JOHN CALVlN ANO THE LATER REFORMATIO

Keith Randell
Hodder and Stoughton, 1988 ____A_cc_e_s ~_i_st_o_r_ie____
0 I990 - Keith Randei!

<01996 - Editura ALL

JEAN CAL VIN Ş I REFORMA T ARZIE
Keith Randell
ISBN 973-57 1-0 19-6
Toate drepturile rezervate Editurii ALI.,.
Pub li ca tă pentJ11 prima dată în limba cnglc71i
de ciitre Hodder and Stoughton Ltd.
Nici o parte din acest volum 1111 poate fi copia tă
făr permisiunea sc ri să a Editurii ALL.
Copyright © 1996 by BIC ALL s.r.l.
Jean Calvin şi
Ali rigbts rcservcd Reforma târzie
Traducerea: Simo na Cc nuş
Drepturile de distribu1ie în s tră i ăn tae
în excl11sivitalc editurii.
a p arţ in Keith Randell
Thc distribution of this book outsidc Roumania
is prohibitcd wilhout the written pcrmission of BIC ALL s.r.1.
Traducerea: Simona Ceau ş u
EdiCura ALL Buc r eşti
Carol Knappe 20
11 3127990 Fax: 3127795
Departamentul di s t ri buţie Str. Hagi G hi ţă nr. 57, Sect. I
78208 - Bucre
a
ş ti t
666 3 1 oo; 665 37 45; 223 32 44
l
'ILI,
I

Redactor:
Tehnoredactare compu
Coperta:
t erizată:
Consta11tin Vlad
Rontea Cristina C r enguţa
Portret de maturitate al lui Jean Calvin
l
PRINTED IN ROMANIA

I ALL
Următoael în coleţia "ACCJI: LA ISTOHIIC", ro11 l1111t 1 î11 colu-
apriţ Cuprins
borare cu editura Hoclder & Stoughton - Londrn:
CAPITOLUL 1 Introducere: Jean Calvin
CATOLICISMUL Ş I CONTRAREFO.RMA - Keith ll1111ucll Îndrumăi pentru studiu 5
GERMAN IA: AL TREILEA REl CH, 1933- 1'.M - (li.;off Layton
ITALIA: LIBERALISM ŞI . FASCISM, 1870- IIJ4 Mnrk Robson CAPITOLUL 2 Calvin ş i Geneva: anii de început 8
.ELISABETA I: RELIGIA ŞI POLITlCA EXTERN • John Worren I . introducere 8
EUROPA Ş I DESPOŢU LUMINAŢ - Walter Opponhcim 2. Geneva 9
3. Pri.ma încercare 12
4. Exilul la Strnsbourg 15
5. Organizarea Bisericii 16
Au apă rut în aceşi col ecţi: Î ndrumă i pentru studiu 23

CAPITOLUL3 Calvin şi Geneva: lu ptă şi victorie 25

1. STALIN Ş I RH UŞCIOV: URSS, 1924-1964 - Michncl L ynch l . Co nfru tări cu opziţa 25
2. LUTHER Ş J REFORMA ÎN GERMANI.A, 1517- 1555 - Koil'h Rnnclcll 2. Migucl Servet 27
3. HABSBURGII Ş I HOHENZOLLERNTI, 171 3-1786 • WaltcrOppenhcim 3. Anii de s upremaţi e 30
4. NAPOLEON, FRANŢ Ş I EUROPA - Andrina Stilcs 4. Educaţ ia 34
5. UNIFICAREA ITALIEI, 1815-1870 - Andrina S1ilcs 5. A fost Geneva o teocraţ:i e? 35
6. IMPERIUL OTOMAN, 1450-1700 - Andrina Stilcs Îndrumăi pentru studiu 38

CAPITOLUL4 Co nc e pţia r e li g i oasă a lui Calvin 41

I . lntroducere 41
2. Fundamente teoretice 44
3. Predestinare 48
4. Locul lui Isus Cristos 52
5. Biserica 54
6. Sfintele Taine 57
7. Concluzie 59
Îndrumă r i pentru sti1diu 60

CAPITOLULS Politica, societatea şi economia 64

I . Politica 64
2. Societatea 69
3. Economia 74
Îndrumă i pentru studiu 80
CAPITOLUL 6 Ră s p â ndir e a calvinismului 84
I. Calvin şi p r ot e s tan ţi din Elve1ia ~• ,c11111111111 84
2. Calvin ş i Fra n ţa 88
3. Olanda 97 Cuvânt înainte
4. Sc o ţia 100
5. Anglia ş i America 109
C ătre cititorul obi ş nuit
6. Concluzie I 11
Îndrum ă r i pentru studiu '113
Seria "Acces la istorie" a fost i n i ţiată mai ales la nivelul c e ri nţ e lor studen~lor ş i
Lecturi suplimentare elevilor care s u insţ examene legate de subiectele respective, dar oferă o multime
118
de i nfo r m ţa i interesante şi cititorului o b iş nu it. Partea p rin c ip a lă a că rţ i (t~xtul
Surse documentare despre Calvin ş i Reforma târzie 120
propriu-zis, mai p u ţ in în dru mă ril e de la ş stăr it ul capitolelor) re pre zi nt ă un
studiu u şo r de citit ş i incitant t o t odată , ce are co e renţa necesar;i unei ce rcetă i
istorice. lntenJia autorilor a fost nu doar să ofere o prezentare ş clară i co n c i să
a unor evenimente din trecut, ci s ă stimuleze cititorii (chiar ş i pe cei ne in iţ i a ţi )
în a - ş i forma o opinie despre subiectul pus în discuJie. Astfel, în loc să
tra n s m i t ă o s u m ă de "a dev ă rui istorice" plate, lu c r ă r i le din ace a s tă co l e cţ i e
c o n ţ i n puncte de vedere şi i n t e rp r e t ă r i diferite.

Către st ud enţi ş i elevi

În fun cţie de subiectele care vă i nt e r e s ează ş i de timpul de studiu pe care îl

aveţi la dispoziJie, put e ţi proceda în mod d ife re nţiat atunci când folositi aces tă
Nota redactiei carte pentru p r eg ă t irea unui examen.
'
De exemplu, da că d o r iţ i s v ă ă fonn ati o idee ge n e rală asupra subiectului,
În cc p r i veşt graficrea numelui Mântuitorului, am adoptat o form u lă n e utr ă: în cel mai scurt timp posibil, u rmăto are l e căi ar fi, probabil, cele mai eficiente:
Isus Cristos, pornind de la considerentul că lucrarea de fa ţă tra ează o pro b l em ă • Cilili cap itolul I în întregime.
din pa s ţ iu l teologic protestant. Întmcât în limba ro m â n ă tinde să se generalizeze, • Pentru fiecare dintre capitolele urmă t o a r e, începe!i cu secţ i un e a" S ă
nu tocmai justi ficat, grafia Iisus Hristos, reprezentând transliterarea numelui n o t ă m ideile principale" şi, da că subiectul v ă i n t e r es a ză, ci t i ţi tot capitolul,
a ş a cum apare el în g r e acă (deş i Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de o p rind u - vă la fiecare subcapitol (sau la semnul *) pentrn a nota principalele
punct u aţi e , Ed iţa a V-a, Univers Enciclopedic, B uc r eş ti , 1995 r ec omand ă probleme d ezb ătu te.
pentru X grecesc echivalentul grafic eh) - este vorba, în fapt, de o i n vari antă Da că dori~ touş i să aborda~ întreaga t e mati că a că rţ i i ş i dispune~ de timpul
0 1 1 . o d o xă - a l'o losi altii ec h iv a l e nţă apare aproape ca o blasfemie. Subliniind necesar, ar fi avantajos să fo l o s iţ pentru Ciccare capitol următ o ar e p a ro ce d u ră:
faptul c ă c vorba de un alt s p aţ i u teologal decât cel ortodox ş i luând în I. C i tiţ i tot capitolul, de preferat într-o s in g ur ă şe din ţ · ă.
discuiie şi alte s i t u aţi i omologate (cartea lui Jacques Ouquesne, apă ru tă în 2. Studiati schema de la sfârş itul capitolului, as i g u r du ân -vă că în linii mari
traducere la Ilumaniras în 1995 folseş t ş e i ea acelşi grafem, iar Îndreptarul, l - aţ i înteles.
ed iţ a citalii, re co m an dă forma Cristos, v. pag. 37), am recurs la aces t ă grafie 3. Ci ti ţi sec ţ i un " ea Să no t ă m ideile principale" ş( i sec ţi 1 m e a "La ce î n tre bă r i
lipstă, vrem să credem, de co no ta ţi i doctrinare. ar trebui să ră s p und eţ i pentru a scrie un eseu") ş i d ec i de ţ i d acă mai a v eţ i
de lucrat la capitolul respectiv.
 Aborda\-i secţiuna "Î'nt r ebări
bazate pc tox.lul cnpltolului". C it iţ i întrebăil
şi răspunile formulaţi-vă mental sau în scris .
. După ce aţi citit întreaga lucrare, stud i aţi scc\iunclt " Lecturi suplimentare" CAPITOLUL 1
şi alegţi acele titluri care v-~r putea completa in:forrm1(.iilo.

agreabil. Sperăm
Scopul nostru a fost să vă trezim interesul şi s!I v!I foccm studiul cât mai
că la încheierea lecturii veţi aprecia cri c i a fost atins.
Introducere: Jean Calvin

Jean Calvin a fost figura dominată a celei de-a doua etape a Reformei. El
este fondatorul calvinismului, doctrină protesană care a impus o nouă
orientare Refonnei după ce impulsul inţal aprţinâd lui Martin Luther s-a
pierdut, lutheranismul devenind noua religie aceptă de cei mai mulţi
locuitori din nordul Germaniei şi din Scandinavia. Despre calvinism e greu
să spunem că a fost acceptat. Cultul calvin impunea adepţilor săi atât de
multe obligaţ în toate sectoarele vieţ, încât acceptarea lui ar fi antrenat în
mod firesc serioase transfomăi politice, sociale şi economice. Reprzntaţi
puterii din ţinutrle în care el nu câşt i gase teren se temeau foarte tare să-l
accepte şi s-au opus din răsputei răspândi lui. ·C u toate acestea s-a bucurat
de mulţi adernţi în state şi c omunităţ cLin E lv eţia ' ş i p ân ă în Scoţia, lui
datorându-i-se chiar colonizarea unora dintre cele mai puţin primitoare regiuni
de pe coasta de est a Americii de Nord. I nflueţa lui a durat un secol, poate
chiar mai mult. •
1 Unii istorici au ajuns să suţ ină chiar că făr Calvin Reforma nu s-ar fi
bucurat de nici un succes ş i ar fi fost în mare măsur uitaă . Ei afirmă că el,
I
Calvin, este cel care a dat un sens şi coernţă mişcăr ce a avut un început
furtunos sub conducerea lui Luther şi a intrat apoi sub influeţa principilor
germani, mult mai preocHaţi de poziµa lor so cia l ă decât de Dumnezeu şi
voinţa Lui. Deş i acest punct de vedere nu este general acceptat, toţi specia liş ti
sunt de acord că Jean Calvin a fost acela care, dintre toţi refonuatorii celui
"de-al doilea val", a fost capabil să controleze Reforma şi să o red i r ecţ ionez
pe un făgaş care să-i asigure continua evo luţie şi r ăspân dir e. Procedând astfel,
el şi-a dobândit un loc în ist9rie la fel de important ca al lui Luther. Timp de
secole comentatorii au fost intriga~ de similitudinile şi divergnţl dintre
aceşti dqi oameni a căro viaţă şi activitate s-au suprapus atât de mult, făr
ca ei, touşi, să se fi întâlnit vreodată .
Jean Calvin era francez, născut la Noyon, în Picardia, în 1509. Numele
lui era Jean Chaµvin, dar asemeni multor cărtuai ai timpului, aflţi atunci
în ,perioada de formare, el a adoptat încă . de tânăr numele latinizat Calvinus.
Tatăl său era avocat şi îşi asigurase o poziţe importană pe plan local, fiind
unul dintre suţin ă tori protestantismului. Avea ambiţ mari pentrn fiul său
care, spera el, avea să continue ieşr ea familiei din anonimat şi a făcut tot
posibilul pentru ca acest lucru să d e vină realitate. L-a încred inţat pe fiul său
 2 Jean Calvin Introducere 3

spre creşt uneia d intre fami liile de frun te ale ţi nutl i pe ntru a putea o a ltă dovaă în acest sens. Despre unul dintre fragmentele foarte ades citate
deprinde acolo codul bunelor maniere şi pentru a cunoaşte oameni care să-i ca posiblă explicaţ, Calvin declarase că este imaginar. Sau, în cel mai bun
fie mai târziu de folos. Şi -a propus să obt in ă pentru fiu l său Jean accesul î n caz, el reflecta ceea ce-i plăcea lui să creadă despre ceea ce i s-ar fi întâmplat:
rândul p r eoţi l o r bisericii (reformate) şi l-a că l ăuzi, în co n sec inţă , pe calea mult mai probabil este ca el să fi folosit acest truc pentru a-i convinge p~
ur mată de toţi aspirnţ la treptele ierarhiei bisercşt, cei care nu fac parte a d evă ra ţi i cre din c io şi catolici că rezervele lor în a-şi abandona credinţa sunt
din rândurile aristocratiei - studierea limbii latine şi intrarea de timpuriu la foarte fir eş ti .
universitate. Jean s-a dovedit a fi un elev eminent, care a îndrăgi t curând Cu cât m ă analizam mai atent, cu atât mai clare deveneau imboldurile
ex r ciţ il e de gimnastica minţ spre care fusese condus. Nu - şi punea în nici mele care mă
conştiţe îndemna pe acestă cale, î ncât mi-am dat
un fel problema viitorului pe care taăl să u i-1 pr egătis . Atunci când taăl a seama că singura mea scăpare este să mă las ademenit şi să uit trecutul ...
h otărâ, din motive care au rămas necunoscute, că viitorul fiului său va fi Apoi, s-a nă sc touş ut i o a l tă fo 1m ă de doc t rină care nu însemna renun-
avocatura şi nu preoţia, Calvin s-a transferat fortrte supus la o altă universitate 5 tarea la ideea de a fi c r eş tin , ci întoarcerea la izvoarele creşti ni s mu lui
pentru a studia dreptl1I în locul teologiei. pentru a-i restitui adevă r a ta puritate, curăţind - I de toate devierile
Calvin .era i ncă st11dent la drept la moartea taă lui său în 153 1. Se cunosc doctrinare. Tulburat de acest nou concept, la început nu i-am dat ascultare
foarte puţin e amăn unte despre evenimentele petrecute în. vi aţ a lui 'd in anii cu prea mare tragere de inm ă ba chiar, trebuie s ă mărtui sec, .m-am
imediat următ o ri. Dovez ile rămas e sunt parţ i ale ş i în anum ite privnţe împotriv it din răsputei . Este fi resc să fii s tăruio şi îndârjit în a urma
contradictorii. În mod cert a abandonat dreptul ş i a revenit la ceea ce pare să IO calea ce ţi-a fost dinainte dest in ată şi mi-a fost foarte greu să accept să
fi fost prima lui dragoste, studierea limbilor l at in ă ş i greacă . A fost probabil mă rtu isec că de fapt am fost neştiuor şi am greşit toa tă v i aţ.
atras în mod special de scrierile anticilor ş i de scriitorii p r ecrştin. din
Grecia şi Roma. Ex i stă informarii că ar fi p l ăti t pentru a i se publica un Am putea fi tenaţ i să credem că aceasta este explica~a perfctă a con-
comentariu despre unul dintre aceşti scriitori. La un moment dat a început s ă vertirii lui Calvin, adevăru l este însă că nu vom şti niciodat.'i cu exactitate ce
fie interesai de protestantism, dar este imposibil de precizat de ce şi când s-a î ntâmplat
anume. Dovezile pe care le avem artă că ci a părsit la s fâr ş i tu l anului 1533 Acest l.ucru nu este valabil în cazul lui Martin Luther, despre ale că rui
chinuri trup eş ti şi sufl etşi ex i s t ă foarte multe infoa ţi i . (Referirile la Luther,
Un.iversitatea din Paris renumită pentru regimul ei foarte sever, cert fi ind că
tăc ut e pe parcursul acestei că r ţi , pot fi verificate în "Luther şi Reforma diri
a trecut în secret la protestantism. Singura exp li caţie privind acestă trecere
Germania" din ace şi serie.)
de la acceptarea ne co ndi ţio n a t ă la respingerea toa lă a Biseiicii Catolice a
Părsind Parisul la sfă rş itul anului 1533, Calvin a sperat, se pare1 să-ş i
scris-o în limba l a t i nă , dou ăzec i de ani mai târziu, făr ca aceasta să a i bă o
poată continua în lin şt e studiile sub protecţia unor prieteni prot esta n ţ i influ-
destinaţ anume:
enţi din prov incie. Aceasta a ş i făcut timp de aproape un an, dup ă care atunci
La început eram atât de o rb eş t e devotat învăţt urilo pali tăţi i (ş i mult
când autor i tăil e au lansat o adevărt campanie p entru identificarea şi ares-
mai neînduplecat decât ar fi fost normal pentru cineva de vârsta mea)
tarea tuturor ~riticilor s-a hotărâ să părseac ţ ar . Nu întâ m plător şi-a ales
încât era foarte greu să fiu smuls dintr-un asemenea abis. Apoi Dumnezeu,
ca refugiu o raşul Base! d in Elveţ i a. Acesta era oraşu l cu adevărnt independent
con ve rt i n d u- mă firă veste, mi-a schimbat ş i mi-a îndemnat inima să fie
în care se s a lvas er ă mul~ dintre prietenii să i . Faptul că acest or a ş era un
5 mai îngăduitoare. Primind ad evă ra ta îm p ărtşanie m-am lăsa t în voia
centru al o p oziţe i moderate faţă de Biserica Catolică demonstra ză că
lui Dumnezeu; nu am re nu nţat la celelalte p r eocu pări ale mele, dar le-am
Jean Calvin nu era defel un extremist în acest stadiu al evo luţ ie sale
unnat făr nici o tragere de i n i mă ...
religioase şi că nu aspira să aibă un rol hotăr ât or în de sfăş ura rea evenimen-
Mu l ţ i dintre biografii lui Calvin s-au lansat în tot felul de s pec ula ţi telor. Singura lui dorin ţă era să-şi poa t ă continua certăil şi să scrie, făr.:i
încercând să explice de ce elevu l eminent de a l tăda t ă care nu dovedise un ca viaţ să-i fie am en in ţa t ă.
interes deosebit pentru religie ş i -a r fi riscat sî t1;a'ţi îmbrăţişând o ca u ză A putut rămân e la Baset destul timp pentru a -şi termina prima carte pro-
p riv it ă la vremea aceea în Franţ a ClL multă suspiciune de autoriăţ . S-a tăc ut tesană . Christianae Religionis lnstilutio ( Instiuţa religiei creştin) a fost
adeseori apel la scrierile lui presupus autobiografice, pentm că nu ex i s tă nici s crisă în limba latină. Cartea era de fapt o enumerare a principalelor precepte
4 Jean Calvin Î 1idrumă pentru studiu 5

