Constantin Brâncuși

-a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în

sculptura contemporană.

- sculptor al secolului 20

-Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând
simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene.

-Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre:
„Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu crește nimic).

-La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuși au constat mai ales din reprezentări clasice
ale formei umane.

-Constantin Brâncuși a expus pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts și la Salon
d'Automne din Paris în 1906. Creează în 1907 prima versiune a Sărutului, temă pe care o va
relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului parte a Ansamblului
Monumental din Târgu-Jiu.

-În 1914, Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo Secession
Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzație. Colecționarul american John
Quin îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existență materială prielnică creației artistice.

-În România, în epoca realismului socialist, Brâncuși a fost contestat ca unul din
reprezentanții formalismului burghez cosmopolit. Totuși, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al
Republicii din București s-a deschis prima expoziție personală Brâncuși din Europa. Abia
în 1964 Brâncuși a fost „redescoperit” în România ca un geniu național și, în
consecință, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu Coloana (recunoștinței) fără sfârșit, Masa
tăcerii și Poarta sărutului a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert
de veac și fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.

Eugen Ionescu
-a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și
membru al Academiei Franceze din sec 20

-- Primele apariții ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cu poezii publicate în revista Bilete
de papagal (1928-1931) a lui Tudor Arghezi,

Prima lui piesă de teatru, La Cantatrice Chauve („Cântăreața cheală”) a fost reprezentată la 11
mai 1950 la Théatre de la Huchette în regia lui Nicolas Bataill

-Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de cărți și sute de studii, teze de doctorat,
colocvii internaționale, simpozioane și festivaluri.

- Temele predominante sunt singurătatea și izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia morții este
marea forță motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gândirii și a limbajului la moartea
neînțeleasă și neacceptabilă a individului.
- a influentat multi alti dramaturgi si regisori

- a folosit limbajul ca instrument de explorare si deconstructie a comunicarii umane. Dialogurile sale

sunt adesea incoerente si lipsite de sens, subliniind dificultatea de a ne intele unii pe altii

George Enescu
- a trait in secolul 19- 20

-a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român. Este considerat cel mai
important muzician român.

-A manifestat încă din copilărie o înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte
la vioară la vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5 ani a apărut în primul său concert și a început studii
de compoziție sub îndrumarea lui Eduard Caudella.

-După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, își continuă studiile
la Conservatorul din Paris, între anii 1895 și 1899

- La data de 6 februarie 1898 are debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor

Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română.

-În același an, începe să dea lecții de vioară la București și să dea recitaluri de vioară. Admirat
de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să
execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia.

-Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele
două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima
sa Simfonie (1905), Șapte cântece pe versuri de Clément Marot (1908).

-În anul 1932 devine membru titular al Academiei Române.[

Samuel Beckett
- fost un dramaturg, nuvelist și poet irlandez de expresie engleză și franceză.

- a trait in secolul 20

-În anul 1969 a fost distins cu premiul Nobel pentru literatură.

-Piesele lui aparțin teatrului absurdului. Beckett a îmbinat umorul nostalgic cu un sentiment
devastator de durere și înfrângere.

- teatrul lui Beckett ilustrează experiența așteptării și luptei însoțite de o inutilitate epuizantă

-Așteptându-l pe Godot este o piesă de teatru în două acte de Samuel Beckett. A fost scrisă
în 1948 și publicată în 1952 în Paris
-Două personaje, Vladimir și Estragon, așteptă la nesfârșit și în zadar sosirea cuiva numit Godot.
[2]
Absența lui Godot a dat naștere la numeroase interpretări încă de la premiera piesei din 1953.
Godot pare a fi cel mai probabil Dumnezeu, dar în același timp poate fi interpretat ca o eroare
logică, o speranță deșartă, o salvare incertă sau chiar nimicu