MONOGRAFIA GEOGRAFICĂ

A ORAŞULUI
BĂILE HERCULANE

DROBETA TURNU SEVERIN

2010

CUPRINS
PAGINA
Introducere 3
Capitolul I. Pozitie geografică si limite 5
Capitolul II. Cadrul natural 6
2.1. Relieful 6
2.2. Clima 17
2.3 Hidrografia 19
2.4 Vegetatia si fauna 24
2.5. Solurile 26
2.6. Rezervaţiile naturale 27
Capitolul III. Elemente de geografie umana şi economică 32
Capitolul IV.Valorificarea potentialului turistic 45
4.1. Valorificarea potenţialului turistic natural 45
4.2. Valorificarea potentialului turistic antropic 49
Capitolul V.Baza tehnico-materiala 57
Capitolul VI.Tipuri de turism 59
Bibliografie selectiva 62

INTRODUCERE

2
 Oraşul Băile Herculane rămâne acel colţ de ţară unic în
felul său cu bogăţia apelor termominerale, binefăcătoare omului,
cu natura privilegiată de climatul submediteranean şi cea mai
bogată aeroionizare negativă din ţară.
Localitatea Băile Herculane este localizată în sud-vestul
ţării, pe râul Cerna, în cadrul Parcului Natural Domogled-Valea
Cernei.
Râul Cerna are un curs aproximativ rectiliniu, cu
orientare NE-SV, lungimea de aproximativ 80 km şi se află în
vestul Carpaţilor Meridionali. Izvorul sectorului de obârşie se
numeşte Cernişoara şi izvoreşte din Muntele Struru la 2070 m. În
aval de cheile omonime, la Gârdomaru, Cernişoara îşi măreşte
considerabil debitul din cele 2 izbucuri aflate sub Ciuceava
Chicerii, căpătând definitiv numele de Cerna.
La scurtă depărtare de această confluenţă, pe neaşteptate,
apele sunt înghiţite de lacul Valea lui Iovan. Din prisosul
acestuia, Cerna renaşte iar, trecând neobservată prin cheile
ştrefelite ale Corcoaiei şi apoi desfătându-se în luncile de la
Cerna-Sat şi Schit. Sosită su pereţii Râmnuţelor, apele devin
agitate trecând eroic peste obstacolele Bobotului, Pietrei Puşcâte,
Ineluţului şi Prisăcinei, ca apoi după Ţăsna, să gasească un nou
popas în lacul Prisaca. Continuându-şi cursul cu ape împuţinate,

3
Cerna trece prin Herculane, grăbită spre a întâlni Belareca,
pentru ca odată împreunate, să finalizeze lunga călătorie în
Dunăre la Orşova. Pe latura de vest, Cerna este însoţită de lanţul
munţilor Godeanu şi Cerna, delimitaţi de pârâul Olanul, iar pe
latura de est de Plaiul Oslei şi munţii Mehedinţi, care fac
joncţiunea în zona Turcinoasa.
Valea Cernei este o regiune turistica ce trebuie tratata
diferentiat prin un ansamblu de masuri in privinta activitatilor
turistice.
Multimea de atractii naturale (Valea Cernei, Marele Abrupt
al Cernei, Domogled, Geanturile, Cicevele, Cheile Corcoaiei,
Izbucul Cernei, etc.), caile de patrundere au creat un ansamblu cu
alte valente turistice pentru intreg bazinul. Valea Cernei
reprezinta o axa de canalizare a fluxurilor si de polarizare a
interesului turistic.

Capitolul I.
Pozitia geografica si limite

4
 Statiunea Baile Herculane este cea mai veche statiune
din Romania si una dintre cele mai vechi din lume fiind
cunoscuta inca de pe vremea romanilor. Prima mentiune dateaza
din anul 153 e.n. Statiunea, integrata in Parcul National Valea
Cernei-Domogled, este situata in sud-vestul Romaniei (Judetul
Caras-Severin), pe Valea Cernei, intre Muntii Mehedinti in est
si Muntii Cernei in vest, la 41 km nord-vest de Municipiul
Drobeta -Turnu Severin.Situat în latura sud-estică a ţării,
bazinul Cernei are o suprafata de 555 Km.

Foto 1 : Orasul Baile Herculane-vedere generală

Capitolul II. Cadrul natural

2.1. Relieful

5
 Munţi Cernei, care se află în extremitatea vestică a
Carpaţilor Meridionali, ocupă spaţiul dintre Depresiunea
Mehadica, valea Hidegului, valea Cernei şi valea Olanului. Ei
sunt alcătuiţi dintr-o culme principală, aproape paralelă cu valea
Cernei, ce se găseşte în prelungirea culmii Corhale din munţii
Godeanu, şi o altă culme, mai slab dezvoltată - Cerna Vârf - cu o
direcţie N-S, situată între valea Belareca şi depresiunea
Mehadica.

Foto 2 : Muntii Cernei-Platoul Coronini

6
 Culmea principală este relativ îngustă şi pe ea sunt
înşiruite vârfurile: Dobrii (1928 m), Cailor (1856 m), Baldoveni
(1800 m),Vlaşcul Mare (1608 m),
Vlaşcul Mic (1734 m), Arjana (1513 m), şi altele,
despărţite prin înşeurări, această culme scade în înălţime pe
măsură ce înaintează spre S-V, iar din vârful Arjana se bifurcă o
ramură - Culmea Seseminului - situată între văile Cerna la est şi
Lubliana la vest, care coboară spre Băile Herculane, iar altă
ramură dintre Lubliana şi depresiunea Mehadica coboară spre
Plugova.
Din culmea principală spre est, se desprind culmi
secundare care se termină prin abrupturi spre Cerna, cea mai
proeminentă fiind Opleşata, care are 1.568 m în vârful cu
acelaşi nume şi este situată între văile Craiova la nord şi Iauna
la sud. Înspre vest, o culme mai scundă, marcâtă de vârfurile
Pietrele Albe - 1404 m şi Cozia -1450 m.
Culmea Cerni Vârf, cu 1365 m altitudine maximă în
vârful cu acelaşi nume, se menţine uniformă din punct de
vedere altitudinal în partea de nord şi centrală, scăzând treptat
în înălţime spre sud - Cotul Românului 1.173 m. La nord de
Băile Herculane, în lungul Cernei apar granite, iar în culmea
Cerni Vârf, gabrourile străpung formaţiunile sedimentare şi

7
şisturile cristaline danubiene care de altfel apar de sub cuvertura
sedimentară şi între Lubiana, Belareca şi Cerna, formând
Culmea Mohornicul şi Culmea Seseminului.Culmile munţilor
Cernei sunt tăiate de văi scurte şi adânci în care s-au localizat
frumoase procese de eroziune.
Munţii Mehedinţi se desfăşoară sub forma unei culmi în
lungul Cernei, începând din vale de Topleţ în sud-vest şi până la
Oslea spre nord-est. Ei se află parţial pe teritoriul judeţului
Caraş-Severin, respectiv cu porţiunea lor de sud-vest, unde se
găsesc vârfurile Colţul Pietrei - 1.229 m, şi Domogled - 1.105
m.
În general, aceşti munţi se caracterizează printr-o
diversitate petrografică, fapt evident şi în relief. Astfel, de la
valea Arşasca (afluentă a Cernei, pe stânga) şi până la Oslea,
deci jumătatea lor dinspre nord-est, Munţii Mehedinţi sunt
formaţi din şisturile cristaline ale domeniului danubian
străpunse de granite.
Acestor roci le corespunde o culme prelungită şi îngustă,
cu spânărea netedă, paralelă cu valea Cernei şi a Cernişoarei,
cunoscută sub numele de Culmea Cernei. Înălţimile ei rareori
depăşesc 1100 m, iar flancurile sunt puternic fragmentate de
afluenţii Cernei şi ai Motrului.

8
 La Obîrşia Cernişoarei, Culmea Cernei este dublată de
creasta Ciucevelor, alcătuită din calcare Jurasic Superior -
Apţian, care se ridică la 1445 m în Ciceava Mare. De la Cerna-
Sat (judeţul Gorj) în avale dublarea este dată de creasta
Geanţurilor, formată tot din calcare şi cu înălţimea de 980 m în
Geanţul Hărmanului. Aceste două creste calcaroase sunt tăiate
transversal de ape care şi-au format chei adânci şi sălbatice,
printre acestea remarcându-se Cheile Corcoaia.

Foto 3 : Muntii Mehedinti-Varful lui Stan Foto 4 : Masivul

Domogled
Pe calcare se dezvoltă un relief carstic tipic, iar cele mai
mari înălţimi - Piatra Cloşanilor (1424 m) şi Vârful lui Stan
(1466 m)sunt martori de eroziune calcaroşi care domină nivelul
de eroziune Râul Şes ce se menţine la 1100 -1200m.