ale protestantismului ş i demonstra în mod categoric faptul că autorul este u.n

c,ffe a găs it- o în oraş a fost în m ăs ură să-i întăreasc convingerile ş i să-i
gânditor de îna l tă clasă cu o minte limpede şi organiztă. Instiuţa a devenit
diminueze îndoielile. Calvin nu a fost în s ă un mare inovator şi nici nu a găsit
una din cărţile de căptâi ale Reformei, deşi nu în ediţ i a sa inţală din 1536.
o nouă motivaţe Reformei.
Această ediţ a fost continuu revăzut şi adă1git în neumăra te apriţ
El nu ar fi putut face ceea ce Luthe1 realizase îri Germania î11tre 1517-1 520,
ulte1i oare, sc1ise atât în latin ă cât şi în franceză . , care au reuşit să impu~ă
când a lansat Reforma ca pe o altern t ivă emoţinală şi spirtua lă pentru cei
con~pţia lui Calvin despre credinţă şi Bisercă.
care începu s eră să se îndoiască de doctrinele existente. Putem afiri11a, făr . să
S-ar părea că Jean Calvin s-a a l ătura la un moment dat numărli tot
exag erăm, că Jean Calvin nu a fost un gânditor creator. Trebuie însă să
mai mare de teologi protesanţi care duceau o exist nţă nomadă, căltorfud
recu n oaştem că a fost un as în a duce mai departe ideile şi co11ceptele create
dintr-un oraş într-altul în căutare u11ui refugiu unde să poată trăi în sigu-
ranţă, iar conepţ il e lor să fie binevenite. Pribegia lui a fost vremelnic ele alţi, sintetizându-le şi dezvoltându-le în aş fel încât concluz ia logică să
întreupă de apelurile adres<\.t e conştiţe lui în timpul unui popas peste se impună . Avea o deo sebită îndemânare în a conduce o idee şi a ajunge la o
noapte la Geneva în august l536. Oraşul era într-o stare de confuzie. Era un concluzie, avea o extraodină capacitate intelcuaă ş i de sistematizare a
oraş mare (poulaţie de cca l O.OOO locuitori) şi independent care fusese ideilor, nu era însă un creato~ de idei. Era de aceea, din multe pw1cte ele
condus, poh·ivit t ra di ţ i e i , de principele-episcop al oraşuli, cu toate că acum vedere, persoana id ea l ă care să preia nci1mărat el înce rcăi disparate de
tăcea pmte din teritoriile controlate de ducii de Şavoi (vezi harta de la p. 6). reformare a Bisericii, făcute în ultimii douăzeci de ani şi să le dea o formă
De câţiva ani in să, o parte din cetăţni oraşuli au crezut că se vor bucura coe r entă, pentru ca nu cumva entuziasmul ş i eforturile celor dintâi reforma-
ele mai multă i ndepj , ă dacă vor rupe aceste verigi ş i vor dezvolta legă­ tori să se piardă odată cu trecerea timpului.
turile cu Confedraţi he, et ică vecină. Aceste aspirţ politice au dobândit Faptul că Jean Calvin a crezut că împlineşt voinţa lui Dmm1ezeu rămând
o nouă dimensiune o dată cu apriţ Reformei. Pentru cei mai mulţi lupta în Geneva avea aibă s un efect dezastruos asupra evenimentelor. Dacă nu
împotriva partidei episcopului a devenit acum mai degrabă o chestiune de s-ar fi lăsa t pradă doar propriilor porniri, căutând poate puterea sau presti,
ordin religios decât o aspirţe ele ordin personal. Pro t es ta nţi i erau în ascen- giul, nu ar fi ajuns să fie obsedat de id'eea incontestabilei corectitudini a
siune în 1536, d eş i lupta 1m era deloc încheiată. Auzind că automl "lnslitu/iei conceptelor şi a faptelor sale, care-i pec etluiş te comportamentul. Exagerând
religiei e cr ştine" este în oraş, Guillaume Fare!, liderul local al partidei ~ro- mai mult chiar decât Luther, care accepta să discute deschis unele·probleme
tesanţilor a folosit toate argumentele posibile pentm a-l convinge să rămân ă şi controversate, Calvin era convins că oamenii 'c are combat şi contesă ideile
să- i ajute. Douăzeci de ani mai târziu, Calvin descria astfel cele întâmplate: _sunt agenţi Di;,volului. Pentru c ă nicodată nu î şi exterioriza e moţile, păr nd â
. .. , oraşul era divizat între bande periculoase de necrdio şi . .. Farel care în acelşi timp lipsit de orice slăbicune sau păcat omenesc, ajunsese să fie
se s trăduis e d in ră .s puteri să r ăspândeac noua credinţă. , şi-a concentrat ' privit cu ostilitate, era respectat, dar nicidecum iubit. Mulţ i dintre biografii
imediat toate eforturile pentlu a mă reţin. far după . ce a aflat că dorinţa săi au încercat să demonstreze că acest prototip al "omului lui Dumnezeu"
mea este să m ă dedic studiului şi de aceea vreau s ă stau departe de orice avea şi trăsui umane, dar argumentele lor au fost puţ i conv ingăto a re .
5 alte p re ocupări , şi realizând că nu a r euşit sit mă c onvigă cu rugăminţle Trebuie să admitem că foaite puţmi l-au considerat o personalitate_aţrăgtoe.
lui s t ă ruito a e, r a început să mă avertizeze că Dumnezeu mă va afurisi Mulţi vor s usţin că e tocmai de a.ceea a rămas o ăfigur a Istoriei. Povestea
pentm că am preferat să stau deoparte l inşt attmci când mi s-a cerut rolului său în istorie şi a căilor prin care el s-a impus constituie elementul
d eg rabă ajutorul .. . Mă si mţea ca şi când Dumnezeu şi - a pogorât unificator ·aJ capitolelor u r mătoare .
cereasca-i mână . asupra mea pentru a mă reţin. Atât de mult m-a tero-
10 rizat acest gând, încât am renuţat la căltoria pe case plănuisem s-o
Să - notăm ideile principale ale capitolului "Introducere: Jean Calvin"
întrepr'ind. Dar conştie de_timiditatea mea, am refuzat orice fel de
Scopul acestui scurt capitol introductiv este să creeze cadrul necesar pentru
OJ10flU"l.
restul cărţi . Nu este indicat să folsiţ i i nformaţil e cuprinse în el în cazul
Astfel ş i -a legat Calvin destinul de Geneva, care a ocupat un loc foarte unei ex aminăr. Ele vă vor folos i însă pentru a înţelg cele ce urmează.
iinportant în ultimii săi 28 de ani de viaţă. S-a afirmat adeseori că situaţ pe Pentru a afla ă c a d ati înteles sau nu ideile principale ale acestui capitol,
. , ') , .
6 Jean Calvin Îndrumăi pentru studiu 7

r ec it ţi repede fiecare paragraf ş i sc ir e ţi o scurtă pr o poz i ţi e care să rezume

ideea p r i ncipală . Veţi vedea astfel că cele 9 pro ziţ i fonează o succesiune
logică de idei.

f 1 trebăi pe baza textului capitolllllli "Introducere: Jean Calvin"

1. Convertirea lui Calvin

C ti i ţi cele două cit.ate din scrierile lui Calvin de la paginile 2 şi 3.
R ăsp undeţi la următoael întrebă r i:
a) Ce se î nţel eg in al doilea citat prin "întoarcerea la izvoarele creş int s­
mului"?
b) Cc d ova dă a o sti lit ăţi faţă de Biserica Ca t ol i că co nţ i n e primul citat?
Ce s ug erază ab se nţ a acestei ostilăţ în al doilea citat?
c) La ce face aluzie prima pr o poziţe d in primul citat privind implicarea
altor oameni în convertirea lui Calvin?
d) Care - a dmiţân că ambele citate se r e feră Ia Calvin ş i sunt exacte - au
PALATINAT fost etapele convertirii sale'!

'I ) e) Care sunt, în aceste citate, clementele de rezistnţă

servi ca argumente ale convertirii lui Calvin?
ş i scăde ril e care pot

•
rnris
l
1q
~ 2. H o t ă râ r e a lui Calvin de a rămâne la Geneva în 1536
) Slmsbourg C i tiţ extrasul din scrierile lui Calvin de Ia pag. 4 şi r ăs pundeţi la um, ă­

)
,.. (.,...
\'l .....,
toarele î ntr e băr i :
., > a) Ce se înţe l eg prin "să răs p â nd ească noua c r ed in ţă"?
FR ANŢ
ffiANCl~E r -· b) Care este dovada faptului că Fare ) îş i dorea cu ardoare ca Jean Calvin
" (JÎ COMTlf?--i.f ·- 1 • . "".., să rămân la Geneva? De cc oare îşi dorea acest lucru?
( ,, Zunch {
( t' r Berna • ..._ c) Cc ne s u ger ază citatul despre personalitatea şi convingerile lui Calvin?
> / ' · 7
/ ~ ' . ~ CON F ED RAŢI/\ J I d) Ce factori ar trebui l uaţi în co nsideraţ în evaluarea c r edi biltăţ i acestui

.
11 ·,..;y:._; / i_ELVET
-
1
/ • IANf\.> citat ca dovaă a motivelor ră mân e r i i lui Calvin la Geneva?
\
.,.._,
C'lcr1c,·a \
' - /'"'·{
i 1i... {
\} "\,
•.r
../

~ '·
Vienne ') j '

I I
) SAVOIA \ M ILANO
I
I I
}
o SO mile I
/ I

Geneva şi vecinii la jumiilatea secolului "I XVI-iea

 Geneva 9

Având o privire de ansamblu asupra p1 oblemei, putem spune că viaţ lui

CAPITOLUL2 Calvin la Geneva ponte fi împărţit în trei perioade distincte. Prima perioadă a
fost sc U1tă , mai puţin de doi ani, ş i s-a încheiat cu expulzarea lui din oraş în
Calvin ş i Geneva: aprilie 1538. A doua p er i oadă a fost lungii (şi difc l ă) ş i a durat din septembrie
154 1, când a acceptat să se întoarcă la Geneva, până în iunie 1555 când ultimul
anii de început dintre puternicii săi adversari a fost î nfrânt. Aceasta a f~st o pcr ioa~ ă d~
strădanie cont inu ă, în care i se părea adesco1i că eforturile lui sunt zadanucc ŞI
c ă toate "progresele" de p ână atunci vor fi picrdnte. A treia pe1ioadă, din iunie
1. Introducere 1555 pâ n ă la moartea lui în aprilie 1564, fi fost epoca triumfului. În tot ăC S t
timp influe 1 ~ţa lui 1111 a avut egal, iar sfaturile lui erau ascultate ş i wmatc di;
Povestea îndelungatei l eg ă t uri de iubire şi ur ă dintre Calvin şi oraşul
toa t ă lumea. Geneva a devenii o comunitate calvină tradiţ i onali .
Geneva are toate datele unui serial de televiziune. Nu este de mirare că ea a
fascinat atâţi istorici. Foarte mu!;: biografi ai lui Calvin au acordat spatii
largi remoăi întâmplărio dramatice care multă vreme păreau să conduă 2. Geneva
spre un iminent dezastru, clar care pe neaştp s-au transfonnat intr-un
imens succes. Multora d intre cei care s tudiază istoria li s-a î nflă că r at imagi- Pentru ca povestea s t rădan i i l o r lui Calvin să fie bine în\ cl casă, ea trebuie să
naiia înc hipu i n du -ş i lupta pentru s upremaţ i e din înd epărtaul oraş de pe fie puternic ancoratii în contextul politico-social al acestui atât de neobi şnuit
malul lacului aflat la g raniţ a dintre d o u ă lumi. oraş , a cărui dezvoltare in lot secolul al XVJ-lea a evoluat contra or ien tări i
Este de înţe l es de ce evenimentele din vi aţ lui Calvin au atras aten1ia generale a ţărilo din vestul Europei. Într-o epocă în care oraş după oraş îş i
multor anliş t i. La unna unnei, acesta este cazul tipic al unei poveşti bine încre d inţau l i b ertă\i l c cârmuitorului local ( fie el principe sau monarh),
spuse care r t ezşt mai întâi interesul asupra succesiunii î n tâ m plări l or, pentru Geneva şi-a creat un statut de r ep ubl i că in depn t ă ş i ş i -a p ăs tra indepen-
ca mai apoi s ă de vi nă în mintea cititorului un model de ceea ce înseamă den\a în pofida tutu ror obstacolelor cc i s-au pus în calc. A cedat abia în
trecutul. Înainte de a putea face aprecieri privind succesul şi influenta une i 1789 int1·â11d sub controlul unuia clinlTc " puternicii" săi vecini, F ra n ţa lui
persoane ş i a motivelor care le-au determinat, este necsară o preze;1tare a Napoleon in acest caz. Nici n-a devenit, pc tot parcursul vieţ lui Calvin, o
faptelor care e de presupus că s-au petrecut. Acest lucru se poate face cel republică numai cu numele, aş cum s-a întâmplat cu multe din:re o raşe le
mai u şo r cu ajutorul unei povestiri. Pe parcursul povestirii nu trebuie uitate republici care au mai sup r av ieţut dar erau conduse de o s i ngură familie care
însă "clementele" care au marcat-o. Ce anume face studiul vie!ii unei persoane practic exercita o guvernare princaă . Acest lucru era fo:irte important penll1J
valoros din punct de vedere istoric? că ci însemna că , la Geneva, puterea era colet i vă ş i fă cea difc i lă schim-
. În cazul lui Calvin r ăspunrile sunt legate în special de puternica sa barea. Într-o ep ocă în care nu existau partide politice în sensul modem al
tnfl nue ţ ă. E le sunt legate de identificarea factorilor care au făc ut din el figura cuvântului pentJ1J a se putea impune disciplina d e pa1tid, sillbrura modalitate de
pre g nată a Refonnci pentru popoarele din afara Gennaniei. Ele impl că, de a obţine schimbarea era să câştig de partea ta un număr mare de indivizi.
asemenea, unele aprecieri legate de stabilirea "adevăruli istoric". Calvin a Nici aş a însă nu aveai gar n ţia că o hotărâe l uată de o întrunire nu poate fi
fosl mult mai hulit de adversari şi mult mai iubit de s u stinăo ri decât multe sc himbată la urm ăto a r ea întnmire printr-un nou vot de cei care s-au răzgâ dn it.
alte personaje istorice; iat ă de ce trebuie să înc ercăm să restabilim a de vărul. Mecanismul luăr i deciziilor era foarte complex în oraş. Cea mai mare
Este, de asemenea, necesar să ajungem la nişte concluzii privind natura putere o avea Micul Consiliu, format din 25 de membri ale şi anual de Consiliul
acestui om caracterizat atât de contradictoriu ca fi.ind când monstru, când Celor Dou ă Sute, al doilea organism important în stat. Micul Consiliu se
sfânt. Studierea vietii lui Calvin la Geneva permite o a n a li ză foarte amănuţit întrunea de mai multe ori pe săptmân ş i se ocupa de rezolvarea problemelor
a acestor elemente, mai ales că există o bază foarte bogată de date privind curente, precum şi de formularea propunerilor de imp ortanţă majoră care erau
acest ă perioadă - spre deosebire de anii de la începutul vietii sale despre înaintate spre aprobare Consiliului Celor Două Sute. Mulţi d intre ce tă ţen i
care se ştiu foarte puţi n e lucruri cu exactitate. de fru nte erau ale şi automat in Micul Consiliu ca semn de recu n oaş t er a
 10 Calvin ~j Geneva: luptă şi victorie
Geneva 11

,-...j Micul Consiliu I

.
I Sindicii au garantat reprezentarea în acest organism a unui număr cât mai mare de
:familii. Totuşi, conducerea e f ectivă a oraşu l u i era încrediţată ' unui mic grup,
patru sindici, aleşi anual de Consiliul General al băraţ i lor. Ei nu puteau
î n s ă rămâne în funcţie mai mulţi ani consecutiv pentru a nu-şi consolida
25 membri 4 membri ai I influeţa la putere. Sindicii erau oameni foarte i nflueţi, touş i , Ei reprezentau
care se întâlnesc Micului Consiliu ade văratel simboluri ale autoriăţ în Repub l ică, iar cei ce nu ascultau
săptmânal. care îndeplinesc, I ordinele lor erau pedsiţ i . Era foarte greu ca cineva să le combată părei l e.
Acest organism de fapt, rolul de Era deci practic imposibil să ~e aducă vreo schimbare făr sprijinul lor activ,
are adevărt guvernatori I
outere. la fel de necesar fiind sprijinul majo r ităţ i membrilor Micului Consiliu şi
- ai orasului
I co nsimtă m ântul Celor Două Sute.
Ac~astă s i tuaţie politcă complexă se comp l ică şi rnai mult datoriă
I existnţ la Geneva a unor diferende foarte vechi. Acest lucru a condus la
formarea unor facţiun politice rivale care nu acceptau să fie de acord în nici
~
Consiliul celor
Două Sute
I~
I
Consiliul
General -I o problemă
prea mare. Ceea ce a înrăutţi
decât atunci când preţ u l plăti
t şi mai m ult lucrurile a fost faptul că Jean
pentru dezacordul lor era mult

