PORTOFOLIU

„PERFORM A.R.T.”
 AMINTIRI
DIN LIVADA CU MERI

Regia: Daniel Nițoi

2
3
„Eugen Cristea, in scenele de "developare" a dementei, a fost de-a dreptul genial.”
- Caius Dobrescu

4
Eugen Cristea în rolul Sam Jackson

5
O scenografie de Simona Marcu

6
„Piesa ta aduce împreună, într-un mod tulburător, ingeniozitatea și tragicul autentic. Modul în
care refuncționezi elementele genului, unghiul surprinzător din care ne faci să vedem narativa
"criminală", gradația atentă a tensiunii psihologice, pusă de acord cu ritmul revelațiilor
factuale - toate acestea sunt veritabile certificate europene de calitate!”
– Caius Dobrescu

7
„Se ia o familie fericită, se adaugă un oaspete de seamă, se pregătește o cină cu pasiune în cel
mai mic detaliu, se ciocnesc pahare de whisky și... totul este perfect. Da! Dar ce va face familia
Jackson dacă planurile lor sunt date peste cap de o furtună neprevăzută!? Inundațiile pot
scoate la iveală secrete ascunse într-un cuplu care pare, în fața oamenilor, perfect !? Livada
pe care o păstoresc și care este pentru ei o oază de liniște le poate fi fatală ?!. “ – Daniel Nițoi

8
EUGEN CRISTEA ȘI CRISTINA DELEANU
în SAM ȘI EDITH JACKSON

9
10
 "Un spectacol incitant, greu de încadrat în vreun gen teatral anume. Îl putem numi un
,,thriller,, cu accente comice pe ici - pe colo. Un spectacol care te ține cu sufletul la gură, în
calitate de spectator nebănuind nicio clipă adevăratul deznodământ al acțiunii. Beneficiind de
scrierea plină de măiestrie a autorului George Arion, pe bună dreptate comparat cu un
Raymond Chandler autohton, precum și de regia plină de inventivitate și modernism a tânărului
actor și regizor Daniel Nițoi, ,,Amintiri din livada cu meri,, vă oferă o serioasă porție de
adrenalină și o oră de captivante recitaluri actoricești. Un spectacol modern, plin de
semnificații ascunse, de emoții dintre cele mai diverse, care vă va face, încă o dată, să iubiți
splendida și eterna artă a teatrului de cea mai bună calitate". – Eugen Cristea

11
12
13
14
15
16
 George Arion (n.1946) este considerat cel mai important autor de literatură polițistă din
România. Editura franco-belgiană Genèse Editions i-a publicat trei romane în traducere în
franceză de Sylvain Audet : Cible royale (ro. Nesfârșita zi de ieri, 2014), Qui veut la peau
d’Andreï Mladin? (ro. Atac în bibliotecă, 2015) și La vodka du diable (ro. Profesionistul. Țintă
în mișcare, 2017)

17
18
 DATĂ: 30/08/2018 AUTOR: MĂDĂLINA MIHAI

Am fost aseară în mansardă la Muzeul Național al Literaturii Române, unde auzisem eu că

din când în când e zi de teatru… Ieri seară s-a jucat Amintiri din livada cu meri. Un spectacol
despre care nu știam absolut nimic și despre care am aflat abia acum câteva zile…
Un spectacol simpatic foc. O poveste prinsă undeva între tragic, comic, romantic și
ironic…
Amintiri din livada cu meri e un puzzle. Unul în două personaje. Doi pensionari simpatici. Și
totuși deloc nevinovați… Doi oameni aparent obișnuiți, cu preocupări mai puțin banale…

Doi oameni pe care parcă ți i-ai dori drept bunici. Sau poate nu? Dar nu vreau să vă
spun prea multe despre ce se întâmplă pe scena mică și totuși atât de primitoare din
mansarda MNLR, fiindcă v-aș strica bucuria de a descoperi voi înșivă. Pot însă să vă spun
că Eugen Cristea și Cristina Deleanuconturează cu dibăcie un cuplu trecut de mult de prima
tinerețe, unit nu doar de-o dragoste ușor bizară, ci și de un secret întunecat. Doi bătrânei
creionați ca la carte. Cu extravaganțele și metehnele vârstei, cu nebunia care-și face inevitabil
loc într-o căsnicie după atâția ani petrecuți laolaltă, cu tabieturile și ciondănelile lor… Și mi-a
plăcut complicitatea asta când serioasă, când jucăușă dintre cei doi. Dintre cei doi actori și
dintre cele două personaje, deopotrivă. Mi-a plăcut echilibrul din jocul doamnei Cristina
Deleanu, care își asumă fără ezitare responsabilitatea unui personaj fragil și tulburat, dar în
același timp rece și calculat. Și mi-a plăcut precizia și energia cu care domnul Eugen Cristea își
însuflețește la rându-i partitura. Doi actori dintre cei mai buni, pe care publicul e mai mult
decât îndreptățit să-i aplaude. Două personaje cu care nu e neapărat la îndemână să empatizezi
și care nu știu cât de mult s-ar face plăcute de către public în interpretarea altcuiva.

