Cum poți să schimbi comportamentele opoziționiste la copii?

Îți dorești ca cel mic să mănânce singur, să folosească toaleta sau să se îmbrace singur până
începe grădinița, așa că începi să folosești diverse metode invățate pentru a modela
comportamentul dorit, lauzi orice reușită a copilului, folosești abțibilduri și monitorizezi
împreună cu copilul zilele în care a avut succes, încurajezi copilul si ești răbdator în cea mai
mare parte a timpului.
Copilul realizează sarcina inconsecvent, dar tu vrei să devină o rutină așa că începi să ceri
repetarea obiectivului țintă și observi apariția comportamentelor opoziționiste. Cu cât soliciți
să facă ce dorești mai des, cu atât se opune mai mult. Tu începi să te frustrezi iar relatia cu cel
mic este din ce în ce mai tensionată.
Pentru a ieși din impas asigură-te ca: precizezi exact ce vrei să facă al tau copil, ai o cerință
clară; identifici care este primul pas în realizarea comportamentului țintă, recompensezi
executarea primului pas apoi acorzi recompensă după ce reușește să adauge încă un pas din
înlănțuire; ajuți copilul să indeplinească obiectivul, modifici mediu astfel încât copilul are
posibilitatea de a realiza comportamentul mai des până devine o rutină.
Specialiștii de la Yale Parenting Center and Child Conduct Clinic recomandă ca în
momentul în care comportamentele opoziționiste apar, strategia adecvată este de a înceta cu
cerințele. De asemenea, copilul nu mai este lăudat si nu mai primește recompense atunci cand
realizează comportamentul țintă, entuziasmul sau frustrarea care apar de obicei pe chipul
părintelui sunt mascate printr-o atitudine indiferentă față de comportamentele copilului.
Cercetările realizate de cei de la Yale au arătat că în câteva zile copilul o să facă singur
comportamentul țintă fără a se i se aminti de către un adult.
De ce se întâmplă acest lucru? Oamenii de stiință spun că presiunea cu care vine părintele
asupra copilului îl determină pe acesta din urmă să intre într-o stare de rezistență.
Exemplu: mama se duce la Maria și îi spune că o să îi dea trei steluțe imediat ce se încalță
cu pantofii. Chiar daca tonul vocii este unul calm, iar comportamentul urmează să fie
recompensat, presiunea mamei o face pe Maria să refuze.
Cerințele care sunt însoțite de presiune, repezeala părintelui sau lipsa posibilității de a alege
au ca reacție apariția comportamentelor opoziționiste. Stresul de la locul de muncă își pune
amprenta asupra modului de interacțiune cu cel mic, copilul sesizeaza presiunea sau graba si
refuză să execute, apoi conflictele încep să escaladeze. Când presiunea dispare atunci copilul
realizează ce i s-a cerut.
Adultul reacționează la fel atunci când simte presiune. Gândiți-vă la un student care trebuie
să termine lucrarea de licență în două luni, se așează la masă și încearcă să scrie, presiunea
fiind foarte mare se inhibă și nu reușește să scrie nici măcar un rând.
Terapeutii de la Yale Parenting Center and Child Conduct Clinic sugerează ca modalitate
de reducere a presiunii să spunem copiilor “ nu îți fă griji, o să poți să faci asta când o să
crești mai mare” astfel reducem presiunea și creștem complianța. Modul în care adresezi o
cerință poate să facă diferența între a se realiza sau nu. Tonul calm al vocii și cuvintele “ te
rog” pot determina copilul să îndeplinească sarcina. De asemenea, studiile au arătat faptul că
oferirea unei alegeri duce la complianță.
Exemplu: vrei să te încalți cu adidașii albi sau pantofii maro?
Este foarte important de luat în calcul și numărul de cereri pe care le facem zilnic, un număr
mare de cereri duce la comportamente opoziționiste.

Pentru mai multe informații despre modalități de intervenție asupra comportamentelor

opoziționiste, puteți afla participând la workshop-ul gratuit desfășurat în cadrul
ASOCIAȚIEI AUTISM VOICE.

Bibliografie:
Alan E. Kazdin & Carlo Rotella, Plan B What to do when all else has failed to change your
kid’s behaviour, 2009.