Calvin ş i cauza lui s-au identificat cu una dintre aceste facţiu n i . Era greu de
evitat acest lucru. Deş i poulaţi ·Genevei vorbea franceza, ei nu se mai con-
siderau francezi, după cum nici locuitorii Tăr i Galilor care vorbeau engleza
Se întrueş când e necesar. Se întrueş de două ori pe an.
Alege anual Micul Consiliu nu se socoteau englezi. Una dintre facţ i w1.i l e din Geneva era pro - fra n ceză,
Sarcina princală: alegerea
şi - i contiuă deciziile. anulă a sindicilor. socotindu-l pe regele Franţei potrivit pentru a-i proteja împotriva ducelui de
Membrii sunt aleş i pe viaţă . Completază locurile vacante Savoia care jurase să r ecâşt ige controlul asupra oraşuli şi să - l reintegreze în
din Consiliul celor Două Sute. teritoriile sale. Această facţ iu ne pro - france ză se asocia în mintea oamenilor
Pot fi membri cetăţni de sex cu sprij inul acordat orientă religioase a numerşilo r e fugiaţ francezi ,
masculin, nicoda t ă femei
sau refugiaţ. cum era Calvin, care fug i seră de epurăil violente îndreptate împotriva
protesanţil de Francisc l. De aceea cei care se opuneau ideii unei alin ţe
cu Franţ îi erau ostili lui Calvin, pentru că vedeau că pot obţine capital
Structura organizt r ică a guvernăi Genevei
politic obstrucţi n â n du-l pe el. Ei se bucurau astfel de simpatia multora
la jumătae secolului al XVI-iea
dintre locuitorii năs c uţi la Geneva, care aj u n se ră pe negândite să-i deteste
Structura o , gan i zator ică a guvernăi Genevei lajumăta1ec secolului al XVI-iea pe francezi, care se temea11 că vor fi sufocaţi de refugiaţ i veniţ în număr
at:At de mare încât uneori păreau să fie deja majoritari, Astfel, mai ales pentru
poziţe lor sociale şi aştep t au să le fie confirmată alegerea de Consiliul că era francez, Calvin avea cu siguranţă să întâmpine mu l tă o~tilitate.
Celor Do uă Sute. Acest lucru se şi întâmpla în mod normal - ori de câte ori Din fericire pentru Calvin şi cealtă facţiune avea, fireşt, dezavantajele
membrii Micului Consiliu erau de aceşi păre. În cazurile în care aceşti ei. Ea se autoprezentase ca partid patriotic, ce vrea să salveze Geneva de
avea~ p ă r e i divergente, cum s-a întâmplat de multe ori când cel implicat era i nflueţa nedorită a francezilor. Avea î nsă nevoie de sprijinul cuiva, pentru
Calvm, Cei Două Sute aveau puterea de decizie. Acest lucru însemna c ă că era limpede că oraşu l nu va putea rezista ră f ajutor în faţ ducelui de
trebuie influ enţa i mare parte din votanţi . Autorii constiuţe Republicii Savoia, cu toate că era protej8t de ziduri foarte puternice. Această facţiune a
avus~eră grijă să o coneapă u1 aş . fel u1cât facă s i mpos ib ilă acapararea suţint întăr i rea rela!iilor cu Berna, cu care Geneva se aliase încă de la
putem de un număr restrâns de persoane. De exemplu, stipulând că nicodată începutul luptelor cu ducele de Savoia, în 1526. Această manevră s-ar fi
nu pot face parte din Micul Consiliu în acelşi an taă şi fiu sau frate ş i frate, putut bucura de sprij inul poulaţie pentru că ş i Berna era un stat protestant,
dar s-au ivit probleme pentru că ea nu a făcut un secret din faptul că - şi dorea,
 Prima încercare 13
12 Calvil1 ş i Geneva: anii de început
episcopului, din motive mai de gra bă po~itice, fusese (~tura "nega ti v_ă" a
mai deg rab ă, să domine decât să ajute Geneva să-şi apere in d e p e nd enţa.
Reformei. Vechile pi-actici precum înclnn area la sfin~1, postul, ~tic1ere_~
Pentru că Berna a av ut preten!ii prea mari în tratativele cu aliata ei, facţiu ne a
Liturghiei fo se seră abandonate, dar nimic nu le__luase l~c~I. ~arel Ş I ade~ ţ~ 1
pro-Berna ş i -a pierdut popularitatea, facţ iu nea p ro -fran ceză fiind în s itu aţi
lui făc u se ă r tot posibilul pentru a ridica conş t1 nţa religioasa a po p ul a ţ1et,
de a profita de ace -a s t ă ocazie. B i ne î n ţels că nimic din toate acestea nu avea
rezultatele erau în s ă modeste. Mulţi dintre c e tă ţe ni nu erau d ispu ş i să renu ţe
l egi tlfă cu meritele şi scăd e rile argumentelor cu care Calvin î ş i s usţinea
de finitiv ta vechile practici, de t eam că ă soarta Ic va fi pc veci b l :s tema ă.
•cauza, dar aveau să joace un rol important în succesul de care urmau s ă se
/\llii înţe l eg au aceste schim b ă r i ca fiind mai pu ţi n e îndatoriri phc~1coas~,
bucure în văţtur i l e lui.
Ju~ru c~re Ie permitea sâ aibă mai mul ţi bani şi mai mult timp pentru d 1 s tra cţ 1 .
P u ţ in întelegeau ce î n s eamn ă î ntr-ad ve ă r Reforma. _ . . _. . .
3. Prima încercare Ca şi Fare!, Calvin, în grozit de ceea ce vedea ca se mtampla m Jurul lu 1,
era sigw- că trebuia urgent s ă se ia m ăs uri radicale. Se im~unc~u,_dt~p~ păr e~a
Când Calvin a acceptat ă f r ă tragere de in i m ăs ă răm â n ă la Geneva să - l lu i atât O v ast a ă cţ iune de educare a po ul aţi e i , cât Ş I o d1sc1 pltna ferma.
ajute pe Fare! în activitatea sa de consolidare a Reformei în oraş , nu i s-a Aciiu nea de educare se putea face prin explicarea în _c~°:tl sl~j~lor ~ v? ~ ţei
acordat nici o calitate o fic a l ă. Fare! era lidernl religios absolut al com un i t ă ! i i, lui Dumnezeu asa cum rei e ş ea din cu vântul sau, ad1ca d111 Biblie. D1sc1plma
iar Calv in era neofic ial doa r unul dintre acijun cţ i să i. Practic calit ăţ il e lor se n ec sa r ă pcntr~ ca pou l iaţ să participe la slujbe ş i să- ş i ~ n s uşea sc~
completau reciproc. F are! era mai în vârstă ş i avea mai mu lt ă exp e r i enţă, cuvântul Domnulu i se putea impune numai cu ajutorul g u v em anţt l or - ad1ca
având capacita,tea demo n s t rată deja de a transmite auditorilor s ăi un a de vărat al sindicilor ş i al Consiliilor. Astfel că Fare\ şi Calv in ş i -a u folosit t oa t ă
s imţ ă mânt religios. Calvin era mult mai dotat intelectual ş i un organizator energia pentru ; _i convinge pc g uvernaţi ora~ului s ă ia m ă sur i cât de severe
înăsc ut , a şa cum demonstrase deja scriind Chri;;/ianae Religionis lnstitulio. credeau de cuvi in tă.
Această nouă ec hip ă avea î n să multe probleme. În acest moment al v i eţi lor, * S-au utfăc a~tfel multe progrese. Membrii Micului Consiliu erau plini de
njci unul dintre ei ou avea sim!: politic. Amândoi ştia u că au o misiune care înţelgr faţă de obiectivele pc care ş i Ic prou se ră refon_natori_i ş i aş t ~pt a l~
nu era com pa t i bi l ă cu compromisul. F iecare 4 intre ei ş l i a foarte Limpede în cu ne răbda e să li se s pună cc au de fă c ut. Erau în mod evident 1 m ~res 1 on aţ~
ce c o ns t ă "voi n ţa lui Dumnezeu" ş i erau h o t ă âr t i să fa că lot posibilul pentru de cunostintelc lui Fare! ş i Calvin precum ş i de puterea lor de convrngerc, ŞI
a o împli1t i. Nu s-au gândit deloc la ce se putea întâmpla avâ.n d în vedere erau di spu ' ş 'i să a cţ i zone e oricând a ş a cum le-ar fi recomandat ace~tm. u
• î
sc ind ă r i l e ş i tensiunile care existau în oraş. Nu e de mirare c ă foarte curând conse c in t ă, s-a h o t ă r ât ca to ţ i ce t ăţ e ni i să-şi exprime în mod pubbc ade-
Fare! ş i Calvin s-au lrcz:it în mijlocu l unei situa!ii pe care nu o mai p uteau renta fată de o declaratie de c r e din ţ,'i pe care Calvin o redactase. S-a că zut de
controla. Asta nu î n sea mnă în nici un caz că p â nă atunci a vu s esră de-a face ase;nene·a de acord s ă s'e pun ă în aplicare, în princip iu neschimbate "Articole[~
cu o si tu aţ i e foarte favo rabil ă. Parte d in disperarea cu care Fare! încercase privind Organizarea Bisericii şi desflişur( 1 'ea serviciului ~/~vin _I~ ~enev~
să-l
pu ţi n prom
r e ţi nă pc Calvin se datora faptului că era co n ştien
iţă t oa re a lucrurilor. lată
de evoluţi
cum descria Calvin atmosfera pe care a
a foarte
pe care le-a redactat Calv in, iar Fare! le-a p~ze'.1ta_t ~~ns1hulu1_ 1am1a~•~ m
I537. "Articolele" au introdus conceptul de d1sc1phna impus pnn aphcmca
găs i t-o la Geneva, a m i n t indu -şi de ea într-un moment în care credea că se ex c o m u cărin i în cazul celor care se făce au vinovap de acţiun · i ce contravenea~~
află pe patul de moa11e: preceptelor reformatorilor, interzicându-li-se î:m p ărt~a '. 1ia alătur i de ~evăran
Când am intrat întâia oară în aces t ă B i serică , Jlll am găs it nimic în ea. Se cre dinco ş i la Sfânta C umine căt ură (în Jocul L1turgh1e1). Ar11cole'.e 1ş arnga:
slujea ş i -atâ t a tot. Că ut aseră idolii, este a d evă rat , ş i le dă d u se ră foc. se r ă deci dreptul de a prevedea că, în cazul celor al eş i de pastori pentru a '1 1
Aceasta nu era refoîn să m, ă; totul era î n dezord ine. excomunicati Consiliul va fi de acord să -i p e d epsacă.
* Totusi' toarte curând s-a dovedit dt sarcina de a convinge Consiliul a
Dacă atâtea ş i-at â t e a nemul(mnir.i pe care Calvin le-a î mp ă rtăşi în scrisorile fost mult ~ ~i u ş oar ă decât aceea de a educa po u l aţi. Cei mai m ul ţ i dintre
lui ar reflecta î n - tr adevăr realitatea, atunci oamenii din Geneva nu aveau nimic
ce t ăţe ni oraşul i , chiar ş i membrii familiilor de v ază nu s-au prezcnt~t la o'.·a
comun cu v i aţ s pir t u a lă. E i r ă măs e s e r ă insensibili la n e num ă rat e l e înnoiri
ş i Jocul anuţte pcntTu a depune jurământl de c re di nţ ă, !ar F_arel Ş ~ C~lv111
ale sentimentului re lig ios care afectase mare parte din E uropa în ultima
au devenit curând subiectul glumelor lansate de plebe. În si tua ţi a unei atat de
j u mătae de secol. Ceea ce se petrecuse d in 1526 încoace, de la alungarea
 14 Calvin ş i Geneva: anii de început Exilul la Strasbourg 15

ample iş vădi te op z i ţi i fa ţ ă de refom1atori, Consiliul nu putea decât să Cnlvin , :u ş t e e x t r emişt i p e ri c ulo ş i şi erau bucroşi să - i vad ă plecând. Asta nu
treacă pe nesimţt la impunerea forţată a acestor sin trucţin i. Lui Fare] · ş i insca mnă î nsă nicidecum că cineva se mai gândea ca Geneva să dea d in nou
Calvin ace as tă poziţ e a membrilor li s-a pă rut o laşite, cei doi continuând nscul tare Romei. C etă e n i i o ra şul ui şî i do reau numai un tip mai pu!in opresiv
s ă le arate acestora care le este datoria. Au ajuns chiar să-i j ignească spunându-le de religie refo rm a t ă.
că de fapt Consiliul este cel care trebuie s ă li se subordoneze, nicidecum
invers. Acest lucru a depăşit ceea ce Consiliul era dispus să accepte. 4. Exilul la Strasbourg
În 1538 au fost a l e şi sind ici d in rândul celor care se vecon rt i seră la noua
religie re form a tă , dar c are-şi tăceau o datorie de onoare din a refuza să asculte Fare! ş i Calvin s-au d es pă1i( la scurt timp după ce au plecat din Geneva.
ordinele lui Fare! şi Calvin. În curând s-a ivit ocazia de a sc vedea cine au Parei simtea că trebuie să dea mai departe curs c h em ăr i cc o avea pentru
fost c o nducători şi cine au fost cei conduşi. Berna începuse să introducă viata de ~leric şi de aceea a acceptat inv i t aţi de a conduce biserica din
vechiul ritual în diferite biserici reformate care se aflau în sfera ei de i nflue tă. Ne~1châtel, alt o raş care era legat făr nici o constrângere de Co nfe de ra ţ i a
F acţ iun ea pro-Berna din Geneva a acceptat adoptarea acestui vechi ritu~!, he l vct i c ă . Ca lvin, în schimb, a fost foarte profund afectat de exp rien ţa sa
mai ales că sc ştia că el contravine ideilor lui Farel ş i Calvin. Consiliul a din Geneva, in t e r p r e t â n du-ş i alungarea ca un semn din partea lui_Oumne~~n
ho t ăr ât că se va urma exemplul Berne i. Fare! ş i Calvin nu numai c ă au care voia să- i dea de veste că a d evărat lui chemare este să-şi conttnue studnle
re fuzat s ă accepte acest lucru, ci au mers până la a excomunica întregul ora ş . ele teologie atât de brusc întrerupte. A acceptat t o tu ş i , d eş i t ă r ă tragere de
R ăs pu ns ul Consiliului General a fost clar: • inmă, rugă mi n ţil e stăru i toare ale lui Martin Bncer de a veni la Strasbourg
l S-a. propus ca, în cazul în c·arc Calvin, Fare l şi alţi predicatori nu vor să-i continue studiile ş i să predea în ace laşi timp.
accepta să asculte ordinele o fi c ia lită ţi lo r , Cons il iul General ş i Micul •La Strasbourg a fosl angajat mai întâi să predea î n văţ tu r i le Bibljei. La
Consiliu să voteze da că ei î şi mai pot desfă ş ura activitatea. în posturile scurt timp după aceea a fost. convins să accepte s ă fie pastor pentru un grup
•pe care Ie ocup ă. Opinia maj o rită ţ i a fost în favoarea unui ră gaz de 3 de c.1teva sute de francezi exila!i în acest oraş de l i mb ă ge r m a n ă.
5 zile pentru ca aceş tia să pă r ăseac o r aş ul. A dev ă ra t u l motiv pentru care acceptase, to tuşi , să vin ă la Strasbo~r~ er~
să lucreze al ă tur i de Bucer. Bucer era unul dintre cei mai r e spec ta ţ i liden
Micul Consiliu a luat a ceaş i h o t ă r â re , iar Farcl ş i Calvin au fost ex pulzaţi . p r otesanţ i . El a r ămas independent faţă de Lulhc'.·, _d eş i ~ra ~e a~o rd cu
Foarte puţin comentatori şi - a u exprimat compasiunea atunci .sau mai multe din aspectele doctrinei lui. A refuzat în ac ela ş i timp sa se identifice CLl
târziu, pentru reformatorii alungţ i. Păr e r ea unaimă a fost că sunt exa g eraţ i, tipul de doct ri nă pe care Zwingli a vrut s-o impu n ă în Ziirich. _A d evă~a (
că întrec mă sura, că nu pot fi î n gă duitor i cu slăb i c iunl e om e neşti , că sunt său scop era s ă g sea c ă o posibilitate de î nţel eg er între toţi ad e v a rţu
severi şi neîncluplecati ş i total lip s i ţ i de simţ politic. Ar fi fost greu ca cineva creşti ni , inclusiv catolici, ş i a sperat că Reforma nu va conduce perman~nt la
s ă sre p i ăn g astfel de verdicte cu un caracter general valabil, fi indcă se făc ea scindare în inte1iorul bisericii. S-a s t r ăduit de aceea d in ră s put e ri să organizeze
apel la valorile liberal-democratice şi la lucruri pe care practica le de1T)OS· întâlniri ale reprezentan~lor tuturor gr u pări l or protestante cu d e l egaţ_i ai Romei,
trase. Dar d acă s-ar încerca o evaluare a luc rurilor din punctul de vedere al pentru a se ajunge la formule convenabile ambelor pă r ţ i. S t rădan u l e sale nu
celor care au ac ţionat - ceea ce cu siguranţă istoricii ar fi ob li ga ţi să fa că - s-ar s-au bucurat î nsă de succes.
dovedi că Fare! ş i Calvin au ac ţionat cât se poate de î nţ e lep t. Ei credeau că Calvin î mp ărtşea părea lui Bucer că ar putea exista o singură Bi ser i că .
datoria lor este, asemeni unora dintre pro feţ i Vechiului Testament - s ă facă A participat chiar la o rundă de întâlniri în cadrul că roa ~e s?ern că :e ~a
cunoscut Cuvântul Domnului unui popor aflat pe "calea pierzaniei" ş i să - l ajunge la o î nţelgr cu catolicii. A fost însă profund de~1luz1ona~ de mca-
lase pe Dumnezeu să h o tăr asc ă dacă cuvântul lui va fi ascultat sau nu. Ei nu pă ţâ n a r ea cu care ace ş ti a refuzau să r e cuno as că vreuna dm gr eş li~ Io~·· A
purtau defel răspunde e a rezultatelqr acţiunlor lor: ei nu au fă c ut decât ceea rămas conv ins că Biserica este una ş i ad evă ra tă , dar nu avea certttud mea
ce au crezut că C bine să fa că. Aşa au gândit de-a lungul vremii toate persoa- abso lut ă că a d ep ţi Papei vor putea face parte din ca. Apropierea lu~ tot mai
nele care ş i-a u dedicat viaţ unei cauze. Cei care nu i-au înţel es i-au descris p r ofu nd ă de Biblic şi de scrierile S fi n ţi lor P ă r i n ţ i (cei mai im por t ~n ţ1 _ teol~_g1
ca fiind extr m işt i , începând întotdeauna prezentarea lor cu cuvântul " p e ri cu l oş i". din primele secole ale creştin i s mul ui) l-au convins, de asemenea, ~ pnnc~pnl:
Bineîţ e l e s că în 1538 mul ţ i locuitori ai Genevei i-au socotit pe Fare! şi publicate de el în Christianae Religionis Jnstitutio sunt corecte. In ce masura
 16 Calvin şi Geneva: anii de început Organizarea Bisericii 17