9
 Culoarul propriu-zis al Cernei. Valea adancita sub
nivelul Ciucevelor si geanturilor prezinta doua sectoare diferite
ca infatisare: unul de obarsie, mai prelungit pana la lunca
Olanului (de unde incep geanturile) si al doilea, de la gura
Olanului pana la confluenta Cernei cu Belareca.
Sectorul de obarsie, legat printr-o sa (situata la
aproximativ 1400 m alt.) cu bazinul de obarsie al Jiului, este
impartit in doua de sirul ciucevelor. In portiunea de amonte de
Cheile Cernisoarei, valea este ingusta si mai greu accesibila.
Dupa trecerea de chei, valea se largeste considerabil, in lungul
ei desfasurandu-seo lunca putin obijnuita pentru sectorul de
obarsie al unei vai de munte. De aici pana la gura Olanului se
prezinta ca o succesiune de largiri de dimensiuni variabile,
despartite de pinteni alcatuiti mai mult din roci cristaline,
reprezentand in marea lor majoritate resturi de terase in roca, in
dreptul carora valea se ingusteaza pana capata infatisarea de
chei: Lunca Cernisoarei, Lunca Iovanului, Lunca Balmosului si
depresiunea Cerna-Sat.
Lunca Cernisoarei sau depresiunea de la izbucul Cernei,
cuprinde portiunea de la iesire din chei a Cernisoarei pana la
confluenta cu Carbunele, in care valea se largeste mult,

10
 Foto 5 : Cerna in amonte de localitatea Cerna-
Sat
capatand aspect cu adevarat depresionar. Pe dreapta, valea este
flancatade Ciuceava Cernisoarei, Ciuceava Frasinului, Ciuceava

11
Chicerii. Are fundul plat cu terase locale de lunca. Versantul
stang este mai domol, cu umeri etajati. Amonte de confluenta cu
Carbunele, prin prelungirea Culmii Gardomanului, valea se
ingustraza ca un adevarat defileu, dar numai in partea
inferioara, sub nivelul de 150-180 m. Deasupra acestui nivel
apare tot mai larg si bine individualizat culoarul Cernei,
conturat fara intrerupere de la obarsia raului pana la confluenta
cu Belareca.
Lunca Iovanului este limitata de pintenul de la Carbunele si
Cracul cu Plopi. Are aspectul unei depresiuni asimetrice cu
versantul stang abrupt, iar cu versantul drept care coboara in
nivele de terase. Portiunea aflata amonte de pintenul in care s-a
incastrat barajul, reprezinta in prezent cuveta lacului de
acumulare Iovanul.

12
 Foto 6 : Cheile Corcoaiei
Depresiunea Cerna-Sat, se desfasoara din dreptul Cheilor
Corcoaiei pana la confluenta Cernei cu Olanul pe circa 2 km,
reprezentand cea mai mare arie depresionara din bazinul Cernei,
in care este asezata localitatea.

13
 Prin întindere şi varietate, relieful modelat în calcare
reprezintă una din trăsăturile principale ale bazinului Cernei.
Aproape în mijlocul bazinului superior se află Izbucul Cernei,
cunoscut şi sub numele de Obârşia Cernei, pentru că este
considerat ca reprezentând izvorul Cernei.
Atât litologia, cât şi tectonica şi-au pus amprenta puternic
în dezvoltarea şi evoluţia carstului din ceastă regiune.
Ciucevele au înălţimi cuprinse între 900 şi 1600 m, iar
dispunerea lor în arhitectura generală a reliefului din jur creează
impresia unei ţâşniri a calcarelor de sub pânza getică. Aşa cum s-
a mai menţionat, apariţia lor este rezultatul pe de o parte al
punerii în evidenţă şi detaşării benzii de calcare sub forma unei
creste, iar pe de altă parte, al decupării acesteia în mici masive de
reţeaua văilor secundare, toate cu aspect de chei foarte înguste.
În acest fel, de la nord la sud se înşiră: Ciuceava Şarbei (1650
m), Ciuceava Sturului (1302 m), Ciuceava Mare (1477 m),
Ciuceava Neagră (1052 m), Ciuceava Popii (1010m), Ciuceava
Frasinului (1045 m), Ciuceava Chicerii (976 m) şi Ciuceava
Ogaşului Cald (849 m).
Şirul Geanţurilor se prezintă sub forma unei creste
asimetrice, înaltă de 600-1000 m, perpendiculară pe culmile
secundare, ce se desprind din Culmea Cernei, cheile adânci,

14
sălbatice şi scurte ca cele ale Corcoaiei, Ogaşul Sec, Nicolii,
Râmnuţei şi altele, compartimentezaă creasta calcaroasă în mici
masive - Geanţurile - care se înşiră de la nord la sud: Geanţul
Corcoaiei, Geanţul Olanului (923 m), Geanţul Ars (810 m),
Geanţul Ogaşului Sec (871 m), GeanţuluiSchitului (759 m),
Geanţul Glodului (926 m), Geanţul Hărmanului (978 m), Geanţul
Bobotului (869 m), Geanţul Ţăranului (856 m) şi Geanţul
Ţiganului (759 m). Spre deosebire de alte forme, cheile au o
răspândire mare. Toate apele care permanente sau temporare care
străbat calcarele au format chei impresionante, sălbatice, cu
pereţi ce depăşesc 50 m înălţime.
La contactul dintre calcare şi granite, pe direcţia faliei
Cernei, s-au instalat văi scurte, care s-au adâncit puternic
detaşând şirul Geanţurilor de culmile secundare modelate în
granite. Pentru sălbăticia şi grandoare lor sunt demne de
semnalat Cheile Sturului, Stârminosului, Cernişoarei, Râmnuţei.
În general toate cheile sunt scurte şi prezintă rupturi de pantă ,
marmite laterale şi marmite de fund. În porţiunile mai largi, la
baza pereţilor, s-au acumulat grohotişuri calcaroase, aşa cum se
observă în Cheile Stârminosului şi Sturului. Cheile din bazinul
Cernei sunt mai spectaculos înscrise în relief şi mai sălbatice, au

15
rupturi de pantă mari, unele greu de parcurs fără o tehnică
specială.
Calcarele se găsesc într-un stadiu de carstificare avansat,
iar formele exo- şi endocarstice sunt ilegal răspândite, şi se află
în faze diferite de evoluţie.
Lapiezurile sunt cele mai răspândite forme exocarstice
dar fără a avea o dezvoltare mare. Se întălnesc lapiezuri tubulare,
sub formă de cupă, caneluri, lapiezuri meandratate şi trepanolite.
Dolinele au o frecvenţă foarte redusă. Ele se întâlnesc
numai în Poiana Scocului, situată la Obârşia Cernişoarei.. Au
formă circulară sau alungită, unele având pe fundul lor ponoare
active.
Uvalele, forme intermediare între doline şi polii, au
rezultat din unirea dolinelor. Se află la obârşia văilor Femea I şi
Zgăul, în Poiana Diconi şi deasupra Marelui Abrupt, între Piatra
Albă şi Vârful lui Stan. Dintre acestea, atrag atenţia uvalele
Poiana Porcului şi Poiana Mare.
Poliile din carstul Munţilor Mehedinţi au diferite grade
de evoluţie. Toate văile care străbat Marele Abrupt au formă de
chei scurte, înguste şi cu pereţide peste 50 m înălţime - Ferigari,
Jerălău, Ţăsna, Foeroaga Mare şi Foeroaga Beletina. Cheile
Ţăsnei reprezintă singurul loc din Munţii Mehedinţi unde Marele

16
Abrupt a fost fierăstruit până la bază. Peşterile sunt cele mai
răspândite forme endocarstice,prezenţa lor fiind semnalată cu
deosebire în Ciuceve. Astfel, în culmea Ciucevelor au fost
studiate până în prezent 31 de peşteri ce totalizează 2000 m
lungime, iar în Geanţuri, 5 peşteri cu peste 200 m lungime. Cu
execepţia peşterii din Cheile Cernişoarei şi a peşterii din valea
Turcinesii, care sunt active, toate celelalte sunt peşteri fosile, care
sunt slab concreţionate şi greu accesibile, niciuna neprezentând
interes turistic. Se cunosc 10 peşteri ce totalizează oeste 500 m
lungime. În afară de Peştera Mare de la Şoronişte (Masivul
Domogled), care conţine speleoteme variate, toate sunt
fosile,slab concreţinate şi nu prezintă interes turistic.
Din analiza reliefului se poate admite că rocile calcaroase
se află într-un grad avansat de carstificare. Formele carstice
existente, care dau nota caracteristică reliefului, trădează pe de o
parte diferitele lor faze de evoluţie, pe de altă parte diversitatea şi
amploarea lor.
2.2. Clima

Prin amplasarea în partea de sud-vest a teritoriului ţării,

oraşul Băile Herculane se găseşte în zona de influenţă a
climatului submediteraneean, datorită pătrunderii maselor de

