O problemă cartografică privind Munții Gurghiului

Acest articol va prezenta o interesantă eroare cartografică privind cursul unor ape din Munții
Gurghiului, un fenomen hidrografic neobișnuit, precum și faptele istorice care au stat la originea
acestei situații.

În partea de V a masivului Gurghiu își are obârșia pârâul Chiher, format la confluența a două
pâraie montane (Frunților și Fânațelor), care apoi prin intermediul râului Beica se varsă în Mureș
în apropiere de orașul Reghin.
Ceea ce este însă atipic în ceea ce privește această apă, este faptul că la câteva sute de metri de
confluența menționată, cursul ei se bifurcă iar o parte de ape se îndreaptă prin intermediul pârâului
Diceal (Vityal) spre bazinul Nirajului, ajungând în final tot în Mureș.

Din punct de vedere cartografic, această bifurcație neașteptată a fost atestată după cum urmează:

Cursul văilor Chiher și Diceal în prima ridicare topografică austriacă (1769-1773). Bifurcația
este absentă de pe hartă, bazinele celor două ape sunt clar separate (săgeata albastră), iar pârâul
Chiher se formează la confluența pâraielor menționate și drenează zona montană (1).

Pagina 1 din 7
 Cursul văilor Chiher și Diceal în a treia ridicare topografică austro-ungară (1869-1887).
Bifurcația este indicată pe hartă (cerc roșu, adăugat de autor). Situație este similar ilustrată și în
precedenta ridicare topografică din anii 1869-70 (1).

Cursul văilor Chiher și Diceal pe harta topografică militară 1:25.000 din 1982. Pe această hartă
pârâul Chiher nu mai este o apă montană, bifurcația lipsește (săgeata albastră indică locația ei
‘virtuală’) iar pârâul Diceal drenează în întregime zona montană menționată (3).

Mai e de menționat că mai multe surse de informare turistică recente privind Munților Gurghiului,
care nu poate fi reproduse aici din motive de drepturi de autor, ilustrează cu fidelitate situația din

Pagina 2 din 7
harta topografică militară de la 1982 (4,5).

Pentru a elucida misterul acestor ’capricioase’ ape, autorul a întreprins o cercetare pe teren și
poate confirma fără cea mai mică urmă de dubiu că bifurcația există si în prezent (coordonate:
46⁰41’12” N; 24⁰56’47” E ; cca. 630 m altitudine).

Punctul de bifurcația a pâraielor Diceal și Chiher în anul 2020

Din păcate această situație adeverește că documentarea cartografică se realizează de multe ori ‘din
birou’ și nu pe teren, cum ar fi corect, și drept urmare erori cartografice inexplicabile (precum cea
de pe harta topografică din 1982) sunt perpetuate cu obstinație de autori care nu se obosesc, sau
nu îndrăznesc, să conteste autoritatea unor surse presupuse ‘a priori’ a fi mai exacte...

În ceea ce privește utilizarea unor resurse moderne precum Google Maps, rezoluția oferită de
imaginile satelitare este din păcate insuficientă pentru a elucida problema în discuție (având în
vedere și că bifurcația are loc într-o zonă împădurită). Pentru completitudine, autorul a adăugat
totuși un extras din Google Maps al zonei în discuție, cu câteva adnotații.

Pagina 3 din 7
Cursul văilor Chiher și Diceal în aplicația Google Maps. Legenda: 1 – Confluența p. Fânațelor și
Frunților; 2- Punctul în care p. Chiher intersectează drumul forestier (cu câteva zeci de metri mai
jos de bifurcație); 3- Cătunul Între Văi, apartenent la satul Chiherul de sus (cursul p. Chiher trece
la S de acest cătun); 4 – Cursul p. Diceal spre satul Eremitu.

Care să fie însă originea acestui fenomen hidrografic mai rar în munții României ?

