Nu numai că sectorul agricol este cel mai mare

consumator de resurse globale de apă dulce, producția

agricolă și zootehnică utilizând aproximativ 70% din
aprovizionarea cu apă de suprafață a Pământului, dar
este și un poluator serios de apă. În întreaga lume,
agricultura este principala cauză a degradării apei. În
România, poluarea agricolă este principala sursă de
contaminare în râuri și cursuri de apă, a doua sursă ca
mărime în zonele umede și a treia sursă principală în
lacuri. Este, de asemenea, un factor important în
contaminarea estuarelor și a apelor subterane. De
fiecare dată când plouă, îngrășămintele, pesticidele și
deșeurile animale de la fermele și operațiunile de
creștere a animalelor spală substanțele nutritive și
agenții patogeni - cum ar fi bacterii și viruși - de pe
căile navigabile. Poluarea cu nutrienți, cauzată de
excesul de azot și fosfor în apă sau aer, este
amenințarea numărul unu pentru calitatea apei la nivel
global și poate provoca înflorirea algelor, o supă toxică
de alge albastru-verzi care poate fi dăunătoare
oamenilor și faunei sălbatice.
Canalizare și ape uzate
Apele uzate sunt ape uzate. Vine din chiuvetele,
dușurile și toaletele noastre (gândiți-vă la canalizare) și
din activități comerciale, industriale și agricole
(gândiți-vă la metale, solvenți și nămol toxic).
Termenul include, de asemenea, scurgerea apei de
ploaie, care apare atunci când ploaia transportă săruri
de drum, petrol, grăsimi, substanțe chimice și resturi de
pe suprafețe impermeabile în căile navigabile.

Peste 80% din apele uzate din lume revin în mediu fără
a fi tratate sau reutilizate. Potrivit Organizației
Națiunilor Unite; în unele țări cel mai puțin dezvoltate,
cifra depășește 95%.
Poluare cu ulei
Vărsările mari pot domina titlurile, dar consumatorii
reprezintă cea mai mare parte a poluării cu petrol din
mările noastre, inclusiv petrol și benzină care se scurg
din milioane de autoturisme și camioane în fiecare zi.
Mai mult, aproape jumătate din cele 1 milion de tone
estimate de petrol care intră în mediul marin în fiecare
an nu provin din deversări de tancuri, ci din surse
terestre, cum ar fi fabrici, ferme și orașe. Pe mare,
deversările de cisterne reprezintă aproximativ 10% din
petrolul din apele din întreaga lume, în timp ce
operațiunile regulate ale industriei de transport maritim
- atât prin deversări legale, cât și ilegale - contribuie cu
aproximativ o treime. De asemenea, petrolul este
eliberat în mod natural de sub fundul oceanului prin
fracturi cunoscute sub numele de infiltrații.
Substanțe radioactive
Deșeurile radioactive reprezintă orice poluare care
emite radiații dincolo de ceea ce este eliberat în mod
natural de mediu. Este generat de extracția uraniului,
de centralele nucleare și de producerea și testarea
armelor militare, precum și de universități și spitale
care utilizează materiale radioactive pentru cercetare și
medicină. Deșeurile radioactive pot persista în mediu
timp de mii de ani, ceea ce face ca eliminarea să devină
o provocare majoră. Luați în considerare site-ul de
producție de arme nucleare Hanford dezafectat din
Washington, unde se preconizează că curățarea a 56 de
milioane de galoane de deșeuri radioactive va costa
mai mult de 100 de miliarde de dolari și va dura până
în 2060. Contaminanții eliberați accidental sau
eliminați în mod necorespunzător amenință apele
subterane, apele de suprafață și resursele marine. .