s i gnraţ lni era rezultat11I i nfl uenţ i lui Bucer, cu care îm păr tăşea multe
puncte de vedere comune în probleme de detaliu, nu se ştie. Acei istorici care
s usţin că Jeari Calvin îi datora lui Bucer multe dintre ideile sale nu au decât
argumente neconcludente pentru a~şi suţi ne afinţle. Este mai probabil
ca Jean Calvin să fi fost atras de Bucer datoriă similitudinii punctelor lor
de vedere, ş i că influeţa reformatorului deja recunoscut a venit mai d egrabă
să confirme ş i să clarifice ideile deja existente decât să constituie sursa unor •
noi idei. Ediţa r evăz u tă ş i adăugit a lucră { i i sale Christianae Religionis
Institutio apă rut ă în 1539 a fost mai curând o dezvoltare, decât o înlocuire a_
principiilor sale din prima ediţ.
* Se pare că la Strasbourg Calvin a cunoscut cea mai fe ri c ită oep că din
viaţ lui. S-a că .s ăt o rit , a devenit un adevă r at o r ăşean, a aj uns un profesor
renumit ca.re atrăge n1tlţi studenţi la cursurile sale ş i ş i -a găsit destul timp
pentrn a -şi c911tinua studiile. Nu avea î nsă să se bucure de prea multă lin işte .
La Geneva situa~a se schimbase în mod dramatic. Facţ iun ea pro-Berna
căzuse în diz grnţie, iar membrii ci de frun te fie ft . 1 seră exc ut aţi pentru
comiterea unor del.icte grave, fie ex i laţi . Liderii facţi uni pro-franceze care
controlau acum s itu aţi erau p r eocupaţ i de faptul că pas torii care-i în lo c u ise r ă
pe Fare] şi Calvin nu aveau c al it ăţi le necesare pentru a convinge p opulaţi că
trebuie s-o apuce pe alte căi . Singura persoană cu no sc u tă care avea pricepe-
rea şi convingerea necesare proagă1i Reformei era Calvin. Au h otărâ să-l
recheme. Calv.in nu era însă . deloc dornic să se întoarcă acolo. Le-a tTebuit
un an până când, tot amăgi ndu-l şi promiţându - i tot felu l de lucruri, să -l
c onvi n gă că este voinţ a lui Dumnezeu ca el să p ă r ăseac viaţ thn i tă de
pân ă atunci pentru una care avea cu siguranţă să se înr ăutţeasc mereu. În
cele din urmă a cedat şi a acceptat in vitaţ , amăg i nd u- se singur că va sta
doar şase ILmi, cu titlu de provizorat! J s-a trimis special o trăsu r ă să-l ia
împre un ă cu soţia lui şi cei doi copii ai ei dintr-o a lt ă căstorie, ş i cu toate
bunurile sale. A sosit la Geneva la 13 septembrie 1541 şi a rămas acolo până
la moartea lui, 23 de ani mai târziu.

5. Organizarea Bisericii

Una dir:tre promisiunile făcute lui Calvin pentru a-i câş ti ga încrederea şi
a-l convinge să se î ntoa r că a fost aceea că se vor lua imediat măsur . i pentru o
organizare i: o r espunzătoa r e a Bisericii din Geneva. Respctându-şi cuvântul,
Micul Consiliu a desemnat de urgen ţă un mic comitet, împreună cu care să
lucreze la alcătuire cadrului necesar unei noi structuri. Acest lucru a fost
realizat în decursul a două săptmâni, Calvin fond probabil cel care a furnizat Portret a! lui Calvin pictat probabil i'ntre 1540-1550
toate ideile, iar la sfâ rşitul anului Ordonaţel bisercşt au devenit lege.
 18 Calvin şi Geneva: anii de început
Înd ru mări pentru studiu 19
Ordo1a n ţe l e se bazau integral pc ceea ce credea Calvin că este voinţa lui
Dumnezeu aş cum este ca exprimată în Biblic. I s-a repoşat de multe ori că
a copiat pur şi simplu ceea cc Bucer int enţ i o n a să fac ă în Strasbourg, dar J R ă u făcto r i Lrim i şi în fa\a Micului Consiliu
pentru a fi p e d eps iţ i
I
aceste repoşu r i nu ţ in seama de faptul că principiile lui Calvin se baze ază pe l I
textele biblice sau pe ritualurile de la începuturile biseric ii. El nu a pretins
nicodat ă că ideile lui sunt originale. Ba chiar dimpotrvă, la fel ca întotdea-
una, el a afirmat ăc do r eşt să readucă Biserica la a d evărat ci puritate pe care
aceasta a pierdut-o de secole, timp în care Biserica Catolică , c ontrlaă de
P apă, s-a pervertit printr-o seric întreagă de legi artificiale. Faptul că ş i a l ţi Întruniri săpt m ânale pentru Prezidate
reforma tori au ajuns mai devreme la concluzii asemă n ătoare nu doveş t e în a analiza încăl ăril e disciplinei de un sindic
nici un caz că Jean Calvin ar fi un plagiator. El a ajuns la propriile-i concluzii impuse de Bisercă
bazâ ndu-se în special pc c itirea Cuvântului lui Dumnezeu.
* Cu toate acestea, în!clegerea lui faţă de voi nţ a lui Dumnezeu în ceea cc
pr i veşt amănute l e îndatoririlor pe care le au fiecare dint re preoţ i i care
partică la sfânta liturghie s-a realizat cel mai probabil chiar în Bi ser i că prin I I
rela ţi a pc care a avut-o cu Buccr, care ajunsese la concluzii ase m ăn ă toa r e. A Consistoriul I-
di sp ănl! elita p reoţim i cu stallJtul ei special care-i permitea să ierte sau să J

afuri seacă pe cred in cioş în numele lui Dumnezeu. Se su ţi n ea că acest

lucru s-a transmis de la preot la preot începând cu Sf. Petru, care primise
puterea direct de la Isus Cristos. Locul acestei elite urma să fie luat de un
grup ele pastori a căro sa r c in ă pr i n c ipa l ă era să "vestacă cuvântul Domnului, Pastorii B ătrâni

să predice, să se roage, să povă ţu i ască, să condamne public şi în particular să

dea î m p ă r tăşa n ia ş i s,i-i avertizeze p ăr i n teş t e pc c r e din c i oş i ". Nimeni nu a pretins
că ace ş ti pastori au o rela!ic spec ială cu Dumnezeu, ci erau oameni obişnu!j
a l eşi în ăs d epli n e a sc ă ceas t ă misiune pentru că aveau ca li tăf i le necesare.
* Calvin a înce rcat în mod categoric să în l ăture deosebirea st atorni c ită Ale pastori
ş i de alţi 12 b ăr ba t i
ş i confi de rm aţi de
aleşi
între puterea civ l ă (guvernarea şi organele ci) şi puterea b ise ri ceasă. Această Micul Consiliu Micul Consiliu
deosebire, pe care Papalita tea lupta din răspu t eri s-o menţ i nă , a reprezentat
pentru Calvin o altii pervertire care se impusese înc ă de la începutu rile exis-
Conducerea de că tre bis eri că a Genevei fn ·vremea lui Calvin
tenţi bisericii. El a socotit guvernarea o putere ind ivz ibl ă . Datoria fetelor
bisercşt ş i a fun cţ ionar l or publici era să-şi desfăşoar în armonie activita- necesar, ei raportau pastorilor care urmau să d i s pună pedeapsa cuve nit ă. În
tea pentru a înfăptui v oi nţa lui Dumnezeu. De aceea la icii ar fi trebuit s ă aibă Geneva erau 12 bă tr â n i a l eşi d in toa te colţu r ile oraşu l u i, pentru a se putea
o influ e nţă co n si d erabi l ă asupra Bisericii, pentru a se ajunge la a d evă rat a astfel supraveghea îndeaproape întreaga comunitate.
armonic pe care o dorea Dumnezeu. Acest lucru se puica realiza prin "ordinul" * Puterea bătrâ ni lor provenea din faptul că e i fiiceau parte d in corpul de
bătrân i lor . Băt r âni nu trebuiau să facă dovada unor ca l ită speciale, trebuia conducere cu putere de decizie al Bisericii - Consistoriul. Consistoriul, fonnat
numai să fi dus o viaţă "ex mp l ar ă". Datoria lor era să supravegheze conduita din pastori ş i bătrâni, se reunea o dată pe săptmâ n ă:

fie c ă ru i membru a l comunităţ i ş i să încerce să-i adu că pe ca lea cea bună pe penhu a se asigura că nu există neorânduieli în cadml Bisericii ~i pentru a
rău-fcto i ş i pe cei care duceau o v i a ţ ă dezo r donată. După aceea, d acă era discuta orice măs ur ă ce se impunea a fi l uată pentru remedierea unor
 20 Calvin şi <..icncvn: luptă ş1 victorie
înclrumăi r,::11tru studiu 21
s it 1 1a ţi i . Pentru că ci nu au puterea nec sară şi nici nu sunt a uto r izaţ să
folseacă forţa, am căzm de acord să d esmnă pc unul din func1ionarii tic ,1-~i î mpărţ i autoritatea. El credea că în tr-o situatie în care toate factiuni le
5 no ştr i să se ocupe de convocarea celor pe care ci vor să -i doje n ească. p111llc1pante doresc să se ajungă la ace l aşi rezultat, puterea ar putea fi împ ă r­
Dacă vreunul dintre cei co n refuzăvocaţi în mod deliberat să dea curs l•t,1 de comun acord. Membrii Consiliului nu agreau însă asemenea i:nlui;i:.
acestei co n vocăr i , Consiliul să fie info1mat pentru a lua mă s nri . Da că l: 1 cwu hotăr âţ i să-ş i menţiă statutul de au toritate ab solu t ă în toate problemele,
cineva pro vă duieşt lucruri cc contravin doctrinei acceptate, să fie con- li ind ş i singurul organism din Geneva care putea pedepsi ce t ă ţ e ni i o ra ş uli şi
vocat la o d i sc u ţie. Dac ă v:.i da ascultare raţ i uni i, să fie l ă sat să plece raă ,ilt1 locuitori. Astfel încât, multora dinlTe punctele esentialc ale j>roicctului
IO să fie mustrat·sau supus oprobriului public. D căa va persista în g r cşea l i, Ordo11a111elor lui Calvin li s-au adăugt cuvinte ş i fraze menite să întăre ască
să fie admonestat de ma i multe ori până când se va constata că e nevoie po1itia Consiliului. Bătrâni wmau să fie a l eş i ş i numiţ de conducerea bisc-
de mai m ulă severitate: atu nci să i se interz i că sfânta cu m i n ecătu r ă şi 1 1cii, noi pastori urmflu să fie recomanda!i Consiliului de că i re pastorii existcn!i
să fie trimis în faţ magist r aţi l oraş or ul ui. 'ii :icp t aţi de Consiliu " du pă cum acestu considera potrivit"; iar atunci când
Da că cineva nu va veni la b iser i că dovedind aversiune fa t ă de comuni- apă r eau d iverg enţ de opinii, wmau să fie chemaţi speci al işt dn1 afara Genevei
15 taica c r ed i n cioş lor , sau dacii va dovedi că nu-i pa să de ;.ânduiala bise- " m11ni1i de g u ve rna n ţi" pentru a rezolva d isputa. Ceea cc pare cel mai scmni-
ricii, să fie mustrat, iar d acă se upune s..'i fie lăsat să plece. D acă tou ş i licativ în să este fophil c ă secţi uni i referitoare la Consistoriu i s-a a dăug at 1111
va s t ărui în greşa lă , după cc a fost prevenit de trei ori, să fie excomu- 1n1reg paragraf:
nicat şi da t· pe mii na magistratilor.
Lucmrile trebuie concepute astfel încât pastori i să nu aibă c ompet n ţă
Celelalte două categorii, "doctorii ş i diaconii", nu aveau nici un rol în c iv i lă şi să nu poată folosi drept armă decât cuvântul lui Dumnezeu aş
aplicarea discipline i biser i ceşti . Rolul lor era - în p r i v i nţa doctorilor - "să cum Ic porun ceş te Sfântul Pavel; nici auto ritatea Consistoriului s~ nu
să de ască ci,;d in ţa în temeinicia învăturilo bisericii, pentru că liicra Evanghelici poată micşora în nici un fe l pc aceea a membrilor magistraturii o r ăşe-
nu poate fi schimbată nici de 1 ec1rnoaş tc r e , nici de alte convingeri", iar în 5 neş t i sau pe cca a noţiu i i de ju s tiţe. Puterea c i v i l ă trebuie • • r ămân
privin!a diaconilor - să se ocupe de strângerea şi distribuirea fondurilor neat i nsă. Pe viitor, în acele cazuri în care se impune aplicarea unor
pentru bolnavi şi siirnci. Rolul lor este important însă pcntm a ilustra coerenta pedepse sau a unor constrângeri, pastorii ş i Consistoriul, dup ă ce au fost
schemei lui Calvin. Este foarte dificil ca într-o epocă cum este a n oast r ă , în i nfor maţ i asupra cazu lui şi au fo losi t acele poveţ ş i p redici pc care
care conducerea ş i administrarea afacerilor r e pr ezi ntă cheia succesului, să le-au socotit necesare, vor prezenta s toaă itu aţ ia Consiliului, care la
putem pricepe cât de haotic se d esfăşura viaţ p ubli că în secolul al XVI- iea. I O rândul lui va judeca ş i pedepsi după cum este cazul.
Chiar şi în cazul celor mai puternice state guvernarea era foarte confuză,
adesea nu se şti a cine cc face, sistemul şi structura lu i o r g a nizator i că erau , Totuşi în pofida m odifcă
, r i l or aduse de Consiliu proiectului initial,
prost definite şi se bazao pe trndi!ii uneori contradictorii. Geneva, de exemplu, O r do n a n ţe l e biserice~ti di n 154 1 rămâ n ea u în multe priv inJe un document
nu a avut o Constiuţe sc risă până în momentul în care Calvin, la cererea remarcabil. Ele reprezentau prÎ11ia încercare de a stabili o structurii comp l etă
membrilor Consiliului, a redactat una, încercând-se apoi să se elimine unc ie ş i c oe r ne tă a o rganiză ş i conducerii B isericii protestante. Calitatea lucră r i
ncconcordanJe. Nu este, de aceea, su rp r inz.ăto r faptul că Jean Calvin avea să lui Calvin era d eosb it ă. ca evidentiind cu succes temeinicia studiilor sale de
fie cunoscut ca un creator de met odă - un remarcabil organizator într-o e pocă drept. Prin urmare, dat fiind că modelul Genevei era greu de de păşi t atunci
în care se întâlneau rar astfel de oameni - dat fiind cil Ordonaţel biser ceş ti când scopu l urmii rit era de a face o prezentare cât mai exac t ă u bisericii
r e p rezin t ă o încercare de a conslnii o s t ruc tu ră atoc u prinzătoae de respon- timpurii şi a vo inţ e i lui Iisus, el a fost în marc m , isură copiat de bisericile
sab il tăţi, u ni că prin complexitatea oi în Europa din perioada Reformei. rcfonnate ale lumii creşt i ne.
• Ord o na1ţ el nu au fost leg iferate t o tuşi exact în forma în care Calvin le Un aspect foarte semnificati v al Ordonanfelor era cnom, a putere şi
scrisese. Comparând varianta in ita lă cu versiunea fin ală se pol face speculatii responsabilitate care reveneau pastorilor, ch iar ş i du pă modifcărle făcu t e de
despre cc anume s-a întâmplat. Calvin, în ciuda expcricntclor sale anterioare Consi liu. În statele lutcranc din Germania ş i în cele zwingliene di n Elve1ia,
de la Geneva, continua să fie destul de naiv în privinfa dorinţe Consiliului Biserica era subordna t ă în aproape toate privintclc administrafiei locale.
Am putea deduce deci cil acesta a fost unul dintre principalele motive pentrn
 Îndrumă r i pentru studiu 23
22 Calvin ş i Geneva: luptă şi victorie

care pro mişcare t e stan ă a apelat imediat la mu lţi dintre principii Germantei.
lată de ce s itaţ Genevei parc rem arc abilă o dată în plus, mai ales .i ,h.:ă Sli nolăm ideile principale ale capitolului "Calvin şi Geneva: anii de început"
ţinem seama de susceptibilitatea Consiliului în acestă privnţă . Lui Calvin
nu i s-a pem1is săfac tot ce şi-a dorit, dar efortul i-a fost touşi în mare Pcntnt a nota ideile principale ale acestui capitol va trebui să vă . concentra~i
parte răsplti. Definirea doctrinei ("crezurile" bisericii) era, în esnţă, la pentru a înţe l eg trei d irecţ i generale. Trebuie să vă fix~ţ i _mai înt!i î1_1 me~1one
latitudinea pastorilor, la fel şi posibilitatea de a interveni în v i aţ cot i d i ană a "c onÎlguraţ ia " anilor l536-1564 şi clementele caractensticc fiecare1..~noade.
celoraţi prin intermediul puternicei lor influeţ din Consistoriu. Această i\poi va trebui să înce rc aţ i să înţ e legţi structura politc ă a G~neve1 Ş I mo_du:
influeţă se extindea ş i asupra Consiliului, în cadrul întruniJilor acestuia, în care aceasta in fluent az ă activitatea lui Calvin. În sfârşi t , va trebu i sa
pastorilor acordându-li-se întotdeauna întâietate pentru prezentarea unor în\clcgeti clar cum era ~ r g ani zată biserica la Geneva, ş i de ce. Următoael
probleme; Calvin î n s u şi le putea aminti oricând membrilor Consiliului că nu titluri, s~btitluri şi î n t rebă r i vă vor ajuta să real i zaţi acest lucru.
el a cerut să se întoarcă la Geneva ş i că poate pleca dacă ei nu sunt pregătiţ I. [ntroducere
să asculte voinţa lui Dumnezeu. Ac east ă posibilitate de a exerc ita presiuni 1.1. De cc trebuie să şt im cum s-au petrecut lucrurile?
asupra Consiliului, deşi nu era î nsc r isă explicit în Ordonanfe, r eişa clar din 1.2. Cele trei perioade
tonul cu care era redactat acest document care indica faptul că pastorii se vor 2. Geneva
pătrunde de voinţa lui Dumnezeu şi vor pretinde Consiliului să o aplice. 2. 1. Stmctura politcă (Micul Consiliu, Consiliul celor două S~1te şi sindicii)
Calvin nu prevăzus însă nici un mecanism prin care să se inte rvină în 2.2. Facţiun ile. În ce mă s ură ex i s t enţa lor l-a afectat pc Calvm?
cazurile în care Consiliul nu răspundea aştepăr i lor pastorilor. 3. P rima încercare
3. 1. S i tuaţi în 1536 •
I 1536 Activitatea desfăşurat sub conducerea lui Fare! la Geneva 1538 I 3.2. Organizarea bisericii. În ce mă s ură ne demonstrază ca care au fost
năzuiţel şi metodele lui Calvin?
3.3. Expulzarea. Cc v i nă i se putea aduce lui Calvin?
4. Exilul la Strasbourg
'
4.1. lntluenta lui Bucer
Îl)cereare de a impune
-
Exilat de Consiliu, care nu ern
pregăti să accepte ingerţ .,._ 4.2. întoarc~rea la Geneva. 1n ce mă s ură cirum stanţe l e întoarcerii au intă tri
disciplina religoasă în exercitarea puterii sale
poziţa lui Calvin?
5. Organizarea Bisericii
5. l. Ordonaţel e bisercşt
5.2. Pastorii
I 1538 Cu Martin Bucer la Strasbourg 1s41 1
5.3 . Bătrâni
5.4. Consistoriul
5.5. împă 1tirea puterii. În ce măsur Biserica îş i controla propriile probleme')
'~ '

