Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
El este amintit în special ca un lingvist care a adus contribuții importante la filosofia limbii,
etnolingvistică și la teoria și practica educației
În timpul vieții, Humboldt a publicat foarte puțin. Partea cea mai importantă a operei sale lingvistice
i-a fost publicată postum de fratele său.
Opera lui
Prin soția sa el a devenit prieten cu Friedric Schiller, și după el cu Goethe
El s-a concentrat pe forma lingvistică a diferitelor limbi și la relația între structura mentală și
lingvistică
Nu prea a găsit limba potrivită pentru a transmite gândurile, observațiile lor despre temele sale
cercetate, de aceea nu prea publicat dintre operele lui
Cercatera lui legată de limba Kawi se bazeasă pe diversitate lingvistică și puterile mentale subiacente
în regiunea în care limba este folosită
Limba Kawi a fost alcătuită din elemente of Sanskrit și javanez care aparțin la două familii lingvistice
distincte
Kawi- relația între diversitatea lingvistică and creșterea puterii mentale care se dezvoltă treptat în
diferite grade de forme noi
Limba
Studiul limbii era, așadar, parte a altor domenii de preocupare umană, cum ar fi filologia, filosofia
sau religia. Lingvistica ca ştiinţă de sine stătătoare - studiul limbii în sine şi pentru sine - se constituie
însă în primul sfert al secolului al XlX-lea, o dată cu impunerea metodei comparativ-istorice.
Boas, Sapir, Bühler, Weisgerber și Chomsky în secolul al XX-lea au derivat sau au pretins că au
derivat perspective importante de la Humboldt.
Dar interesul lor pentru Humboldt a fost parțial în cel mai bun caz și limitat la acele aspecte ale
muncii sale care ar putea fi utilizate pentru a-și consolida sau legitima propriile proiecte și
metodologii.
După moartea sa în 1835, munca sa lingvistică a fost efectiv ignorată de lingviștii mainstream din
Germania, al căror interes principal s-a concentrat asupra grupului lingvistic indo-european
Într-adevăr, Humboldt a produs, pe baza studiului său extins al diferitelor sisteme de scriere din
trecut și prezent ale lumii, o teorie cuprinzătoare a scrisului care nu se încadrează în rubricile
fonocentrismului sau eurocentrismului.
Ritingul constituia, în viziunea sa, o parte esențială a limbajului, întruchiparea materială a
principiului formativ specific pe care o limbă îl folosește pentru a construi sensul, mai degrabă
decât să fie o simplă oglindă reprezentativă a vorbirii. Pentru el, dezvoltarea limbajului și a
scrisului erau reciproc dependente una de cealaltă
Ar fi necesar în acest scop, credea Humboldt, să acordăm o valoare pozitivă senzualității umane și să-
i dăm un frâu mai liber și mai creativ. În consecință, el a respins viziunea dualistă tradițională a
naturii umane cu dihotomia minte/corp și noțiunea carteziană a spiritului uman ca un fel de fantomă
în mașină. În schimb, susținea el, mintea și corpul formează o unitate vitală și ceea ce numim spirit
(Geist) pentru el nu era altceva decât "cea mai fină ramificație a senzualității".
puterile mentale sunt cam neexplicabile, de aceea mereu va rămâne o dimensiune a limbii care nu
pot fi explicat cu ajoturul științei
limbile pot fi cercetate, dar totuși parte care pot fi examinată de către știința este numai o ”inveție
moartă”
Percepția sunetului
Deci chiar dacă activitatea mentală există și fără limba, gândirea cognitivă, care conține
judecată și conșientizare se bazează pe limbaj pentru a forma concepte
Sunetul care face posibilă clasificarea și celelalte activități mentale centrale ale cunoașterii umane
este un sunet care a fost transformat într-o impresie de desemnare
Deși limbajul desemnează obiecte, obiectele desemnate nu sunt pur și simplu date,
obiectele pe care le experimentăm sunt într-un anumit sens posibile prin limbaje
Ființele umane se înconjoară cu o lume de sunete pentru a prelua și procesa intern lumea
obiectelor
calitatea limbajului
Calitatea limbajului depinde de cât de bine contribuie la dezvoltarea mentală a vorbitorului
Eszter
- Humboldt se referă la diverse exemple de legi referitoare la relațiile spațiale
și temporale, personalitatea și genul, predicarea sau atribuirea, conjuncția și
modalitatea.
- Aceste legi ale intuiției și gândirii formează baza tuturor legilor limbajului.
- Deci, chiar dacă legile care guvernează puterea de a face limbajul sunt
aceleași peste tot, ele diferă în „intensitate, veridicitate și regularitate”