UNIVERSITATEA ANDREI AGUNA din CONSTANA FACULTATEA DE PSIHOSOCIOLOGIE SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE ANUL III SEM.

1 2011-2012

Referat
Iluziile optice: mecanisme si aplicatii

Student, Rusu (Taranu) E. Valentina

Cuprins

1. Definirea iluziilor vizuale 2. Categorii de iluzii optice 3.Mecanismele iluziilor optice 4.Aplicatii ale iluziilor optice Bibliografie

Iluziile optice: mecanisme si aplicatii

1. Definirea iluziilor vizuale Iluzia optic (sau iluzia vizual) reprezint perceperea unei imagini care conduce la o estimare eronat a realitii. Iluziile optice sunt studiate de psihologia percepiei. Iluzia vizuala sau perceptia deformata este o interpretare posibila pentru informatiile primite. Uneori, informatiile primite sunt considerate ambigue, alteori sunt ambigue i perceptia devine eronata (iluzia) sau nesigura.Percepia este un proces dinamic de cutare a celor mai bune interpretri posibile pentru informaiile primite. Percepia nu este o reflectare pasiv a acestor informaii, ci un proces activ de testare a ipotezelor. Uneori informaiile primite sunt ntr-adevr ambigue, alteori sunt considerate ambigue i percepia devine eronat (iluzia) sau nesigur (la un moment dat este o percepie i n momentul urmtor alta). Prin urmare, iluziile sunt percepii false, eronate, deformate ale unui stimul real i vizeaz toate simurile noastre. Iluziile sunt determinate de factori ambientali (distan, luminozitate etc.), personali (oboseala) i de personalitate (grad de sugestibiliate, experien de via, nivel cognitiv etc.). Exist diferite clasificri ale iluziilor. Se cunosc urmtoarele categorii de iluzii: a. Iluzii exteroceptive (vizuale, auditive, gustative, olfactive,tactile i ale echilibrului); b.Iluzii proprioceptive (se refer la perceperea eronat a poziieiprilor corpului); c. Iluzii interoceptive sau viscerale (presupun percepia eronat a funcionrii unor aparate sau organe). Iluziile vizuale sunt cel mai bine cunoscute. Unele iluzii sunt subiective, n sensul c oameni diferii pot experimenta o iluzie diferit sau chiar nu o pot experimenta. Sunt cunoscute aa numiteleiluzii fiziologice, optico-geometrice (un b introdus n ap pare frnt; dou linii paralele, ntretiate ntr-un punct de o a treia, par curbe), iluziile de greutate, de volum etc. n toate aceste situaii, spre deosebire de manifestrile patologice, persoanele corecteaz uor eroarea.

n cazul iluziilor patologice, bolnavul nu le corijeaz, ci le consider veridice, adesea, percepia fals cu obiect (iluzia) fiind nsoit de interpretarea delirant, de modificarea luciditii etc. Iluziile se deosebesc de halucinaii care sunt definite ca percepii fr obiect de perceput.

2. Categorii de iluzii optice Cele mai cunoscute sunt iluziile vizuale datorate unor particularitati ale diverselor figuri geometrice, din care cauza se si numesc iluzii optico-geometrice. De regula, ele poarta numele autorului care le-a propus. Exista 3 categorii de iluzii (Zlate 2006). a. cu cercuri, dar care par a fi inegale (Delboeuf, Titchner) b. cu linii sau segmente de dreapta egale, dar par a fi inegale (Ponzo, Muller Lyer, Sander; verticala; Opel - Kundt) c. cu linii paralele dar care par a nu fi paralele (Wundt, Zollner, Hering) La acestea se adauga cele constatate de Tony Malim in Procese cognitive, 1999 1. iluzii determinate de ambiguitatea figurilor (cubul lui Neker) 2. figurile paradoxale (metoda dr. Taylor despre falsa perspectivaArta i iluzie) 3. iluzia figura-fond (vasul lui Rubin) 4. iluzia miscarii (pictura Arta optica d Bridget Riley liniile de la mijlocul figurii sunt astfel dispuse incat creaza impresia unui curent ce se misca de la un capat la altul)

