Recenzie realizată de Ciribaș Oxana gr.

204 Istoria Medievală Universală

Pierre Riche, Philippe Le Maître, Invaziile Barbare, București, Editura Corint, 2000

Evul Mediu prezintă perioada schimbărilor radicale ale imaginii lumii antice printr-un șir de
procese originare dar nu unice. Un process care a marcat începutul evului mediu au fost valurile
de migrare a populațiilor pe teritoriile imperilui Roman de Apus care își trăia ultimile clipe ale
existenței sale în declin . Migrațiile barbarilor vor oferi un teren al discuțiilor pentru specialiștii
medievisticii ,pentru alți istorici , politologi ,lingviști și filosofi . Printre specialițtii dedicați
medievisticii sunt și autorii lucrării pe care o avem în față “ Invaziile Barbare “-Pierre Riché
professor emirit la Universitatea Paris X și Philippe Le Maître Asistent Universitar. Acești
profesori analizează și expun într-o metodă binestructurată ,printr-un limbaj accesibil maselor,
semnificația termenului de barbar , contextual apariției lui și manifestarea fenomenului de
migrații a barbarilor în contextual căderii Imperiului Roman .
O analiză mai detaileată o necesită biografia autorilor care au reușit să ne pună în față lucrarea
respective . Născut la 4 octombrie 1921 ,Pierre Riché a fost un istoric de origine franceză care s-
a specialăzat pe istoria Evului mediu , dedicânduși viața studiului medievistic și predării acestei
științe în universitățile francize .Studiile și lea făcut la la Faculté des lettres de Paris ,după , în
1948 și-a apropiat meseria predării de știința istorică înpredat la liceul din Constantine din
Algeria și la Le Mans. Anul 1953 îi aduce treapta de asistent la universitatea Sorbon . Din 1957
până în 1960, Pierre Riché a predat deja ca profesor asistent la Tunis, apoi se alătură
Universității din Rennes . Teza de doctor este dedicată temei educației și culturii din mediul
barbar în 1962 iar apoi în 1967 devine profesor la Facultatea de Litere din Nanterre . În 1968, a
fondat Centrul de Cercetări pentru Antichitatea Târzie și Evul Mediu timpuriu. Meritul lui în
medievistică se măsoară în numărul major de studii și lucrări dedicate perioadei , spre exemplu:
Education et cuture dans l’Occident barbare (VI-VII siecles) (Paris, 1962), Grandes invasions
et Empires (IV-X siecles) (Paris, 1969), Textes et documents d’historie du Moyen Age (V-X)
(Paris, 1973), La vie quotidienne dans l’Empire carolingien (Paris, 1973), etc. Al doilea autor
al Invaziilor barbare este asistentul universitar Philippe Le Maître, deasemenea un profesor
specializat pe evul mediu. Printre lucrările acestuia se numără : Le corpus carolingien du Mans:
etude critique (Paris X-Nanterre, 1980), Des invasions barbares a la naissnce de la feodalite,
dans La Sarthe des origins a nos jours (Saint-Jean-d’Angely, 1983).
Cartea Invaziile Barbare apare pentru prima dată în 1953 la Presses Universitaires de France
iar ediția a doua apare în februarie 1996 . În limba română ,este tradusă de către Corina Roncea
împreună cu Cornelia Gârmancea la editura Corint 2000 , alături de către profesorul
Ecaterima Lung de la Univefrsitatea din București. Compoziția cărții este expusă în 146 de
pagini care sunt repartizate în patru capitole bine structurate și sintetizate în baza unui cuprins
voluminous de studii și reviste care sunt menționate conform capitolului corespunzător în
Bibliografia de la pagina 146-148. Cartea începe cu un Cuvânt înainte a profesorului
Ecaterina Lung unde admiră munca autorilor și modul cum acestă lucrare , într-un mod restrâns ,
reușeste să aducă publicului larg ,ideile pricipale și problema unei lumi barbare aflate în
contextual marilor schimbări de epocă . Fiecare capitol este împărțit în subcapitole, care, la
rândul lor, sunt repartizate în mici paracgrafe numerotat ecu cifre arabice ce au rolul de a analiza
separat fiecare problemă a temei ,ca apoi subcapitolul și capitolul să o sintezeze într-un tot
întreg.