17
aer cald şi umed dinspre Marea Mediterană şi Marea Adriatică.
Influenţele temperat-continentale sunt oprite de masivele
montane care străjuiesc valea. Valorile medii multianuale ale
temperaturii aerului cresc de la nord la sud, astfel: vf. Ţarcu
-0,2°C, Balmez 5,1°C, Băile Herculane 10,5°C, Topleţ 10,1°C
şi Orşova 11,0°C. Clima cu influenţă mediteraneană.
Temperatura medie anuală de 14°C ( în medie 22°C în iulie; în
medie 1°C în ianuarie). Precipitaţii anuale medii: 750 mm. Ierni
blânde, veri răcoroase, primăveri sosite timpuriu şi de scurtă
durată, toamne lungi. Aer puternic ionizat (2000 ioni negativi pe
cm3).
Poziţia geografică a bazinului Cernei, precum şi întreaga
parte apuseană a teritoriului ţării, este supus predominant
influenţei circulaţiei atmosferice de vest şi sud- vest. Relieful,
dispus în înălţime pe mai mult de 2000 m, impune o repartiţie
accentuat diferită a valorilor temperaturii. Ca urmare, mediile
anuale variază de la sub 0°C pe înălţimile munţilor Godeanu
pană aproape de 11°C în partea inferioară a bazinului. Valorile
medii anuale arată ca Valea Cernei se înfăţisează ca un culoar
cu temperaturi mai ridicate, asemănătoare celor din câmpiile şi
dealurile joase din vestul şi sudul ţării, un golf prelungit în
interiorul munţilor. Valorile extreme absolute ale temperaturii

18
aerului prezintă o foarte mare variabilitate. Cea mai mare
valoare a temperaturii a atins la Băile Herculane 38.1°C, în
august 1953. Cele mai scăzute valori s-au înregistrat la Baile
Herculane -18.0°C, ianuarie 1950.
Precipitatiile se supun aceleiasi legi ale repartitiei in
functie de altitudine, dar reprezinta un element mult mai instabil
decat temperatura. Variatia in timp si spatiu este cu atat mai
mare cu cat conditiile locale sunt mai variate. Cantitatile medii
anuale sunt 760 mm .
Influenta mediteraneana pare afi destul de puternica, mai
ales ca masele de aer umed transportate in partea se SV a tarii
canalizeaza in lungul culoarului Cernei, marind aportul de
umezeala. Cele mai mari cantitati cazute in 24 de ore au o
distributie neuniforma, fiind datorate cu precadere averselor.
Acestea au depasit cantitatea medie din luna respectiva: Baile
Herculane 103.7 mm (iunie 1969), Cerna Sat 114.3 mm (iulie
1969), Tarcu 217.4 mm (iulie 1973).

2.3. Hidrografia

CERNA, râu de munte în totalitate, reprezintă una din

cele mai pitoreşti şi interesante văi din Carpaţii Româneşti.

19
Valea Cernei, până la confluenţa cu Belareca, are o orientare
NE-SV, urmând linia tectonică formată de munţii Godeanu şi
munţii Cernei pe de o parte (de unde îşi schimbă direcţia spre
sud) şi Munţii Mehedinţiului, de cealaltă parte, vărsându-se în
Dunăre după un parcurs de 84 km.
Cerna, numită de romani şi Tierna şi apoi Dierna, devine,
după venirea slavilor, râul Cerna, nume sub care a rămas până
în zilele noastre
Întâi ca un firav pârâu - Cernişoara - al cărei izvor se află
la circa 1.200 m, sub muntele Sturu, Cerna se formează propriu-
zis la 8-9 km mai jos, în locul cunoscut sub numele de „Obârşia
Cernei”, situată la 700 m altitudine, care este de fapt un izbuc
cu un debit foarte mare (1-10 mc/secundă). Valea continuă şi în
amonte de izbuc, până în apropierea Ciucevei Rotate din Munţii
Godeanu, drenând apele Cernişoarei (al cărui izvor se află la
1200 m).
După ce primeşte afluenţii de dreapta: Gârdomanul,
Cărbunele, Ivarul, Balmoşul, Olanul şi Craiova, râul Cerna
formează limita între judeţele Caraş-Severin şi Mehedinţi până
la confluenţa cu Ţăsna (un afluent pe stânga Cernei), unde
limita dintre cele două judeţe urmează înălţimile Munţilor
Mehedinţi.

20
 Între Valea Craiovei şi Băile Herculane, Cerna primeşte
pe dreapta afluenţi scurţi, cu debit mic, printre care se află
Iauna, Topenia, Iuta şi Prisăcina. Din regiunea carstică a
Munţilor Mehedinţi nici un afluent nu ajunge în Cerna. Apele se
pierd în calcare şi izbucuri, cele mai importante fiind Şapte
Izvoare Reci, Bârza şi Topleţ.

Foto 7 : Cerna in amonte de statiunea Baile Herculane

La Băile Herculane, pe un sistem de fracturi perpendiculare pe

vale, se află izvoare termominerale folosite încă din antichitate.
Ele apar din granite (Şapte Izvoare) şi calcare (izvoarele
Hercule şi Hygea), având temperaturi foarte ridicâte.

21
 La Peşinişca, debitul Cernei este de 15,8 mc/s, mărindu-
se substanţial în avale prin aportul apelor Belarecăi. În
aval de oraşul Băile Herculane, Cerna primeşte râul Belareca,
schimbându-şi direcţia de scurgere spre sud, iar dincolo de
Topleţ, intră în judeţul Mehedinţi, după ce a parcurs 49 km pe
teritoriul judeţului Caraş- Severin, vărsându-se în Dunăre, la
Orşova, în lacul de acumulare de la Porţile de Fier.

BELARECA are obârşia în zona localităţii Arsuri, între

Cleanţul Preluchii (1.130 m) şi Vf. Cozia (1.450 m) din munţii
Cernei. Ea străbate roci cu durităţi diferite, din care cauză valea
are lărgiri şi strâmtori. În bazinetul de la Cornereva primeşte din
stânga afluentul Ranica, după care râul are o vale îngustă şi
adâncă, lărgindu-se din nou în depresiunea Mehadica. Aici
primeşte din stânga pe Lubiana (Bolvaşniţa) care vine de sub
vârful Arjana (1.513 m), iar din dreapta pe Mehadica, cel mai
mare afluent al său (42 km). Mehadica vine din munţii
Semenicului, de sub vf. Nerganişa Mică (1.221 m) şi are o vale
îngustă şi adună toate apele Belentinului şi ale Globului, iar din
stânga pe cele al Cornei, la Mehadia, unde are un debit mediu
multianual de 6,66 mc/s, Belareca primeşte pe partea dreaptă
Sveridinul care vine din munţii Almăjului, apoi curge printr-o

22
vale mai îngustă şi se varsă în Cerna în apropiere de gara Băile
Herculane
Lacul de acumulare IOVANU s-a format în cursul
superior al Văii Cernei, prin construirea barajului de la Valea lui
Iovan. Lacul are o suprafaţă de 678 ha, o lungime de 10 km şi un
volum de apă de 124 mil. m3. Din acest loc, cea mai mare parte a
apelor Cernei sunt derivate printr-un tunel în bazinul Motrului.

Foto 8 : Lacul de acumulare Valea lui Iovan

Un rol important în cadul Văii Cernei îl are şi barajul
"Cerna" (lacul de acumulare Valea lui Iovan) care oferă un peisaj
spectaculos turistului. Acest baraj este situat în aval de
confluenţa cu Iovanu, la 55 km amonte de Băile Herculane,

23
punct în care bazinul însumează o suprafaţă de 130 km˛, iar
debitul mediu multianual este în jur de 6 mł/s. Construcţia
barajului a utilizat un pinten prelungit din versantul vestic care
îngusta valea până la 30-40 m şi este de tipul celui de pe Lotru,
de la Vidra, adică din arocament cu nucleu impermeabil. Pentru
construcţia lui au fost utilizate cca. 2.470.000 mł de materiale
(peste 1.830.000 mł arocamente, 200.000 mł balast, 405.000mł
argilă). Lacul creat are un volum de 124.000.000 mł si se întinde
în amonte până la Izbucul Cernei, acolo unde încep să apară
masivele de calcar ale Ciucevelor. Din cauza lucrărilor
hidroenergetice din complexul Cerna-Motru-Tismana, o mare
parte din apa râului Cerna a fost transferată prin aducţiune
subterană în bazinul Motrului. Ca urmare, debitul Cernei a scăzut
foarte mult, afectând fauna acvatică.

2.4.Vegetatia si fauna

Ansamblul geografic în care se situează oraşul Băile

Herculane şi diversitatea accentuată a reliefului şi climei,

24
reprezintă condiţii fizico-geografice de bază pentru o mare
varietate a biotopurilor, ceea ce determină existenţa unei flore şi
faune din cele mai bogate şi interesante de pe teritoriul
României.
Ceea ce dă o notă aparte lumii vegetale şi animale de aici
este pătrunderea puternică, pe fondul florei şi faunei central-
europene, a elementelor fito şi zoo-geografice sudice: teiul
argintiu, mojdreanul (Frasinus atnus), cărpiniţa (Carpinus
orientalis), stejarul pufos (Quartus pubescens), castanul,
ghimpele, alunul turcesc, liliacul sălbatic (Syrimga vulgaris),
scumpia dintre plante şi scorpionul, pseudoscorpionul, vipera cu
corn, broasca ţestoasă, dintre animale.
Valea Cernei este singura zonă din ţară optimă pentru pinul
din Banat.