3.Mecanismele iluziilor optice Explicatiile psihologice date acestor iluzii sunt extrem de diferite. Unii psihologi au crezut ca ele se datoreaza intrarii n functiune a unor factori emotionali. Se stie nsa ca emotiile sunt labile, fluctuante, n timp ce iluziile ramn relativ constante, asa nct aceasta explicatie este putin probabila. Sunt apoi autori care explica iluziile prin tulburarile miscarilor oculare, produse de diversele figuri geometrice. A sustine nsa ca iluzia este provocata de tendinta de a misca ochii spre o pozitie "gresita" nseamna a crea noi dificultati (iluziile apar n mai multe directii, desi ochii nu se pot misca n acelasi timp dect ntr-o singura directie; cum am putea explica pe baza acestor teorii iluziile care implica, de exemplu, curbarea unor linii, desi ele sunt drepte). Nici asemenea explicatii nu par a fi deloc plauzibile.

Cel mai aproape de realitate sunt teoriile formulate de J. Piaget (1961), R.L. Gregory (1963, 1966), S.L. Pressey (1967). Dupa opinia lui Piaget, exista doua tipuri de iluzii, unele primare, datorate efectelor de cmp, adica interactiunii imediate ce se produce ntre elementele percepute simultan ca urmare a unei singure fixari a privirii, altele secundare, provocate indirect de activitati fara de care ele nu ar aparea. Primele se diminueaza o data cu vrsta, tocmai datorita aparitiei unor activitati perceptive, care se amelioreaza o data cu vrsta; celelalte se amplifica ele nsele o data cu vrsta. Cele mai multe dintre aceste iluzii rezulta din punerea n relatie a marimii, si mai ales din efectele de contrast. Iluzia lui Delboeuf se inverseaza atunci cnd se modifica sistematic dimensiunile relative ale componentelor ei. Daca cercul interior are dimensiuni aproape egale cu cercul exterior, el va fi supraestimat, daca diferenta dintre el si cel exterior devine considerabila, cel exterior fiind mult mai mare, atunci cercul interior va fi subestimat. Pentru Piaget o mare importanta n producerea iluziei o are asa-numitul efect de centrare, care consta n fixarea unui singur element-etalon pentru o perioada mai mare de timp, fapt ce duce n final la supraestimarea valorii lui, nsotita de subestimarea valorii altor elemente. Pentru a evita instalarea acestui efect, echivalent cu aparitia iluziei, este utila intrarea n functiune a unui fenomen opus celui de centrare, si anume a fenomenului de decentrare, de comutare si explorare succesiva a mai multor elemente ale obiectului. Desi fiecare noua centrare se asociaza cu noi efecte denaturante, prin nsumarea si coordonarea unui numar mare de centrari particulare se va ajunge la compensarea reciproca a deformarilor dupa o schema de probabilitate. Psihologul englez R.L. Gregory considera ca multe iluzii optico-geometrice intra n functiune ca urmare a reducerii unei forme tridimensionale la o figura bidimensionala. De exemplu, iluzia lui Muller-Lyer evoca fie un colt de camera (vazut din interior), fie un colt de imobil (vazut din exterior) . Relieful inerent acestor obiecte, indici de profunzime indiscutabili nu pot fi redati atunci cnd figura este desenata pehrtie. Gregory considera ca figura Muller-Lyer produce o iluzie deoarece ea contine indici de profunzime susceptibili a declansa automat mecanismele de constanta, independent de relieful perceput. Asadar, iluzia se datoreaza unor mecanisme de constanta aplicate eronat. Ca urmare, Gregory ncearca sa stabileasca similitudinile si diferentele ntre "scarile de constanta" creatoare de iluzii. El vorbeste de existenta a doua tipuri de constanta, una primara si alta secundara, prima