Răsfoind vechi documente medievale autorul a dat peste următoarea înregistrare revelatoare: în
data de 17 Apr. 1554 trimișii secuilor aflați la dieta regatului Ungariei de la Bratislava solicită de
la regele Ferdinand de Habsburg (Nota autorului: în perioada 1551-6 acesta a fost și principe al
Transilvaniei), să le restituie muntele Pyliske și cursul pârâului Vital care fusese deviat de Ștefan
Mailat și alipit domeniului Gurghiu. Regele decide că problema va fi judecată de voievozii
Transilvaniei (2).
Faptul că disputa este între secui și domeniul Gurghiului și cele două toponime indicate de
suplicanți sunt suficiente pentru a identifica cu precizie locația aflată în dispută.
Astfel multiple documente medievale independente (detaliate în rândurile ce vor urma) indică
faptul că hotarul dintre scaunul secuiesc al Mureșului, respectiv domeniul cetății Gurghiu
(apartenent la comitatul Turda), trecea aproximativ în zona aflată acum în discuție. În plus harta
austriacă de la 1769-73 atestă un munte Plias între văile Fânațe și Frunților (semantic echivalent
cu Pyliske de la 1554), iar top. Vital, reprezintă forma maghiară (Vityal, în ortografia modernă) a
hidronimului Diceal, deja menționat (1).
Un aspect interesant: dacă excludem mențiunile privind heleștee sau iazuri amenajate în scop
piscicol, foarte probabil că faptele relatate în documentul de la 1554, reprezintă una dintre cele
mai mai vechi atestări istorice ale unor amenajări hidrografice de pe teritoriul României !
Mențiunea privind implicarea lui Ștefan Mailat, ne permite localizarea temporală aproximativă a
acestui eveniment. Astfel, o lucrare privind viața lui Ștefan Mailat (8) ne informează că acesta ar
fi asediat cetatea Gurghiului cândva după 29 Aug. 1540, iar în 12 Feb. 1541 în urma unui
compromis realizat cu adversarii lui, acesta este înzestrat cu jumătate din venitul domeniului
Gurghiu. În concluzie este rezonabil a presupune că incidentul privind hotărnicia dintre Gurghiu
și scaunul Mureșului ar fi avut loc în anii 1540-1, în perioada în care Ștefan Mailat era și voievod
al Transilvaniei.

Pagina 4 din 7
 Evaluând diacronic izvoarele disponibile, găsim un document din 1586 privind hotarele dintre
domeniul Gurghiului și satul secuiesc Eremitu (Remete) care indică printre repere cetatea Vitial
(a cărei ruine sunt localizate pe o colină la confluența p. Fânațelor și Frunților), semn că frontierele
au rămas aproximativ aceleași ca la 1554, împărțind bazinul hidrografic combinat Chiher-Diceal
(6).
Sursele de informare ulterioare - mai detaliate începând cu sec. al XVIII-lea () – demonstrează
fără nici un dubiu că domeniul Gurghiului includea complet partea superioară a bazinului Chiher-
Diceal, ba chiar se extindea și mai departe asupra părții superioare a bazinului Nirajului, până la
poalele vf. Seaca (1776) – culminația principală a munților Gurghiului (situație neschimbată de la
documentele de 1586 și 1598, în ceea ce privește bazinul Nirajului)(6,7).
După desființarea iobăgiei și în urma împropietăririlor succesive (întâi după 1848, dar final numai
după 1920), cea mai mare partea a domeniului montan menționat (bazinele superioare Chiher și
Niraj) trece în posesia satelor Chiheru de jos și de sus, care aparținuseră cetății Gurghiului în
perioada medievală.
Un ecou al diputelor medievale pentru acești munți găsim și în lucrarea lui Orbán Balázs privind
scaunul secuiesc al Mureșului (9). Astfel, vizitând Eremitu înainte de 1868, acesta află de la
localnici o legendă locală, prin care secuii nemulțumiți de pierderea munților ar fi apelat la
principele Gheorghe Rákóczi I-ul (care a domnit între 1630-48), aflat la vânătoare în zonă. Acesta
hotărește aparent în favoarea secuilor, dar movila de hotar pe care memoria populară o leagă de
acest eveniment, partajează valea Nirajului exact la fel ca în documentul de la 1586 și toate
celelalte care au urmat – de la Câmpul Cetății (Vármező) în amonte, munții aparțineau domeniului
Gurghiu și chiherenilor, iar în aval satului Eremitu. Tot cu această ocazie scriitorul vizitează
ruinele cetății Vityal și amintește nemulțumirea localnicilor din Eremitu privind devierea parțială
a pârâului Diceal/Vityal de către locuitorii din Chiher (9), semn că disputa asupra cursului apei era
încă vie în amintire, la trei secole de la incidentele relatate în 1554.

