Cehei in inventarul Sofiei Bathory din 1666:

Hajdu Gergel, 3 fii, 0 boi, 1 vaca, 1 vitel, 2 porci, 0 stupi de albine, 10 oi

Czüleg (Ciulic) Lörincz, nu are nimic

Czuleg Lazar, 2 fii, 4 boi, 3 vaci, 3 vitei, 4 porci, 10 stupi de albine

Panko Peter, 2 fii, nimic altceva

Berssan Lorincz, 2 fii, 2 boi, 3 vaci, 4 vitei, 0 porci, 0 stupi de albine

Hajdu Janos, nimic, doar 3 porci si 9 oi

Czulig Peter, 2 fii, 2 boi, 3 vaci, 3 vitei, 1 porc, 0 stupi de albine

Bosanyi Gyorgy, 1 fiu, 2 boi, 1 vaca, 1 vitel, 2 porci, 0 stupi de albine

Dintre acestea, Hajdu Gergel, Ciulic Lazar, Panko Peter, Berssan Lorincz, Haidu Janos si Ciulic Petre apar
si in 1658, in inventarul cetatii Simleului. Lipsa celorlalte nume din aceasta lista nu inseamna decat ca ei
nu erau iobagi ai doamnei Sofia Bathory. Intalnim si 2 nume noi, Ciulic Lorincz, care e probabil un tanar
care si-a intemeiat o familie intre cele 2 conscriptii si Bosanyi Gyorgy, care poate fi un nou venit in sat.

Datorii feudale: Cristelec, Sorușa, Giurtelec si Cehei platesc impreuna darea de Sf. Mihai 10 forinti/
florini, iar Uileacul da 3 forinti. La aceasta lista ar trebui adaugata Maeristea, care e parasita.

De Craciun fiecare om da cate o gaina de taiat, cate o gaina vie, si un miel de taiat.

Ca tretina se dau 10 vitei

Din unt si miere cate 2 pinte.

O zecime din porci, iar daca sunt mai putin de 10, porcul se poate rascumpara cu bani, din oi cine are
una, indiferent de numarul lor si din miei la fel.

Partea interesanta vine la enumerarea râturilor satului, acestea fiind: unul pe valea Ceheiului, unul la
locul tăului de la Gyulakuta si unul la tăului de la Andrid. Cand suprapunem cu informatiile pe care le
stim din conscriptia din 1658, cu 8 ani mai devreme, anume ca satul are tot 3 raturi (cel de pe vale,
aproape de granita cu Bilghezul, cel mare si cel de pe locul taului de la Gyrokuta). Astfel putem observa
anumite paralele:

1. Ratul vaii ceheiului (1666)= Ratul de pe vale, aproape de granita cu Bilghezul (1658)

Pe acesta il identific cu cartierul Pe Vale din Pustă sau cu terenurile adiacente spre vest.

2. Ratul de la locul taului de la Gyulakuta (1666) = Ratul de la locul taului de la Gyurokuta (1658)
 Consider ca aici avem de-a face cu 2 scribi diferiti, cel din 1658 nefiind familiar cu toponomia
zonei si astfel a auzit “Gyulakuta” ca “Gyurokuta”

3. Ratul de la taul de Andrid (1666) = Ratul mare (1658)

Pe acesta il identific cu zona prezenta a cartierului Intreurat, daca nu chiar cartinerul in sine, din
cauza proximitatii fata de taul de Uileac, in trecut cunoscut ca taul de Andrid.

Asta ne lasa cu o singura necunoscuta: locatia Gyulakutei. Intr-o postare precedenta am

identificat-o pe valea Carastelecului. Aceasta localizare am facut-o pe baza intrarii Gyulakutei in
Monografia Județului Salaj scrisa de Petri Mor. Verificand sursele pe care le-a dat, am ajuns la o
concluzie diferita:

El sustine ca in 1427, Gyulakuta este mentionata impreuna cu Bobota, Dersida si Moiad. Aceasta
identificare este eronata, nefiind vorba de Gyulakuta din zona Ceheiului, ci de o eroare a scribului care
se referea la Giorocuta de azi (satul e vecin cu Dersida, dar nu mai sunt legate in prezent direct de un
drum).

Pe baza unui document din 1470 sustine ca Gyulakutha e plasata langa Cristelec si Cehei.
Documentul reprezinta marturiile unor pagubiti din Cehei, Gyulakutha si Cristelec, deci nu are caracter
geografic, insa arata proximitatea acestor sate.

https://archives.hungaricana.hu/en/charters/195773/?list=eyJxdWVyeSI6ICIzMDA0NCJ9