fiind declansata direct de prezenta indiciilor de profunzime, cealalta fiind rezultatul luarii n considerare a distantei percepute. Explicatia, data de Gregory pentru iluzia sagetilor a lui Muller Lyer, este legata de perceptia adancimii i de constanta marimii. Experientele anterioare referitoare la relatiile dintre marime i distanta incurajeaza observatorul sa perceapa un segment mai indepartat (mai mic) decat celalalt segment, desi senzorial au aceeasi lungime. Ca urmare, la nivel cortical opereaza constanta marimii i se apreciaza ca un segment e mai mare decat celalalt. Un efect similar il constituie iluzia lui Ponzo. Se refera la prezentarea in perspectiva a unei linii de cale ferata. Segmentul AB (traversa) din planul mai indepartat este perceput ca fiind mai mare decat segmentul CD (traversa) din planul mai apropiat, aceasta datorita interventiei constantei marimii (Gregory). Iluzia cercurilor lui Titchner se explica prin efectul contextului asupra perceptiei. Contextul cercurilor exterioare, mai mari sau mai mici, ne determina sa exageram marimea cercului inconjurat de cercurile mici i sa micsoram cercul inconjurat de cercurile mari, desi ele sunt egale. In aceste cazuri informatiile primite prin organele de simt (ochi) sau existente din experientele anterioare, au fost gresit interpretate. Pressey se aseamana cu Piaget prin faptul ca formuleaza o teorie bazata pe relatiile de marime dintre elementele figurilor, dar se deosebeste de el prin aceea ca ia n considerare procesele de asimilare, rejectate de Piaget, si nu pe cele de contrast. Notiunea de asimilare este foarte apropiata de ceea ce numim n mod obisnuit "efectul tendintei centrale", adica tendinta de a subestima elementele mai mari i a le supraestima pe cele mai mici. Nici una dintre aceste teorii nu reuseste sa furnizeze explicatii pertinente si mai ales valide pentru toate iluziile. Teoria lui Gregory nu explica iluziile care nu contin nici un element de perspectiva, cum ar fi iluziile Delboeuf, Oppe-Kundt. Teoriile lui Piaget si Pressey, ambele centrate pe relatiile de marime, nu precizeaza care sunt marimile pertinente si mai ales criteriul dupa care ar putea fi determinate aceste marimi. O explicatie a iluziilor optico-geometrice, mult mai realista si cuprinzatoare, a formulat psihologul romn Gheorghe Zapan, cu mult naintea autorilor citati. Zapan, sub influenta lui Kohler, al carui elev a fost, ca si sub influenta lui Einstein, a formulat nca din 1935 teoria relativitatii psihice bazata pe ipoteza neomogenitatii cmpului somatic n care au loc procesele psihofizice. Sistemele psihofizice sunt constituite din faptul

psihic fenomenal mpreuna cu corelatul sau fiziologic (de natura fizica). Daca uneori asistam la deformarile sistemelor psihofizice (ca n cazul iluziilor optico-geometrice), aceasta se ntmpla datorita neomogenitatii cmpului somatic n care au loc procesele psihologice respective. n iluzia lui Hering, cele doua linii paralele par a nu fi paralele din cauza liniilor ce pornesc de la centru. Zapan explica mai nti aceasta iluzie, prin analogie cu un fenomen fizic. Daca cele doua linii paralele ar fi trasate pe o placa metalica, ele ar putea fi vazute ca atare. Daca vom ncalzi nsa placa metalica la centru, pastrnd marginile placii la o temperatura scazuta, liniile vor fi percepute ca fiind neparalele,deoarece placa, ncalzindu-se n regiunea centrului, va face ca distanta dintre cele doua linii sa se mareasca. Asadar, daca pe placa cu o temperatura omogena liniile erau paralele, pe placa neomogenizata prin procesul de ncalzire, liniile se prezinta curbate. Acelasi lucru se ntmpla si n cazul fenomenelor psihofizice, n iluzia lui Hering avem de-a face cu doua linii paralele (figura omogena) peste care se suprapune o stea (figura neomogena), figura prezentnd astfel un centru si o serie de raze. Fluxul nervos care transmite aceasta figura (steaua) de la retina la nivelul psihofizic va prezenta din aceasta cauza neomogenitate pe sectiunea lui transversala; si anume, densitatea influxului nervos va varia, n anumite proportii, de la centrul sectiunii transversale a influxului catre periferie. Tocmai de aceea are loc deformarea celor doua linii paralele n raport cu centrul figurii. Ca urmare, imaginea fenomenala va aparea deformata deoarece ea nu este corelat direct al figurii geometrice proiectate din afara pe retina, ci corelatul figurii functionale, deformata, proiectata ca atare la nivelul psihofizic prin influxul nervos. Iluzia optico-geometrica nu este dect o deformare a figurii pe traiectul influxului nervos cauzata de neomogenitatea sectorului optic, neomogenitate strnita de figura stea cu care liniile paralele intra n configuratie. Disparitia deformarilor, deci a iluziilor, se datoreaza omogenizarii conditiilor exterioare si a celor interioare. 4.Aplicatii ale iluziilor optice Iluziile optice sunt utilizate n art, tehnologie, divertisment, matematica i chiar n anumite locuri de munc. De asemenea, mai multe animale si insecte depind de iluzii pentru a supravieui. Iluzii optice joac un rol important n aprecierea lumii fizice. In pictura artitii folosesc vopsele i alte materiale pentru a zugravi lumea, In moduri diferite, in epoci diferite iluziile optice au fost utilizate in arta. (ex tehnicile de iluminat din pictura)