Nu, n-am de ce să mint. Amintiri din livada cu meri nu m-a cucerit neapărat prin text. Poate
sunt eu prea familiarizată cu genul și de aceea am dibuit prea repede intriga polițistă ascunsă
printre replici. Mi-a plăcut însă simplitatea cu care este spusă povestea. Mi-a plăcut mult
muzica. Mi-au plăcut contrastele reliefate frumos. M-am trezit întrebându-mă cum voi știi eu
să țin în frâu nebuniile bătrâneții… Și înainte de toate m-am bucurat de bucuria de a (se) juca
pe care am citit-o în ochii lor, a celor doi actori dragi mie pe care nu am ocazia de a-i vedea
pe scenă atât de des pe cât mi-aș dori…

https://cultural21.ro/2018/08/30/despre-amintiri-cele-din-livada-cu-meri/

19
 UN PIONIER AL DRAMATURGIEI CRIME & MYSTERY
de Caius DOBRESCU

Deși nu asociem teatrul cu genul crime, este un fapt că tragedia greacă însăși ne pune în
față veritabile dosare de omucidere, ba chiar de asasinate în masă. Regizorul și teatrologul
israeliano-american Amnon Kabatchnik demonstrează, într-un studiu din 2011, modul viguros
în care scena modernă anglo-saxonă a continuat această moștenire a Antichității, populîndu-se
relativ abundent cu manifestări ale „crimei, misterului și detecției“. O abundență care pune, pe
de altă parte, în lumină faptul că, în Europa continentală, întîlniri dintre dramaturgie
și crime nu se petrec prea des.
În piesa Amintiri din livada cu meri, George Arion pare conștient atît de condiția sa de
european continental, deci de pionier al dramaturgiei crime & mystery, cît și de paradoxul că
acest gen aparent foarte tînăr duce cu sine povara unor coșmaruri străvechi. Prudența
pionierului european rezultă din strategia de a plasa acțiunea în imaginarul (securizant?) al
Americii – livada în jurul căreia se învîrte totul este situată undeva la periferia orașului
Barintown (de fapt, un microcosmos virtual, din care George Arion, periodic, ne dezvăluie
cîte un fragment). Pe de altă parte, spectatorul este adus să presimtă relația cu originile
îndepărtate ale genului crime prin omniprezența tensiunii tragice, foarte atent gradată,
condusă cu știință pînă la explozia eliberatoare. Pînă la, cum spuneau vechii greci,
„purificare“, catharsis. Sau, mai precis, pînă la o stare izbitor de asemănătoare cu catharsisul,
deși, în același timp, straniu de diferită.
Difuzată inițial la Teatrul Național Radiofonic, în 2011, piesa este pusă în scenă pentru
prima dată la Casa de cultură belgo-română Arthis din Bruxelles, în martie anul acesta,
premiera românească urmînd peste o lună, la 17 aprilie, în neconvenționalul spațiu dedicat de
Muzeul Național al Literaturii Române memoriei și actualității dramaturgiei și artelor
spectacolului. Unicele personaje ale piesei, cuplul de senior citizens Edith și Sam Jackson,
împrumută de data aceasta nu doar vocile, ci întreaga expresivitate corporală a remarcabililor
Cristina Deleanu și Eugen Cristea.
Faptul că actorii sînt legați printr-o veche prietenie de autor pare să-i conducă pe cei dintîi
la o înțelegere și o implicare personală/pasională dincolo de nivelul tehnic, pur profesional, al
exercițiului de identificare. Cristina Deleanu și Eugen Cristea percep cu acuitate, ca să
folosim o formulă celebră, „banalitatea răului“, modul în care monstruosul răzbate prin
vălu(ri)rile cumsecădeniei binevoitoare. Și în piesă, și în reprezentație, tragicul se îmbină
încontinuu cu ingeniosul. George Arion plasează narativa „criminală“ într-un unghi calculat

20
astfel, încît abia într-un tîrziu să realizezi că a fost mereu acolo, sub ochii tăi, iar gradația
atentă a tensiunii psihologice e pusă într-un acord fin cu ritmul „probelor“, al dezvăluirilor
factuale. Actorii înțeleg și „încorporează“ pe deplin această știință a gradației, reușind, de
asemenea, să treacă pe nesimțite de la apatie la surescitare, de la candoare la perversitate, de
la tandrețe la cruzime, de la straniu la sinistru – și înapoi. Inflexiunile și gesturile lor
contribuie, totodată, la actualizarea rețelei de referințe latente în memoria textului: la
cehoviana Livadă cu vișini, la Conul Leonida și Efimița înfruntînd Reacțiunea, la père Ubu
și mère Ubu, la familia Smith din Cîntăreața cheală, la cîte altele.
Regia, scenografia, ilustrația muzicală sînt și ele convergente cu principiul ce guvernează
compoziția dramatică: obținerea unor efecte diverse și nuanțate folosind o extremă economie
de mijloace. Amintiri din livada cu meri dă senzația unui întreg care este mai mult decît suma
părților, a unei consens eficient între toate părțile implicate. Convergența, coerența, vibrația
spectacolului constituindu-se în tot atîtea argumente pentru capacitatea imaginarului crime atît
de a evada din paginile cărții de literatură, cît și de a duce cu sine, înapoi într-acolo,
spectatorii pe care i-a prins în mrejele farmecelor sale.
Amintirile ar merita, în concluzie, să egaleze sau să întreacă, poate internaționalizînd-o,
performanța primei puneri în scenă a unui text de George Arion, monologul
dramatic Autograf, despre care Wikipedia ne spune că s-a jucat, la Teatrul Național, de nu mai
puțin de 150 de ori.

https://www.observatorcultural.ro/articol/un-pionier-al-dramaturgiei-crime-mystery/

21
„AVARUL”
de J.B.P. Molière

regia: Daniel Nițoi

22
 INVITAȚIE

Cu zgârcenie… aproape cã am ros din tipar. Am mâncat cuvintele, am

economisit si cea mai micã bucãticã de hârtie. Pânã si gândul l-am fãcut mic si
meschin si toate … din zgârcenie! Si chiar dacã avaritia încearcã sã ne opreascã,
gândul si speranta ne duc la ideea cã veti pleca multumiti, impliniti si mai dornici
de viatã.
Vã vrem sufletele, gândurile, si aplauzele.
Vrem sã uitati de griji, de bani si de nevoi.
Vã oferim lumea noastrã in schimbul lumii voastre spre a vã destinde.
Vã vrem iubirea cãci noi ne hrãnim numai cu ea.
Vrem bãtãile inimilor voastre cãci noi trãim prin ele.
Si nu in ultimul rând, vrem aplauzele voastre cãci pentru ele noi clãdim.

