Elementele de risc care pot duce la apariţia unor comportamente dezadaptative la adolescenţi

Adolescenţa este un stadiu de viaţă intermediar între copilărie şi maturitate. Termenul de

Adolescenţă nu desemnează o abstracţie pură, ci o realitate vie, dinamică, în care
converginfluenţe variate şi cu ponderi diferite de ordin fiziologic, social, psihologic şi
pedagogic.Adolescenţa reprezintă deci cea mai complexă şi efervescentă perioadă din viaţa
individului.Pe plan psihologic, este vârsta afirmării intereselor sociale şi profesionale, a stabilirii
denoi relaţii între el şi alţii, a dorinţei de libertate, autonomie, caracterizată printr-o
generoasăsensibilitate ideo-afectivă, vârstă a marilor idealuri, dar şi a trăirilor dureroase, uneori,
cuurmări dezadaptative. În adolescenţă apare dorinţa de afirmare, identificarea eu-lui cu
modelede comportament independent ce preced definirea stabilă a propriei personalităţi. Lărgirea
sfereide experienţă socială determină armonizarea deprinderilor şi atitudinilor cu cerinţele
sociale şidezvoltă major spiritul critic şi autocritic. Adolescentul devine stapân pe procesele sale
psihicecare sunt dirijate conştient. De la această conştiinţă de sine apreciată de alţii, trece la
conştiinţade sine prin autoapreciere, de la gândirea intuitiv concretă trece la gândirea abstractă şi
de lamotivaţiile elementare, ajunge la cele sociale de comportament (datorie, răspundere, scop
înviaţă). Comportamentul exprimă receptivitate la stimulii realităţilor obiective, consecutiv
cărorase autoreglează şi se autoperfecţionează. Adolescentul devine conştient de evoluţia sa
proprie.Formarea trăsăturilor pozitive de caracter se reflectă direct în conduită, care întruneşte
astfel unconţinut motivaţional între care - conştiinţa răspunderii şi a semnificaţiilor actelor
sociale -ocupă un loc central.Adolescenţa este deci etapa în care copilul, pe baza achiziţiilor deja
realizate, subinfluenţa exercitată de factorii mediului ambiant, ajunge treptat să-şi cunoască viaţa
sufletească,să se descifreze pe sine ca om şi ca membru al societăţii. Acest salt în planul vieţii
psihice areefecte deosebite asupra echilibrului psihic şi social al adolescentului. Pe de o parte,
înţelegându-se pe sine ca fiinţă, adolescentul reuşeşte să-şi integreze viaţa sufletească într-un tot
unitar,raportat la trecut şi proiectat în viitor. De asemenea, reuşeşte să se diferenţieze de semenii
săi,să-şi stabilească în mod clar locul său în mijlocul oamenilor printre care trăieşte şi să-şi
prefigureze un nou loc, în viitor, printre aceştia.Ca şi adulţii, şi copiii şi adolescenţii pot avea
probleme de sănătate mentală care să leafecteze modul în care gândesc, simt şi acţionează.
Aceste probleme sunt reale şi dureroase şi pot atrage după ele consecinţe grave: pot duce la
abandonarea şcolii, la conflicte familiale,consum de droguri, violenţă sau suicid.Problemele de
sănătate mentală la adolescenţi se pot datora fie unor cauze biologice,dar, mai ales, principalele
responsabile sunt cauzele de mediu. Sunt mulţi factori de risc ce potdeclanşa conduite şi
comportamente dezadaptative în rândul adolescenţilor, iar dintre aceştia,voi face referire la cei pe
care îi consider cei mai des întâlniţi:

i de comportament
ambilor părinţi la muncă în străinătate, etc.Rămas în grija unuia dintre părinţi (în cazul
divorţului, sau în cazul plecării la muncă înstrăinătate a unuia dintre părinţi), copilul ori devine
victima unei atitudini extremiste (ceea ce vadetermina introvertirea, izolarea, lipsa de încredere
în sine, revoltă, răutate, cruzime), ori va beneficia de întreaga afecţiune şi îngrijire exagerată din
partea acestuia (având drept consecinţăformarea lui ca individ egoist, retrograd, nepăsător şi
inadaptat la formele vieţii sociale). Oricecarenţă afectivă, ca şi orice carenţă sau abuz de
autoritate vor determina tulburări decomportament, datorită demisiei părinţilor de la sarcinile lor.
Adolescentul devine astfel un simptom al părinţilor săi. Agresivitatea, izolarea, fuga,
vagabondajul, furtul pot fi determinatede aceeaşi cauză: atitudinea reprimatoare, tiranică a
părinţilor sau, dimpotrivă, cea permisivă,liberă.