In 1473 el sustine ca un document plaseaza Gyulakuta intre Cristelec si Maladia. Documentul contine
o enumerare a proprietatilor familiei Bathori, anume: “Somlyo, Perechen, Hydweg, Chehy, Badachon,
Gergthelek, Keresthelek, Gywlakwtha et Pwzthamalade”. Confuzia apare din presupunerea lui
Petri Mor ca lista are o ordine de natura geografica. Daca lista are o ordine, este mult mai
probabil sa fie in ordine descrescatoare a importantei/ veniturilor, incepand cu Simleul, evident
cea mai valoroasa si terminandu-se cu Pusta-Maladia, fiind fie satul abandonat or terenuri
nelocuite langa acesta.

https://archives.hungaricana.hu/en/charters/201170/?
list=eyJmaWx0ZXJzIjogeyJEQVRBQkFTRSI6IFsiRExERiJdfSwgInF1ZXJ5IjogIjY1NDIzIn0

El mai aminteste Gylakutha ca fiind alaturi de Cehei și Giurtelec in 1529 (nu am

acces la document, acesta ar trebui sa fie in prezent la Muzeul din Zalau), alaturi de
Badacin in 1549 (inca nu am gasit documentul, s-ar putea sa fie in Slovacia), Cristelec
si Andrid in 1551 (situatia documentului e aceeasi), Cehei si Uileac in 1553 (situatia
documentului e aceeasi), cu Cehei in 1568 (docentul ar putea fi la Cluj Napoca),
alaturi de Badacin si Cehei in 1585 (documentul e la Muzeul National al Ungariei, dar
reprezinta un transfer al pamantului, deci nu are conotatii geografice) si intre
“Kelencze” si Guruslau (Goroszlo) in secolul XVII (aici avem din nou de-a face cu
siguranță cu o atribuire eronata).
 Pe langa acestea, am mai putut gasi documente din 1448
(https://archives.hungaricana.hu/en/charters/158174/?
list=eyJxdWVyeSI6ICJCYWRhY3NvbiJ9) si din anul 1470
(https://archives.hungaricana.hu/en/charters/195588/?
list=eyJmaWx0ZXJzIjogeyJEQVRBQkFTRSI6IFsiRExERiJdfSwgInF1ZXJ5IjogImNoZWh5In
0) care amintesc Gyulakuta alaturi de celelate sate din zona Simleului.
Avand acestea in vedere, nu exista niciun motiv intemeiat sa amplasam
Gyulakuta pe valea Carastelecului. Din potriva, aceasta era destul de aproape de
Cehei, intrucat terenurile ei au inceput sa fie folosite de ceheieni. Asta ne lasa cu
intrebarea unei localizari mai precise, la care eu am o propunere.
Aceasta se bazeaza pe Conscripția Czirakyana din 1820, in care Ceheiul e
prezentat ca avand 3 cartiere: Szabad Magura (Măgura liberă, actuala vatră a
satului), Praedium Endred si Praedium Girokut, pe care satenii le definesc “o partye
hotaruluj numituj Endrid si Girokut pusztele szau praedimur ”.
Apoi, cand au fost intrebati daca satul lor are locuri pusti, locuitorii au raspuns:
“Atsi pusztij si leszat tyilak nuj, dare atseej drept kumke szatuluj ajestyie 7 szau
8 kesile lovind afare, lokurire szele gye kasze si numitye tyilakur szele gyin lontru amu
tetye fere epuletyor, pintse szatu ajestu inke in lume szee vresbite naintye ajestye o
szute si inke varekitz any loku szel gye sezut o leszat si szub gyalu Mare Magure szo
mutat si szo asezat, da pintru atsee lokurile szele gyin lontru si gyinafare ka Jobbasi
dupa szlusbe Urbariaske tzinyem bgyiruim si ajestye noj Puszte si tyilakurile leszatye
nu putyem szpunye.”
In limbaj actual, “Aici puste si ograde pasarite nu sunt, dar este adevarat ca in
afara (“luând afară” in original) de 7 sau 8 case, locurile de case si ogradele lor, acum
toate fara cladiri, deoarece oamenii satului acesta in timpul de razboiului de acum o
suta in inca cativa ani au parasit locurile unde erau asezati si s-au mutat pe dealul
Magura Mare. De aceea locurile intravilane si extravilane sunt detinute de noi ca
iobagi dupa obiceiurile urbariale, deci nu putem spune ca sunt intradevar parasite.”
Perioada pe care o amintesc satenii este in jurul anului 1720, chiar dupa
razboiul curutilor in urma caruia presupuneam ca satul s-a mutat pe vatra actuala din
vatra veche de la Bonyet. Astfel, cele 7 sau 8 case amintite sunt practic o repopulare
a cartierelor Andrid si Gyulakuta de catre proprietarii terenurilor. Daca urmarim
numerele de case pe care le ofera conscriptia, acestea sunt urmatorii: Bisziok Petru,
Torzsa Macovei, Merkas Mihai, Bisziok Ioan, Pop Ionutz, Csulik Ion junior, Paskui Ilie,
Balan Ioan.
Procesul de repopulare a fost unul gradual. In 1594, Ceheiul, Andridul si
Gyulakuta sunt amintite ca sate separate cu populatii proprii, dar dupa