Cu strãdanie,fugind de avaritia celor ce vor sã aibã in stãpanire totul, v-am

pãstrat un loc la „Avarul” lui Moliere

– Daniel Nițoi

23
24
25
Harpagon: Alexandru Georgescu
Valere: Jean Lemne
Elise: Eliza Georgescu
Cleante: Marcelo Cobzariu
Jupân Jacques: Eugen Cristea

Jupân Jacques: Eugen Cristea

Harpagon: Alexandru Georgescu

26
 Tomi Cristin: Anselme
Alexandru Georgescu: Harpagon
Eugen Cristea: Jupân Jacques

Tudorel Filimon: Harpagon

Tudorel Filimon: Harpagon

Vasile Filipescu: Cleante

27
Tudorel Filimon: Harpagon

28
APARIȚII ÎN PRESĂ
– critică teatrală –

29
 ”Molière la Iași”
de Christian Tămaș

de Redacția Leviathan
13 martie 2019

Imagine din spectacolul ”Avarul”. Perform A.R.T., Iași

Miercuri, 6 martie 2019, publicul ieșean a avut ocazia să se întâlnească, în Sala mare a
Teatrului pentru Copii și Tineret, ”Luceafărul”, din Iași, cu ”Avarul”, una dintre comediile cele
mai cunoscute și mai jucate ale lui Molière.

Pusă în scenă și jucată în aceeași manieră clasică cu care ne-au obișnuit deja membrii
trupei Perform A.R.T., comedia lui Molière s-a transformat miercuri seara într-o reprezentație
spumoasă, în care viziunea regizorală semnată de Daniel Nițoi, vivace și în permanentă
interacțiune cu sala acolo unde textul a permis acest lucru, harul interpreților personajelor
molierești, scenografia sugestivă, semnată deSimona Marcu, ilustrația muzicală, aparținând
lui George Marcu, și coregrafia (Izabela Bostan-Kevorkian, Mădălina Mechenici) au reușit
să îl transleze pe spectator în casa lui Harpagon din Parisul sfârșitului de secol al XVII-lea.

30
31
 Astfel, Harpagon (Tudorel Filimon), Cléante (Vasile Filipescu), Élise (Oana-Gabriela
Drăghici), Valère (Jean Lemne), Mariane (Anne-Marie Zaharia), Anselme (Florin
Kevorkian), Frosine (Cristina Deleanu), Jupân Simon și Jupân Jacques (Eugen Cristea), La
Flèche (Daniel Nițoi) și Frosine 2 (Mariangela Coldea) ni s-au perindat pe dinaintea ochilor
cu un aer credibil și firesc, ceea a contribuit la reușita acestei reprezentații, absența unor
personaje secundare: dame Claude, servitoarea lui Harpagon, Brindavoine și La Merluche,
lacheii săi, comisarul și secretarul acestuia, precum și prezența unei a doua pețitoare (Frosine
2) în această viziune regizorală neimpietând cu nimic asupra unui spectacol teatral dens și bine
articulat.

Abilitatea cu care Tudorel Filimon ne-a oferit un Harpagon viclean, dar senilizat de obsesia sa
pentru prețioasa-i casetă cu bani, iscusința cu care Cristina Deleanu ne-a demonstrat că pentru
marii actori nu există roluri mici și capacitatea lui Vasile Filipescu, a lui Jean Lemne, a Oanei-
Gabriela Drăghici și a Mariangelei Coldea – fără a-i uita pe Anne-Marie Zaharia și Florin
Kevorkian – de a intra fiecare ”în pielea” personajului său ori în ”pieile” personajelor sale –
cazul aparte al lui Eugen Cristea care, cu ghidușia-i (re)cunoscută a dat viață atât unui original
Simon ușor ”englezit”, cât și unui sclipitor jupân Jacques bun la toate, bucătar, vizitiu și servitor
–, precum și aceea a lui Daniel Nițoi, care l-a întruchipat pe un La Flèche pus pe șotii și nițel
cam hoț, au constituit coloana vertebrală a unei reprezentații ce a beneficiat de coeziunea,
coerența și forța unui joc actoricesc de clasă, menit să satisfacă așteptările celui mai exigent
spectator și de care însuși Molièrenu credem că ar fi fost nemulțumit.

Arhiva rubricii Cronica de teatru

https://leviathan.ro/moliere-la-iasi-de-christian-tamas/

32
 Public numeros la “Avarul”.
Actori de renume au venit la Pașcani

Au făcut magie actorii de la București la Pașcani. Cei peste 300 de spectatori, de toate
vârstele, au savurat fiecare moment interpretat de Tudorel Filimon, Eugen Cristea sau
Cristina Doleanu în una dintre cele mai mari comedii a tuturor timpului – “Avarul” scrisă
de Molier. La final, pășcănenii au aplaudat minute bune!

