Proiect

Tehnici de
control al riscului
 Tehnici de control al riscului
Cea mai buna practica vine din experienta. Experienta, din pacate, in general, vine din
esecuri si greseli. Oamenii invata ce sa nu faca, facand “acel ceva” si apoi suportand consecintele.
Dar, experienta poate fi o resursa inegalabila, chiar si atunci cand este vorba despre experienta
altora.
Atunci când se analizează opțiunile de control al riscului, este esențial ca supraveghetorii și
managerii să consulte lucrătorii implicați direct în proces. Acești oameni experimentați au de obicei
idei bune și practice privind măsurile adecvate de control al riscurilor. Obținerea proprietății și a
angajamentului față de controalele de risc alese este, de asemenea, esențială pentru a obține
acceptarea pentru utilizarea măsurilor de control.

Ierarhia controlului pericolelor

1. Eliminați pericolul sau sarcina dacă riscurile depășesc beneficiile potențiale.
2. Înlocuiți pericolul cu ceva mai puțin periculos, de exemplu, înlocuiți o substanță toxică cu alta care
nu este toxică.
3. Izolați pericolul folosind bariere sau distanțe de ex., Puneți izolația în jurul echipamentelor
zgomotoase.
4. Utilizați comenzi de inginerie , cum ar fi ventilația locală de evacuare pentru a îndepărta praful /
fumul sau automatizați procesul.
5. Reduceți dimensiunea sau volumul pericolului și durata de expunere la pericol.
6. Rearanjați zona de lucru și fluxul de lucru de ex., Efectuați livrări către punctul final pentru a evita
repetarea, repetați activitatea intermitentă cu diferite sarcini pentru a evita rănirea excesivă etc.
7. Stabiliți practici de lucru sigure , cum ar fi restricționarea accesului în zonă, păstrarea zonei fără
agitate, pregătirea pentru situații de urgență, de exemplu, deversări și pregătirea și folosirea
declarațiilor privind metodele de lucru sigure pentru sarcini periculoase.
8. Furnizarea de formare și supraveghere corespunzătoare nivelului de expertiză al personalului
implicat. Cel puțin, aceasta ar include familiarizarea cu pericolele locale și controlul acestora,
metode de lucru sigure și proceduri de urgență.
9. Purtați echipament personal de protecție, cum ar fi încălțăminte robustă, mănuși, mănunchiuri de
laborator, ochelari de protecție, muști de protecție pentru urechi, măști de praf etc., ca măsură
secundară pentru a completa celelalte controale convenite asupra riscurilor.
 Măsurile de control al riscului alese ar trebui puse în aplicare cât mai curând
posibil. Responsabilitatea trebuie sa fie atribuita unui lucrător adecvat, stabilind o dată pentru
implementare.
Persoana responsabilă de punerea în aplicare a măsurilor de control al riscului ar trebui să
informeze pe cei care au fost consultați în procesul de luare a deciziilor cu privire la eventualele
modificări ulterioare ale planurilor și la progresul spre finalizare.
Uneori, cele mai ideale opțiuni de control al riscului pot fi prohibitiv de costisitoare și
trebuie planificate pe termen lung, de exemplu în bugetul anului viitor. În aceste cazuri, ar trebui
stabilite măsuri de control al riscului pe termen scurt și mediu (implementate în termen de o
săptămână și, respectiv, de trei luni) pentru perioada intermediară.
Controlul riscurilor joaca un rol foarte important intr-o societate. Este imperativ ca afacerea
să aibă o politică formală de limitare a pierderii de active și venituri. In continuare, voi prezenta 6
tehnici asociate cu controlul riscului.
1. Evitare
Evitarea este cel mai bun mijloc de control al pierderilor. Acest lucru se datorează faptului că, așa
cum sugerează și numele, evitați riscul complet. Dacă eforturile dvs. de evitare a pierderii au avut
succes, atunci există o probabilitate de 0% să suferiți o pierdere (de la acel factor de risc particular,
oricum). De aceea, evitarea este, în general, prima dintre tehnicile de control al riscului care sunt
luate în considerare. Este un mijloc de a elimina complet o amenințare.
2. Prevenirea pierderii
Prevenirea pierderilor este o tehnică care limitează, mai degrabă decât elimină, pierderea. În loc de a
evita riscul complet, această tehnică acceptă un risc, dar încearcă să reducă la minimum pierderea ca
rezultat al acesteia. De exemplu, stocarea inventarului într-un depozit înseamnă că este susceptibilă
la furt. Cu toate acestea, deoarece într-adevăr nu există nici o modalitate de a evita aceasta, un
program de prevenire a pierderilor este pus în aplicare pentru a minimiza pierderea. Acest program
poate include patrulele de pază, camerele video și spațiile de depozitare securizate.
3. Reducerea pierderilor
Reducerea pierderilor este o tehnică care nu numai că acceptă un risc, ci acceptă faptul că pierderile
ar putea să apară ca urmare a riscului. Această tehnică va încerca să minimizeze pierderea în cazul
unui anumit tip de amenințare. De exemplu, o companie ar putea avea nevoie să stocheze materialul
inflamabil într-un depozit. Conducerea companiei își dă seama că acest lucru este un risc necesar și
decide să instaleze aspersoare de apă de ultimă oră în depozit. Dacă apare un incendiu, valoarea
pierderii va fi redusă la minimum.
4. Separarea
Separarea este o tehnică de control al riscului care implică dispersarea activelor-cheie. Acest lucru
asigură că, dacă se produce ceva catastrofal într-o singură locație, impactul asupra afacerii este
limitat la activele numai în acea locație. Pe de altă parte, dacă toate activele se aflau în acea locație,
atunci afacerea s-ar confrunta cu o provocare mult mai serioasă. Un exemplu este atunci când o
companie utilizează o forță de muncă geografic diversificată.
5. Dublarea
Duplicarea este o tehnică de control al riscului care implică în esență crearea unui plan de
rezervă. Acest lucru este adesea necesar cu tehnologia. Un eșec cu un server de sisteme informatice
nu ar trebui să aducă oprirea întregii afaceri. În schimb, un server de rezervă sau un server care nu
reușește să fie disponibil trebuie să fie disponibil pentru acces în cazul în care serverul principal nu
reușește. Un alt exemplu de duplicare ca tehnică de control al riscului este atunci când o companie
utilizează un serviciu de recuperare în caz de dezastru.
6. Diversificarea
Diversificarea este o tehnică de control al riscului care alocă resursele de afaceri pentru a crea mai
multe linii de afaceri care oferă o varietate de produse și / sau servicii în diferite industrii. Cu
diversificarea, o pierdere semnificativă a veniturilor de la o linie de afaceri nu va provoca daune
ireparabile companiei de bază.