25
Foto 9 Muntii Cernei, -vegetatie forestiera-Pinul negru de Banat

26
 2.5. Solurile

Solurile zonale, foarte răspândite în regiunea muntoasă a

judeţului, sunt reprezentate prin podzoluri humico-feriiluviale şi
soluri podzolice brune feriiluviale. Ele apar în arealul de pajişti
la peste 1700 m altitudine, în jurul celor mai mari înălţimi ale
munţilor Godeanu, Cernei, Ţarcu şi Muntele Mic. Solul este
format dintr-un orizont subţire, bogat în substanţe organice, slab
descompuse care se diminuează repede spre bază, unde
predomină materialele provenite din roca mamă. Pe culmile care
pornesc din vârfurile Ţarcu şi Pietrii, precum şi pe înălţimile cele
mai mari din Munţii Almăjului se află soluri brune podzolice
feriiluviale, care coboară până aproape de 800 m înălţime.
Alături de aceste soluri, dar ocupând areale restrânse în
regiunea vârfurilor Ţarcu şi Baldoveni (Munţii Cernei), se află
soluri brune acide subalpine, podzoluri humico-feriiluviale şi
soluri brune podzolice feriiluviale, precum şi areale cu soluri
brune acide şi soluri brune podzolice feriiluviale.
Solurile intrazonale ocupă spaţii destul de însemnate
datoriă influenţei unor factori pedogenetici locali, printre care
se remarcă roca parentală.

27
 2.6.Rezervaţiile naturale
Oraşul Băile Herculane este localizat în cadrul Parcul
Naţional Domogled - Valea Cernei .
Parcul Naţional are o suprafaţă de 60.000 ha şi cuprinde
ambii versanţi ai râului Cerna, a cărei vale se întinde pe un
culoar tectonic lung de peste 5 km. Între munţii Godeanu şi
munţii Mehedinţi, ambii versanţi sunt abrupţi, cel drept format
din şisturi cristaline cu pante de 25-35°, prezentând chei şi văi
înguste, iar cel stâng are pantele mari între 15-45°. Rocile care

28
alcătuiesc ambii versanţi sunt gresii, calcare şi roci argiloase.

Foto 10 : Parcul national Domogled-Valea Cernei

Valea Cernei este în general caracterizată prin fenomene
carstice ce-i dau o valoare deosebită din punct de vedere turistic
şi ştiinţific. Supusă unei influenţe mediteraneene, clima se
caracterizează printr-o temperatură medie 6-8° C cu variaţii
sezoniere de la -2°C şi -4°C în ianuarie la +15°, + 16°C în

29
iulie. Precipitaţiile medii sunt de 1.000 mm/an sub formă de
ploi, zăpadă fiind redusă. Vânturile au o direcţie longitudinală.
Relieful este montan, de altitudine joasă, cu păduri de foioase,
iar solurile sunt argilo-fluviale.
Importanţa ştiinţifică a parcului naţional prezintă în
originalitatea şi spectaculozitatea geologică şi carstică a văii
Cernei în succesiunea de formaţiuni vegetale, lemnoase, de la
gorun la molid, cu un întreg complex floristic cu întindere mare
a pădurilor de fag. De asemenea este singura zonă din ţară
optimă pentru pinul din Banat. Aceste criterii geografice
prezintă mare însemnătate ştiinţifică în ansamblul de corelaţie şi
interdependenţa zonală, precum şi previn modul de evoluţie şi
selecţie.
Valoarea ştiinţifica mai este dată şi de rarităţile floristice,
precum şi de unele specii de animale ocrotite de lege. Dintre
varietăţile floristice, Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei
cuprinde: Domogled - Vf. Suscului, Culmea Şişeminului,
Culmea Genţurilor, Cheile Ţesnei. Cheile Bedinei, Cheile
Prisăcinei, Stâncăriile de la Bobot, Vârful lui Stan, Sectorul
Ciucevelor.
Pe lângă acest perimetru, valea Cernei se caracterizează
printr-o floră cu totul particulară şi se studiază extinderea spre

30
sud , inclusiv muntele Arjana. Includerea Arjanei în acest
perimetru va conferii acestei regiuni o unitate floristică
deosebită, unică nu numai la scara Carpaţilor, ci şi la nivelul
Sud-Estic al Europei.
Elementele floristice cele mai reprezentative sunt:
Elementele dacice: gorunul (Quercus petrea), garofiţa, spânzul
purpuriu (Festuca rubra), plămânzica, şopârliţa, drăgaica;
Elemente moesice: mierinţa îngustă (Arjana), garofiţa
(Piatra Cloşani), vintele de stânca(valea Cernei);
Elemente Balcanice: nucul (valea Cernei), alunul turcesc
(Piatra Cloşani), iedera albă (Piatra Cloşani), liliacul;
Elemente alpino- balcanice: cucurigi (Piatra Cloşani),
cujda;
Elemente atlantice: cuibatarea (valea Cernei), ghimpele
(Herculane); Elemente mediteraneene: castanul brun (Piatra
Cloşani), cerul, gâscariţa (valea Cernei), măzărica panonică;
Elemente ponto-mediteraneene: negruşca(valea Cernei,
răsura pitică); Elemente pontice: vineţica, şopârliţa.
Elementele faunistice cele mai reprezentative sunt
caracteristice zonei Văii Cernei. Astfel întâlnim specii de
nevertebrate: lumbricide: râmele (valea Cernei) - peste 14

31
 specii, nemetode din sol - peste 102 specii, acorieni din sol -
peste 41 specii, insecte.
Parcul Naţional prezintă următoarele rezervaţii:
Rezervaţia Domogled- Ţesna-Vârful lui Stan - peste 4.000 ha,
Rezervaţia Coroanei-Bechina - 2.900 ha, Rezervaţia Geanţurile
Cernei - 1.900 ha, Rezervaţia Ciucevele Cernei - 12.000 ha,
Rezervaţia Iauna - 800 ha, Rezervaţia Piatra Cloşanilor - 1.700
ha, Rezervaţia Corcoaia - 100 ha (profil carstic).
Rezervaţia Corcoaia, situată pe valea Cernei la 40 km
amonte de Băile Heculane. Se poate ajunge, urmând drumul
forestier de-a lungul văii Cernei sau de la Cloşani pe valea
Motrului Sec. Aceste chei sunt tăiate într-un masiv de calcar pe
valea Cernei. Are o lungime de 200 m. Pereţii cheilor sunt
verticali şi au înălţimi de 150 m. Aceste chei reprezintă un mic
labirint ştiinţific, ele permiţând studiul formării şi evoluţiei
canioanelor.

32
 Foto 11 : Cheile Corcoaiei
Rezervaţia Ţesnei, situată la 14 km de Băile Herculane, în
zona în care râul Ţesna se varsă în Cerna. Are o lungime de 2
km, constituind un peisaj cum rar se mai întâlneşte în Carpaţi, cu
turle ameţitoare şi pereţi abrupţi greu de escaladat, ca plante
ocrotite de lege: şopârliţa Ţesnei, gălbinarea, scoruşul, garofiţele,
fraga de stâncă, sânzienele purpurii.

33
 CAPITOLUL III.
Elemente de geografie umana si economica

Băile Herculane-oraşul se găseşte în Sud-Estul

României, în judeţul Caraş- Severin, situată în Valea Cernei, între
Munţii Mehedinţi la vest şi Munţii Cernei la est, la 41 km de
municipiul Drobeta-Turnu Severin (reşedinţa judeţului
Mehedinţi), populaţia era de 6.076 locuitori la 1 iulie 1991. Este
un oraş mic situat pe cursul râului Cerna în zona Valea Cernei.
Dar este totodată şi o staţiune renumită a României. Unul din
punctele forte ale staţiunii îl reprezintă izvoarele cu apă fierbinte,
cu numeroase proprietăţi curative, descoperite încă de pe vremea
romanilor. Cele cincisprezece izvoare cu ape minerale şi termale
existente aici sunt folosite în tratarea afecţiunilor reumatice,
nervoase şi nutriţionale.

Foto 12 :Orasul Baile Herculane-vedere generala

34
 Staţiunea Băile Herculane are o istorie multimilenară.
Numeroasele descoperiri arheologice demonstrează existenţa
oamenilor în aceste locuri încă din Epoca Paleolitică. În timpul
celor aproape 165 de ani de dominaţie romană în Dacia,
staţiunea Herculane era cunoscută peste tot în Imperiul Roman.
Amenajările în stâncă, conductele, arată că aici veneau
reprezentanţii aristocraţiei romane, locul devenind un centru de
vacanţă al Imperiului. Au fost descoperite şase statuete dedicâte
eroului Hercules, după care s-a dat numele staţiunii. O copie de
bronz a uneia dintre ele, realizată în 1874, este văzută şi azi în
staţiune şi a devenit unul din simbolurile locului. Este, aşadar,
cea mai veche staţiune din România, numită în vremurile
romanilor "Ad aquas Herculis sacras" (atestarea sa documentara
datează încă dinainte de 153 î.Hr.).
Una dintre cele mai vechi statiuni balneare, statiunea
Baile Herculane are o vechime atestata documentar de peste
1848 de ani. Statiunea are un patrimoniu istoric de exceptie ce
se intinde pe o durata de aproape doua milenii. Atestarea
documentara a statiunii dateaza din anul 153 e.n. prin tabula
votiva ridicata de catre 5 cetateni romani fruntasi din Dacia,
trimisi la Roma ca delegati romani pentru a asista la alegerea in
calitate de consul a fostului lor coleg Severianus. Ajunsi