Calitate și relaxare sunt doar două cuvinte ce pot descrie piesa de teatru “Avarul” ce s-a jucat
pe scena Casei de Cultură din Pașcani, în deschiderea evenimentelor din acest an. Actorii au
intrat perfect în pielea persoanjelor, iar replicele comice și pline de adevăr au “actualizat” piesa
de teatru. În rolul principal, Harpanog, a fost renumitul actor Tudorel Filimon care a știut să
“sublinieze” fiecare replică.

Aplauze au primit și celelalte personaje care au interacționat perfect cu publicul.

După aproape două ore, actorii care au jucat în piesa de teatru ”Avarul” au fost aplaudați
minute bune în picioare de publicul numeros. Comedia “Avarul” dezvaluie moravurile si
împrejurările mai puțin ușoare a unei familii burgheze, in centrul careia se situeaza Harpagon
un personaj complex, stapanit de o zgarcenie.

În rolul personajelor au fost actorii – Tudorel Filimon, Eugen Cristea, Cristina Deleanu,
Oana Gabriela Drăghici, Vasile Filipescu, Jean Lemne, Tomi Cristian, Florin Kevorkian, Anne
Marie Zaharia, Raluca Bădoiu, Oana Irina Duțu, Mariangela Coldea. Scenografie Simona
Marcu, Coregrafie Izabela Bostan Kevorkian, Mădălina Mechenic, Ilustrație muzicală – Geoge
Marcu.

http://bittv.info/public-numeros-la-avarul-actori-de-renume-au-venit-la-pascani/

33
 „Avarul”, actualitatea... clasicului
Cultură 12 Mai 2011 / 00:00 785 accesări 0 comentarii
http://www.telegrafonline.ro/avarul-and-8221-actualitatea-clasicului

Mirela STÎNGĂ

„Avarul” lui Moliere a păşit pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, marţi seară, pentru a
prezenta publicului constănţean o pagină de viaţă în note tragi-comice. Spectacolul, în viziunea
regizorală a tânărului regizor Daniel Niţoi, a încântat publicul prin respectul pentru textul clasic
şi nuanţe. Crinolinele înfoiate ale doamnelor, coafurile, perucile şi costumele de epocă nu au
putut păcăli publicul: subiectul piesei lui Moliere pare să fie desprins din zilele noastre. Chiar
dacă „inovaţiile” vestimentare şi neologismele au lipsit, publicul nu s-a plictisit, cei mai tineri
fiind, probabil, uimiţi de actualitatea piesei: căsătorii din interes între parteneri cu diferenţe de
vârstă bătătoare la ochi sau scene ridicole, în care păcatul iubirii de arginţi este exacerbat până
la ridicol. Un atu al piesei a constat şi în distribuţia care face cinste scenei constănţene:
Alexandru Georgescu - Harpagon, Eugen Cristea - Jacques, Tomi Cristin - Anselme, Cristina
Deleanu – Frosine I, Maria Teslaru - Frosine II, cărora li s-au alăturat Marcelo Cobzariu -
Cleante, Jean Lemne - Valere, Eliza Georgescu - Elise şi Daniel Niţoi - La Fleche.

● „TOTUL A PORNIT DINTR-O JOACĂ” ● Alexandru Georgescu a creat un „avar”...

fermecător, care a reuşit să potenţeze „calităţile” bătrânului Harpagon prin inteligenţă, ţinută
scenică şi expresivitate. De asemenea, actorul Eugen Cristea, în rolul jupânului Jacques, a
câştigat simpatia publicului pentru interpretarea sa, dar şi atunci când, cu o replică bine plasată,
„a alungat” rumoarea produsă de un bec care s-a spart chiar în timpul spectacolului. „Totul a
pornit dintr-o joacă. Este un spectacol care nu se mai joacă cu o amărâtă de cortină, se joacă cu
costume, se joacă cu peruci. Mă bucur foarte mult pentru Daniel Niţoi, pe care, practic, noi l-
am descoperit, mai corect, soţia mea. Am jucat într-un spectacol cu el, apoi în altul şi iată-ne
acum jucând sub bagheta lui regizorală”, a spus Eugen Cristea. „Pentru constănţeni şi pentru
toţi cei care vor să vadă teatru clasic este un exemplu de teatru corect, curat, aşa cum a început
el cândva. Nu sunt exhibiţii, nu sunt divagări de sensuri. E o piesă curată, fără schimbări şi
inovaţii. Acesta ar fi meritul lui Daniel Niţoi. E o plăcere să îl joci, e un text cu foarte multe
intenţii moralizatoare, care folosesc şi zilelor noastre mai puţin delicate şi mai interesate de
conflicte minore”, a declarat Cristina Deleanu.

„Avarul”, în viziunea lui Daniel Niţoi, a avut loc pe 1 martie, la Teatrul Nottara, iar cea de-a
cincea reprezentaţie s-a desfăşurat chiar la malul mării, urmând ca spectacolul să fie prezentat
la Braşov şi Timişoara. „Sper ca oamenii să înţeleagă că este vorba de Moliere. Am vrut să
arătăm publicului că se poate face şi teatru fără glume proaste, fără conotaţii sexuale”, a spus
Daniel Niţoi, student în anul al III-lea la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi
Cinematografică.

Scenografia piesei este semnată de Simona Marcu, coregrafia îi aparţine Izabelei Bostan, iar
ilustraţia muzicală este realizată de George Marcu.

