Iluziile perceptive

1.Introducere

Iluziile perceptive sau percepţiile deformate constituie un caz aparte de percepţii supuse unor
efecte distorsionante sub aspectul lungimii, formei, mărimii, greutăţii. Dacă graficienii au
elaborat o mulţime de iluzii optico-geometrice, trebuie să spunem că percepţia deformată nu
se reduce la acest gen de iluzii ci se datorează unor particularităţi specifice evoluţiei
procesuale a percepţiei ca şi desfăşurării acesteia. (E.R.Gatej)

2.Cuprins

Efectele de câmp sunt distorsionări ale imaginii perceptive datorate unor raporturi specifice ce
se instituie în câmpul perceptiv între părţile componente ale aceluiaşi obiect sau între obiecte
diferite aflate simultan în câmpul perceptiv. Efectele de câmp sunt create tocmai de un anumit
mod de amplasare a obiectelor, de anumite raporturi de supra sau subevaluare a unor laturi ale
obiectelor. După cum am arătat la discuţia asupra fazelor procesului perceptiv, în faza de
centrare perceptivă subiectul este expus acestor efecte de câmp datorită faptului că nu dispune
de mecanismele de evaluare adecvată a raporturilor dintre părţile componente ale obiectelor
sau a raporturilor dintre diferite obiecte. Legile perspectivei, superpoziţia, ecranarea, raportul
dintre lumini şi umbre, anumite contraste de mărime, formă sau culoare pot determina aceste
percepţii eronate. Prin decentrare intervin mecanisme şi structuri operaţionale proprii
inteligenţei ceea ce permite corectarea percepţiilor deformate. (E.R.Gatej)

Iluzia este diferită de halucinaţie. Iluziile sunt erori persistente produse de un stimul din
mediu. Poţi să fixezi cu atenţie o iluzie şi ea să nu dispară. Oameni diferiţi o pot vedea fiind în
stare de veghe şi de acţiune. Bagajul cultural şi concepţia despre lume nu afectează
majoritatea iluziilor vizuale. (Russell A. Dewey)

Halucinaţiile, în general, arată natura creatoare a episoadelor perceptive. O halucinaţie este un

episod perceptiv care este acceptat ca real deşi nu corespunde realităţii. Prin această definiţie,
un vis este o halucinaţie pentru că, în mod normal, cineva care visează crede în visul său în
timpul somnului. Halucinaţiile se produc, de asemenea, în starea de veghe, chiar şi în cazul
oamenilor normali. (Russell A. Dewey)

Halucinația este o imagine senzorială, care nu depinde în mod nemijlocit de impresiile

exterioare și totuși are, pentru bolnav, un caracter de realitate obiectivă. (Kandinski)

În timpul halucinației, omul nu percepe nimic. Aceasta este o urmă a unor percepții
anterioare,o reprezentare bolnavicioasă care apare în conștiință.

Semisomnambulismul este caracterizat de continuitatea conștiinței cu starea de veghe și de

apariția diferitelor automatisme care indică activitatea independentă de conștiința de sine a
unui inconstient. (C.G.JUNG, 2015)

Fenomenele intraoculare din întuneric favorizează apariția halucinațiilor, jucând, în acest caz,
același rol în provocarea autosugestivă a automatismului ca și stimulii tactili slabi la hipnoza
centrilor motori. (C.G.JUNG, 2015)

 Exemple personale. Iluziile perceptive

Orele 20:00, o seară de vineri în care mă îndreptam grabită spre casă, întrucat abia imi
terminasem cursurile. Ocup un loc în autobuzul Bascov- Curtea de Argeș li astept ora plecării.
Era întuneric, iar eu priveam de ceva vreme pe geam, analizând multitudinea de surse
luminoase (mașini, logo-uri luminoase). Observ un alt autobuz care se poziționa paralel cu cel
în care ne aflam și intenționa să meargă în marșarier, pentru a parca.
Șoferul autobuzului nostru lipsea, întrucat nu se apropia ora plecării.

În momentul în care oamenii au privit pe geam, reperele disparuseră, iar autobuzul de langa
noi, aflat în mișcare, a creat senzația de mișcare a mijlocului de transport în care ne aflam.

Câteva doamne s-au ridicat rapid de pe scaune, alergând pe culoar, spre ieșire și tipând
*Ajutorrrr! Pleaca mașina!!! Mașinaaa, să oprească cineva mașinaaaa!*

Am încercat să le liniștesc, însă, până să mă ridic pentru a le asigura că suntem în siguranță,

doamnele părăsiseră deja autobuzul.

 Halucinațiile

Adesea, în serile în care mă întorceam acasă, pe un drum de țară, nu foarte bine luminat,
înconjurat de pădure, mă aflam într-o stare de alertă.

Pe timpul zilei, nu de puține ori mi s-a întâmplat să fiu atacată de caini, fiind nevoită să alerg
și neprimind ajutor din partea sătenilor, întrucat erau fie bătrâni, fie nepăsători.

Aceste întamplări nefericite m-au marcat și au creat o predispoziție în a vedea aceste animale
în locurile întunecate. Imi amintesc că mă opream în mijlocul drumului, încercand să gandesc
rațional și să nu-mi las teama să mă cuprindă și, în ciuda faptului că mă poziționam la o
distantă considerabilă, pentru a mă simți în siguranță, umbrele se transformau în siluete
canine. Le auzeam pașii, ii vedeam mișcându-se și încercam să anticipez atitidunea lor fața de
mine, în cazul în care m-aș apropia. În realitate, era vorba de niște lemne așezate în fața
porților vecinilor, butuci care prindeau viață sub forma unor umbre înfricosătoare.

Am reușit să scap de aceste halucinații în momentul în care am depășit teama de animalele

care mi-ar putea face vreun rau.

3.Concluzii

Diferența dintre iluziile perceptive și halucinații este reprezentată de existența stimulului. În

timp ce iluziile reprezintă o deformare a realității, halucinațiile o contrazic, însă nu sunt
neapărat semne ale unor disturbări psihiatrice.

Metafora. “Forfota de lumini și culori, care stimulează și însuflețeste câmpul vizual nocturn
în întuneric, dă materialul figurilor fantasmatice aeriene dinainte de adormire. ” (SCHULE)

4 . Bibliografie

 C.G.JUNG, Psihologia fenomenelor oculte (2015, trad. Vasile Dem Zamfirescu)

 E.R. GÂTEJ, Fundamentele psihologiei
 Kadinsky, Viktor Hrisanfovici
 Russell A. Dewey, Introducere in psihologie (trad. Alina Turcescu)
 SCHULE