35
nevatamati acasa acestia au ridicat "acest prinos de
recunostiinta" "Zeilor si divinitatilor apelor, Ulpius Secundinus,
Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens".
Statiunea de pe Valea Cernei a constituit un punct de atractie al
aristrocatiei Romei antice, datorita puterii tamaduitoare a apelor
sacre, romanii sositi in zona inchinandu-le un cult balnear sub
semnul tutelar al lui Hercules. Termele romane si alte
constructii utilitare (apeducte, bazine) valorifica izvoarele
numite „ape sacre ale lui Hercules“. Din timpul romanilor au
ramas numeroase vestigii: apeducte, bai, statui, monede, tabule
votive ridicate ca semne de multumire aduse zeilor pentru
vindecare, sapaturile arheologice din "Grota Haiducilor"
demonstrand ca civilizatia primitiva din aceasta zona atinsese
un stadiu ridicat de dezvoltare.Incepand cu anul 1718 incepe
istoria moderna si contemporana a Bailor Herculane.
Reconstructia si modernizarea bailor, cailor de acces si a
edificiilor incepe cu anul 1736. De-a lungul timpului statiunea a
fost vizitata de mari personalitati. Imparatul Iosif al II-lea
viziteaza zona in anul 1772, in acelasi an se monteaza renumita
statuie din bronz a lui Hercules, opera a maestrilor Romel
Mayer si Glantz din Viena. Imparatul Austriei considera Baile-
Herculane ca fiind "ceea mai frumoasa statiune de pe

36
continent", iar imparateasa Elisabeta scrie un jurnal intim in
care Baile Herculane sunt o prezenta distincta si incantatoare.
In statiune exista Muzeul Nicolae Cena, ale carui colectii au
inceput sa fie constituite incepand cu anul 1922.
Pitoreasca asezare a statiunii intr-o vale adapostita de munti si
eficacitatea miraculoasa a izvoarelor termale au dus la existenta
neintrerupta de doua milenii a statiunii. Dotarea tehnico-
edilitara de prim rang la un confort de inalta tinuta si bogata
diversificare a metodelor de tratament de la cura balneara
clasica la diverse metode de fizio , masaje, acupunctura, au
conferit acestei statiuni un inalt grad de atractivitate.
Oferta de cazare este foarte largă, există multe hoteluri
încântătoare, camping-uri pentru cort, căsuţe, ai şi posibilitatea
de a dormi la o persoană privată, care poate fi cel mai ieftin
mod.

Foto 13 :Baile Herculane-vedere generala

37
 Foto 14 : Statuia lui Hercule
Perla Văii Cernei, staţiunea Băile Herculane, şi-a dus de
mult timp faima dincolo de hotare. Prin potenţialul său climatic
şi turistic, dar mai ales balnear, ea reprezintă una dintre cele mai
înzestrate staţiuni de acest tip din Europa şi chiar din lume.
Caracterul unicât al Băilor Herculane constă, în primul rând, în
ambianţa naturală, staţiunea fiind situată pe aceeaşi paralelă cu
Parma şi Bordeaux, la o altitudine medie de 165-170 m, într-un
decor montan deosebit pe Valea Cernei - una dintre cele mai
frumoase văi din Carpaţii Româneşti. În al doilea rând, este

38
vorba de apele minerale termale ale staţiunii, elementul natural
esenţial care-i conferă originalitate.
Nu în ultimul rând, Băile Herculane reprezintă un
important centru pentru turismul intern şi internaţional,
drumeţul ajuns aici, având de ales unul dintre numeroasele
trasee care duc pe Valea Cernei sau pe versanţii ce străjuiesc
staţiunea. Valea Cernei se desfăşoară pe o lungime de 84 km şi
separă de la Nord-Est la Sud-Vest Munţii Godeanu-Cerna de
Munţii Mehedinţilor. Adevăratul tezaur al acestei băi îl
constituie apele termominerale. Ele au fost folosite pentru prima
dată, fără amenajări speciale, de locuitorii Daciei. Staţiunea
Băile Herculane s-a dezvoltat după cucerirea Daciei, în anii
101-106 d.Hr.
Primele exploatări de ape termominerale în scop balnear,
au fost făcute de legiunile romane. În secolele II-III, staţiunea a
devenit locul de întâlnire a aristocraţiei romane, dar a fost
părăsită după anul 271 d.Hr., odată cu retragerea legiunilor
împaratului Aurelian. Totul a rămas îngropat până în secolul al
XVIII-lea când a fost redescoperită de austrieci.În anul 1724,
austriecii au trecut la restaurarea staţiunii, construind câteva băi,
dar în 1737 staţiunea a fost arsă de otomani. Austriecii au
început imediat construirea altor băi noi, anul 1737 fiind

39
considerat anul începerii istoriei moderne a Băilor
Herculane.După anul 1918, a început pentru Băile Herculane o
nouă perioadă de dezvoltare, bazată pe cercetarea balneologică
a izvoarelor termominerale. În acei ani erau cunoscute 17
izvoare, dintre care doar 8 erau exploatate.
După locul de apariţie la suprafaţă, compoziţia chimică
şi gradul de radioactivitate, izvoarele termominerale de la Băile
Herculane sunt împărţite în cinci grupe: Şapte Izvoare,
Hercules, Diana, Neptun şi Traian. Dintre aceste izvoare, 9 sunt
folosite astăzi în bazele de tratament, restul curgând liber în
Cerna, în total existând 20 de izvoare.
Datorită amenajărilor de pe Valea Cernei, a staţiunii
Băile Herculane şi a localităţilor din aval şi amonte de aceasta,
turismul se practică în toate formele sale: turismul de tranzit,
turismul de circuit, turismul balnear, turismul de odihnă şi
recreere, drumeţia, speoturismul şi alpinismul, sporturile
nautice, vânatoarea şi pescuitul sportiv, turismul etnografic şi
folcloric, turismul ecologic.
Pentru ocrotirea naturii, în anul 1932 a luat fiinţă
Rezervaţia floristică şi peisagistică "Muntele Domogled" -
una dintre cele mai vechi din România, cu o suprafaţă de 900

40
ha, iar în 1990 a luat fiinţă Parcul National Domogled - Valea
Cernei.
Cele mai importante rezervaţii naturale din cadrul
Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei sunt: Belareca,
Iardaşita, Domogled, Coronini - Bedina, Peştera Barzoni, Iauna
- Craiova, Cheile Corcoaiei, Ciucevele Cernei, Piatra
Cloşanilor, Peştera Cloşani, Peştera Cioaca cu Brebenei, Peştera
Mariel, Peştera Lazului. În cadrul acestor rezervaţii sunt
ocrotite prin lege o serie de plante, animale şi păsări.
Astăzi, staţiunea este vizitată datorită efectelor ei curative:
izvoare termale fierbinţi cu sulf, clor, sodiu, calciu, magneziu,
oligominerale, ape tonice şi puternică ionizare negativă a
aerului cu efecte sănătoase asupra corpului uman. De jur
împrejurul staţiunii există aceste izvoare bogate în minerale
care tratează diverse afecţiuni, cum ar fi: problemele reumatice,
inflamatorii, articulare, problemele neurologice (pareza,
paralizia), problemele nervoase şi nutriţionale, ginecologice,
dermatologice, obezitatea. Există aici o mulţime de camere de
masaj prin hidroterapie, electroterapie, piscine termale în aer
liber, săli de gimnastică şi de saună. Se pot efectua atât cure
interne cât şi externe.

41
 Situaţia actuală a bazei materiale a turismului din zona
turistică a Văii Cernei este foarte modestă. O atentă analiză a
structurilor turistice existente, arată că aceasta este reprezentată
de unităţile hoteliere şi vilele din staţiunea Băile Herculane şi
câteva cabane situate pe cursul văii. Există şi alte posibilităţi de
dezvoltare a noii structuri turistice sau a unor pensiuni şi ferme .
Analizând situaţia actuală a structurilor turistice de
primire în zona studiată se constată că aceasta a cunoscut o serie
de modificări în ultima vreme.
Unele dintre aceste structuri în urma acţiunii de
privatizare au fost vândute, altele au fost scoase din circuit ca
fiind necorespunzătoare, altele transferate altor instituţii sau
cedate foştilor proprietari sau au căpătat alte funcţiuni.
Categorii
(structuri de Pondere
Număr Locuri
primire) %
Hoteluri 12 3796 85.78
Vile 3 404 9.12
Campingur
3 106 2.39
i + bungalowuri
Pensiuni
3 30 0.67
turistice
Popasuri 1 242 5.46