Îşi dezvoltă Aceptă să se întoarcă la

ideile Geneva cu anumite con di ţi
în t rebăi pe baza textului capitolului "Calvin şi Geneva: anii de început"
I. Exilarea lui Fare! şi Calvin din Geneva, 1538
C ititi cu atenţi extrasul din procestil verbal al Consilit!lui General de la
Rezumat - Calvin şi Geneva: Anii de început pag: 14. Ră spun deţi la un ă t oarel î ntreb ă ri:
24 Calvin şi Geneva: luplii şi victorie

a) Ce hotărâe a luat Consiliu l General? Avea să fie aceasta O hotă râe

defin it i vă?

b) Ce chestiune de principiu consideră autornl accsrui proces-verbal ca fiind 1 \PITO LUL 3

md iscutie?
c) Ce impresie la să
trei zi le"?
atitudinea Consiliului General de a alege un " răgaz de <'alvin si, Geneva:
d) În ce mă~1r putem identifica punctul de vedere al autorului proce-
lupt ă ş i victorie
sului-verbal? •
e) in cc măsur au fost vinova!i ~arel şi Calvin pentru a fi exi l aţ i ? I. onfrutăi cu opz i ţia

2. Consistoriul l>1că Jean Calvin a avut de cc fi mândru atlmci când Ordoncm{ele au devenit
Cit iţ_
cu atenţ ie cele două extrase din Ordonan/ele biserc eş ti de la pag. lege în 1541 , curând avea să fie dcza1rnigit. Îl aştepu 14 ani de luptă , ani în
19 ŞI 20. Răspundc1i la unătoarcl î ntr ebări: 1 11 c a avui de înfruntai păre i contradictorii şi obstmctii de tot felul. Una
a) Ce fel de "neorânduieli" unnau a fi remediate de Consistoriu potrivit dintre problemele cu care s-a confruntn t era situa ţ ia pe care o c uno ş te a în că
p1imului extras? di11 timpul primei sale şedr i ln Gcncv;i ~i anume faptul că diferitele fa cţ iun
b) Care sunt etapele pe care Ic avea in vedere Consistoriul în relatia cu politice existente fo loseau religia ca pc o sură de avantaje politice. Aşa a
un delincvent? devenit Calvin din nou victima campaniilor împotriva inOuentei crescânde
c) Sunt _cele două extrase explicite în ceea ce spun sau subin\elcg despre tic care se bucurau stră in în oraş, mai ales c.'ind va fi acuzat de ten t ativă de
folosirea excomuniăr? Explica1-vă răspun su l. ,ubminarc a tiparelor tradi1ionalc ale vic!ii la Geneva. A avut de înfruntat,
d) ~ escriţ tipul de discp lin ă prezentat în primul extras. Susţine-vă de asemenea, puternica opoz1\ic stârn ită de stricta supraveghere pc care
raspunsul cu dovezi. Consistoriul o exercita asupra v i eţi i oamenilor, atât cea publică cât şi cea
e) Care este sensul frazei "va judeca şi va pedepsi după cum este cazul" p1 ivată, pentru că au fost foarte pu!ini cei care initial au fost de acord cu
din al doilea extras? măsura prin care ci a conceput supravegherea în detaliu. S-a confrunlal cu
t) De ce Consistoriul era pc calc să d ev i nă nepopular? S-ar fi putut evita foarte multe difcultăţ i în privin(a in terp tări Ord o naţelor. I s-a sugernl că
acest lucru? terminologia fol s i tă de el pentru a defini excomuniăr l e şi pe coi care
nvea u dreptul să le aplice a fosl în mod deliberat foarte vagă pentru a fi
ace ptaă de Consiliu, şi că dat or i tă . formulă r i lui, ambele p ărţi (ş i pastorii şi
Consiliul) credeau că puterea Ic revine. Această interpretare este suţi nu tă de
dovezi indirecte c11re demonstrază c.i Jean Calvin a folosit metode similare
.itunci când ,\ încercat ob\inăs acordul de principiu asupra doctrinei sale
din partea bisuicilor protestante d in E l veţia (vezi pag. 85). Acest lucru nu
exclude, desigur, posibilitalca ca unii membri ai Consiliului să se fi folosit
de alte posibile interpă ri ale terminologiei folo ite de Calvin î n redactarea
Ordo1a 1ţelor tocmai pentru a-1 pune în dificultate.
Cei care i se împotriveau îl puneau în tot felu l de situa\ii greu de depăşit.
A fost bârfii, luat peste picior, lăsat să aş t ept, l ăsat f'ară ajutor, în situa\ii
i11comodc şi împins să-şi facă probleme d in lucruri care ar fi trebuii să fie
foarte simple. Rareori ,\ fost at'acat pc fa!ft. Ţ int a lui era, de aceea, în pcnna-
neţă m ob ilă. F?arlc rar avc.i de rezolvat sit uaţi clare, iar atunci trebu ia să
aştep te la nesfârşi t până primea un răspu n s la solictăr i le sale. Poale părea
 26 Calvin şi Geneva: lup şi tă victorie lv1igucl Scrvet 27

c~udat de ce, în aceste împrejuă ri , nu a fost izgonit din nou ş i nici deteimiitat 1·11 ci, care se s im ţea c u op leşiţ de superioritatea lui. J:. purtat în secret tratative
sa plece de bună voie. Nici una din tabere nu voia să întTe.pă reiatiile cu 1•11 1cgcle Fran ţei cu văd it a inteţ de a obţi n e avantaje personale, iar când
ce~ la l _ tă, ~ecarc îşi dorea î n să ca r e la ţia să funcţ i onez după regulile sale. 1H•i.:~lca ,1u ieşt la iv ea l ă, exp li caţ i ile lui au fost foarte pu ţin convigătare.
Principalu adversari erau conştie n ţ i de poziţa p r i v ile giată a lui Calvin care Nki ci ş i nici familia lui nu s-au supus rigorilor legii atunci când a suţ in u t ­
era respectat de ~mit ă lume în calitatea sa de reformator recunoscut pe plan u pt.: s oţia lui, care se manifesta din când in când ca o înră ită adv e r sară a lui
mondial. N u ar h fost deloc bine pentru re pt aţi oraşuli dacă Geneva s-ar ( 'ni vin, în refuzul ei de a accepta o pe d e ap să a Consistoriului.
fi dispensat din nou de serviciile acestui om cu renume. Oricum cei mai Ş i l o t uşi, în ciuda tuturor acestor gr eş li, Penin şi facţiun ea lui (aş numiţ
mu l ţ i dtntre oamenii i mpo 1ianţ i din Geneva erau conviş c ă în geneiaI Calvin I ,ibcrtini) nu p ăreau a fi ame n i n ţai s ă piardă controlul asupra s i tu aţ ie. Aver-
are dreptate. E i doreau doar ca el să nu împingă întotdeauna lucrurile prea ,liu11ca împotriva refugi aţ il or francezi era încă puternică în oraş, mai ales clin
departe: Dacă el ar fi fost într-o oarecare măsur mai moderat în privnţa pricina noilor valuri care s o s i ser ă şi care a me ni să ţau . provoace o li psă a c · ută
pretnţ1lo sale faţ ă de oameni, recu noscând că nu e normal să aştep ti acelasi de l o cu inţ e, iar p r ez nţa ind scre tă a Consistoriului în vi aţ oamenilor era
lucru de la fiecare, ei ar fi cooperat de b un ă voie cu el. , '· I CH Îmţită mai acut chiar decât pret n ţil e lui Peni n ş i ale fami liei sale. Even i-
Pe de altă parte, Calvin era prea copl eş i t de ideea că ti-ebuie să ducă la mcnlele din 1553 prilejuite de afacerea Miguel Servet au dus la preschimbarea
bun sfâ şr i t ceea ce el credea că i-a hărzit Dumnezeu pe pămân t. De şi a H i t uaţ i e i de câştigăor într-una de învins.
p!ecat dm St~·asb_o urg spu~ând că va sta puţin timp la Geneva, după ce a
aJuns la d es tina ţi e era dep convins că vo inţa lui Dumnezeu este ca el să 2. Miguel Scrvet
ă r m iî n ă să s luj easc ă la Geneva pentru tot restul v ietii şi a promis membrilor
Consiliului ăc nu-i va mai p ă r ăs i n icoda tă . Hotărâea lui avea s ă fie pu s ă /\facerea Servet a fost evenimentul cel mai ciudat de care a fost legat
adeseon la grea încercare, iar în J 554 aj unsese s ă fie aproape convins că 11umele lui Calvin. Ch iar din momentul derulă i evenimentelor au existat
numeroasele lui eş curi sunt un semn că Dumnezeu nu mai vrea ca el să rnull:e păr er i contradictorii despre ceea ce a fă cut sau n-a fă cut Calvi.11, care
continue acest drum. Deşi s-a s imţt uneori copleşit, nu a r en un ţat nic odată . 11 u fost sau n-au fost mo t i ~aţ ile sa le, ce laturi ale pe rs ona l ităţ lui şi ce
~ dat dov ad ă_ de mult devotament, de d e o sebită p ersv renţ ă şi ră bdare; în ca lit ăţ i au fost scoase la i vea l ădatori acestei afaceri. Nici măcar acum nu
ciuda faptului cii temperamentul lui n estăpâni a provocat reacţ i i violente, a putem fi siguri asupra multora dintre detalii, după cum nu putem şti în ce
fost întotdeauna pr egă t it s a ă şte pt e ca într-o zi să se facă "voia lui Dumnezeu". l um in ă l-au pus_pe Calv in aceste, evenimente. Nu mai e xist ă _ săîn d i vergnţ
_ * Toţi aceşti ani a:1 fost d ificili, dar sfârşi tul anului 1549 ş i începutul de p ă r e r i î:n p riv i n ţa momentelor importante ale acestor evernmente.
lui 1550 l-au c op l eşit. fn acest răstimp u n grup forma t din unii dintre cei mai Miguel Servet era un spaniol care fusese pentru scurt timp călu g ăr înainte
înd â tjiţ: adversari ai lui, conduş i de Ami PeJTin, au ajuns să a i b ă controlul asu- de a se face cunoscut ca un om deosebit de înzestrat în lumea uni ve rs i tară
pra oraşuli. Perri.n era pe vremea aceea singurul din Geneva care-l putea în- d in F ranţ şi Germania . . Din p ă cat e î n să suferea de mania grandorii, iar
frunta pe Calvin de la egal la egal. Avea un solid statut social si politic fond a r og anţ lui _era foarte s upărto a r e. Nu a putut accepta sub nici o form ă că
c~p~l uneia din fami l}ile cele mai importante ale oraşuli şi îm~dindu-s~ piin teologia lu.i radicl i s tă nu era cor ectă , deş i nu a p utut convinge pe nimeni de
: as~ton ~ cu cele mat multe dintre celelalte familii importante din ora ş. Era valabilitatea ei. l se p ărea normal ca marii teolog i ai vremii, inclusiv Calvin,
111sa el 1suş 1 un om cu personalitate, prest<i n ţă şi i nt e li genţă, care şt i a să s ă- l trateze ca pe un egal, iar în momentul Îll care i s-a pă rut că aceş ti a îl
profite de poz i ţia pe care o avea. A început prin a fi un statornic su tină or R L t best im ează ş i-l tra e ază cu conde sce nţ ă a început să-i insulte. M a ni festăr i
al lui Calvin, fiind unul dintre cei care au contribuit la revenirea acestuia la ca ale lui ar fi catalogate în zilele noastre drept tulbr ă ri mentale. Calvin a
Geneva, treptat însă . a început sii fie n em ul ţum it de faptul că reformatorul nu fost cel căru ia Servei i-a adresat numeroase scrisori prin care îi cerea sprijin
ave~ 11ici un res!Ject faţă , de ~ersoane_, ~n general faţă de cei bogaţi ş i influ en ţ i . , I ş i p oveţ , ia r î nc e r căr il e acestuia de a-i veni în ajutor se întorceau apoi
Po z i ţia lui Pernn ar fi tost mat ca bilă cu conditia ca el să . se fi multumit cu împotriva lui ori de câte ori s.olicitantul constata că reformatorul era dispus
ceea ce avea. Dar e l vroia tot mai mu lt, nă dăiua chiar în sinea lui să se s ă-i căl u ze ască paşi, dar nu şi să , i aprobe ideile. Ceea ce a făcut s up ă r ăto r
instaleze ca "dictator" al oraş uli . Asig ur â ndu -şi o po z iţ e prin care era cel mai modul s ău de abordare a problemelor teologice fost î.n cercarea sa de a a
puternic om din o n '.ş , a neglijat să acorde a t e n ţie atacurilor celor d eo poti"vă combate p unctele de vedere asupra es n ţei T rintăţ (minunea prin care
 28 Calvin ş i Geneva: lu ptă şi victorie
Migucl Scrvet 29
~ unm ezeu poa~e. li _trei - Tată l , f iul . ş i Sfântul Dub - ş i lllllll singur în acelş i
tunp) caie conslltu11111 elementul central al c re ş t i nismu lui , fie ci catolic sau 111 ( icncva cerând arderea erehcului de temut, situaţ lui a devenit dispe ată. r
( li 1111 ş i unii dintre adversarii lui Calvin au votat pe11tiu executa rea prizonie-
pr~ tes_taat_- Pentru ~:i c~re se considerau c re şt in i conse v enţ i , Scrvct avea 0
111 lt11. J\ fost ars pe rug, fiind singu rul eretic condamnat la moarte în Geneva.
atitudme mtolerabrla, fiind· socotii un eretic periculos. Ostilitatea lu i Servet
se îndrepta în special Împotriva lu i Calv in, din motive care au r ă m as neclare A (1111 cl ov:i d ă de mult curaj în faţ a morţi , su ţin ându-şi din nou c r ed io ţa în
d,ir care ar putea avea legăt ură cu faptul că se cu n osc u seră probabil îi~ I )1111111czcu, unul şi singur, al căru i fiu [isus născu t din femeie s-a î nă lţa t la
vremea st ud en ţi e i . l'1J1111 i prin moarte. A fost dispus să m oa r ă, dar nu a renun\at la convingedle sale.
Se:vet ~ra un mincinos şi un l a ş , de~i crn un îngâmfa t. Când în J 530 Adversarii lui Calvin de pretuti ndenj l-au atacat violent pentrn rolul pe
l'lll'C 1-n j ucat în afacerea Servet. Critic ii să i de mai târziu l-au condamnat şi
~colo?1a lui a_st~rnit re:c(ii de adversitate s-a făcut nevăzut , ş i - a însuşit 0
0 1, 1n ti mp ce adepţi i săi au făcu i eforturi deosebite să- l d isculpe. Dificultatea
identit~te falsa ŞI a reaparut ca me.dic al arhiepiscopului din Viennc, în estul
F~ nte1, unde credea că se va putea sustrage co n s ecin ţ elor ereziei sale. Aici a pc care o are de întâmpinat un istoric este de a nu şti cu precizie ce anume a
t.ra1t pre~cându-se că est~ ~n a d evă ra t catolic, În timp ce a continuat s ă-şi Incul Calvin sau, bineîţls , care au fost moti va ţ ile presupuselor sale acţiun.
dezv_olte _1de1le despre Tr_1111tate._ La începutul anului 1553 a ara1Ijat să i se l)ovczilc prezentate de adepţi i lui Calvin s u sţi n că el a fost foarte greu
pu~lt~e, m mar: sec1:ct Ş I ano nim ă, O versiune actu li zată a scrierilor sale. t o11vins să accepte denuţar
n uto ri tăţi l e din Geneva să-l
ea lui Servet la Vienne; că el a încercat s ă convigă
execute pe Servet mai d egrabă prin decapitare
lnsa, m ~c1L1da ~for~ll'llor pe care le-a fiicut de a-ş i şterg urma, nu s-a putut
ab ţm ~ sa nu trnnita exemplare ale cărţ i sale unor teologi r e nu miţ , precum decât pri1i arderea pe rug, mult m,ii dur e ro asă; şi că el l-11r fi putut ud en n ţa

Calvm. Acest lucru a însemnat sfârş itul să u . Pe Calv in l-a înfuriat atât de po Scrvet cu mu l ţ i ani înainte, dacă ar fi vrut într -ad evă r să- l di s trug ă. În
mul~ n~ua te1~ t a t _ i vă -~ l~i Servet de a câ ş t i g a s u s ţinător , încât i-a permis Nchimb, adversarii să i fac mult caz de un fragment dintr-o scrisoare a lui
unui~ d1'.1tre ~1sc1pol11 lui să in formeze au t o r i tă!ile franceze că " nevinovatul" C'olvin, dată cu mulţi ani mai devreme, în care el declara că dacă Servet ar
medic dm V1enne nu este altul decât binecunoscutul Miguel Seivet. Seiv ct a upărc a la Geneva, nu va scăp a cu viată. Ei au atras, de asemenea, ate n ţia
fost arestat, dar min!ind ar fi putut s c ăp a busma curată . , dacă Jean Calvin nu u~upra faptului că cei doi erau a nim aţi de o antipatie recip roc ă şi că ,
a~ fi ad us dovezi s~rise di m1 spune adeviirul. Povestea p ă r ea să se fi s fâ r ş i t probabil, Calvin a acţiont din răzbuna re . Dacă am cântări bine lucrurile, am
c~md Serv:t a reu şit să scape de închisoarea d in Vien ne şi a fost conda mnat Npune că de fapt ac eas t ă afacere îl p r ez intă pe Calvin în tr-o lumin ă proa s t ă.
sa I se arda portretul în conl1.1111acie. . Ar ti anacronic, bineîţl es, să- l judecă m pentru int olerantă - adepţi tole-
_Spr~ uimiTca tut uror celor care- i c un oş t e a u cazul, Servct a fost recunoscut ra n ţei relig ioase erau cazuri izolate la mij locul secolului al XVI-iea ş i erau
pu\111 timp după aceea asistând la una d in slujbele lui Calvin la Geneva. co n s ideraţ la fel de ext r emişt în felul lor ca şi Servei - dar j u s t i fic ă rile lui în
Arog a nţ a _ l ui de~e~isc de-acum neob r ăzar e. A fost aTestat imediat ş i la insis- privnţa necsităţ uciderii lui Servet nu sunt deloc conv in gă toare. A-l fi
tentel~e lu_, Calvm, JU~lecat pentru t en t a ti vă de incitare la erezie prin publica- alungat ş i apoi dat u i t ăr i i a ş cum se întâmplase ş i cu alţ i eretici care nu
r:a parenlor ~u1 g r e ş ite . Ju~ecarea lui nu a fost însii simp l ă, mai ales pentru l i 1 s esră de acord cu ep con ţi i l e lui ar fi fost urnit mai aproape de spiritul
ca Se~-vet: aflan? de ~utem1ca op z i ţie pe care o are Calvin în oraş , a pornit teologic i sale. Este p uţ in probabil ca Jean Calvin să fi avut ceva cu Se1vet ca
ofensi:'a_ nnpotnv_a lu i aducând argumente concludente ş i g r ă it oare împotriva pe r so ană , este mult mai probabil ca el s ă se fi am ă . gi t cu ideea cii puternica
teolog1_e1 lui Calvin. Perrin ~i a lţi Libertini de vază au considerat acest proces sa aversiune e mo tiva t ă de dorinţa de a apăr bunul nume al lui Dumnezeu.
o oc~z1e excl _ cn t ă pentru a-l discredita pe Calvin în ochii l oţ uitor lor or aş u l ui, Judecata lui pare să fi fost întuecaă înti·-o oarecare măsw- de ură , ceea ce
el fiind __1mnc1palul ma1ior al acuză r i i . Ace11tia l-au încurajat pe ascuns pe am putea spune însă in favoarea lui este că era ş i el tou ş i om.

