Povestea lui Oliver, băiatul educat și înțelept

Era odată un băiețel pe nume Oliver care se plimba împreună cu mămica lui într-un parc. Cum
parcul nu se afla într-o zonă foarte populată, la acea oră nu erau mulți părinți cu prichindeii lor la
plimbare și la joacă. Chiar și așa, Oliver și mama lui au ales să petreacă măcar o oră într-o zonă din
parc unde era multă verdeață, pomi și, desigur, un loc minunat de joacă.
La un moment dat, în parc apare o prietenă de-a mamei băiețelului care începu să-și destăinuie una
celeilalte grijile de peste zi. În acest timp Oliver se juca cu alți copii, dar se îndepărtă cam mult de
mama lui, dar și de copii pentru că unul dintre ei aruncase mingea prea departe de locul de joacă.
De undeva, de pe o alee din parc se ivește un bărbat. Se apropie de copiii din parc, în special de
Oliver care era mai aproape, singur și încercă să intre în vorbă cu el, dar băiețelul îl evita. De ce îl
evita? Pentru că părinții lui îl învățase că nu este bine să intre în vorbă cu un străin în lipsa acestora.
Bărbatul încercă de mai multe ori să vorbească cu Oliver, dar fără succes. Văzând că nu reușește, se
prefăcu că îi este rău, în speranța că băiețelul se va apropia de el. Dar Oliver, isteț și bine educat,
alergă spre mama lui spunându-i că i s-a făcut rău unui bărbat. Mama ajunse în preajma bărbatului,
dar realiză rapid că acestuia nu îi este rău așa cum dăduse de înțeles.
Văzând acestea, mama lui Oliver s-a gândit că bărbatul poate avea alte intenții, și atunci îl luă pe
băiețel deoparte explicându-i că a făcut foarte bine alergând spre ea pentru a-i da de știre despre
bărbat și că așa este bine să facă mereu, să nu intre în vorbă cu străinii. Fericiți că nu se întâmplase
nimic rău, Oliver și mămica lui plecă la o înghețată.
De aici se desprind învățăminte care-l ajută pe cel mic să distingă binele de rău.