Multe dintre tehnologiile actuale depinde de iluzii optice.Cele mai multe dintre aceste iluzii sunt de divertisment, utilizate in filme, televiziune i in divertisment (cum ar fi magie i case de oglinzi care utilizeaza iluzii pentru a te distra). Televiziunea este de fapt o iluzie optic. Nu vedem ntr-adevr o imagine, ci o mulime de mici puncte luminescente care se adun mpreun pentru a forma o imagine. Aceste puncte se mic att de repede c imaginea pare sa se misca. Putem vedea filme 3D n cazul n care purtam ochelari speciali. Deoarece lentilele au un obiectiv verde si unul rosu obiectiv, vedem imaginea diferit prin fiecare ochi. Creierul le pune mpreun pentru a forma o imagine 3D. Una dintre cele mai recente tehnologii este realitatea virtual. Prin folosirea cti i mnui cu ajutorul unui computer, putem vedea scene imaginare care se mic dup cum ne mutam si care rspund la ceea ce facem. Magicienii au fost iniial numit iluzionisti i au depins de trucuri pe care nela ochiul. Prin folosirea scamatoriei, un magician poate muta un obiect, fr ca pubicul sa vada. Copperfield poate face un truc care face publicul sa creada c el este zboar prin aer. Timp de muli ani oglinzile au fost folosite pentru a crea iluzii prin efectele create de refracia luminii. De exemplu, corpul tau are distorsiuni atunci cnd te privesti in oglinzi concave sau convexe. Oglinzile concave fac lucrurile sa para mai lungi i slabe. Oglinzile convexe fac lucrurile sa arate lucrurile largi i groase. Aceste tipuri de oglinzi sunt utilizate ntr-o "cas de oglinzi", la targuri si carnavaluri. Iluziile optice sunt utilizate si in diferite locuri de munca.Pentru aputea practica un pilot trebuie sa exeseze mai intai pe simulatoare de zbor.Designerii au utilizat iluziile optice in creatiile lor.(ex.hainele cu dungi vertivale sau orizontale; efectul de subtiere al hainelor de culoare neagra) Arhitectii de interior, peisagistii utilizeaza iluzii in munca lor. Multe animale depind de iluzii pentru a supravietui.Trupurile lor camuflate in mediul inconjuratoe sunt greu de observat de un pradator.Insectele uzeaza de un asemenea camuflaj pentru a se proteja. Iluziile optice sunt utilizate si in IT. De exemplu Hidden Color e o mica aplicatie gratuita prezenta in AppStore ce va permite vizualizarea unei serii de iluzii optice bazate pe imagini alb-negru si color. Aplicatia propune cateva iluzii optice ce se bazeaza pe asa zisul efect de adaptare cromatica oculara. Totul consta in privirea unei imagini in culori pentru un David