Scrvet sa spere ăc procesul împotriva lui va fi anulat, unii dintre ei îl sustineau Afacerea Setvet a influeţa t foarte mult s i tuaţi poli ti că din Geneva. Ea a
chiar ş i public. Procesul s-a prelungit mai bine de d o u ă luni Calvin fiind în marcat momentul de cotiură în lupta pentru supremaţ i e dintre Pen-in ş i
repetate rânduri atacat când de acuzat, când de jurati. Dar LibertinVi fă cuseră Calvin ş i su s ţ inător i i fiecărua dintre ei. Nu ne putem explica foarte clar de
o alegere n ~i n spirată. În c iuda jocului său tare, Ser~et începuse să se teamă. ce hot ă r ârea de a-1 executa pe Servet a impus o schimbare atât de ca t egorică
Pun~tele IUJ de vedere erau atât de extremiste încâ.l nu era posibil s ă fie în echili.brul de forţe, dar ele atunc i încolo încetul cu încctLL! Libertinii au fost
suţ mute de cineva, iar atunci di nd bisericile protestante din E lvetia nu scris da ţi la o pa rt e . şi s ilţ să cedeze puterea. [ntrarea lor într-un con de umbr ă a
fost favor i zată probabil de pierderea cred i biltăţ i i publice, care a venit imediat
 Anii de supremaţ ie 31
30 Calvin şi Geneva: luptă şi victorie
pi 1m·ipiu în treaga poulaţie de mai multe ori pe săpt m ână să se roage lui
după ce ei au îmbrăţişat cauza unui on~ pe care Calvin îl catalogase drept q I li1n 111czcu ş i să asculte slujba. Renumita v ia ţă de noapte a Genevei cu
ame niţare la adresa ordinii atât de greu instalate, rolul determinant avându-l piw,lilu,ite de meserie şi taverne scandaloase, di s pă~ise. John Knox, ~are
în acest proces "nehotărâţi care au decis în cele din urmă că teologia lui uwn Nfi introducă mai târziu calvinismul în Scoţia, trata pe vremea aceea la
Calvin e prefabilă celorlalte. Lucrurile nu au evoluat' bi.ne, dar erau semne ( ll• iwv11. F i1·e deloc impreso1abl ă, el a s imţ it touşi nevoia să scrie că Geneva
că stârşiul este aproape. Permanenta dispută asupra celui care deţin puterea
uslc cea mai desăvârşit şcoa lă a lui Cristos care a existat vre~dtă pe
de decizie în privnţa excomuniăr s-a rezolvat în favoarea Consistoriului.
pi\mânt de la Apostoli încoac~. Mărtui s esc că şi în alte locun l~u Cn:tos
·s-a renuţat la politica de excludere a imgranţlo de la dreptul de cetă . ţeni, i se închinau adevărt rugăcin, d~r o schimbare fundamentala a ob1ce-
deşi, în continuare, nu aveau dreptul să fie aleşi in Consilii.decât cetăţni născuţi. •
iiirilor ş i es nţei credinţ ca aici n-am mai întâlnit nicăer. •
la Geneva; alegerea sindicilor în 1555 a însemnat completa înfrângere a
Libertinilor şi preluarea de către adepţi lui Calvin a controlului asupra vieţ ;\ceste s chimbăr de comportament au fost posibile pentru că acum consilierii ·
cotidiene în Geneva. În mai 1.555, datoriă unei înc ercă ri, aparent spontane şi 1 11 1 111 g e r p ţ i t ă s ă voteze edictele necesare ş i să s~rijine Con: ist~ri_ul în aplica;·ea
sub influeţa alcoolului de a răstuna ordinea lucrurilor prin instigarea unei Im. Consistoriul avea acum mână liberă -să 1 dea pe rautacaton pe man~
revolte împotriva im igranţlo, liderii Libertinilor s-au pus într-o postură j11Nli(iei. Micul Consiliu nu mai trebuia să ia măsuri împo~-i~a ~elor care-1
imposibil de apărt. După eşcul încerăi lor prost organizate de a prelua 1 111 1,m inau autoritatea, pentru ă c el avea acum putere cl~pln~a _sa_ convo~ce
puterea, cei mai mulţi dintre ei au avut bunul simţ să recunoasă că nu mai di 11 uintea sa atât pe acuzţi cât ş i pe martori, care erau obligaţ sa raspunda,la
au nici o şansă şi să părseac oraşul, luând cu ei tot ce au putut. Cei care 111 icc întrebare ce li se punea. Influeţa pastorilor în Cons1stonu era destul
de mare dar nu covârşitae. Faptul că întrunirile erau conduse de unul
au rămas au fost interogaţ sub toruă, judecaţi şi executa(:i. Victoria lui Calvin
a fost toală. d intre si~dici, care-şi purta bastonul ca pe un simbol al autori ă ţi sale,_era un
~umn al pretinsei lor s ubord onări. lat ă de ce a fost pnv1t ca o schimbare
Nc mni ticavă, şi nu numai ca un gest oarecare, fapt:J] că h: un m~men: dat s-~
3. Anii de supremaţi
ri1zlll de acord ca acel si.ndic care va conduce în conturnare mlrnnmle, ~a n~ mai
poarte cu el bastonul. S-a recunoscut astfel adeviirata autonomie a Cons1stonulu1'.
Theodore Beza, cel din1âi biograf al lui Calvin şi succesorul lui în fruntea
l"ormat în majoritatea sa de pastori, ceea ce demo_nstra creşta 1 :0 u enţ 1
bisericii din Geneva avea certitudinea că senmifcaţ înfrângerii Libertinilor
bi~cricii după J 541. Odată c~ acceptarea ?reptul_u1 de vot_ P~, c~re ii a~eau
este că "diavolul a plecat odată cu fugarii". Schimbarea a fost impresonată.
pastorii în alegerea bătrânilo , puterea lui Calvm ~ _:;pont. S1ste~ul lui
Influeţa lui Calvin atinsese acum apogeul. Era consultat în aproape toate politic s-a desăvârşit mmomentul în care Micul Cons1hu a acceptat sa adopt:
problemele, iar ~faturile lui erau urmate chiar şi atunci când era vorba de procedura curentă a autocriticii reciproce, care fusese mstrumentul c(e ~~za
calităţe pe care lTebuia să le aibă primul dentist al oraşuli sau de nece- ' fo losit de Calvin pentru a câştiga conb·olul asupra Ven~rabile1 _ Soc1etaţ ~
sitatea construirii de gratii la balcoane pentru siguranţ · copiilor. El nu se Pastorilor în anii ele după J54 1. Deşi procedeul autocntJca avea sa fie f~l~s1t
dăea în lături să arate unde anume trebuie întări litera legii şi ce măsuri fli rii martori, fapt'u J că el a fost scrupulos respectat a însemnat că. n1c1 o
trebuie sporite pentru a-i descuraja pe răuficto. În curând în Geneva a p roblemă nu poate fi trecuă cu vedra , . aş cum făcuser de cele mai multe
ajuns s ă fie acceptat numai un anumit comportament, orice abatere fiind ori adversarii săi.
sever ped s it ă ca ofensă . Nici odată membrii unei comunităţ
1
atât de mari - în * Autorii ostili lui Calvin au criticat în mod frecvent două aspecte ale con-
1560 poulaţi era de circa 20.000 oameni, datori ă numărli mare de trolului exercitat de el asupra Genevei. E i au evidnţat asprimea pedepselor
refugiaţ - nu au dus o viaţă atât de discplnată şi de riguros supraveghtă, :iplicate celor ca.re nu se confonnau disciplinei impuse ş i au deplâ~1s yierd~re_~
fiecare aspect al vieţ lor fiind îti deaproape controlat. libetăţor personale ce a decurs din reglementarea foarte_ stncta a v1eţu
Pentru cei veniţ din afara oraşuli, semnele cele mai evidente ale in±1u- o raşul ~ ;i. Nu se poate nega, desigur, faptul că sub influeţ a lu1_Calv_m, pede_p-
enţi lui Calvin puteau fi re găs ite în comportamentul cotidian. Oamenii erau sele aplicate pentru unele delicte au fost mult ,m'.i severe ş 1 mm. cumplit~
îmbrăcaţi foarte sobru, fură ornamente inutile. Îşi vorbemL politicos şi păreau decât oriunde altundeva în Europa. Pedepse deosebit de grele se aplicau cel01
preocu a ţi fiecare de problemele celuilalt. Nu aveau loc nici un fdde repre- care se făceau vi1◊ aţi de perversiuni sexuale. Una dintre controversele cele
zentaţi publice, iar de cântat se cânta numai în biseri~i, unde se aduna în
 Anii de sup remaţi e 33
32 Calvin ş i Geneva: lu ptă ş i victorie

mai cunoscute ale lu i Calvin cu adversarii să i d in Micul Consiliu de la I >c aceea nu trebuie să ne m ire fapt ul că mulţi comentatori, printre care ş i
s târşiul anilor 1540 şi începutul anilor 1550 a fost pornirea lui ne s tăpâni 11 111 1 islorici din prima ju mătae a secolului al XX-iea, ş i-au făcut o plăcer
· faţă de pedepsele ce trebuiau să fie luate în cazurile de adulter. Câteva zile d111 uv idc n ţ iera unor exemple de sre tri cţ i impuse de Calvin, pe care cititorii
de închisoare - o simplă n e pl ă cer pentru cei car e-ş i puteau permite să-ş i ia h• v 01 gă si hilare sau absurde. S-a acordat astfel foarte multă a ten ţje
servitorii cu ei - erau considerate o pedasă sev eră! Calvin nu a fost 111ccrcfi rii lui neruşit de a transforma cârciumile în locuri de întrunire
mu)ţil decât atunci când cei laţi au fost de acord să se aplice pedeapsa cu 1wnl ru discutarea unor probleme serioase şi citirea periodcă a unor versete
moartea celor ce se foc vinovati în mod repetat de adulter; ar trebui să tlm 11iblic, sau tentativa lui de a controla numele date copiilor la botez, pentru
men ti onăm .că anterior pedeapsa aplictă era exilarea şi numai cei foarte ,·11 cele frivole şi ireveren\ioasc să fie evitate. Au fost citate şi alte reglcmen-
nesăbuiţ, asem eni lui Serve!, riscau pedeapsa cu moartea, şi atunci b ăr bati lfiri pnritane pentru a ne putea face o idee cât m ai clar ă despre atmosfera
erau d ecap itaţ, iar femeile înecate. ' r 1cr1lii de Calvin. Consistoriul a acordat foarte mult din timpul să u stabilirii
Este deja un lucru dovedit că pedepsele de ven i se ră la Geneva extrem de rclor patru criterii ce definesc comportamentul profan: adulteml, cântatul în
severe şi excesive, chiar şi pentru o epocii violent ă ca cea a anilor respeqtivi. 11 f'u rFi bisericii, dansatul de orice fel şi în orice ocazie şi îmbrăcintea cu
Numărl ele excuţi a crcscu1 considerabil, ajungând de ordinul zecilor într-un d ec oraţ iun inutile.
an, în vreme ce înainte erau o raritate, ş i pot fi citate numeroase exemple de Se pare că nivelul mora l it ă ţ i i sexuale la Geneva era mult mai scăzut
persoane tratate alât de cmd încât au şoc at genenq iile u1 ă t oa re. Criticii şi­ decât în restul Europei. Calvin era oricum convins de acest lucru ş i există de
au făcut o a dcvăral plăcer din enumerarea modurilor în care au fost pedep- 11 \lfel m ă 1iur care atesă faptu l că atât băra ţ i cât şi feme ile acceptat, adul-
si ţi cei găs iţ v in ovaţ i de a fi ·vorbit împotriva lui Calvin şi a convingerilor terul. Este, b i ne î nţel es, imposibil să demo n străm în ce m ăs ură in fluenţa lui
lui, ca de exemplu prin străpunge r ea limbii. Ar fi însă incorect să ac imagi- Calvin a contribuit la reducerea nivelului de promiscuitate a viefii, dar unele
n ă m că Geneva se măna în vreun fel cu un stat poliţensc modern. Se pare dovezi indirecte ne s u gerază că el nu s-a bucurat de prea muli: succes.
că, în gMeral, 11uim1 i cei care îşi afi ş au în văzul tuturor comportamentul \7Aptul că fostele prostituate, după d es finţare bordelurilor, se întorceau din
"inacceptabil" erau pasibili de a fi condamna!i, iar cel mai adesea vi n ova ţi nou în oraş fuserădşi alungate, doveşt că ele îş i găseau în continuare
care se arătu pocă iţ şi promiteau să nu mai păctuias erau dr,ar , nusiraţ clien!i. Poate ş i mai grăito_ , ş i mai cu s camă dureros ş i stânjenitor pentru
şi averti zaţi ca pe viitor să - şi schimbe atitudinea. Dorinţa de a aplica pedepse Calv.in a fost faptul că la apogeul carierei sale atât fii u 1 lui vi tr e g ă , cât şi
era evident mult ma i mode s tă decât aceea de a încuraja reforma. cumnata lu i au fost izgonite pentru adulter, una dintre ele păc ă tui nd chiar
* Multora dint re cărt ura r i cu vederi largi ai secole lor al X lX-lea şi cu servitorul lui Calv in. Lov itura de graţ ie a primi t-o însă în 1558 când
al XX-[ea acestă încrâncenare ele a schimba oamenii, până în cele mai mici Guillaume Fare!, asociatul ş i prietenul său cel mai apropiat, de care se
detalii ale vie ţi lor, li s-a p ăru t deosebit de s up ă r ă t oa re. Acesta era de altfol, cl cs p ă qi s e în 1538, a anuţ a t că este pe cale să se căstorea s că cu o tânăr ă
unul dintre motivele esnţ i ale ale puternicei adve r s i tăţ i pe care Calvin o care putea să-i fie onep ată. Acest lucru s-a întâmplat când Calvin tocmai
stâmisc în oraş p â nă în 1555. Argumentele cu care justifica el promovarea re uşi se să scoat ă în afara legii obiceiul potrivit că ru i b a ă tr â ni răma ~ i văd uvi
acestui amestec în via!a inter ă şi publi că a locuitorilor oraşul i vor fi anali- se r ecăs toreau cu tinere care nu împlinseră încă douăzeci de ani, iar gestul
zate într-un capitol ulterior (vezi pag. 46), dar este cât se poate de limpede prietenului să u l-a dezam ăg it profund. U itarea a venit doar o d a t ă cu apro-
că acest procedeu nu a fost aprobat de alţi reformatori d in afara Genevei, pierea mo r ţ i.
c ăroa tot11l le amintea de excesele unora dintre g rupăile anabaptiste. Faptul E ra mult 1i1ai uşor de rezolvat problema cântatului, elansatului ţ;i a îmbră­
că Jean Calvin a persistat în folosirea acestor metode nepopulare ani de-a catului ostentativ, pentru că acestea nu presupuneau nimic oficial. Ritmul
rândul într-o s i tu a ţie atât de pu ţin p rie lni că ş i s-a bucurat chiar de succes - şi sc him bă r i i era leni pentru că rezistnţa pe care o î ntâmpina Calvin era foarte
aceasta dato rită mai mult evenimentelor ce nu puteau fi controlate de el - ne puterni că, mai ales că pornirea lui Penin împotriva lui Calvin era motivaă
spune foarte multe despre omul Calvin. Aceasta este explica!ia multora dintre ele faptul că reformatorul porn ise o adevărt campanie împotriva rudelor
p ăre i l e nefavorabile potrivit căroa Calvin nu era în realitate decât un dicta- acestuia pe motiv că dansau la reuniunile în fa milie. Calvin nu a fost apreciat
tor slab înzestrat, incapabil să deosb ască ceea cc este important de ceea ce pentru defăimar a rudelor lui Penin ş i nici pentru încercarea sa de a împie-
este nesemnificativ. dica doamnele din lumea bunii să-şi marcheze rangul social prin v eşm int e ele

