Fă-ți copilul să se comporte corect, imediat!

Aceste tehnici îți arată cum să-ți faci copilul să coopereze cu tine atunci când
abilitățile tale de părinte sunt cu adevărat puse la încercare.
Trebuie remarcat aici că deseori hiperactivitatea și alte probleme de comportament
sunt înrădăcinate în cauze fiziologice, nu psihologice. Alimentele care conțin
cofeină, zahăr sau orice substanță la care copilul dumneavoastră poate fi alergic
(chiar și ceva aparent inofensiv, cum ar fi grâul, orezul sau laptele) pot crea un
dezechilibru psihologic grav. Amintiți-vă că copiii mici care au chiar și câteva
înghițituri de cola pot reacționa la fel ca un adult care bea două sau trei cutii.
Chiar și cele mai eficiente abilități parentale pot fi zădărnicite dacă copilul
dumneavoastră este incapabil să acorde atenție pentru că sare de pe pereți. Nu
subestima niciodată puterea dietei în comportamentul copilului tău.
Există, în esență, două elemente pentru a obține cooperarea din partea copilului
dumneavoastră sau, de altfel, a oricărui adult. Îi dau sentimentul de control și
folosesc argumente bazate pe emoții. Următorul este un exemplu despre modul în care
ambele pot funcționa fie independent, fie împreună.
Cum iti faci copilul sa te asculte? Indiferent dacă este o problemă la culcare sau
dacă nu vrei să te îmbraci, această tehnică se va dovedi a fi foarte eficientă. Dă-
i de ales. Fă-l parte activă a procesului, oferindu-i o alegere care implică
cooperare. De exemplu, în loc să-i spui unui copil: „Vrei să stai la masă la
prânz?” spui "Vrei să stai pe scaun cu fața la dulap sau ai prefera să te uiți pe
fereastră la masă?" Dacă îi dai iluzia controlului, el este mult mai dispus să
coopereze; și odată ce se angajează, va urma.
Acest lucru este valabil atât pentru adulți, cât și pentru copii. Studiile ne arată
că deținuții care sunt capabili să exercite un anumit control asupra mediului lor -
prin posibilitatea de a muta mobilierul, controla televizoarele și aprinde și
stinge luminile - se confruntă cu mai puțin stres și comit mai puțin vandalism.
Cercetările în acest domeniu concluzionează, de asemenea, în mod covârșitor, că
lucrătorii cărora li s-a acordat o marjă de libertate în îndeplinirea sarcinilor și
luarea deciziilor se confruntă cu un moral îmbunătățit.
Oamenii, și asta înseamnă și copiii, trebuie să creadă că au un anumit control
asupra vieții lor. Dacă nu o fac, acest lucru se poate dezvolta în ceea ce se
numește neputință învățată, caracterizată prin percepția unei persoane că nu are
control asupra evenimentelor rele repetate sau chiar asupra întâmplărilor de rutină
din viața sa. Acest lucru poate duce la un comportament perturbator și probleme
psihologice. Ar trebui să spunem aici că acordarea unui copil prea mare, fără
limite adecvate, poate provoca și probleme disciplinare majore. Copiii au nevoie de
parametri și vor împinge cât de departe pot până vor ajunge la ei. Nestabilind
limite adecvate, comportamentul copilului va atinge proporții neregulate până când
acesta va întâmpina rezistență.
Celălalt element este să nu încerci să influențezi un copil cu logica. Cum o faci
să facă ceea ce este mai bine pentru ea? Traduceți fapte dure și reci în ceva care
îi afectează realitatea. Dacă vrei să se spele pe dinți, de exemplu, spunându-i că
va avea carii dacă nu înseamnă nimic. Spune-i în schimb că ne spălăm pe dinți ca să
ne putem bucura de alimentele care ne plac. Ea nu are un cadru de referință pentru
carii, dar cu siguranță are pentru a mânca alimente gustoase.
Revizuirea strategiei
Problemele de comportament sunt adesea înrădăcinate în cauze fiziologice, nu
psihologice. Alimentele care conțin cofeină, zahăr sau orice substanță la care
copilul dumneavoastră ar putea fi alergic pot crea un dezechilibru psihologic grav.
 Oferă-i copilului tău un sentiment de control asupra a ceea ce se întâmplă în
viața lui. Dacă îi oferi iluzia controlului, el este mult mai dispus să coopereze
și, odată ce se angajează, va continua.
Folosiți argumente bazate pe emoții. Traduceți fapte dure și reci în ceva care îi
afectează realitatea.