42
 Cabane 1 60 1.35
Cantoane 4 29 0.65
Total 22 4425 100

În tabel sunt prezentate principalele unităţi de primire

nominalizate. În general structurile de cazare au rămas constante
ca număr de unităţi şi locuri în ultimii ani.
Nr. Tip/Denumire Deţinător Nr. Nr. locuri
stele
1 Hotel Afrodita S.C. 2 510
Hercules S.A. (ad)
2 Hotel Diana S.C. 2 520
Hercules S.A. (v)
3 Hotel Apollo S.C. 1 372
Hercules S.A. (lg.)
4 Hotel Cerna S.C. 1 245
Hercules S.A. (ad)
5 Hotel Minerva S.C. 2 390
Hercules S.A. (ad)
6 Hotel Hercules S.C. 2 387
Hercules S.A.
7 Hotel Grota S.C. 1 424
Haiducilor Hercules S.A.
8 Hotel Belvedere S.C. 1 64
Hercules S.A.
9 Hotel S.C. 2 300
Internaţional Hercules S.A.
10 Hotel Cazino S.C. 1 504
Hercules S.A.
11 Hotel Roman S.C. 2 325
Hercules S.A.
12 Hotel Decebal S.C. 2 207
Hercules S.A.
13 Hotel Coronini S.C. 1 63

43
 Hercules S.A
14 Hotel Dacia S.C. Sind. 2 260
România S.R.L.
15 Hotel Domogled S.C. Sind. 1 276
România S.R.L.
16 Vile Belvedere S.C. 3 20
Hercules S.A (1g)
17 Vila Apollo S.C. 3 11
Hercules S.A. (1g)
18 Vila Candia S.C. 1 73
Hercules S.A. (1g)
19 Vila 1 Mai S.C. 2 12
Hercules S.A. (ad)
20 Vila Traian S.C. 2 275
Hercules S.A. (ad)
21 Cabana Km.14 - 1 24
22 Camping Flora S.C. 1 60
Hercules S.A. (1g)
23 Camping Plopii S.C. 1 56
fără soţ Hercules S.A. (1g)
24 Pensiune A.F. Privată 2 10
Matei
25 Pensiune El As. Fam. 2 10
Pazza
26 Pensiune As. Fam. 2 10
Lorabella
27 5629

Din acest tabel rezultă faptul că toate unităţile de cazare

au un confort scăzut, ponderea cea mai mare o ocupă cele de o
stea (11) şi cele de 2 stele (13unităţi), iar cele de 3 stele doar
două unităţi. În ceea ce priveşte structura pe tipuri de unitate
predomină hotelurile, urmate de vile, cabane şi celelalte forme de
cazare. Se impune remodernizarea tuturor acestor structuri de

44
cazare pentru a îmbunătăţi gama de servicii turistice oferite şi de
a creşte încasările anuale.
La nivelul anului 1994, reţeaua unităţilor de alimentaţie
din cadrul zonei este legată de prezenţa hotelurilor. Tabelul nr. 3
cuprinde principalele unităţi de alimentaţie publică existente.
Totalul locurilor se ridică la 5106 locuri la mese. Cele
mai multe unităţi sunt deţinute de S.C. Hercules S.A. Indicele de
corelare între structurile de primire şi de alimentaţie din staţiunea
Băile Herculane are valoarea de1,03%.
Structura acestora se prezintă astfel:
 restaurante – 13 unităţi cu 4662 de locuri,
procentaj 75,5%;
 baruri de zi – 15 unităţi cu 888 de locuri,
procentaj 14,5%;
 bufete – 5 unităţi cu 440 de locuri, procentaj
7,5%;
 cofetării – 3 unităţi cu 180 de locuri, procentaj
2,5%.
Marea majoritate a acestor unităţi sunt de categotia I,
urmate de cele de categoria a II-a şi a III-a. Multe dintre acestea
necesită o redotare (inclusiv a anexelor) şi o sporire a serviciilor
oferite. De asemenea, se impune şi o promovare a tradiţiei

45
gastronomice precum şi diversificarea meniurilor. Ca formă de
administrare, peste 60% sunt în structuri private şi doar 20% mai
sunt în locaţie de gestiune, acestea urmând a fi privatizate; restul
sunt asociaţii familiale.

Capitolul IV
Valorificarea potentialulului turistic

4.1. Valorificarea potentialului turistic natural

Relieful carstic este unul dintre cele mai căutate obiective
turstice şi oferă turistului un peisaj neobişnuit, ciudat şi atractiv.
Dovada o constiuie multitudinea de forme şi fenomene
întâlnite: chei, canioane, pereţi verticali, creste impunătoare,
piloni şi turnuri, ponoare şi izbucuri, lapiezuri, doline, uvale şi
văi carstice.
Frumoasă e şi zona de la Izvorul Cernei, cu specificele-i
ciuceve. Îndreptându-vă în aval, după o baie în apa termală de

46
la "Şapte izvoare calde", ajungeţi la Băile Herculane. De aici
puteţi urca pe muntele Domogled sau puteţi parcurge Cheile
Feregari şi Pecinişca. Cu atâtea puncte de atracţie, cu siguranţă
veţi reveni în Valea Cernei.
Valea Cernei se impune prin pitorescul peisajului de pe
întregul său parcurs, ca o importantă atracţie turistică a zonei
Porţile de Fier. Pitorescul ei o situează, dealtfel, printre cele mai
frumoase văi de munte din Europa.
Lacul de acumulare de la Valea lui Iovanu se intinde de la
confluenţa văii Iovanu cu Cerna, până în amonte de confluenţă
cu pârâul Cărbunele. Barajul are o înălţime de 110 m şi aduce în
peisaj un obiectiv de artă inginerească de mare anvergură şi
interes ştiinţific.
Cascada Bobot şi Cascada Vânturarrea (aproximativ km
28) deşi nu prezintă o verticalitate impresionantă este atractivă
prin existenţa mai multor rupturi în patul văii şi prin volumul
mare de apă care se prăvale.
Ciucevele Cernişoarei şi Cernei, creste alungite formate
din calcar, cu forme bizare de relief, străjuiesc valea aproape de
izvoarle sale.

47
 Foto 18 : Valea Cernei-Cheile Bobotului
În lungul Cernei, din amonte în aval, se remarcă o serie
de puncte de interes turistic ridicat.În versantul drept al Văii
Cernei se afla o serie de peşteri, dintre care menţionăm:-
Peştera de la Despicătură (în spatele hotelului Roman),
care are o lungime de 105 m si emană vapori fierbinţi. Aici este
captat izvorul Hercule II, a cărui apă are o temperatură de 49-
53 oC.;- Peştera Hygeea, situată la 160 m Nord de staţiune,
cu o lungime de 143 m, este luminată difuz din cele trei
deschideri.;-Peştera lui Adam, aflată în apropierea Peşterii
Hoţilor. Peştera este încălzită de aburii fierbinţi (30oC) emanaţi
de aici. ;-Peştera cu aburi, situata sub vârful Ciorici si are o
lungime de 14 m; peştera isi trage numele de la aburii fierbinti

48
(52oC) care sunt emanati prin fisuri. Muntele Domogled
cuprinde câteva peşteri frumos concreţionte, printre care:-
Peştera lui Şerban - din apropierea căreia se deschide o
frumoasă privelişte panoramică asupra Văii Cernei;-Peştera
Mare de la Soronişte, cu o lungime de 192 m, abundent
concreţionată;- Peştera Gaura Ungurului, care prezintă
urme materiale din epoca bronzului.
Cheile Ţăsnei (km 13) este cunoscută prin pitorescul ei
datorat atât formelor de relief, cât şi vegetaţiei abundente.
Cheile Ţăsnei, printre care te strecori cu greutate, au pereţi
aproape verticali şi acoperiţi cu vegetaţie, în care domină
pădurile de fag, exemplare rare de brad şi molid, alături de flori
viu colorate.
În Muntele Domogled găsim pitoreştile Chei ale
Pecinişcăi, în care se întâlneşte o floră variată, şi Cheile
Săliştei, poienile cu vegetaţie bogată (Poiana Muşuroaielor,
Lunca Ştiubeiului) etc., izvoarele carstice Jelărău, Ciucioare, etc
Cheile Corcoaiei săpate în calcare, în dreptul kilometrului
40, sunt unice în ţară. Ele impresionează prin îngustimea lor
(cca. 10 m), apărând ca un tunel sub care curge Cerna printr-o
albie de cca 3 m lăţime. Cheile ating aproximativ 100 m

49
 lungime şi sunt străbătute de o potecă în prezent prevăzută cu o
balustradă.
Sfinxul Bănăţean de la Topleţ, stânca situată pe malul
stâng al Cernei, înaltă de circa 10 m, înfătişează chipul unui
bătrân; stânca trebuie urmărită cu atenţie, deoarece în fuga
maşinii ea poate scăpa privirilor.
Valea Cernei dispune de un excepţional potenţial balnear,
care concentrează o varietate de factori naturali de cură:-apele
minerale şi termominerale.