34
„GÂLCEVILE DIN CHIOGGIA”
de Carlo Goldoni

regia: Daniel Nițoi

35
36
Mirela Hurjui: Checca
Eugen Cristea: Jupân Fortunato
Daniel Nițoi: Toffolo

Cristina Deleanu: Pasqua

Eugen Cristea: Jupân Fortunato
Puiu Iordăchescu: Jupân Toni
Anne-Marie Zaharia: Lucietta
Cornel Mihalache: Beppe
Daniel Nițoi: Toffolo

Tudorel Filimon: Ilustrisimul Judecător

Daniel Nițoi: Toffolo

37
Puiu Iordăchescu: Jupân Toni

Tudorel Filimon: Ilustrisimul Judecător

Daniel Nițoi: Toffolo

38
APARIȚII ÎN PRESĂ
– critică teatrală –

39
 Gâlcevile din Chioggia
Posted on 17 December 2013 under CRONICA DE TEATRU

Nu mi-am imaginat niciodată că femeile pot fi atât de gâlcevitoare sau

mai bine zis nu am dat eu peste astfel de specimene niciodată, ceea ce nu poate decât să mă
bucure. Dar Carlo Goldoni, care a slujit Lumea şi Teatrul atât de mult timp şi atât de firesc, n-
a avut şansa mea. Pe vremea lui femeile căutau gâlceava, nu glumă. Aceste Gâlcevi din
Chioggia au avut premiera la 9 decembrie 2013, în Sala „Horia Lovinescu” a Teatrului
„Nottara”, iar spectatorii ce au aplaudat fără să le pese că palmele lor pot lua foc ne-au dat de
înţeles că a fost un succes.

Prin tot ce a spus şi a creat, Goldoni a fost cel mai bun critic, dar şi cel mai bun interpret al
propriei sale opere. Lansând la mijlocul secolului al XVIII-lea o nouă formulă de teatru,
reinventându-l cu hotărâre într-o perioadă foarte grea, dramaturgul veneţian a profitat de lumea
în care a trait, căci aceasta i-a oferit şansa de a întâlni caractere dintre cele mai diferite, subiecte
generoase pentru piesele sale. Comediile sale au devenit astfel instructive, căci ele aduc la
cunoştinţă moravurile, păcatele omeneşti şi cusururile cele mai obişnuite ale acelui veac şi
evident deloc departe de cele pe care le întâlnim şi noi astăzi, căci ţaţe cu mâinile în şolduri
găsim la fiecare colţ de stradă. Piesa Gâlcevile din Chioggia a lui Goldoni are o intrigă
interesantă. Facem cunoştinţă cu pescari, anonimi şi umili, care invadează pur şi simplu scena
la un moment dat. Lumea „oamenilor mării” de la malul Adriaticii aduce cu sine aerul încărcat

40
de sare şi miros de alge, atunci când se descarcă peştele, în timp ce pânzele corăbiilor, ce se
pregătesc să intre în port, aproape că ne trag de mânecă să le vedem. Piesa este scrisă în dialect,
ceea ce trădează fascinaţia trăită de Goldoni în faţa reprezentărilor celor mai vii şi mai sincere
ale naturii umane. Bârfe, flecăreli, gâlcevi, nebunia unor gesturi şi a unor vorbe care te ameţesc
în cel mai pur spirit italian. Lumea este o piaţă imensă, cam asta spune piesa lui Carlo Goldoni.

Carlo Goldoni, portret de Alessandro Longhi

Avem de-a face cu 13 personaje în jurul cărora se ţese o întreagă pânză de păianjen, iar iubirea,
invidia, ura, gelozia și neputința ies la lumină pe măsură ce povestea se complică. Bagheta
magică i-a aparținut regizorului Daniel Niţoi, care s-a folosit de povestea personajelor lui Carlo
Goldoni atât de captivantă ca să ţină cu sufletul la gură spectatorii. Gâlcevile din Chioggia încă
trezesc hohote de râs, căci rețeta folosită este una infailibilă. Orașul Chioggia, locul unde se
petrece acțiunea, se află la malul mării, aici având loc evenimente generatoare de gânduri,
nelinişti, frământări sufleteşti de neimaginat. În acelaşi timp povestitor, dar şi personaj activ în
piesă, Eugen Cristea şi-a asumat un rol dinamizator în acţiune. De la gestul mărunt de a vinde
dovleac copt, real, pe care l-a dăruit cu generozitate şi publicului, până la cel semnificativ în
care îşi pune la punct soţia şi cumnatele din piesă, cu un zâmbet şugubăţ pe chip, parcă e mereu
pus pe glume. Niciodată nu ştii la ce să te aştepţi din partea lui. Modul în care îmbracă hainele
personajului său te uluieşte, pentru că se foloseşte de harul primit de Sus ca la carte. Este
imposibil să nu zâmbeşti când observi cum vorbeşte în dialectul altui oraş decât cel în care are
loc acţiunea, este imposibil să nu remarci clasa pe care acesta o dă reamintind tuturor că fără
vocaţie meseria de actor nu se poate face.

Gâlcevile din Chioggia. Fotografii din spectacol de Loreta Popa

41
Tudorel Filimon impresionează prin rolurile sale trudite, atât de atent şlefuite. Neastâmpărul
este unul dintre atributele actorului de comedie, iar Tudorel Filimon îşi poartă această etichetă
cu mândrie. Ce înseamnă actor de comedie din punctul său de vedere? Să citeşti, să cunoşti
toate rolurile, să iei lecţii de dans şi muzică, pentru a dobândi simţul melodic, ca să te aperi de
tonurile false, să păstrezi măsura şi să ai bun gust. În comedie chiar şi atunci când duci tava
trebuie să o faci la modul perfect.

