Cavalerism și onoare

Cruciadele
- Schiță -

- Cavalerismul a reprezentat o formă specifică de comportament al nobilimii

din Europa medievală.
- Tinerii nobili urmau un traseu prestabilit (paj, scutier, învestitură) pentru a
deveni cavaleri. Echipamentul lor cuprindea: un coif cu o vizieră, o spadă,
o lance, un scut și armura (protecții pentru brațe și picioare, platoșă).
- Cavalerul trebuia să respecte anumite reguli, se supunea unui cod moral
cavaleresc: să fie generos, curajos, loial, să dea dovadă de onoare pe
câmpul de luptă și în viața de zi cu zi, să îi apere pe cei mai vulnerabili
(biserica, văduvele, orfanii și săracii).
- Cel mai cunoscut tip de cavaler a fost cel din ordinele militar-călugărești:
ioaniți (ospitalieri), templieri și teutoni.
- Cruciadele au reprezentat varianta creștină a războiului sfânt. Acestea au
fost purtate cu scopul de a elibera Locurile Sfinte ale creștinismului.
- Cauzele cruciadelor au fost: expansiunea musulmană și ocuparea
Ierusalimului de către aceștia, dorința de refacere a unității Bisericii
creștine sub conducerea Papei, instabilitatea Imperiului Bizantin, dorința
de dezvoltare a comerțului la Marea Mediterană, controlul drumurilor
comerciale între Orient și Occident.
- De-a lungul secolelor, au existat mai multe cruciade, cele mai importante
fiind primele patru: 1096-1099, 1147-1148, 1189-1192, 1202-1204.
- Printre urmările acestor cruciade se numără dezvoltarea comerțului,
navigației și a orașelor; nașterea ideii unității europene în jurul unui ideal;
schimbul de valori culturale între Occident și Orient; adâncirea rupturii
dintre catolici și ortodocși.