ELEVI:

• CAZACU ALEXANDRA
• CIUPERCA DARIA
• LIXANDROIU EVA
• MINA EVA

EUGÈNE DELACROIX
~VIATA SI CREATIA SA~
 Ferdinand Victor Eugène Delacroix (26 aprilie
1798 – 13 august 1863) a fost un artist romantic
francez, considerat, inca de la inceputul carierei sale,
lider al scolii romantic franceze.
Spre deosebire de perfectionismul neoclassic al
principalului sau rival, Ingres, Delacroix se inspira din
arta lui Rubens si a pictorilor Renasterii Venetiene,
punand accent pe culoare si pe miscare, mai degraba
decat pe claritatea conturului si pe forma atent
modelata.
Temele centrale ale maturitatii sale, caracterizate de
continutul dramatic si romantic, nu l-au condus catre
modelele clasice ale artei grecesti romane, ci sa
calatoreasca in Africa de Nord, in cautarea exoticului.
 S-a născut în localitatea Charenton Saint-
Maurice, de lângă Paris. În 1805 moare tatăl
artistului, Charles Delacroix, prefect de
Bordeaux. Familia se mută la Paris. Micul
Eugène începe studiile la Liceul Imperial.
Primește o aleasă educație în spirit clasic
– Homer, Dante, Byron, Diderot, Montesquieu, M
ontaigne- face scrimă și continuă studiile
muzicale.
În anul 1814, Eugène își pierde și mama -
moartea ei duce la destrămarea rapidă a familiei
Delacroix. La cei 16 ani ai săi, Eugène se mută în
casa surorii și a cumnatului său.
Grație prietenilor săi Charles Nodier (1780-
1844) și Victor Hugo (1802-1885), leagă prietenii
cu scriitorii: Stendhal (1783-1862), Alexandre
Dumas (1802-1870), Théophile Gautier (1811- Charenton-Saint-Maurice ~ Ile-de-France
1872) și Alphonse de Lamartine (1790-1869); îi
cunoaște pe pictorul Achille Deveria (1802-1869)
și pe compozitorul Hector Berlioz (1803-1869).
 ◦În 1822 expune la Salon primul său tablou: Dante și
Vergiliu în Infern.
◦În 1832 călătorește în Maroc. Vizitează Andaluzia,
unde studiază pictura spaniolă.
◦Între anii 1833-1861, pictorul lucrează la decorarea
bibliotecii din Palatul Bourbonilor, a galeriei
Apolline din Louvre, a Salonului Păcii din primăria
Parisului. Pictează și biserici pariziene: Saint-Denis
du Saint-Sacrement, Saint-Sulpice. În
ianuarie 1857 a fost acceptat printre membrii
Academiei de Arte Frumoase.
◦În primăvara anului 1863, o febră mare îl țintuiește
pe artist la pat. Moare pe 13 august iar funeraliile
au avut loc pe 17 august, în biserica Saint-Germain-
des-Près.
◦
Academia de Arte Frumoase
 ◦ Una dintre cele mai celebre creatii ale lui
Eugène Delacroix este “Libertatea conducand
poporul”, in care este redata, in mod realist,
revolutia francezilor de la 1830 impotriva lui
Charles X. Avand in vedere inspiratiile
contemporane, pictura “Libertatea conducand
poporul”, realizata in 1830, este o pictura
istorica cu dimensiunile de 260cm x 325 cm,
culorile folosite fiind bazate pe ulei. Acesta se
gasea in Muzeul din Luxembourg, pana cand a
fost vandalizat de o femeie de 28 de ani, insa
oficialii muzeului au declarant ca ar fi vorba de
daune superficiale, usor de reparat.In momentul
actual, pictura poate fi gasita in Muzeul Louvre.
◦ Delacroix reuseste sa surprinda in tabloul
sau un subtext extrem de sugestiv: intregul popor
se ridica impotriva despotismului. Băiatul din
dreapta femeii simbolizează copilul parizian al
străzii, pe care Victor Hugo avea să îl
imortalizeze mai târziu în Mizerabilii (1862), sub
numele de Gavroche.
“Libertatea conducand poporul”
◦
“Moartea lui Sardanapal” este o pictura in vopseluri pe baza de
ulei, pe panza, realizata in 1827, avand dimensiunile de 392
cm x 496 cm. La momentul actual, aceasta se afla, de
asemenea in Muzeul Louvre. Insa, in anul 1844, Delacroix a
pictat o replica a tabloului, dar cu dimensiunile de 73,71 cm x
82,47 cm, regasita in Muzeul de Arta din Philadelphia.
◦Tema tabloului a fost soarta regelui asirian Sardanapal, iar, de
asemena, Delacroix si-a regasit sursa de inspiratie in operele
lordului Byron.
◦În tablou figurează 15 personaje. Figura centrală este a regelui
asirian care privește cum sunt distruse din propriul ordin
toate bunurile și toți supușii lui. Locul central al compoziției –
marginea patului regal- este gol.
◦De jur împrejur totul pare să fie cuprins parcă de un vârtej.
Compoziția repiră forță și face impresia că depășește
granițele ramelor care încadrează tabloul. Acest efect este
accentuat de culori explozive, precum și de numărul mare de
obiecte diverse îngrămădite în cadru.
◦Compoziția în totalitatea ei se sprijină pe arabesc. Formele
cailor, trupurile în poziții contorsionate ca niște șopârle,
faldurile unduinde ale draperiilor formează un sistem de linii
ingenios, creează senzualitatea tabloului care vibrează ca un
organism viu.
◦Liniile pensulei lui Delacroix sunt energice și îndrăznețe,
subordonate viziunii întregului, fapt ce-i conferă tabloului o
mare doză de violență. Haosul aparent este plănuit cu
măiestrie, dovada cea mai bună în acest sens fiind figura
femeii din colțul din dreapta jos. Picioarele sunt prea scurte,
însă sandalele victimei echilibrează proporțiile.
◦
◦
◦Pânza Femei din Alger este primul tablou important care
s-a născut pe fondul „impresiilor orientale” din
călătorie. În acestă pictură, Eugène
Delacroix ilustrează o viziune pe care și-o notase în
jurnalul său: „În această abundență de mătăsuri și aur
trăiesc frumoase gazele omenești”.
◦Sunt utilizate, din nou, vopselurile pe baza de ulei, care
prind contur pe panza. “Femei din Alger” are
dimensiunile de 180 cm x 229 cm si este regasita, de
asemena, in Muzeul Louvre din Paris.
◦Femei visătoare, înveșmîntate cu fast se armonizează de
minune cu bogăția aceasta orientală a interiorului,
creând o compozițe senzorială scăldată în lumină și
culoare.
◦În acest tablou, pictorul folosește o tehnică prin care se
aplică culori pure –cum ar fi, de pildă, perna din
stânga, conferind astfel luminozitate întregii compoziții.
Grație acestor culori curate, artistul reușește să redea
efectul scânteirii, și al bijuteriilor.
◦
“Femei din Alger” (studiu), 1832, “Femei din Alger” (studiu), 1832,
10 x 13 cm (Mounay ben Sultan) 10 x 13 cm (grupul din partea dreapta)