4.2. Valorificarea potentialului turistic antropic

Pentru numeroase persoane, vacanţele în staţiunile de

recreere constituie o placută şi luxoasa relaxare. Pentru alţii
curele de ape minerale, mofetele (surse naturale de dioxid de
carbon) precum şi băile de noroi constituie componentele unui
tratament complex al diverselor afecţiuni. Pentru amândouă
aceste tipuri de vizitatori, statiunea Baile Herculane poate fi un
adevărat miracol. Astăzi pacienţii vin de pe tot cuprinsul Europei
pentru a primi îngrijirile unor specialişti foarte competenţi . În

50
paralel cu aceste îngrijiri ei se pot bucura de minunatele
privelişti.
Turistul care stă mai multe zile şi încearcă să viziteze
punctele turistice se simte încurcât când află că acestea sunt
aproape inepuizabile: peşteri, grote, izvoare, statui, cascade, chei,
pavilioane, terme, temple, mărturii istorice, platouri, etc. Cu
fiecare zi ce trece poţi pătrunde în lumea vrăjită a locurilor, cu
fiecare zi ţi se dezvăluie noi şi noi minuni care nu pot decât să
încânte. De exemplu, la 7 km de staţiune se află o piscină
olimpică cu apă termală, numită "Şapte izvoare", în mijlocul
munţilor, cu un tobogan draguţ şi foarte curată (apa curge
continuu din munte). Alt traseu ar fi spre Pecinişca, cheile
Pecinişcăi, Valea Feregari, Cheile Şoimului (traseu de 3-4 ore,
marcât cu cruce galbenă). Alt traseu: Cheile Domogled, Crucea
albă, Vârful Domogled - 1106m. Sau: Izvorul Munk, Izvorul
Roşu, Peştera cu Aburi (56oC), Peştera lui Adam (lunga de
169m), Grota Haiducilor(143 m), punct galben, 2-3 ore. Alt
traseu poate fi: Valea Cernei, satul Cerna, Cheile Corcoaiei,
Izvorul Cernei (marcât cu punct roşu, 1 oră). Sau: Vârful Giselei,
cascada Cociu (100m), punct roşu, 2 ore. Sau alte şi alte lucruri
minunate printre care: Platoul Austriac, izvorul de apă plată,
peştera lui Şerban, Cheile Ţasnei, Moara Dracilor, Termele

51
Romane, apartamentele reginei Tereza, primul lift hidraulic din
Europa, Sfinxul Bănăţean, etc.
Zona Băile Herculane a fost locuită din timpuri străvechi
şi a avut o evoluţie istorică ce poate fi reconstituită pe baza
urmelor de cultură materială descoperite aici. Constituie puncte
de atracţie turistică ruinele staţiunii termale romane (apeducte,
băi, tabule votive), precum şi Peştera Hoţilor cu urme de cultură
materială din Paleolitic, Neolitic, epocile bronzului şi fierului,
daco-romană şi feudală. O parte dintre obiectele arheologice
descoperite, pot fi admirate în cadrul Muzeului de Istorie, la
apariţia căruia a contribuit generalul Nicolae Cerna.

Foto 19: Gara statiuni Baile Herculane

Gara feroviara a staţiunii a fost construită în stil baroc, în
anul 1886. Simbolul staţiunii, statuia lui Hercule, turnată în

52
bronz, datând din anul 1847, se află în Piaţa Veche. Clădirea
Cazinoului, construită în anul 1862, este astăzi muzeu. Biserica
Catolică datează din anul 1838. În locul Bisericii Ortodoxe
costruită în anul 1803 şi demolată în anul 1863 s-a construit în
anul 1864 biserica actuală, din piatră şi cărămidă,principalul
factor terapeutic al staţiunii Băile Herculane îl constituie apele
minerale indicâte atât în cura externă, cât şi în cea internă. Ele se
impun atât prin bogăţia izvoarelor minerale, cât şi prin varietatea
compoziţiei chimice
În prezent, în împrejurimile staţiunii Băile Herculane,
sunt cunoscute 16 izvoare naturale cu apă termominerală, înşirate
de-a lungul Cernei pe o lungime de 4 km. Pe lângă acestea, în
ultimele decenii s-au executat 9 foraje hidrogeologice, cu
ajutorul cărora s-a obţinut un spor important de debit. Analizele
chimice arată cu precizie compoziţia chimică a apelor din
staţiune. S-a stabilit astfel prezenţa predominantă a ionilor
negativi de clor şi pozitivi de sodiu şi calciu, alături de ionii
negativi de brom şi iod şi pozitivi de potasiu şi magneziu. În
cantităţi foarte reduse apar în unele izvoare elemente rare ca:
litiul, stronţiul, titanul, cobaltul şi altele. În unele izvoare (Traian,
Diana, Neptun) se găseşte şi hidrogen sulfurat în concentraţii de
până la 60 mg/l. Prin intermediul izvoarelor ajung la suprafaţă şi

53
gaze libere sau dizolvate, primele fiind eliberate în atmosferă.
Cele mai frecvente sunt: azotul (65-90% din total), oxigenul,
dioxidul de carbon şi metanul prezente în toate izvoarele.
Cantităţi mai mari de metan s-au descoperit în izvoarele: Diana
IV, Diana V, Decebal în care apare şi heliul (probabil pe seama
unei vetre vulcanice profunde). mai conţin în cantităţi foarte mici
cupru, zinc, nichel, titan, vanadiu şi molibden.
În funcţie de compoziţia lor chimică, apele izvoarelor
termominerale din perimetrul Băile Herculane se grupează
astfel:- izvoare clorosodice, bicarbonate, slab sulfuroase: Şapte
Izvoare Calde (pe malul drept şi stâng al Cernei) şi Izvorul
Scorillo. Acestea se caracterizează printr-o mineralizare totală de
500-2600 mg/l, în care elementele predominante sunt: clorura de
sodiu, sulfaţii de calciu şi bicarbonaţii de calciu. Izvoarele au şi
un important grad de radioactivitate ajungând la 22 mc/l. Ele
figurează astfel printre cele mai radioactive din ţară. Totodată,
aceste izvoare au şi un conţinut slab de acid sulfhidric , de 4-
5mg/l.-izvoare clorosodice, bicarbonate, calcice: izvoarele
Hercule I şi Hygaea, care se caracterizează prin absenţa acidului
sulfhidric, cu conţinut mai mare în cloruri, bicarbinaţi de calciu
şi magneziu şi prin prezenţa în proporţie de până la 80 mg/l a
sulfaţilor de calciu şi magneziu. Mineralizarea totală a acestora

54
(între 600 şi 3500 mg/l) le conferă caracterul unor ape
asemănătoare celor din staţinea Felix.- izvoare clorosodice,
bromoiodurate, slab sulfuroase: Apollo I, Apollo II şi Hebe
caracterizate în principal prin prezenţa de acid sulfhidric în
proporţie de 15-44 mg/l şi printr-un conţinut crescut în cloruri de
sodiu şi potasiu, care ajung până la 1500 mg/l. La aceste izvoare
se face simţită prezenţa sulfaţilor de calciu şi magneziu care
ajung până la 110 mg/l şi apar bromul şi iodul în cantitate de 1-3
mg/l. Mineralizarea totală atinge valori de 2800 mg/l izvoare
clorosodice, bromoiodurate, sulfuroase: Diana I-V, Neptun I-IV,
Traian, Decebal şi forajele 4578 şi 4579. Aceste izvoare cu ape în
care acidul sulfhidric apare în proporţii crescute (de la 30 mg/l la
Izvorul Diana, la 60 mg/l la Izvorul Traian). Conţinutul în cloruri
de sodiu şi potasiu este de asemenea foarte mare, variind între
3500 şi 4780 mg/l. Proporţional creşte şi conţinutul în sulfat de
calciu şi magneziu de la 114 la 214 mg/l. Ca element distinct se
semnalează prezenţa în proporţie ridicată a bromului (ce variază
între 1 şi 25 mg/l) şi a iodului (de la 0,5 la 7 mg/l). Mineralizarea
totală este mare, variind între 3780 şi 7930 mg/l.În funcţie de
locul apariţiei şi de proprietăţile apelor pe care le conţin,
izvoarele au fost clasificate de către Iancu şi Doina Gogâltan în 5
grupe:1.Grupa "Şapte Izvoare" se află în nordul staţiunii şi

55
cuprinde: a) Izvorul "Crucea Ghizelei" (foraj) - pe malul stâng
al Cernei, la 6 km nord de staţiune; b)"Şapte Izvoare Calde" - pe
malul drept al Cernei, la km 3,6; c)"Şapte Izvoare Calde" - pe
malul stâng al Cernei , la câteva sute de metri în aval de
precedentele; d)Izvorul Scorillo (foraj) - pe malul stâng al
Cernei, la 80 m în aval de precedentul.2.Grupa Hercule ocupă
partea nordică a staţiunii şi apar din calcare şi marnocalcare:
a)Izvorul Hercule I - în spatele Hotelului Roman, are cel mai
mare debit din staţiune, dar şi cea mai mare fluctuaţie; b) Izvorul
Hygaea - la 20 m distanţă de Hotelul Roman. c)Izvorul Hercule
II - este captat împreună cu Izvorul Hygaea într-o incintă zidită;
d)Izvorul Despicătura - pe malul drept al Cernei, la aproximativ
100 m faţă de Hotelul Roman; e)Izvorul Apollo II - în faţa
restaurantului "Grota Haiducilor"; f)Izvorul Apollo I - la 100 m
în aval de Izvorul Apollo II .3.Grupa Diana cuprinde izvoarele de
pe malul drept al Cernei, a)Izvoarele Diana I+II - se află într-o
grotă formată în marnocalcar; au fost captate într-un puţ colector
şi conduse pe o conductă; b)Izvorul Diana III - din faţa Băii
Diana, c)Izvorul Hebe este captat în incinta băii cu acelaşi nume,
printr-un puţ. 4.Grupa Neptun se află în centrul staţiunii:
a)izvorul Neptun I a fost forat în aul 1894;b)Izvorul Neptun II
(Iosif, Anteu) - pe malul drept al Cernei, din marnocalcare; c)