Am înţeles însă, văzând această piesă, că teatrul stă mai mult ca oricând pe umerii celor tineri,
pe care Eugen Cristea chiar îi susţine şi-i scoate în faţă. La fel a procedat şi Cristina Deleanu,
care pur şi simplu, cu generozitate, le ajută pe tinerele actriţe din distribuţie să se simtă în
siguranţă pe scenă, le ocroteşte părinteşte şi le arată că a fi actriţă înseamnă mai înainte de toate
să fii om. Teatrul este o respiraţie. Una care cuprinde îndrăznelile creatoare, cumpătarea fiecărui
pas, drumul călăuzit de înţelepciune. Teatrul e însăşi viaţa pe care oamenii o descoperă
transfiguraţi pe scenă, cu urâtul ei, dar mai ales cu frumosul, cu liniştile ei, dar mai ales cu
zborul ei înalt. Ce mi s-a părut însă cel mai demn de remarcat a fost faptul că actorii din această
distribuţie au lăsat la latitudinea publicului judecata. De asemenea, au lăsat scenografia să iasă
în evidenţă, la fel şi costumele. Şi mai este ceva, au lăsat din iubirea lor o amprentă, căci fără
iubire teatrul unei epoci se oglindeşte fără culoare şi fără adevăratele sensuri. Le-am admirat
firescul, modestia şi dragul de muncă. Au reuşit aceşti tineri actori minunaţi să redea credibil
viața comunității de pescari din Chioggia, preocupările nevestelor acestora, aducându-le la viaţă
pe scena Teatrului „Nottara”. Bătaia dintre fete e atât de reală încât îţi vine să mergi să le
desparţi. Certurile lor sunt atât de asemănătoare cu cele pe care este imposibil să nu le fi văzut
dacă ai păşit măcar o dată pe pământ italian, încât ai sentimentul că te afli pe străzile Chioggiei
cu adevărat. Din distribuţie fac parte cum spuneam Eugen Cristea, Cristina Deleanu, Tudorel
Filimon, Anne Marie Zaharia, Vasile Filipescu, de care mi-era tare dor, căci rar l-am mai văzut
pe scenă, Cornel Mihalache, Mariangela Coldea, Mirela Hurjui, Oana Gabriela Drăghici, Jean
Lemne, Daniel Niţoi şi Puiu Iordăchescu. Scenografia și design costume aparţin lui Puiu
Iordăchescu, costumele au fost realizate de Nicu Băncilă, coregrafia este semnată Izabela
Bostan-Kevorkian şi Mădălina Mechenici, iar muzica aparţine lui Eugen Cristea, care de altfel
şi-a adus prietena sa de-o viaţă, chitara, pe scenă.

Ettore Tito, Chioggia, 1898

Fără doar şi poate, Gâlcevile din Chioggia vă pot determina să luaţi pulsul teatrului, aşa cum
era el înţeles acum câteva veacuri, şi dacă aveţi puţină vreme la dispoziţie pentru a vă relaxa,
ar fi bine să vedeţi această piesă a lui Carlo Goldoni.

Loreta Popa

http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/?p=2914

42
„D-ALE CARNAVALULUI”
de I.L. Caragiale

regia: Daniel Nițoi

43
 „D-ale Carnavalului” este un spectacol care cucerește prin simplitate,
curățenie și joc actoricesc. Un spectacol clasic ce propune o manieră de costum
și decor ce surprinde în mod plăcut publicul din prima clipă.
Domn Nae, un Don Juan de mahala, face cuceriri ce îi vor afecta afacerea
riscând, totodată, un scandal atât din partea încornoraților cât și din partea
femeilor ce înșală și sunt înșelate. Este un spectacol viu, dominat de latura
feminină vulcanică, dar domolit de simțul bărbatului dornic să iasă din
încurcătură și să calmeze spiritele. Este un spectacol al paradoxurilor amoroase
ce se termină cu acceptarea statutului de înșelați și înșelate, întâmplarea fiind
mascată elegant prin scuza unei încurcături de destinație a biletelor de amor.

– Daniel Nițoi

44
45
 Un decor de poveste . . .

46
Costume desprinse din istoria celor ce au fost cândva . . .

Daniel Nițoi - Crăcănel

47
 Vlad Jipa – Catindatul

48
 Cornel Mihalache – Pampon
Daniel Nițoi – Crăcănel

49
 Cornel Mihalache – Pampon
Daniel Nițoi – Crăcănel

50
 Vasile Filipescu – Nae Girimea
Cornel Mihalache – Pampon
Daniel Nițoi – Crăcănel

51
 Oana-Gabriela Drăghici – Didina

52
 Mirela Hurjui – Mița

53
APARIȚII ÎN PRESĂ
– critică teatrală –

54
 Caragiale, muritor, teatrul său, nepieritor!
de Adrian Simeanu

Nae Girimea, frizer, bărbier. Gagicar becher. Miţa şi Didina, amantele lui. Focoase, setoase şi
năbădăioase.

Pampon, Crăcănel, „traduşii“ de ele. Iordache e calfă pe la prăvălie, la periferie. Mai apar şi
alţii în urzeala piesei. Personaje, toţi, caragialeşti. Într-un carnaval d-ăl dâmboviţean, de prin
alte vremi. Şi-ntr-o intrigă celebră ce înfruntă anii în autohton. Treburi de amor, cu încurcături.
Un belet pierdut buclucuri stârnind. Bărbaţi înşelaţi, vrând la răzbunare. Potoliţi de dame, într-
un happy end. Nae profitând şi puind la cale alte întâlniri cu dânsele, iar. În scop iubăreţ şi
petrecăreţ. La fel ca-nainte, până-n incident, în asentiment...