Managementul riscului este un proces ciclic, care se desfăşoară pe toată perioada derulării
unui proiect sau a unei activităţi, şi presupune parcurgerea a cinci etape de lucru, şi anume:

1. Planificarea riscului
Activitatea de planificare care presupune răspunsul la câteva întrebări esenţiale:
 Cine are cea mai mare responsabilitate în procesul de management al riscului?
 Cum trebuie să fie canalizat efortul de abordare a riscului?
 Ce instrumente şi metode se pot utiliza?

2. Identificarea riscului
se poate realiza prin mai multe metode cum ar fi:
 Chestionare
  Brainstorming (bazata pe tehnica SWOT)
 Jurnale
 Modele comportamentale
 Diagrame  Diagramele de flux
 Şedinţe periodice cu personalul implicat

3. Analiza riscului (cantitativă şi calitativă)

Rezultatele analizei calitative a riscului sunt mai puţin exacte, ele având mai mult un caracter
orientativ decât unul precis. Analiza poate fi efectuata prin
 Tehnica scenariilor
 Tehnica matricei probabilitate-impact
 Modelarea riscului
 Analiza valorii aşteptate
 Analiza ratei beneficiu-cost
 Analiza pe baza arborelui decizional
 Metoda simulărilor Monte Carlo

4. Stabilirea strategiilor de abordare a riscului

5. Monitorizarea şi controlul riscului

Figure 1. Ciclul procesului de management al riscului

 Concluzii
Controlul riscurilor este o componentă cheie în orice strategie de companie solidă. Este
necesar să se asigure durabilitatea și rentabilitatea organizației pe termen lung.
Organizaţiile au comportări diferite faţă de risc, iar inexistenţa unui comportament „corect”
în confruntarea cu o situaţie riscantă a determinat apariţia unor scale care să măsoare percepţia
riscului pe baza estimării probabilităţii lui. Astfel, riscul poate proveni din nerespectarea unor
proceduri, caz în care managerul de risc trebuie să identifice corelaţiile dintre procentul angajaţilor
care nu şi-au îndeplinit obligaţiile şi apariţia riscului. De asemenea, este utilă comparea conduitei
faţă de risc a unei organizaţii cu comportamentele celorlalte organizaţii din aceeaşi industrie, pentru
a o putea poziţiona corespunzător.

Bibliografie
1. Dumitrescu, D.; Dragotă, V., 2000, Evaluarea întreprinderii. Metode. Tehnici. Incertitudine.
Valoare, Ed. Economică, Bucureşti.
2. Haimes, Y. Y, 1991, Total risk management, Risk Analysis 11, 169-171
3. Haimes, Y. Y., D. Li, P. Karlsson, and J. Mitsiopoulos, 1990, Extreme events: Risk,
management, in System and Control Encylopedia, Vol. 1, M. G. Singh, editor, Pengatnon
Press, Oxford.
4. http://sydney.edu.au/whs/activities/control_or_fix.shtml
5. http://www.pomsassoc.com/6-fundamental-techniques-risk-control/
6. http://silvic.usv.ro/cursuri/managementul_riscului.pdf