I
 34 Calvin şi Geneva: lupt ă şi viclmic
A fost Geneva o teocraţi? 35
mătase împodobite cu dantele. Dar, în momentul în care Perrin, pentru a-l
contraria pe Calvin, a început să echipeze trupele de ordine din oraş, al căro 111 c: o n s c inţă , importanţ unora din activ ităţle sale lumeş ti. În cartea sa
căp it an era, î n unifo.1me ca de pard ă , opinia publică a deven it brusc favora- d11Kpn..: Calvin, Parker se străduieş să refacă echilibrul, argumentând cu
bilă introducerii resticţ i ei. Iată cum, din nou, forţând nota, adversarii lui Calvin 1111tl tii convingere ci't schimbărle importante din Geneva au fost rezultatul
au pierdut teren. Nu este, deci, deloc suqxinzător faptul că, după alungerea l1 1 c n ţe i di recte pe care au avut-o ani de-a rândul predicile lui asupra
Libertinilor, Geneva a devenit rapid oraşul so bri etăţi i vestimentare şi com- IHljHt lll\iei oraşuli. Înfrângerea Libertinilor a fost un eveniment politic im-
porta.mentale şi de care unii comentat.ori, precum Knox, erau foarte încâtaţi. · pnrh1lll, care n-ar fi contat însă dacă o mare parte a poulaţie nu ar fi fost
tlll,iu co nvi să de justeţa convingerilor lui Calvin. Deosebit de semnificativ
4. Educaţi u~t1: raptul că o întreagă genraţi a crescut din copilăre până la maturitate
11 l h 1 c ată în spiritul convingerilor lui. Era un pastor neobosit, foarte bine orga-
Anii ascensiunii lui Calvin au fost ma rcaţ i deoptrivă de cre şte r ea perma- 111,-ul, ca re- ş i căluzea comunitatea în tainele Bibliei, pe care o studiase încetul
n en tă a in1ueţ i sale şi folosirea acestui lucru ca suport pentru transfor- vl\ încetul, alcăt uind cu ajutorul ei mii de predici. El i-a învăţat pe ceilaţ
marea Genevei în oraşu l· 1ui Dumnezeu şi de atingerea ţe lui pe care şi-l p1t~lori ceea ce a crezut că aceşti trebuie să ştie pentru ca oamenii să fie
propusese înc ă de la început. Încă . ele la apriţ Ordonaţel biserc ş ti în rnnl inuu a jutaţi să înţelagă' corect cuvântul Domnului, iar divergnţ el de
l 54J, Calvin a î nţ e l es importanţ în fi nţări unui centru pentru educaţi opinii erau discutate până când colegii lui acceptau interpretarea lui sau, în
foarte riguros organizat, în care să se poată pregăti viitoarea ge neraţi de uni.;le cazuri, erau silţ să părseac oraşul. Faptul că poulaţi, în marea ei
conduătri , atât ai B isericii cât şi ai statului. Eforturile lui în acestă direcţ rnujoritate, ştia mai multe lucruri despre Biblie decât oricare altă comunitate
au fost în bună măsur zădrnicte datori ă lipsei de fonduri şi de prnfesori u de monstrat că Geneva în perioada de s upr e maţie a lui Calvin era demnă de
bu.1e p1 ' egătiţ. Înlăturae opz i ţie însemna că î nfiţare unei Academii toni.fi lauda.
putea deveni o prioritate în folosirea fondurilor foarte limitate ale oraşu lui .
Norocul i-a surâs d in nou lui Calvin pentru că r e numiţ profesori clin oraşul S. A fost Geneva o teocraţi?
vecin, Lausanne, certându-se cu a utoriă ţ il e Bernei, care controlau oraşu l , au
acceptat. să se ·mute cu toJii la Geneva. S-n afirmat ades~ori că în ultimii săi ani Calvin a transformat Geneva într-o
Astfel că, în I559, Academia a fost inaugrtă în mod oficial, deşi, cum t e oc raţie . Acest lucru înseamă că oraşul era guvernat de mai marii Bisericii
era şi nom1al în astfel de s i t uaţi , coi1struirea clăd i rilo avea să mai dureze 111 că r or ţel era crearea unei societăţ care să fie căluzit în toate p r ivnţ e le
câţiva ani. Ea era în ega l ă mă s şcoalăur şi universitate, iar foarte curând a
uc cuvântul lui Dumnezeu. Criticii lui Calvin au fost cei care au subliniat
dobâ.ndit reputaţ ia de a fi un centru de î nv ăţmânt des ăvâ rşit. Când şi - a for-
ucest aspect, şi făcând acest: lucrn au încercat să sugereze că el a cam întrecut
mulat primele idei despre impo1anţ învăţr fu 1tuli , Calvin avea în minte
n 1 ăs ura asumând -ş i puteri care reveneau de ·fapt altora. Dacă afirmţle lor
necsităţl imediate ale comunităţ în care trăi a. Cu timpul însă Academia a
ti-ar dovedi reale, ar însemna că ei au remarcat un element foarte important,
devenit realitate, Calvin şi Geneva punctul de atrcţie pentru reformatorii
care atrage atenţi asupra unei particulăţ i care deosbşt Geneva de toate
din mai toaă E uropa, iar Academia, la scurt timp după deschidere, a găzduit
celelalte state reformate ale epocii. De ş i regula era ca puterea laică, fie un
sute ele s tud e nţi din străinae . Aceşti studenţi au devenit de bună seamă
adevărnţi misionari ai Calvinismului; num ă rul crescuse acum foati:e mult faţă pri11cipe, fie un consiliu orăşensc, să deţină controlul asupra celor mai im-
portante organisme de decizie, ei suţin că la Geneva controlul a fost preluat
de anii de început câ.n d Calyin abia aduna câfiva pentru. a le împărtşi con-
vingerile lui. Calvin socotea Academia ca pe cea mai a t r ăg to are realizare a sa. de Calvin şi oamenii lui din Venerabila Societate a Pastorilor. Unii comen-
Acest lucru nu este deloc surpinzăto de vr.eme ce Calv in subliniase tatori au mers şi mai depmi:e suţinâd că,' de fapt, Calvin devenise un dictator.
'intotdeauna importanţ e duc aţ ie. Istoricii au fost tenaţi să-şi concentreze Comentatorii favorabili lui Calvin au încercat_ să modifice acestă inter-
atenţi a as upra elemente lor n e obişnute sau cln:nnatice din · v iaţ a lui - price- pretare. Au pornit atacul pe două fronturi. Au respins ideea că Biserica ş i -a
perea sa în calitate de organizator, accent1d pe care îl punea pe di sc iplnă, îns uşit conducerea politcă la. Geneva, atrăgând atenţi în special asupra
confru nt ă ril e cu adversarii să i şi cr e dinţ a sa în predestinare - ş i au neglijat, faptului că nu s-au fă cut nici un fel de modifcăr în cadrul prevederilor
co nstiuţoale care reglementau guvernarea oraşuli, deşi s-ar fi putut face
, 36 Calvin ş i Geneva: luptă ~i victorie A fo~I Geneva o tcocra!ie? 37

acest lucn1. Au s u sţ inu t că în tr- un stat teocratic B iserica are con1rolul asupra
principalelor organisme de guvernare, şi acesta nu este cazul Genevei. Ei au
evidentiat faptul că Jean Calv in a decla rat în repetate rânduri că nu are nici
un fe l de a mbi ţ i politice. Au remarcat apoi lipsa de preocupare a lu i Calv i11
pentru a obţine calitatea de ce _ 1ăţean al oraşu lu i, pe care a obţin ut -o automat
abia în 1559, fapt suficient pentru a demonstra că m 1 aspira la nici o fun cţie
ofic ală . ; de asemenea că nici ci nici ceilal~ pas1ori nu au fost membri ai vreunuia
din Consilii. Ei au demonstrat că Jean Calvin a ac ţio nat penfru descurajarea
cultului pe rsona lităţ , ajungând astfel să insiste ca după moar1ea lui corpul
sii-i fie îngropat într-un mormânt făr c111ce, ceea ce s-a şj întâmplat.
Este interesant de remarcat că istoricii care au discutat aces t ă p r o bl e m ă
atât de contrvesaă au ev idenţ a t ca idee de bază faptul că t e o c raţi a este o
g r eşc nl ă. E i au încercat fie s ă - l acuze pc Calvin, fie să- l disculpe de anumite
a cuza ţi care li se păre a u nefondate. Rareori s-a fi\cut vreo aluzie la faptul c ă
ar ti un lucru bun ca mai marii biseric ii să ajungă Ia putere. A.ceasta este
poale o dovaă de cât de adânc î ă nr dăcinat este în societatea oci d en t a l ă con-
ceptul de stat laic, situaţe care ne-a împiedicat să î nţ e l egm fenomene ale
secolului XX de tipul revotuiici iraniene. To tu şi, pentru a ajunge la o justă
apreciere a activă i i desfăş urat e de Calvin la Geneva este necesar să renun-
ţăm la astfel de presupuneri şi să ne co n e n tră m atenţi asupra a ceea cc s-a
făcu i · , care au fost motivele şi care rezultatele. Pe baza acest.or lucruri pu1'e m
trage concluzia că dezbaterea pe 1ema ' t eoc raţie " a suferit datoriă abordă ii
d intr-u n punct de vedere ostil. Î n lumina dovezilor disponibile, parc să fie
mai indicat s ă tragem concluz ia că, în anii ascensiunii sale, Calvin a avut o
foarte mare influeţă asupra guvernaţi l or statului să u , fi\ră să fi exista t însă
vreoda t ă vreo reglementare ofic i ală care să reflecte a devărat stare de lucruri
şi cii a folosil acestă in flu e n ! ă c~, să se asigure c ă îotreaga po ula ţie se va
aprop ia cât mai mult posibil de modul de v i aţă pe care Biblia îl prezin t ă ca
fiind voin!a lu i Dumnezeu pen1ru omenire. În decursul acestui proces ci a
Fig. 323 _ Jea n Calvin, supranumil Papa din Geneva, şef al aş-num'.tei _ Bise~ici
d ispus cum a dorit de putere, fap1 pe care noi îl asociem cu comportamentul
Reformate; născui la Noyon 111 1509, mort la Geneva în 1564. - Facsimil dupa o
unui d ictator, deş i a evitat din r ăsputeri să tră i ască în bel11ug ş i bogă~ie. Ds că g ravu r ă pc lemn din lucra rea lui Theodore Bcza, tradusă din la tin ă de Simon
ar fi trăi într- un regat medieval ar fi fos t calificat drept creierul din spatele Goulart- "A d evăra t e po,irctc ale oamenilor iluş tri" (Jean de Laon, Geneva, 1581) - Unul
tronului; aş cum era, e l a devenit mentorul irez istibil al multora dintre cei dintre frontispiciile gravate al acestei co l ecţi arc înscri să monograma lui Jean Cousin.
care împreu n ă guvernau oraşu l să l i adopti v.
Pag ină a un.ei c ărţi din secolul al >..TJX-lea despre Erezii
Calvin nu II fost doar un erou al istorici Genevei, el este în acelşi timp o
figură r e p rez n taivă a istoriei lumii. Evenimentele din oraşu l -sta l oglinde~c
scopurile ş i metodele lui ş i re p rezin t ă un exemplu demn de urmat, numai că
trăi t ş i pentru secolele um,ăto~re. Capitolul urm5tor se oc up ă de s111dierea
tnr5 a î nţ e l eg exact convi,ngerile lui şi ideile de la care porneau este impo-
sibil sii po ţi aprecia corect im po r tanţ lcolot:,>iei lui, pentru epoca în care a ideilor ş i convi ngerilor care au decurs din ele.
 38 Calvin ş i Geneva: lup t ă şi victorie
Îndrumăi pentru studiu 39

II Puterea lui Calvin creşt

I I Pedepse
1541 Lupta împotriva opziţe constante în Geneva 1555
S c himbă1 in comportament
Educa ţie. Ce imp ortanţ ă a avut Academia?
Teocraţi. A fost Geneva o teocraţi în ultimii ani de v i aţă ai lui Calvin?
0rganizru-ea Perrin
Bisericii şi Libertinii

Înfrângerea I ,u cc fotrebăi ar trebui să r ăsp und eţi pentru a scrie un eseu despre
Libertinilor
" ( 'olvi11 ş i Geneva"
11~1c mult mai probabil să aveţi nevoie de dovezi din acest capitol şi clin cel
p1 cceclent pentru a putea r ăs pun de la problemele generale referitoare la Calvin
1555 Control total asupra Genevei 1564 ~1 culvinism ş i nu pentru a scrie despre v ia ţa lui şi activitatea de la Geneva.
I-Nic foa rte posibil în să ca la un moment dat să vi se ceară să s cri e ţi un eseu
pl.l baza materialului pe care tocmai l-aţi citit. Într-un aslfel de eseu vi se va
Discplnă Educaţie Teocraţi? n.·1c în mod sigur să anlizţ cele citilc, nicidecum să le povestiţ , răspun-
11111d la întrebă r i de tipul "De cc" sau "În cc măsur? " m ai . degrabă decât de
flpul "Ce?". Iată câteva exemple:
Puritanism I-a unnat
Theodore Beu
I. " De ce nu a avut Calvin nici o influ e nţă asupra locuitorilor Genevei
până în 1555?"
2. "De ce adversarii lui Calvin din Geneva au avut succes atâta timp?"
Rezumat - Calvin şi Geneva: luptă şi victorie 3. "În ce măsur s-a bucurat Calvin de succes punâd - şi în p ractiă
ideile la Geneva?"
4. "În ce m ăsur a re u ş it Calvin să creeze o no u ă societate, precum ş i o
S,i 1 0/ă m ideile principale ale capitolului "Calvin şi Geneva: lu ptă şi victorie".
nouă bi_ ser ică la Geneva?"
Grupaţi ideile principale în trei grupe. Primele două grupe pot fi extrase Ar trebui să evitaţ să sc ri eţi fraze lung i care nu au nici o l egăh 1ră cu
chiar d in text. Acestea sunt "Opoziţa faţă de Calvin" ş i "În ce fel s-a fo losit întrebarea. Tentaţi de a vă pierde în amiinuntc va fi uneori foarte mare, mai
Calvin de victoria sa". A treia grupă trebuie căuta mai atent. Faceţi o li s tă a 11les în cazul unor într e bări cum csl:e pri ma, la care se poate răspunde p1intr-un
răstu ilo r de caracter ale lui Calvin care să poarte titlul: "Calvin - omul". întreg eseu, în loc să se r ăsp undi simplu "pentru că a întâmpinat o pu tern ic ă
D up ă fiecare trăs ură de caracter e numerată, notaţi ce anume din text o dove- opz iţ e" . Dar nu alegţi nicodal:ă î n t r ebări l e de tipul "De ce" atunci când
deşt e. S-ar putea s ă vă fie mai u ş or dacă împă1ţi lista în "Cal it ăţ i " şi "Dcfoctc". puteţ i r ăspunde o s in g ură dată cu un "pentr u că ". Trebuie să puteţi formula
T itlurile, subtitlurile şi întrebăil care unează s-ar putea să vă ajute la cel puţin trei ră s punsri , ba ar fi preferabil să formulaţi chiar patru sau cinci.
extragerea ideilor principale: Dacă nu veţi putea, înseamă că nu ş tiţ încă destul pentru a răspunde cores-
I. Confru nt ăr i cu opz i ţia punzător la întrebare. Faceţi o listă cu cât mai multe r ăspunri "pentru că"
1. 1. Despre ce fel de opziţe este vorba? De ce avea Calvin adversari? la între bă r ile I şi 2.
1.2. Ami Perrin ş i Libertinii • La întrebăil de tipul "În cc măsur ?" se ră s punde în mod normal prin
2. M igucl Servei. De ce a fost afacerea Servet atât de impor t antă ? eseuri în două părţi . În prima parte se argumentză "În cc m ăsur Da'', iar
3. Anii de supremaţi în a doua pa.i1e "În ce măs u ră Nu". Există cazuri ce impun şi o a treia parte.
Acesta este cazul întrebăi l or care pon1csc de la o presupunere ce trebuie
40 Calvin şi Geneva: lup tă şi victorie

argume nt ată sau includ un concept ce trebuie explicat. În exemplele de mai

c 'I\ PITOLUL 4
sus, întrebarea 4 porneşt de la o presupunere, iar întrebarea 3 necsită o
exp lica ţie. Care sunt acestea?'Unde anume în eseu le veţi găsi locul?
C oncepţia religoasă a lui Calvin
Întrebăi pe baza textului capitolului "Calvin şi Geneva: lu ptă şi victorie"
I. Situaţ religiei la Geneva în 1536 şi în 1559 I . Introducere
Ci cu ate nţi e prezentarea s i tuaţie
t iţ i religiei la Geneva în 1536 (la pag. 12) ,
şi L559 (la pag. 3 !). R ăspu nd eţ i la următoae l e î n trebă ri: Cu ivin a fost prezentat în mod obişnu t ca acel mare teolog al Reformei care
a) Ce se înţelg prin " R efor mă " în primul extras? 11 pus ordine ş i a dat coernţă doctrinelor fragmentare ş i dezorganizate care
b) Ce se î nţel eg prin "obiceiuri" în al do.ilea extrns? 1 p i ruse ră în prima parte a acestei mişcăr religioase. S-a spus despre el d i a
c) Ce nua ţa dau afi rm aţi il or citate cuvintele "este adevăr t " din primul · 1'1icut cunos cută şi a sistematizat gândirea altor teologi, încercând să -şi fa că o