 Capitolul I Barbarii și Romanii Înaintea Marilor Invazii pune în fața cititorului imaginea a
două lumi complet diferite ,dar care urmează să se ciocnească la Limesul ce le desparte . Autorul
oferă o atenție deosebită la început barbarilor germani situați în zona de Nord-West al Imperiului
Roman de Apus , care încă nu pretind la mișcări considerabile spre Sud. Riche descrie toate
aspectele vieții germanicilor , începând de la cadrul georafic de apariție până la cultura lor
modestă dar nu inexistentă . El trece prin viața lor socială de obște , trib și familie , străbate viața
militară tipică barbrilor nordici și economia lor mai primitivă menționând că “ germanicul este
mai înainte de toate un soldat și un țăran ”. Viața religioasă a germanicilor este analizată și legată
strîns de natural lor războinică , chiar cultura lor manifestată prin cântec și balade dedicate zeilor
și războilui. Cealaltă lume pe care o caracterizezaă autorul este cea a Imperiului Roman , mediul
progresist , măreț dar care treptat întră în declin total aflat în fața noilor cerințe ale timpului .
Secolul al III vine cu factul ce punde Imperiul Roman de Apus în fața încercărilor și în fața
barbarilor cu care s-au luptat intensive dar slăbirea puterii militare a Vulturului îl face să caute
ieșiri mai puțin demne de măreția imperială, din problemele imigraționiste .Roma va primi
barbarii iar aceștia la rîndul lor vor modifica imperiul . Deasemenea sunt expuse într-un
subcapitol cauzele declinului Imperiului și evoluția lui ulterioară după ciocnirea civilizațiilor.
Capitolul al II este format din cinci subcapitole și prezintă deja tema principală a lucrării
autorilor francezi și anume Marile Invazii începând cu secolul patru și sosirea goților în imperiu
și cucerirea măreții Rome de către Alaric în 410 Începutul acestei perioade este marcat de riscul
pe care i l-a asumat împăratul Valens de a deschide porțile Imperiului, vizigoților care apoi vor
devein federați . Perioada respective este descrisă de autor prin două prisme : cea a valurilor
multiple de migrații a barbarilor pe teritoriile imperiului și cea a slăbirii forței imperiale în fața
acestor valuri. Invaziile barbarilor în mai multe zone împeriale. Supusă numărului mare de
invazii violente a străinilor nevorbitori de latină , Roma pierde din puterea de a menține
întegritatea sa teritorială( pierde Spania , Britani, Africa ) și este nevoită să accepte convețuirea
sa cu acești barbari. Valurile de migratori au răpus Imperiul aflat în crize instaurând o anarhie
totală și o sărărcie pe urma jafurilor .În fine roma pierde teritoriile sale în favoarea ostrogoților ,
vizigoților , vandalilor , iar Imperiul este deja mort riscând să devină în totalmente sub influență
gotică, totuși aceste ruine vor servi drept bazele unor noii formațiuni statale , politico-militare ce
se vor manifesta ca urmați e drept al forței imperiale.
Partea atreia a lucrării este dedicată disputei dintre gradul de influență pe care la manifetat
imperiul și lumea barbară . Cpitolul Occidentul după Marile Invazii aduce problema discutată de
savanții medievisticii precum că cin pe cine a influențat mai [Link] reușește să adune
elemente ale vieții sociale , politice , militare și economice ale regatelor barbare de pe urma
invaziilor în imperiu , și încearcă să desprindă elementele romană care s-au păstrat , dând accent
elementelor lingviste . Un alt element ce a atras atenția lui Riche este elemntul economic care
arezistat de pe urmele migrațiilor , ba chiar mai mult , a progresat prin sporul interesului agricol
și meșteșugăresc dar și a relațiilor economice stânse , spre exemplu invaziile arabilor au servit
drept posibilitate pentru a stabili „noi geografii economice” care va caracteriza ulterior Evul
mediu .
