prezentării dovezii de achitare a amenzii, iar în cazul contravenţiilor prevăzute la art.197 alin.(1)–(3) şi (17)
– după expirarea termenului de 6 luni.
Articolul 4392. Amenda judiciară
Amenda judiciară este o sancțiune bănească care se aplică de către instanța de judecată persoanei care a
comis o abatere în cursul procesului contravențional, conform art. 201 din Codul de procedură penală
aplicat corespunzător.
Articolul 4393. Punerea sub sechestru
(1) Punerea sub sechestru este o măsură procesuală de constrîngere care poate fi aplicată de către
judecătorul de instrucție sau de către instanța de judecată, la solicitarea agentului constatator a organului
abilitat cu dreptul de examinare şi/sau soluţionare a contravenţiei respective sau a procurorului, pentru a
asigura eventuala confiscare specială, precum şi pentru a garanta executarea sancțiunii amenzii, conform art.
203–210 din Codul de procedură penală aplicate corespunzător.
(2) Punerea sub sechestru a bunurilor pentru a asigura eventuala confiscare specială şi pentru a garanta
executarea sancțiunii amenzii poate fi aplicată asupra bunurilor persoanei în privința căreia s-a pornit proces
contravențional. Punerea sub sechestru, pentru a asigura eventuala confiscare specială, poate fi aplicată şi
asupra bunurilor altor persoane care le-au acceptat, ştiind despre dobîndirea ilegală a acestora.
(3) Dacă bunurile ce urmează a fi sechestrate pentru repararea prejudiciului cauzat sau pentru a garanta
executarea pedepsei amenzii sînt folosite sau constituie parte a procesului tehnologic de producţie şi
sechestrarea lor ar determina în mod inevitabil stoparea activităţii economice, se iau măsuri asigurătorii
pentru sechestrarea contravalorii acestora.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Articolul 4394. Măsurile de siguranță

În procesul contravențional, în scopul înlăturării consecințelor faptei, a unui pericol ori pentru prevenirea
săvîrşirii faptelor contravenționale prevăzute de prezentul cod, chiar dacă nu sînt întrunite condițiile de
tragere la răspundere contravențională, se poate aplica una sau mai multe din următoarele măsuri de
siguranță:
a) expulzarea;
b) demolarea construcțiilor neautorizate şi/sau defrişarea arborilor şi arbuştilor;
c) confiscarea specială;
d) ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport.
Articolul 4395. Expulzarea
(1) Expulzarea este o măsură de siguranță care constă în îndepărtarea silită de pe teritoriul Republicii
Moldova a cetățenilor străini şi a apatrizilor care au săvîrşit o contravenție prevăzută de prezentul cod.
Expulzarea are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvîrşirii unor fapte socialmente
periculoase de către aceste persoane.
(2) Expulzarea se aplică de către instanța de judecată şi doar în prezența cumulativă a următoarelor condiții:
a) contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu excepția persoanei care a fost recunoscută ca refugiat
sau căreia i s-a acordat protecție umanitară;
b) cetățeanul străin sau apatridul este sancționat pentru o faptă care constituie contravenție;
c) rămînerea contravenientului pe teritoriul Republicii Moldova este sursa unei stări de pericol pentru
ordinea publică sau pentru securitatea națională, înlăturarea acestei stări fiind posibilă doar prin îndepărtarea
contravenientului de pe teritoriul Republicii Moldova;
d) contravenientul nu poate fi expulzat în statul în privința căruia există dovezi că în statul respectiv acesta
va fi persecutat din motive de apartenență rasială, națională, religioasă, din cauza convingerilor politice sau
va fi supus tratamentului inuman şi degradant, torturii ori pedepsei capitale.
(3) În privința cetățenilor străini şi apatrizilor care nu pot fi expulzați imediat, instanța de judecată poate
dispune luarea în custodie publică, cu plasarea acestora în Centrul de Plasament Temporar al Străinilor pe
un termen de cel mult 6 luni.
(4) În cazul în care expulzarea însoțeşte sancțiunea arestului contravențional, aducerea la îndeplinire a
expulzării are loc după executarea sancțiunii.
(5) La aplicarea expulzării persoanelor indicate la alin. (1) se va ține cont de dreptul la respectarea vieții
private a acestora.
Articolul 4396. Demolarea construcțiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor
(1) Demolarea construcțiilor neautorizate se aplică în cazul faptelor prevăzute la art.116, 134, 168, art.177
alin.(3), art.178, 179 şi 226 şi atrage, după caz, remedierea construcțiilor afectate în urma intervențiilor
neautorizate.