Familia trebuie să fie o adevarată şcoală a sentimentelor, bazată pe afectivitatea maternăşi

autoritatea paternă. Frustrarea de dragoste prin carenţă afectivă duce la un gol afectiv
cuinsatisfacţii, frustraţii, sentimente de devalorizare şi opoziţie. Un astfel de adolescent îşi
vastructura o personalitate egocentrică, indiferentă afectiv, trădată prin simptome caracteriale
precoce de tipul lipsei de identităţi, sugestibilităţii, egocentrismului, sentimentelor
dedevalorizare, instabilităţii şi dorinţei de satisfacţie imediată, lipsei sentimentelor de culpă,
cestau la baza sentimentului de responsabilitate. Lipsa fricii va duce la lipsa remuşcării faţă
defaptele proprii, iar sentimentul de devalorizare va duce la ostilitate permanentă.

Situaţia economico-socială precarăa familiei poate condiţiona apariţia unor conflicte şi

tensiuni între părinţi pe de o parte, şi între părinţi şi copii pe de altă parte, datorită fie unui spaţiu
locativ limitat, sau a unei gospodării şiadministrări defectuoase a bugetului familial, sau a unor
condiţii de trai necorespunzătoare.

Carenţele de ordin educativ joacă un rol deosebit în determinarea unor forme

comportamentale aberante, neadecvate.O atmosferă familială prea tristă, apăsătoare, sau prea
agitată, caracterizată de certuri, injurii şi brutalităţi se repercutează în sens negativ asupra
psihicului adolescentului, provocându-i traumeafective, care îşi vor pune amprenta asupra
modului de a gândi, simţi şi de a se comporta aadolescentului, viitor adult. Libertinajul familial
lasă adolescentul pradă influenţelor negativeale străzii, care vor genera tulburări de
comportament. Alteori, autoritatea paternă exagerată,abuzul de autoritate structurează un
comportament reactiv, de protest, opoziţie sau diferenţă şifugă, specific acestei perioade. Acest
abuz de autoritate explică nevoia de evaziune prin părăsirea domiciliului şi vagabondajul.În
devianţa copilului/ adolescentului se înregistrează o cauzalitate circulară în care, plecând dela
climatul familial neadecvat, se ajunge la eşecuri şcolare. Nemulţumirea de sine va duce
laindiferenţă faţă de lume şi inadaptare.
 Influenţele nefaste ale unor grupuri Nu întotdeauna adolescentul ştie să se apere împotriva
influenţelor străzii, colegilor sau adulţilor mai turbulenţi, certaţi cu normele şi legile convieţuirii
sociale. Insuficient prevenit, el poate lesne să cadă pradă ispitelor străzii. Pentru adolescenţi,
soluţia grupului pare să fie la unmoment dat o raţiune de a fi. Grupul oferă adolescentului nu
numai cadrul de afirmare, de exprimare liberă, ci şi securitate, siguranţă. În grup, adolescentul
găseşte niveluri de aspiraţie şivalori comune cu ale sale, chiar în grupuri nonformale, orientate
negativ. În măsura în care grupul şi-l aproprie şi îl adoptă, adolescentul încearcă să-şi dovedească
lui şi celorlalţi că nu s-a înşelat şi că nu au fost înşelaţi. El caută să dovedească lumii (părinţi,
profesori, alţi adulţi semnificativi din viaţa lui) că reprezintă ceva. Prin comportamentul lui vrea
să dovedească faptul că e matur, că are detaşarea şi stăpânirea de sine a adulţilor, că este o
individualitate forte şi independentă. Teama de ridicol, grija de a nu mai părea un copil şi dorinţa
de a-i imita pe cei mari contribuie la coruperea lui precoce. Astfel va începe să fumeze, să bea, să
practice jocuri denoroc şi va căuta în toate aceste ocazii, prilejuri prin care să demonstreze forţa
şi curajul său. Atracţia pe care o simte la un moment dat adolescentul pentru grupul de prieteni
poate fiexplicată şi prin faptul că grupul respectiv îi permite realizarea unor dorinţe care îi sunt
interziseîn mod brutal de către părinţi.

Limitarea oportunităţilor sociale şi educaţionaleCând o tulburare emoţională gravă a

adolescentului rămâne netratată, poate avea unimpact deosebit de grav asupra lui şi a familiei
sale, atât la nivel personal, social, cât şieconomic. Adolescentul poate avea probleme serioase în
relaţiile cu ceilalţi, poate avea un comportament violent sau poate manifesta tulburări de sănătate
mintală la fel de grave ca aleunui adult. Familia va avea de suportat cheltuieli medicale ridicate,
iar comunitatea va plătidacă tânărul încalcă legea. Însă, mai presus de toate, cel mai mult are de
suferit adolescentul,dacă nu primeşte la timp ajutor.

psiholog, Delia Dascălueseu – portofoliu de evaluare pentru cursul postuniversitar

Magister – Dezvoltare Consiliere și Orientare