2.

Rolul liderului in managementul riscului

Strategia de contractare constituie un mecanism esenţial în repartizarea
riscului. Riscurile pe care şi le asumă firma sunt în mod obişnuit formalizate prin
contracte cu beneficiarii. Riscurile legate de resursele umane sunt acoperite, cel
puţin parţial, prin încheierea contractelor colective şi individuale de muncă. În
majoritatea cazurilor, riscurile legate de materiale şi echipamente pot fi transferate
furnizorilor acestora, prin garanţiile pe care aceştia le oferă. Unele riscuri pot fi
îndepărtate prin încheierea unor contracte de asigurare. Compania de asigurări îşi
asumă o parte din riscuri în schimbul unui preţ (prima de asigurare). Dacă riscul se
produce în condiţiile specificate prin contractul de asigurare, asiguratorul va
rambursa partea asigurată sau toate pierderile suferite datorită riscului. Dacă riscul
nu apare, asiguratorul păstrează prima de asigurare.
Un proces formalizat de management al riscului va da rezultate pozitive numai
dacă ia în considerare toate aspectele acestuia. Performanţa în procesul de
management al riscului este dată de calitatea managerilor şi a personalului
implicat, şi anume de cea mai slabă verigă din cadrul său. Managerii firmei trebuie
să se asigure că echipa care realizează managementul riscului este competentă şi a
găsit o cale de mijloc între tehnicizarea excesivă a procesului şi acţiunea pe bază
de intuiţie.
Managementul de risc reprezintă un proces complex, unitar şi flexibil de
gestionare a riscurilor de orice tip care ameninţă desfăşurarea normală a unui
proces bazat pe utilizarea unor tehnici şi instrumente complexe pentru prevenirea
pierderilor de orice natură.
Managementul de risc are ca scop fundamental creşterea capacităţilor
operaţionale şi ameliorarea condiţiilor de executare a sarcinilor, concomitant cu
menţinerea pierderilor de orice fel la un nivel minim acceptabil. Managementul de
risc se aplică întregii game şi la toate nivelurile de desfăşurare a acţiunilor şi
contribuie fundamental la conservarea resurselor şi la formarea liderilor.
Managementul riscului este un element esenţial al activității organizației.
Incertitudinea şi riscul sunt elemente ce pot să apară oricand pe parcursul
desfășurării activităților. Un principiu de succes spune că într-o acţiune trebuie să
fii îndrăzneţ, să acţionezi decisiv şi cu dorinţa de a identifica şi controla sau
accepta riscurile asociate. Determinarea cu grijă a pericolelor şi ameninţărilor,
analizarea şi controlul riscurilor şi execuţia unui plan dirijat care ţine cont de
factorii de risc contribuie la succesul oricărei activităţi.
Managementul riscului este procesul utilizat de autorităţile de decizie pentru
a reduce sau a compensa riscul. Procesul de management al riscului asigură
liderilor un mecanism sistematic pentru identificarea şi alegerea cursului optim de
acţiune într-o situaţie dată.
Managementul riscului trebuie să reprezinte un element integrat al
planificării şi execuţiei unei activităţi. Procesul de management al riscului este
aplicabil la toate nivelurile de la cel strategic la cel operațional. Leaderii sunt
răspunzători pentru aplicarea practică a managementului riscului în planificarea şi
execuţia fazelor tuturor sarcinilor.
Activităţile presupun, prin natura lor, expunerea la riscuri. Pentru aceasta,
există numeroase pârghii şi mecanisme care vin în sprijinul monitorizării şi
controlului riscurilor, cum ar fi expertiza existentă, procesul de planificare
sarcinilor, normele tehnice. Aceasta presupune ca planificării activităților militare
să-i fie asociat un proces de management de risc definit cu claritate, pentru ca orice
gen de ameninţare să nu scape unei examinări minuţioase, iar măsurile care se
impun să fie adoptate pentru limitarea efectelor ameninţărilor.
 Managementul riscului este o obligaţie a întregii echipe a unei companii.
Acest aspect trebuie completat prin existenţa unui department de management al
riscului sau măcar a unei persoane care să aibă atribuţii în această direcţie.
În unele cazuri, poate să existe un anumit nivel de risc acceptat, în
conformitate cu specificaţiile unui standard. Este o situaţie întâlnită în sectorul
financiar-bancar sau în marile companii care apelează la un audit extern.
Conformitatea dă un plus de valoare imaginii în faţa clienţilor, a partenerilor de
afaceri etc.
2.1 Obiective şi scopuri
Managementul riscului contribuie la prevenirea acţiunii necontrolate a
factorilor de risc prin minimalizarea riscurilor şi a impactului faţă de alte costuri,
termene şi cerinţe ale misiunilor. Scopul fundamental al managementului riscului
este de a spori eficienţa sarcinilor la toate nivelurile. Pe lângă reducerea
pierderilor, de orice natură, managementul riscului, asigură un proces logic pentru
identificarea şi exploatarea oportunităţilor care asigură cel mai mare profit faţă de
investiţia noastră de timp, fonduri şi personal.
Obiectivele managementului de risc sunt:
- identificarea şi evaluarea vulnerabilităţilor proprii, în toate domeniile de
interes şi la toate nivelele de abordare;
- adoptarea unor planuri adecvate de monitorizare şi ţinere sub control a
vulnerabilităţilor proprii în condiţiile manifestării mai mult sau mai puţin
controlate a ameninţărilor din mediul extern şi intern;
- asigurarea unui cadru propice luării, în condiţiile existenţei riscurilor, a
celor mai bune decizii pentru îndeplinirea misiunilor şi obiectivelor;
- protejarea infrastructurii proprii împotriva ameninţărilor şi riscurilor de
orice natură.
 Principalul atu al managementului de risc constă în faptul că urmăreşte în
mod continuu să surprindă relaţiile complexe dintre interesele specifice unei
structuri, vulnerabilităţile asociate proceselor care susţin îndeplinirea acestor
interese şi ameninţările la adresa acestora.
Dacă vulnerabilităţile nu ar fi gestionate oportun şi eficient, ar exista
posibilitatea ca acestea să se transforme în ameninţări şi, implicit, în riscuri.
Riscul este caracterizat atât de probabilitatea sa de producere, cât şi de
severitatea potenţialei pierderi pe care ar cauza-o iar percepţia sa diferă de la
persoană la persoană.
Administrarea necorespunzătoare a riscului poate face ca o acţiune să devină
prea costisitoare, atât din punct de vedere al resurselor materiale şi umane cât şi
politic şi economic.