determinat timp (40 de secunde) fara a clipi sau muta privirea, trecute cele 40 de secunde , atingand din nou ecranul, imaginea sa va transforma in una alb-negru dar ochiul va continua sa vada aceiasi imagine dar color. Din perspective cognitivista existena iluziilor demonstreaz implicarea proieciilor pulsiunilor n percepie, fapt ce determin codificarea ei, adugarea la actul perceptiv a unor coninuturi psihice specifice. De exemplu, dac cineva merge singur prin parc pe ntuneric, pomii pot lua la un moment dat forme de creaturi ce sunt gata s atace iar aceste atribute sunt proiectate de subiect n afar, Percepia fiind astfel decorat cu aceste coninuturi retroactive. n prima faz actul perceptiv este incorect, deoarece pomii nu sunt astfel de creaturi. O astfel de imagine deformat se datoreaz chiar fricii anterioare a subiectului proiectat asupra copacilor, dat fiind poziia sa defavorabil. Dar aceast iluzie primar permite o mai mare concentrare senzorial i o percepie corect, atent i complet n defavoarea percepiei iniiale, care este incomplet. La o analiz atent se poate observa c iluzia nu este o deformare propriu-zis a percepiei, ci o etap chiar n percepia normal, respectiv acea etap ce precede concentrarea senzorial, examinarea atent a obiectului. Cci dac respectivul obiect nu ar determina mai nti o Iluzie, atunci chiar nu s-ar putea explica aceast examinare atent a lui, ceea ce n final corespunde cu percepia sa corect, unde amnuntele sunt analizate succesiv.

Concluzii Explicatia cauzala a iluziilor optice este multipla: -intrarea n functiune a unor factori emotionali -tulburarile miscarilor oculare, produse de diversele figuri geometrice -datorate efectelor de cmp, adica interactiunii imediate ce se produce ntre elementele percepute simultan ca urmare a unei singure fixari a privirii, sau, provocate indirect de activitati fara de care ele nu ar aparea.(Piaget) - reducerea unei forme tridimensionale la o figura bidimensionala; la nivel cortical opereaza constanta marimii; efectul contextului asupra perceptiei (R.L. Gregory) -relatiile de marime dintre elementele figurilor, si procesele de asimilare, (adica tendinta de a subestima elementele mai mari si a le supraestima pe cele mai mici)(Pressey)

-datorita neomogenitatii cmpului somatic (sectorului optic) n care au loc procesele psihologice(Zappan) -implicarea proieciilor pulsiunilor n percepie -Iluzia nu este o deformare propriu-zis a percepiei, ci o etap chiar n percepia normal, respectiv acea etap ce precede concentrarea senzorial, examinarea atent a obiectului cci dac respectivul obiect nu ar determina mai nti o iluzie, atunci chiar nu s-ar putea explica aceast examinare atent a lui, ceea ce n final corespunde cu percepia sa corect, unde amnuntele sunt analizate succesiv. -Iluziile normale, propriu-zise, au ntotdeauna capacitatea de a se corecta sub impulsul logicii. -Iluziile fiziologice sunt comune tuturor oamenilor i se datoreaz unor imagini ce produc informaii false la nivelul analizatorului odat ce ele sunt procesate psihic. Perspectiva, la care apeleaz fotografia, pictura figurativ, precum i tehnologia electro-vizual, opereaz cu Iluziile fiziologice. -Aplicabilitatea iluziilor optice este multipla: n art, tehnologie, divertisment, matematica i chiar n anumite locuri de munc.

Bibliografie 1.Tony Malim , (1999) Procese cognitive, Editura Tehnica, Bucuresti 2.Mielu Zlate,(2006)Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iasi 3.Mircea Miclea(2003),Psihologie cognitiva: modele teoretico-experimentale , Ediia a II-a, Editura Polirom, Iai. 4. Rusu Elena Claudia(2007), Psihologie cognitive, Editura Fundatia Romania de maine, Bucuresti http://www.scribd.com/doc/8772308