Vizitând locurile respective, autorul a încercat să elucideze și dacă afirmațiile istorice privind
devierea artificială a cursului apei sunt justificate sau nu. De la bun început se poate afirma că pe
teren se pot identifica urme clare de intervenție antropică asupra albiei (bolovani așezați la punctul
de bifurcație pentru a reduce eroziunea, maluri care prezintă urme vizibile de săpături). Acest lucru
nu este surprinzător dacă considerăm că o bifurcație e un fenomen inerent instabil, mai ales într-o
zonă montană, unde debitul apei prezintă oscilații anuale importante. În plus în cursul acerbelor
disputelor menționate anterior, e de presupus că fiecare dintre părțile implicate a intervenit la un
moment dat sau altul, încercând să forțeze curgerea apei în direcția favorabilă intereselor sale...
Dacă însă fenomenul de deviere/bifurcare a cursului apei este la origine unul natural sau se
datorează pur intervenției umane este mai greu de stabilit. Ce se poate însă observa cu ușurință
este că în timp ce în zona montană pâraiele de obârșie sapă în roci vulcanice relativ dure, în aval
de bifurcație în direcția văii Chiherului, faciesul geologic se schimbă într-unul argilos, mult mai
puțin rezistent la eroziune. Cu cateva zeci de metri mai jos de bifurcație, cursul p. Chiher are o
prăbușire accentuată – practic o frumoasă ‘cataractă’ de cca. 20 de metri diferență de nivel –
fenomen mai puțin întâlnit în munții cu aspect de platou ai Gurghiului. Iar în aval de de această
cădere de apă, urme de alunecări de teren mai vechi sau mai noi, sunt clar vizibile în peisaj,
formând un mini-canion de cca. o jumătate de kilometru, cu versanți abrupți de până la 40-50 de
metri diferență de nivel.

Pagina 5 din 7
 ’Canionul’ Chiherului

Aspectul văii Dicealului în aval de bifurcație este complet diferit – o vale larg deschisă, cu o albie
puțin adâncită și sinuoasă - semn că apa continuă să curgă aici peste roci vulcanice. Această
diferență de curgere a apei a și fost cuantificată de autor după cum urmează: p. Chiherului între
bifurcație și cătunul Între Văi coboară cu un gradient mediu de 105 metri/kilometru, în timp ce p.
Diceal între bifurcație și satul Eremitu, coboară cu doar 45 de metri/kilometru. Această diferență
de gradient semnificativă se datorește în mare măsură caracteristicilor geologice menționate, care
au favorizat eroziunea la obârșiei a p. Chiher, iar aceasta avansând din aval spre amonte, a pătruns
în zona montană și a capturat în final apele p. Diceal.
Deci în concluzie - cu sau fără o oarecare intervenție umană - condițiile geologice specificate
sunt cele care au creat premizele acestui interesant fenomen de bifurcație, cu atâtea implicații
istorice și sociale după cum s-a discutat.

Bibliografie:

1. https://www.arcanum.hu/en/mapire/

2. Barabás S., Szekély Oklevéltár, 1219-776, Vol. I, p.287, Budapest, 1934.

3. Harta topografică 1:25.000 (sectorul L-35-38-D-d), Ed. a II-a din 1982; R.S. România,
Ministerul Apărării Naționale, Direcția Topografică Militară.

4. Harta turistică a Munților Gurghiului (partea nordică și centrală), scara 1:60.000, Ed. Dimap,

Pagina 6 din 7
Budapesta, 2009, ISBN 978 963 86834 1 0 CM.

5. Böjthe-Beyer B, Horváth A, Ghid turistic al munților Gurghiului (partea nordică și centrală),

Ed. Pallas, Miercurea Ciuc, 2009

6. Az Erdélyi Káptalan Jegyzőkönyvei, Vol. I, p. 179, 2006, Cluj. Document din 30 Dec. 1586 cu
nr. 474.

7. Az Erdélyi Káptalan Jegyzőkönyvei, Vol. I, p. 354, 2006, Cluj. Document din 20 Ian. 1598 cu
nr. 960.

8. Majláth B, Maylád István 1502-1550, 1889, https://mek.oszk.hu/05600/05689/html/index.htm

9. Orbán B., A székelyföld leírása, http://mek.niif.hu/04800/04804/html/2.html

Vlad-Emil Chindea
18.06.2020

Pagina 7 din 7