Partea a patra a cărții , Biserica și Barbarii este dedicată studiului raportului dintre barbari și
Biserică. Riche expune ideea unei biserici apusene ce are misiunea de a evangheliza popoare
noi , cu năravuri mai sălbatice , mai primitive și mai gorsolane . Spre deosebire de Biserica
răsăriteană ce a prosperat într-un imperiu care acăpăra noi teritorii , Bisereica Apuseană a fost
nevoită să reziște popoarelor care au acăpărat imperiul , popoare diferite , cu proprii zei
războinici , principii arianiste. Este de menționat că această misiune a fost una foarte complicată
și a urmat să evolueze într-un joc politic iscusit, mai întâi cu noile regate ce visau să devină
moștenitoare ale imperiului roman iar apoi cu ajutorul noilor evanhelizați să joace cu Biserica
Răsăriteană . Factor important care va coordona evoluția lumii medievale în continuare deoarece
biserica va sta mereu alături de coroană și ,uneori , mai presus ,mutând piesele de șah pe tabla
politică în numele intereselor sale , și apoi în numele religiei .
În concluzie pot afirma că cartea Invaziile Barbare a lui Pierre Riche și Philippe le Maitre
reușește să conondenseze într-o formă restrânsă problema și contoversată a declinului Imperiului
Roman și impactului Barbarilor. Lucrarea de față aratăcititorului o lume barbară ce are la bază
lumea romană și care evoluează spre viitoare formațiuni statale ce vor forma iamginea politică a
Europei în continuare . Riche arată o lume în declin care se va salva în continuitate sub influența
unei noi imagini , și reușeste să demonstreze maselor încrezute în dispariția Imperiului Roman de
Apus că acesta a reușit să supravețuiască dar s-a metamorfizat sub un alt aspect mai mult exterior
dar atât de original la interior . Cartea demonstrează cititorului diferențele dar și rădăcinele
comune ale popoarelor de astăzi atingând astfel probleme actuale de identificare națională .
Consider că Riche a atins o reușită eminentă prin lucrarea sa . El redă o problemă complicată
publicului larg printr-un limbaj accesibil tuturor celor interesați de istorie . Lecturând studiul lui
am ajuns la ideia că prăbușirea Imperiului Roman de Apus a fost datorată mai multor factori care
,la un lolc ,au reușit să aducă declinul lent . Consider că cădere imperiului nu a semnificat
dispariția lui ci doar o metamorfoză în alte forme statale mai noi care sunt mai adaptate la
cerințele timpului . Acest procesde schimbare poate fi privit ca o confruntare între două
civilizații în contextul unor probleme geoclimatice și geopolitice ce au coordonat mersul
evoluției pe continentul European. Imperiul propriu zis, va dispărea pentru a lăsa loc statelor ce
îi vor moșteni instituțiile , cultura și teritoriile, astfel își va păstra continuitatea romană în
occident dar vor evolua în hainele tipice barbare. Pot spune că aceștia deja nu sunt atât de
„sălbatici” precum au fost descriși de către cetățenii romani . Spre deosebire de apus, imperiul
Roman de Răsăsrit va decurge o evoluție complet diferittă , oferind locul noilor regate apoi
iperii. Problema barbarilor a fost privită de autor în aspectul unor migrații- proces de mișcare
uniformă a maselor de populații împinse de pe teritoriile proprii de către dușmani sau condiții
climatice , dar și ca invazii dezastruase ce au ruinat imperiul și l-au adus la termenul de imperiu
mort . Sunt de părere că autorii ne-au expu în cel mai accesibil mod că imaginea Occidentului
nou , intrat în epoca medievală printr-un șir de schimbări ale lumii antice astfel , această carte
este una perfectă pentru un student sau un simplu om interesat de istorie . E oferă o bază stabilă
de informații veridice , deci ca urmare o recoman spre citire tuturor.