Scrisei aste rânduri de reamintire căci m-aflai în sală. Revăzând util comedia veche. Da’
nemuritoare. Haioasă, spumoasă, ş-acu’ delicioasă. Parfum de epocă nealterat. Stilu’ şi
limbaju’, de invidiat. Şi de-mprumutat când e adecvat. Năravuri, moravuri brici satirizate, ţais
dramatizate. Caragiale, de-a pururi, semnate...

Eugen, Vasile, Oana Gabriela, Mirela, Vlad, Jean şi cu Daniel au dat înc-o dat’ viaţă eroilor
de altădat’. Îi urmării pe deplin mulţămit. Că au izbutit în ce au gândit şi la ce-au trudit. Au
lucrat cu textu’ nemodificat şi-am apreciat. În clasic decor, Dani, regizor. Fac echipă bună,
jocu’ merge strună. Alert şi fluent, degajat, rodat. Ei sunt Cristea, Filipescu, Niţoi, Jipa, Lemne,
Drăghici şi Hurjui. I-am felicitat că au meritat şi, inevitabil, am mai discutat, cu Bazil şi pGelu,
despre cum era teatrul receptat în trecutu’ nostru nu prea-ndepărtat. Românii iubindu-l p-atunci
mult mai apăsat. Închei, d-aia, cu un sfat: întoarceţi-vă la el, compatrioţi, neapărat! Grabnic şi
necondiţionat...

http://www.eazi.ro/in-cultura/caragiale-muritor-teatrul-sau-nepieritor

55
 Cu „D’ale carnavalului” la Iași
Cronică de teatru de CHRISTIAN TĂMAȘ

După o sută treizeci de ani de reprezentații cu piesa D’ale carnavalului (prima a avut loc la
8 aprilie 1885), mai mult sau mai puțin izbutite, de viziuni regizorale clasice mai mult sau mai
puțin magistrale, de viziuni moderne abundând de „inovații” de doi lei sau, poate, de trei, dar,
oricum, nu de prea mulți, să pui în scenă (iar!) această spumoasă comedie a lui Nenea Iancu și
încă într-o manieră clasică la acest început de mileniu al III-lea – când teatrul dă pe dinafară, la
noi și aiurea, de „vizionari” care se căznesc să conducă împiedicatul, de mult prea multe ori,
„car al lui Thespis” ca niște boi, preschimbând (de câte ori!) arta în dejecții, călcându-i fără
milă în picioare pe autori și preschimbându-i pe actori în măscărici –, pare un lucru cel puțin
anacronic și de prisos.
Ei bine, nu e câtuși de puțin așa, fapt dovedit din plin de recenta premieră a trupei de teatru
Perform A.R.T., jucată la Iași, pe scena Casei studenților, pentru a opta oară, în seara zilei de
17 noiembrie 2015, caracterizată prin coerență și unitate stilistică, grație talentului unor actori
reuniți în jurul trickster-ului Eugen Cristea, care s-au completat admirabil, conferind ritm unei
reprezentații încântătoare.
Astfel, Nae Girimea (Vasile Filipescu), Iordache (Eugen Cristea), Pampon (Cornel
Mihalache), Crăcănel (Daniel Nițoi, în triplu rol de regizor, actor și scenograf), Mița Baston
(Oana Gabriela Drăghici), Didina Mazu (Mirela Hurjui), Catindatul (Vlad Jipa) și
ipistatul/chelnerul (Jean Lemne, în dublu rol) au reușit să dea viață personajelor caragialiene cu
spontaneitate și naturalețe, fără stridențe, evitând exagerările comice de prost gust de care, din
păcate, nu duc lipsă multe dintre producțiile teatrale românești.
Chiar dacă, raportându-ne la indicațiile autorului referitoare la personajele piesei, din această
punere în scenă lipsesc „o mască”, „măștile”, „publicul și sergenții de noapte”, fără îndoială din
cauza unei „renumerații după buget mică”, pentru a parafraza replica unui alt binecunoscut
personaj caragialian, Eugen Cristea, la fel de efervescent și de omniprezent ca întotdeauna,
salvează atmosfera secondat de aproape nelipsita-i chitară, printr-o intervenție muzicală
discretă și binevenită, reconstruind cu ingeniozitate fundalul carnavalesc al Actului al II-lea.
Deși pusă în scenă într-o manieră clasică prin costume, decoruri și respectul față de autor și
creația sa, reprezentația e spumoasă și originală, iar viziunea tânărului regizor Daniel Nițoi,
susținută cu brio de o distribuție remarcabilă, reușește să aducă printre noi caractere vii și
credibile, căci indiferent de numărul anilor închinați slujirii Thaliei, Oana Gabriela Drăghici și
Mirela Hurjui, Cornel Mihalache și Daniel Nițoi, Vlad Jipa și Jean Lemne, Vasile Filipescu și
Eugen Cristea, cu har și honneur de son métier, evită capcana unor ilustre interpretări
anterioare, strecurându-se cu subtilitate în pielea personajelor cărora le dau viață, pentru a le
desprinde din tabloul epocii lor și a le face să coboare în contemporaneitate.

http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/cu-dale-carnavalului-la-iasi/#.Vk9lvLTOwJY.gmail

56
 „Cerșetori la
poarta libertății”