56
 Izvorul Neptun III (Argus) ; d) Izvorul Neptun IV a
fost forat în anul 1968; e)Izvorul Venera - pe malul stâng al
Cernei, captat în subsolul clădirii din vecinătatea Băii Venera. 5.
Grupa Traian se află pe malul stâng al Cernei, în sudul
staţiunii: a) Izvorul Traian (foraj) - în aval de "Podul Roşu", a
fost forat în anul 1969; b)Izvorul Decebal (foraj) - în Parcul
Vicol, a fost forat tot în anul 1969. Cu izvoarele fierbinti cu
aşezarea pe una dintre cele mai pitoreşti văi ale Carpaţilor, Băile
Herculane se situează printre cele mai valoroase staţiuni de gen
din lume.
Arhitectura populară este remarcabilă în mai toate
localităţile de la munte. Portul popular tradiţional prezintă, de
asemenea, o mare atracţie. El poate fi întâlnit în podişul
Mehedinţi, în satele Cireşi, Isverna, Balta, Nadanova, etc.
În Valea Cernei, creaţia populară este conservată în
formele sale originare, în portul popular predominând culoarea
neagră. Costumul popular din zonă, excelează din punct de
vedere ornamental prin simplitate şi sobrietate Arta populară
românească se remarcă în mod deosebit datorită numeroaselor
meşteşuguri tradiţionale: ţesutul, prelucrarea artistică a lemnului,
pictura icoanelor, încondeiatul ouălor, olăritul, confecţionarea
măştilor populare.

57
 Mânăstirea „Sfânta Ana”, ctitorie a cunoscutului ziarist
interbelic Pamfil Şeicaru, cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”,
se află aşezată deasupra municipiului Orşova, pe Dealul
Moşului, spre ea şerpuind un drum pitoresc.

Capitolul V.
Baza tehnico-materiala
Centrul polarizator al turismului în bazinul Cernei este
reprezentat de zona staţiunii balneoclimaterice Băile Herculane.
Hotelul constituie forma turistică de cazare cea mai cunoscută. În
afara funcţiei principale de cazare, hotelurile îndeplinesc şi alte
funcţii, menite să asigure satisfacerea cererii turiştilor pe durata
sejururilor.

58
 Foto 20 : Hotel Carol-Baile Herculane
În Băile Herculane,structurile de cazare sunt în proporţie de peste
52% de hoteluri.

59
Hotel Adresă
Categorie
Camere
Afrodita Str.Complexelor Sanatoriale nr.2 **
196
Apollo Piaţa Hercules nr.4 *
175
Cerna Piaţa 1Mai nr.1 **
81
Dacia Str.Complexelor Sanatoriale nr.3 **
535
Diana Str.Complexelor Sanatoriale nr.1 **
210
Domogled Str.Complexelor Sanatoriale nr.2 **
138
Hercules Str.Izvorului nr.7 **
298
Minerva Str.Complexelor Sanatoriale nr.4 **
210
Roman Str.Romană nr.1 **
182

60
 Capitolul VI.
Principalele tipuri de turism

TURISM BALNEAR.Staţiunea Băile Herculane se

situează, fără îndoială, printre cele mai importante staţiuni
balneoclimaterice din ţara noastră, datorită factorilor terapeutici
deosebit de eficienţi, cadrului natural spectaculos, împrejmuirilor
sale bogate în atracţii turistice de prim rang şi caracterului
specific al arhitecturii sale, care îi conferă o originalitate
remarcabilă, staţiunea este intens solicitată pe plan intern şi
apreciată pe piaţa internaţională ,in prezent, în staţiune s-au
realizat noi unităţi de cazare şi s-au modernizat unele din cele
mai vechi, proces care trebuie extins şi asupra vechilor baze de
tratament.

61
 TURISMUL DE ODIHNĂ ŞI RECREERE. această
formă de turism, practicată în concedii sau la sfârşit de
săptămână, are un teren vast de desfăşurare în teritoriu, în special
datorită particularităţilor sale geografice - munţi nu prea înalţi,
acoperiţi cu păduri care alternează cu poieni şi păşuni, văi cu ape
limpezi şi lunci atrăgătoare, lacuri de baraj, climat cu efecte
sedative etc.
În zonă sunt numeroase locuri pitoreşti în care turiştii pot
beneficia din plin de soare, apă, mişcare şi aer curat. Aceste
locuri permit turiştilor ca în imediata apropiere a bazei lor de
cazare (în hoteluri, cabane, căsuţe, corturi proprii, rulote) să
desfăşoare activităţi cu caracter recreativ: plajă, baie, jocuri,
pescuit, excursii pe munte, plimbări în pădure, vizitarea
punctelor de interes turistic aflate în imediata lor apropiere sau
pe trasee care pot fi parcurse în 1/2 - 1 zi etc.
TURISMUL DE DRUMEŢIE MONTANĂ Această formă
de turism îşi găseşte un teren foarte prielnic, în Munţii Mehedinţi
şi Munţii Cernei, munţi care formează cei doi versanţi, foarte
spectaculoşi, ai Văii Cernei. Deşi accesul în lungul acestei văi
este în prezent lesnicios datorită drumului recent construit, lipsa
de poteci şi marcaje turistice face ca aceşti munţi să fie prea
puţin vizitaţi, turiştii limitându-se, în general, la parcurgerea

62
firului văii. Aceşti munţi se caracterizează prin faptul că sunt
uşor accesibili şi cuprind o serie de trasee care pot fi parcurse în
excursii de 1˝ - 2 zile. Odată cu amenajarea potecilor şi marcarea
lor, cât şi cu construirea unor baze de cazare, punctele de atracţie
ale acestor munţi vor determina un puternic aflux al drumeţiilor
şi vor constitui totodată ţinta unor excursii de agrement pentru
cei veniţi la tratament în staţiunea Băile Herculane.
Teritoriul zonei Valea Cernei este acoperit pe o mare
suprafaţă de întinse păduri, fapt care a dus şi la dezvoltarea unei
valoroase şi variate faune cinegetice. Formată din peste 20
de specii, ea cuprinde elemente valoroase din punct de vedere
cinegetic: căpriorul, , capra neagră, lupul, mistreţul, vulpea,
râsul, jderul, cocoşul de munte, potârnichea, iepurele ş.a., fapt
care a dus la delimitarea unor importante fonduri de vânătoare
Turismul de tranzit (de pasaj)Acestiu tip de turism ii
sunt adecvate sub aspectul atractiei si cererii turistice, obiectivele
mari economice, lucrarile de arta din zona ''Portile de Fier'',
monumente ale naturii, vestigii istorice, privelisti peisagere.
Alte forme de turism ce se pot practica sunt:- turismul
stiintific,- turismul tehnic,- turismul de Week- end,- agroturismul
in Cerna Sat, asezare foarte pitoreasca, situata la 40 km, poate
indeplini functia de sat turistic,

63
- speo-alpinismul (pestera lui Ion Barzoiu, Pestera Salitrar-
renumita prin coralite),
- alpinismul- se practica pe peretii calcarosi de pe malul
drept al Cernei, in spatele hotelului Roman, mai putin
amenajati, dar cu reale conditii pentru practicarea
alpinismului sunt versantii Domogledului.

BIBLIOGRAFIE

 BADEA, L. (1981) - '' Valea Cernei- Studiu de

Geografie'', Editura Academiei, Bucuresti
 BLEAHU, M. (1976) – „Rezervatii naturale din
Romania”, Editura Tehnica, Bucuresti
 CRISTESCU, I. (1978) - '' Tezaurul Cernei'', Editura
Sport-Turism, Bucuresti
 CANDEA, M. (1996) – „Carpatii Meridionali in sistemul
montan romanesc”, Editura Univ., Bucuresti
 CUCU, V. (1980) – „Judetul Mehedinti”, Editura
Academiei , Bucuresti
 GOGALTEANU, Iancu si Doina (1985) - ''Baile
Herculane'' - Editura Sport Turism, Bucuresti

64
 Ieva, N. (1994) – „Mehedinti – timp si istorie”, Editura
Hermes,Dr.Tr.Severin
 VASILIU Ioana (1970) - ''Camping in Romania'', Editura
Sport-Turism, Bucuresti
 VELLAS, Francois (1998)- ''Turismul, tendinte si
previziuni'', Editura Walforth, Bucuresti
 ***(1976) - ''Baile Herculane- Mic Indreptar turistic'',
Editura Sport-Turism, Bucuresti
 ***(1981) - ''Caras- Severin- Monografie'', Editura Sport-
Turism, Bucuresti
 ***(1984) - ''Judetele Patriei- Judetul Mehedinti'', Editura
Sport-Turism, Bucuresti
 ***(2000) - ''Romania de la A la Z'', Editura Stadion,
Bucuresti\
 ***(1982) - ''Zona turistica Portile de Fier'', Editura Sport
Turism, Bucuresti
 ***(2002) - "Vacante si calatorii", Editura Hiperion,
Bucuresti

65