Johann Sebastian Bach a fost un compozitor german și organist din perioada

barocă, considerat în mod unanim ca unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii.
Operele sale sunt apreciate pentru profunzimea intelectuală, stăpânirea
mijloacelor tehnice și expresive și pentru frumusețea lor artistică. Rămas orfan, a
plecat la fratele său mai mare, Johann Christoph Bach, organist la Ohrdurf. Aici a
început să execute primele motive muzicale la orgă, dovedind o înclinație
deosebită pentru acest instrument. În 1703 obține primul post de organist în
orășelul Arnstadt; datorită virtuozității sale deja evidente, a fost angajat într-o
poziție mai bună ca organist în Mühlhausen. Unele din primele compoziții ale lui
Bach datează din această epocă, probabil și celebra „Toccata și Fuga în Re minor".
Din cauza deteriorării raporturilor cu ducele Wilhelm Ernst, Bach este nevoit să
părăsească Weimarul în 1717, transferându-se la curtea prințului Leopold de
Anhalt-Cöthen. În acest timp, compune cele 6 concerte brandenburgice, precum
și suitele pentru violoncel „solo”, sonatele și partitele pentru vioară „solo” și
suitele orchestrale. in 1723, Johann Sebastian Bach este numit cantor și director
muzical la biserica St. Thomas din Leipzig. Bach avea sarcina, pe de o parte, de a
preda muzica elevilor de la școala de canto, pe de altă parte, să furnizeze
compoziții muzicale celor două biserici principale din Leipzig, compunând câte o
cantată în fiecare săptămână, inspirate din lecturile biblice duminicale. Printre
lucrările muzicale ale lui Johann Sebastian Bach se găsesc numeroase corale
protestante prelucrate, care au la bază melodii de origine populară. Astfel,
cântecul „Insbruck, trebuie să te părăsesc” îl regăsim sub forma coralului „O,
lume, trebuie să te părăsesc”, iar cântecul de dragoste „O dată m-aș plimba” este
adaptat pentru textul „De Dumnezeu nu mă despart”. Admirabilul coral Herzlich
tut mir verlangen („Din inimă doresc”, adaptat de Hassler dintr-o culegere de
cântece laice), prelucrat de Bach în diferite variante, nu este altceva decât
cântecul „Inima îmi este cutremurată”. Acest coral apare ca un laitmotiv în
„Patimile după Matei”.

Nu numai cântecul popular german constituie fondul melodic al coralelor, ci și cel

al altor popoare. Astfel, o melodie din colecția “Balletti” de Giovanni Gastoldi
apare în coralul „În tine îmi este bucuria”, iar chansonul „Mi-ajung toate durerile”
se regăsește într-un coral din „Patimile după Matei”. Și din colecția de psalmi,
realizată de Clément Marot în colaborare cu compozitorul Claude Goudimel, Bach
a prelucrat numeroase melodii. Amintim coralul „Când vom fi în cele mai mari
primejdii” (dedicat ginerelui său, Emmanuel Altnikol), care are melodia
împrumutată din această colecție. ntatele laice (circa 20) ocupă un loc mai
modest în creația sa, însă au o deosebită însemnătate pentru limbajul vocal. Deși
au un caracter ocazional omagial, ele ne oferă aspecte multilaterale ale concepției
sale componistice. Din vremea petrecută la Weimar și Köthen datează „Cantata
vânătorească” și „Cantata primăverii”, în care zugrăvește natura. Aceeași tendință
de descripție bucolică o găsim și în cantatele omagiale „Împăcarea lui Aeolus” și
„Curgeți, valuri zglobii”. Denumite de către Bach „dramma per musica„, în unele
cantate, precum „Alegerea lui Hercule”