(2) Defrişarea arborilor şi arbuştilor se aplică în cazul contravenției prevăzute la art. 168.
(3) Demolarea construcțiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor se dispun de către instanța de
judecată şi pot fi aplicate chiar dacă este înlăturată răspunderea contravențională în temeiul art. 26 sau
procesul contravențional a încetat în temeiul art. 441 alin. (1) lit. f).
(4) Demolarea construcțiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor se execută de către
contravenient pe cont propriu sau de către autoritățile administrației publice locale din contul proprietarului.
(5) Modul de demolare a construcțiilor neautorizate şi de defrişare a arborilor şi arbuştilor se stabileşte de
către Guvern.
Articolul 4397. Confiscarea special
(1) Confiscarea specială constă în trecerea forțată şi gratuită în proprietatea statului a bunurilor indicate la
alin. (2). În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă
contravaloarea acestora.
(2) Sînt pasibile confiscării speciale bunurile:
a) utilizate sau destinate pentru săvîrşirea unei contravenții;
b) rezultate din săvîrşirea contravenției, precum şi orice venituri generate de aceste bunuri;
c) date pentru a determina săvîrşirea unei contravenții sau pentru a-l răsplăti pe contravenient;
d) deținute contrar regimului stabilit de legislație şi depistate pe parcursul desfăşurării procesului
contravențional;
e) convertite sau transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din contravenții sau din veniturile
generate de aceste bunuri.
(3) Confiscarea specială se aplică de către instanța de judecată la demersul agentului constatator.
(4) În cazul contravențiilor prevăzute la art. 79 alin. (3), art. 287 confiscarea specială se aplică de către
reprezentantul Serviciului Vamal abilitat să examineze cauza contravențională.
(5) Pînă la pronunțarea hotărîrii cu privire la confiscarea specială, agentul constatator dispune restituirea
către proprietar sau către posesorul legal al bunurilor uşor alterabile, în acest caz confiscîndu-se
contravaloarea lor.
(6) Dacă bunurile rezultate din săvîrşirea contravenției şi veniturile de la aceste bunuri au fost comasate cu
bunurile dobîndite legal, se confiscă acea parte din bunuri sau contravaloarea acestora care corespunde
valorii bunurilor rezultate din săvîrşirea contravenției şi a veniturilor de la aceste bunuri.
(7) Dacă bunurile indicate la alin. (2) lit. a) și b) aparțin sau au fost transferate oneros unei persoane care nu
știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea bunurilor, se confiscă contravaloarea
acestora. Dacă bunurile respective au fost transferate cu titlu gratuit unei persoane care nu știa și nici nu
trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea acestora, bunurile se confiscă.
(8) Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorul este eliberat de răspundere contravențională.
(9) Confiscarea specială nu se aplică în cazul contravențiilor săvîrşite prin intermediul unui organ de presă
sau al oricărui alt mijloc de informare în masă.
Articolul 4398. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport
(1) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport constă în interzicerea
temporară persoanei fizice de a conduce mijloace de transport prin ridicarea permisului de conducere pînă la
pronunţarea hotărîrii judecătoreşti asupra cauzei. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvîrşirii unor fapte
socialmente periculoase în traficul rutier.
(2) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică de către instanţa de
judecată, la demersul agentului constatator, în procesul de examinare a contravenţiilor pentru care se
prevede sancţiunea privării de dreptul de a conduce mijloace de transport.
(3) Instanţa de judecată examinează, în cel mult 3 zile de la data depunerii, demersul agentului constatator
cu privire la ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport, cu emiterea unei
încheieri care va conţine una dintre următoarele soluţii:
a) admiterea demersului agentului constatator şi ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport;
b) respingerea demersului agentului constatator şi restituirea permisului de conducere titularului.
(4) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică de instanţa de
judecată pe un termen ce nu poate depăşi termenul maxim al sancţiunii de privare de drept special prevăzut
de sancţiunea normei contravenţionale.
(5) Termenul executării măsurii de siguranţă de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor
de transport se include în termenul de executare a sancţiunii de privare de drept special de a conduce
mijloace de transport.
(6) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se poate aplica chiar dacă
făptuitorul este eliberat de răspundere contravenţională.
(7) În cel mult 3 zile de la data pronunţării încheierii, copia de pe aceasta se înmînează agentului constatator
şi persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional sau se remite acestora în cazul în care
nu au fost prezente la şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale, faptul expedierii consemnîndu-se în
dosar.