Dinu Braunstein Dortmund 24.09.

2019
jurnalist
referent pentru cultură şi relaţii publice
Asociaţia Saşilor Transilvăneni
din Regiunea Dortmund
Tel.: 004915229486464
Mail: braundort@gmail.com

Stimaţi domni,
stimate doamne,

vă transmit alăturat un material privitor la Seara Culturală Românească de la Dortmund, din

20 septembrie 2019, cu rugămintea publicării acestuia. Pentru informaţii suplimentare vă
stau cu plăcere la dispoziţie.

Dinu Braunstein

Din dragoste pentru….. ură

Cu mare bucurie am aşteptat Seara Culturală Românească de la Dortmund, din 20

septembrie 2019, eveniment devenit în ultimii ani tradiţional. Cu mare curiozitate am aşteptat
să-i revăd pe actorii Teatrului clasic „Ioan Slavici” din Arad, care în toate apariţiile lor au
cucerit publicul, meritând cu prisosinţă atât aplauzele cât şi respectul spectatorilor de limbă
română din capitala regiunii Westfalia. Anul acesta, atractivitatea spectacolului ar fi trebuit să
fie sporită prin prezentarea unei lucrări clasice, de mare popularitate: tragicomedia „Take,
Ianke şi Cadîr” de Victor Ion Popa, piesă ce pledează pentru înţelegere şi iubire între oameni
de diverse religii şi culturi, tema fiind, mai ales în zilele noastre, de mare actualitate.
În afară de actorii teatrului, care prin talentul lor au reuşit să ofere multă calitate,
reprezentaţia în sine, a condus, probabil datorită regizorilor, la desprinderea de ideea
generoasă a autorului, situându-se - părere proprie - în zona periculoasă a vecinătăţii cu ura
de rasă, termenul fiind folosit aici cu multă îngăduinţă. Amestecul temei cu politica anilor de
foarte tristă amintire ai nazismului prin interferenţe vocale zbierate ale conducătorilor fascisto
– hitlerişti - stalinişti de odinioară (din repulsie nu le scriu numele) ce asmuţeau la ură şi
crime odioase, ascultate la radio de către evreul Ianke, dominând minute bune fondul sonor
al spectacolului, la maximumul decibelilor, nu are nimic comun cu ceea ce şi-a dorit autorul
pentru această piesă : toleranţă, dragoste şi linişte sufletească. Finalul improvizat, voit rupt
de original, nu s-a lăsat mai prejos: evrei ultra ortodocşi aruncă, la adăpostul întunericului, cu
pietre in prăvălia coreligionarului lor moderat Ianke, îi fură tăbliţa cu numele firmei,
dispărând apoi în noapte. Creştinului Take şi musulmanului Cadîr… nu li se întâmplă nimic.
Vai doamne, ce generozitate! Evreul rămâne (cel puţin in spectacolul de la Dortmund)
veşnicul vinovat, ori ca presupus agresor, ori chiar ca doritor de echilibru şi linişte.
Cortina!
Unde este sfârşitul învăluit în iubire propus de autor, în care tinerii în secret căsătoriţi, fără
prejudecăţi, doresc să facă din copilul lor pur şi simplu UN OM, în ciuda tuturor reticenţelor
altora? Ce mesaj au primit tinerii spectatori care au vizionat pentru prima dată această
piesă? Cum oare s-ar fi comportat autorul Victor Ion Popa, dacă ar fi fost prezent în sală?
Răspundeţi, domnilor regizori, pentru că dacă nu o faceţi, jigniţi dramaturgia românească de
bun simţ, care în ciuda libertăţii cuvântului şi a opiniei, nu poate fi transformată la voia
întâmplării din cultură în instrument politic cu nuanţe vădit rasiste.

Dinu Braunstein
referent pentru cultură şi relaţii publice
Asociaţia Saşilor Transilvăneni
din Regiunea Dortmund