Regia: Daniel Nițoi

57
58
59
Vasile Filipescu în Johny

Luiza Cobori în Allegria

Jean Lemne în Otilo

60
Angela Apostolovska în Allegria

61
62
63
 Sinopsis

Pentru lumea în care trăim, lipsa materialului reprezintă o tragedie. Dar există o mică
categorie, cea a oamenilor fără casă, a celor care trăiesc pe străzi, care pare să fie mult mai
fericită decât o foarte mare parte a lumii bogate. Bucuria lor este dată, poate, de lipsa tuturor
grijilor, nevoilor și de libertatea absolută. Ei pot face ce vor și când vor. Nu sunt condiționați,
nu sunt constrânși, nu sunt nemulțumiți de lipsuri...pur și simplu sunt fericiți. Sau, este doar o
iluzie? Visează, oare, și ei la înavuțire? Au și ei nemulțumirile lor, mai mici sau mai mari, este
evident. Dar cum se manifestă acestea? Nu putem ști, poate nu vom ști niciodată daca au
traume ce le apasă sufletul si care să îi împingă la o astfel de viață, sau este o simplă alegere,
o dorință proprie de a trăi în acest fel... Nu putem ști nici dacă vom afla în această piesă... dar
putem încerca.

Descriere piesă

După ideea lui Janusz Glowacki din piesa „Antigona la New York” am născut această
piesă, „Cerșetori la poarta libertății”, în care un ungur și un ardelean se întâlnesc la New
York în încercarea de a gusta libertatea absolută și de a uita de grijile și dezamăgirile
trecutului. Prieteni de aproape șapte ani, aceștia trec prin multe încercări ale vieții, mai mult
sau mai puțin comice, mai mult sau mai puțin tragice. Împart o bancă împreună, împart
convingerile, nemulțumirile și bucuriile. Îndemnați de o mexicancă mai puțin ancorată în
realitate, aceștia reușesc să profaneze niște morminte și chiar să fure un cadavru pentru a
primi drept răsplată aproximativ 20 de dolari. Prietenia celor doi, oricât de bizară ar părea în
ochii lumii, se clatină după mai bine de șapte ani și poate ajunge chiar să se destrame.
Românul - ardelean evreu, ungurul – catolic născut și crescut în România. – Rețeta perfectă
pentru o relație de prietenie „sinceră și devotată” care îi face să își „împartă” aceleași
convingeri și filosofii despre viață. Surprizele apar pe tot parcursul piesei, cerșetorii par să
aibă o lume a lor departe de lumea „reală”. Dar, chiar! Care este lumea „reală” !? Există oare
libertate absolută!? Sau există doar o iluzie creată de-alungul timpului?! Sunt ei mai fericiți?!
Au nemulțumiri vis-a-vis de viața pe care o trăiesc?! Au un plan de viitor?! Fac ceva pentru
a—și schimba viața, pentru a-și menține-o sau a îmbunătăți-o?! Sunt doar câteva întrebări ce
ne vin acum în minte în încercarea de a cunoaște și recunoaște lumea lor. Vă invităm așadar,
să petreceți alături de actorii: Vasile Filipescu, Luiza Cobori, Jean Lemne, Angela
Apostolovska câteva clipe de comic existențial și trăiri umane care uneori pot fi de invidiat,
alteori de compătimit.

64
 CÂTEVA CUVINTE

DESPRE . . .

PERFORM A.R.T.

ȘI ROLUL EI . . .

ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII CIVILE

65
 PERFORM A.R.T.
este o asociaţie culturală înfiinţată în anul 2011,
producătoare de spectacole de teatru, filme de
lung și scurt metraj, realizatoare de campanii de
promovare, publicitate și strategii de comunicare.

66
DORINȚĂ
PERFORM A.R.T. îşi propune colaborarea cu actori profesionişti, alături
de care să aducă un aport cultural important ţării noastre. Propunerea vine
în întâmpinarea și realizarea unor proiecte cu valenţe clasice având un
nucleu artistic format din reprezentanţi de seamă ai domeniului teatral,
muzical, scenografic, coregrafic şi cinematografic.
Proiectele promovate de asociaţie au ca scop promovarea şi dezvoltarea
valorilor culturale româneşti şi universale, creşterea accesului publicului
larg, mai ales tineri, la cultură.

PASIUNE

PERFORM A.R.T. promovează simboluri ale culturii universale în

maniera clasică, utilizând mijloace moderne de comunicare artistică, pentru
creşterea accesului acestor opere la publicul larg, mai ales tânăr .

VIZIUNE
Asociația culturală Perform A.R.T. își propune extinderea colaborării cu
cât mai mulți actori tineri, integrați în masa artiștilor consacrați pentru a
prelua ștafeta artistică și a tinde în permanență să se ridice cel puțin la
nivelul celor ce au fost considerați ca fiind „Generația de aur” a României.

SCOP
Scopul asociației este dezvoltarea socio-culturală a societății Românești
și universale având un caracter cultural-artistic pronunțat în aria artelor
teatrale, cinematografice, muzicale și picturale.

“PERFORM A.R.T” se bazează în organizarea şi funcţionarea sa pe

principiile inițiativei, implicării şi cooperării, voluntariatului, respectului şi
sprijinului reciproc, transparenţei, echităţii, competenţei, responsabilităţii,
principialităţii, legalităţii şi durabilităţii.

67
 CONTACT:

ASOCIATIA CULTURALA
„PERFORM A.R.T.”

TEL.: +004 0740.402.709.

e-mail: mmc_dan@yahoo.com
e-mail: de.danielnitoi@gmail.com
www.facebook.com/asociatiaperformart
www.danielnitoi.ro

68