extras ş i "mărl1isec d in al doilea extras? 1 1<.l c v ărat profesiune de credinţă din a pune în ordine, a simplifica şi a
d) Autorii celor două extrase percep în mod asemă năto r schimbărle pe- populariza coieţa dej a exi s tenă , dar neordată de nimeni, de predici pro-
trecute la Geneva în perioada 1536-1559? În ce fel percep ei lucrurile? lc:sta nte. Aceasta este în general o interpretare lo gică ş i perc t i v ă a lui Calvin
Susţine-vă r ăsp un s ul cu argumente clin aceste extrase. în calitatea sa de teolog, dar are o scăder p1in insinuarea ideii că doctrina
e) Care a fost importanţ istorcă a sc himb ări lo r care au avut loc la Geneva
lui rel i g ioasă este lip s it ă de originalitate. S-a spus de aceea despre el că este
11w i degrabă "un meşt e şugar" decât "un artist''; mai degrabă "cel care împru-
în perioada 1536- J 559?
m ută idei de la altii" decât cel care produce idei. Unii istorici şi . -au dedicat
chiar mare parte din activitatea ştinţfcă id entifcă ri surselor ideilor sale.
2. Portretele lui Calvin
Studia(i cu atenţi cele trei portrete ale lui Calvin de la pag. 17, 37 ş i 107. /\cest lucru a fost posibil pri11 punerea în paralel a l ucrăilo lui Calvin ş i ale
ce l orlaţ i teologi accesibili lui la vremea respctivă şi depistarea punctelor
Răspundeţi la următoael întrebăi:
comune. Ceea ce le-a sporit interesul în acest demers a fost faptul că foarte
a) Care dintre aceste portrete vi se pare cel mai po111vit? Motivat:i ră spun l.
frecvent Calvin a revizuit p rincipala sa lucrare teolgică Christianae Religionis
b) Prezntaţi cât mai multe argumente pentru a s usţine ideea că ilustraţ
/11s /itutio, publ icând edi ţ i i noi ale acesteia, atât în l atină cât şi în france ză ,
rep r od u să la pag. 37 a fost a le asă probabil de autorul căr ţ i despre ere-
p il n ă aproape de moartea sa. Astfel cu ajutorul edi ţilo r latineş din 1536,
zie pentru a-l pune pe Calvin într-o lumină n efavorbi lă .
1539, 1543, 1550 ş i 1559, precum ş i al celor franiuzeşt din 154 1, 1545,
c) Care credţi că . ar fi posibila datare a po r ţ r etclo r reproduse la pag. 17
155 1 ş i 1560, ei au putut reconstitui modul în care ideile lui s-au schimbat ş i ,
ş i I 07? Motivaţ aceste răspuni.
au evoluat datoriă propriilor sale expr i e n ţe şi studierii unor noi l ucră i.
d) Ce tehnică a folosit autorul gravurii pe lemn r epro~ us ă la pag. I 07
Rezultatul variabil de la un autor la altul d e monst r ează că . Jear1 Calvin a fost
pentru a ne convinge că este un s usţin ăto r al lui Calvin?
in l'ue n ţat în moci special ele Sfântul Al1gustin, de teologul medieval Duns
e) Care sunt limitele acestor portrete ca dovezi ale personalităţ şi.trăs­
Scotus, de Martin Luther şi de M.artin Bucer, bunul său prieten şi mentor d in
turilor de caracter ale lui Calvin? Acest adevăr este valabil pentru toate •
timpul exilului la Strasbourg, in vreme ce Ulrich z,vingli, pe care ci ii soco-
portretele unor figuri istorice? •
tea de mâna a doua, nu ş i- a pus în nici un foi amprenta asupra lui.
Or icât de con v ingătoare ş i de lămurito are par aceste argumente în privin(a
izvoarelor conepţi sale, ele nu fac altceva decât să ne deturneze atenţj de
la ceea ce este istorceş important referitor la Calvin teologul. Este f ă ăr
î ndoia l ă interesant să sl:abilim cât mai exact posibil etape.le prin care a trecut
~cest gânditor până să ajungă s ă aibă o a num it ă po z iţ e , da r este mult mai
important să · stabilim ce predica el c r edinc io ş i l or ş i care a fost efect11l predi-
 rntroducerc 43
42 Concepţia rcligioasii a lui Calvin
di~cipolilor săi, chiar şi în prezent conepţia teolgică a lui Calvin este, în
cilor lui as up ra acestora. Dorinţa lui Calvin de a fi unul d intre teolog.ii de
l\lurc parte, g r eş it î nţ elasă . De exemplu, încă de la jumătae secolului al
frunte ai Reformei este s u sţinuta de faptul că scrierile sale au fost fo losite
XIX-iea s-a apreciat de căt r e multe minţ i luminate că esnţa teologiei lui
pentru modelarea păreilo ş i acţ iunl or a sute de mii de credinoş refoma ţ i
( 'ulv in este doctrina sa despre predestinare (vezi pag. 48). Această confuzie,
atât în timpul vi eţ i sale cât şi în secolele următoae . Acest lucru va rămfe
d e mo n stra ă de cele mai recente certă ri , a fost po s .iblă deoarece toate
neschimbat, i11diferent în ce măsur vom crede noi că ideile lui au fost mai
~C1 rnităţ l e calv ine predicau acest lucru. Abia acum, în lumina celor mai recente
muli sau mai pu(in unice. -
ce r ce t ă ri , putem afoma că nicodată Calv in nu a gândit astfel.
S-ar putea argumenta în ega l ă măsur că al'âţi ani de studiu deicaţ de
La fel de larg răspândit este ş i părea ero na tă . potrivit căreia Calvin nu
numeroşi istorici căutri izvoarelor gândirii lui Calv in au condus la o evalu-
11 tinut seama de Iisus ş i de Noul Testament, conetrâdu-şi ate n ţia asupra
are coretă a r elativţ sale orignaltăţ i. A.rareori se poate lă ud a un gânditor
llli Dumnezeu Ta tăl şi asupra V echiului Testament - o interpretare greşi t ă,
cu un sistem în totalitate original. Cel mai adesea, prin originalitatea siste-
da r de î nteles, care a luat amploare 1ncă clin secolul al XVI-iea pentru că
mului se în ţelg un nou mod de a combina co n cepţil deja existente şi~ l_e
Jean Calv,in î ns u şi, în mod cu totul n e int e n ţ iona t , a încurajat-o prin propriile-i
prezenta în aş fel încat să dobanescă un nou sens. Calvin a făcut foarte
scrieri. S-a deosebit de a lţi reformatori ca Martin Luther şi Ulrich Zwingli,
frecvent acest lucru. Faptul că mai. toţi certăoi şi - au concentrat ate n ţia
p1·in faptul că a acordat ate n ţ i e în ega lă măsur ambelor pă rţi componente
asupra depistăr originii fiecăru element în parte al sistemului gândir ii lui
ule Bibliei. În timp ce marea majoritate a teologilor Refo1mei socoteau senmi-
Calvin a pus în umbr~. l1t1ele aspecte ale. c r eat i vi t ăţi sale. Se pare că dacă am
ficativ Vechiul Testament în special datori t ă luminii pe care o răsp d ân eş t e
avea suficiente dovez i despre evoluţ.ia sistemului de gândire al altor teologi
asupra Nou lui Testament, Calv in vedea în el modalitatea prin care Dumnezeu
m1 s-ar mai putea face o separare cla r ă între elementele specifice gândi rii fie-
s-a arăt omenirii, precum ş i o 1·elatare a multor aspecte ale vieţ i lui Iisus în
căruia di ntre ei pe de-o parte ş i elementele specifice sistemului de gândire al
Palestina. Prin urmare Calvin a accepta't vina de a riu fi r euşit să acorde sufi-
lui Calvin, pe de altă parte, pentru a se stabili în ce con stă creativitatea sau
c ientă importanţă în predicile sale acceptim1ii tradiţon a le a Tr i nităţ, în care
originalitatea fiecă.ru i a dintre ei. Este deja un lucru binecunoscut faptul că
Dumnezeu Ta t ă l , D umnezeu Fiul ş i Dumnezeu Sfă n tu l Duh erau privţ ca
Martin Luther, de exemplu, şi - a construit multe d intre ideile sale plecând de
fi ind tainic d espărţi ţi , deşi uniţ, ş i având aceş i i mp o r tanţă unul faţ . ă de
la scrierile teologilor timpurii, ceea ce nu înseamă însă că i-a lipsit origi-
ce l ă l a l t. Se pare că Jean Calvin ş i- a concentrat mai m ult atenţi asupra unei
nalitatea. A studia măsura în care Calvin a creat un nou sistem se poate spune
treimi a Trin t ăţi . Aşa se exp li că de altfel şi puternicul resentim:nt pe care-l
mai degrab ă că este o scăder a certă i istorice, pentr~ că s-a plecat de la
aveau fată . de el reprezentanti'i bisericii zwingliene din Berna. l ncă în anul
bun început eu inteţa de a-i d iminua multe di n calităţ . Aspectul acesta mer it ă
1540 a f~st obligat să se ap; re într-o dezbatere publid împotriva acuzţie
să fie cunoscut, deşi m1 va stârni probabil interes decât în rândul studenţilor
că ar fi în realitate unitarian, reducându-i pe I isus ş i Sfântul Duh la un statut
'teologi. Acest capitol se va ocupa prin urmare de acele aspecte ale contribu-
inferior celui al lui D umnezeu Ta ăl.t Apărae sa, ne d ăm abia acum seama,
tiei lui Calvin care au avut un efect extrem de cupr in zător. •
pare să fi fost con vin găt~a r e, ş i nu e de mirare, căi pe măsur ce calvinis-
' * Pentru a ajunge la nişte concluzii despre ceea ce a predicat Calvin ş i
mul a evoluat ş i s-a răspândit, s-a acordat mult mai multă importanţ ă în
despre efectul pe care l-au avut predicile sale, trebuie să · încerăm să facem
predici fricii de D umnezeu, decât iubirii de Iisus. Trebu ie decî ţinesă m m inte
un efort penfru a d istinge ceea ce a spus de ceea ce credea el că are de spus.
că doctrina re ligoas ă a lui Calvin ş i î nvăţturile calvinismului in st itu ţiona ­
Atât vorbele, cât şi gândurile lui care reprezentau concepfia sa filoscă au
lizat nu trebuie socotite ca fiind sinonime.
avut o p u te rni că influ e nţ ă as up ra epocii în care a t r ă it şi asupra epocilor de
*. Cea mai im portană s ursă de iriformare în privnţa adevărti doctrine
mai târziu, pentru că mesajul recp ţ ionat - mai degrabă decât cel a n un ţat
relig ioase a lui Calvin o constituie f ăr îndoia l ă lucrarea sa "Instiuţa relig iei
teoretic - este cel care îi influe n ţează pe oameni, dar ar t_rebui să ne amintim
cr eşt i n e" , p recum ş i vasta lui co l ecţi de comentarii asupra Vechiului şi
că numai unul este relevant atunci când apreciem temeinicia i n yă ţături sale.
Noului Testament, transcrierile pă strae ale unora dintre predicile sale ş i
Aceas t ă s arcină nu este deloc u şoa r ă, nu numai pentru că adversarii lui,
numeroasele sale scrisori adresate alt.or teologi, în care el co m en t ează unele
comentatorii catolici cu deosebire, au publicat inte n ţionat fragmente denatu-
dintre cele mai delicate aspecte ale gând irii sale. Avem sufic iente motive să
rate ale predicilor sale, ci ş i pentru că s usţ in ători lui i-au reinterpretat opera
credeni că Jnslitutio r eprzintă cea mai exactă transmitere a inteţ i l or lui
s cri s ă, dând sensuri noi unora dinl1·e ideile sale. D e fapt dato , i t ă strădani il or
44 Concepţi a r e lig oasă a lui Calvin
Fundamente teoretice 45
Calvin în calitatea sa de pastor reformat. Pentru el se pare că fiecare n o uă
ediţ i e a acestei l ucrăi însemna un lung şi r de s uferin ţe ş i ne plăceri fi zice, cu 11,oro poate fi co nt est ată şi de aceea orice om rezonabil este gata să- şi schimbe
l rnivingerile dacă nu le poate justifica. În zilele noastre ex i s tă doar câteva
1 1reţul căroa spera să plăteasc siguranţ unei cât mai fidele repzntăi a
teologiei sale. Continua preocupare pentru perfcţi onare propriei sale 11scl(iuni general valabile: există multe p ărei divergente şi aceasta maj ales
lu cră r i a avut ca rezultat transformarea volumuluj inţal de buzunar într-un intre p ărinţ i şi copiii lor aproape adu!~. În secolele trecute î nsă - şi mai ales
tom voluminos cu sute de pagini. A ceas t con ă t i nu ă amplificare a fost moti- ! 11 Europa secolului al XVL-lea - s itu aţi era cu totul alta. Comunitatea ome-
vată de convingerea lui Calvin că trebuie să clarifice. orice aspect al doctrinei 1\ o lsc ă acceptase ideea că făr ipoteze general valabile, mai ales despre ceea
l' O este bine şi important, societatea se va dezintegra şi va domni haosul. Era
sale care era atacat ca fiind neclar, precum şi ele dorinţa lui de a-şi face cu-
noscută poziţa faţă de orice p rob l e m ă în domeniul teologici care făcea periculos să ai păre i diferite, pentru că aceasta îţi putea aduce uneori
obiectul unor controverse majore în perioada în care ci lucra la o n ouă ed i ţie moartea - ca în cazul miilor de oameni acuz ţ i de vrăj it o r ie . Reprimarea

a operei sale. 1 0 1iloasă a Reformei s-a datorat î n parte ş i faptului că marii ei teologi au
Un alt argL1ment co n v in gă tor care pled ează in favoarea faptului că Jnstitutio contestat multe dintre ipotezele deja acceptate la vremea aceea.
este o rencctare fidelă a conepţi lui Calvin îl repzintă destinaţ i a pc care Din anumite puncte de vedere Calvin era un protestant tipic. Anumite
el i-o dă ea acestei cărţi . O pa11e din foarte lungul ci subtitlu "Învăti ura int e rp ret ă ri pe care le-au dat unor fenomene atât el, câi şi Luther, Zwingli,
fundam enta l ă a religiei creştin ce cuprinde întreaga esnţă a Dumnezeirii şi Mclachthon, Bucer şi alti r enu m iţ autori ai vremii au marcat deosebirea
tot ce trebuie să ştim despre mântui1·e" s ugera inten1ia de a face cunostă di11tre reformatori ş i catolici. În primul rând ş i cel mai important el era un
c r eşt i ni l or de rând es n ţa c r ed inţ e i . Calvin nu a r e nu ţa i ni cioda t ă la ceea ce ovanghelic, pentru că socotea Biblia ca fiind ad evă r ta materializare a esentei
reprezenta practic profesiunea lui de credinţă şi anume prezentarea pe divine ş i a vo i nţe i lui Dumnezeu în ceea ce-i p r iveşt pe credi n c i oş i . FaptL1I
înţe l esul tuturor a elementelor de bază ale teologiei creştin , chiar şi în r~ Biblia era s oct it ă cuvântul lui Dumnezeu îi deosebea pc pro t estanţi, fie
ultimele ediţ i ale lucrăi sale care se adresau în primul rând studenţilor ce 0 1 lutherani, zwinglieni sau calvini, de catolici şi de radicali cunoscuti în
se pr egăt a său de v in ă preoţi . De aceea el a avut g rij ă să redea cât mai clar general sub numele de anbptiş, care afim,au că adevăr a t a c~ noaşter e; lui
elementele doctrinei sale, deşi bineîntcles că ulterior au apă rut neîţ l eg ri Dumnezeu se datoreză altor scrieri decât Bibliei. To tu ş i , d eş i predicau dogma
între istorici privind interpretarea unora dintrn afirma\iile sale. Apar i ţia unor "sula &riptura" (c redin ţa în cuvilntuJ Domnului înscris în Biblie), nici Calvin,
erori in cdi\iile în Limba franceză ale lu c răi i sale fundamentale s-a datorat pe nici alţi mari teologi ai Reformei nu erau ceea ce numim astăzi fu ndamenta-
de o parte faptului că traducerile din versiunea l atină au fost făcu t e ele unii li ş ti sau l itcralş. Ei nu credeau că mesajul lui Dumnezeu a fost redat în
dintre asitenţ i lui Calvin, în a căro r muncă . s-au strecurat şi erori, şi pc de cuvinte simple pe î nţel esu l tuturor. Ei au înţels că aprenţ l e contrad i cţi i
a ltă parte f:iptului cii el însuş i s-a ocupa t ele a ceast ă activitate în mare gra bă . cl in Sfânta Sc riptuă (Biblie) ex i st ă pentru a face n ecsară intervent'ia lui
Rezultatul este că istoricii au suficient material pentlll sus!'inerea unor părei Dum nezeu, prin mijlocirea Sfântului Duh, pentru ca drept c rcdin~ş să
adeseori contradictorii despre unele detalii ale doctrinei lui Calvin. Nimic înţe l eagă adevărt esnţă a mesajului divin. De aceea ei au sustinut că cine
din toate acestea nu poate nega faptul că Institulio r eflc t ă în esnţă evoluţ ia nu ci te şte Biblia cu ochii credinţ i , o înţelg g r eşit. Practicâ.nd o l ogică
doctrinei ltl'i Calvin şi ed că i ţia la tin ească din 1559 este o reflectare deniă de destul de î~ t ortcheaă, spec if că tuturor celor bin ecuvân t aţ i cu har divin,
luat î n sca mă . pentru a ne face o idee despre stadiul în care ajunsese autorul Calvin a ajuns să c r ead că o persoa n ă poate dovedi că este cu a de vărat
în ultimii ani de viaţă. c red in c i dacă os este de acord cu interprct·area pe care o dă el Biblici. Şi
bineî n ţe l es că, ţinâd cont şi de celelalte inte r pret ări privind natura Bibliei şi
2. Fundamente teoretice rolul Sfantului Duh în descoperirea adevărtu l ui ei înţe l es , el nu credea că
ex istă un alt fel de cre dinţ ă decât cel conceput de el.
Toţi gânditorii pornesc î n elaborarea sistemelor lor de la anumite convingeri. To ştu i , d eşi era de acord cu interp e t ăr il e ce ţineau de curentul principal
Pe cele mai multe dintre ele nu le-au ales în mod conştie şi nici nu le-au al protestantismului, Calvin avea păr eri diferite asupra unor detalii faţă de
căuta t. O convingere da că este exag rată poate deveni p rej ud ecată. Într-o cei la lţ i mari teologi. S-ar putea spune că păreil lui în privnţa Bibliei sunt
societate modernă lipstă de prejudcăţ i este aceptă .ideea că orice convin- mai radicale, mai riguroase, ţin â nd mai mult de doctrină. M ul ţ i teologi
acceptau ideea că Biblia este fo rmată din mai multe cărţ i de sine s tă ătoare ş i
 Fundamente teoretice 47
46 Concepţ ia r el i gioasă a lui Calvin
1111torilor lor, critici la adresa lui Calvin, care nu era de acord cu ipotezele
că preznţa lui Dumnezeu se face mai mult s im ţită în unele dintre ele. Unii 1-tc11cral acceptate la vremea aceea, privind es n ţa d iv intăţ i. Acest punct de
erau di sp u ş i chiar s ă accepte posibilitatea ca unele frai;,rmente din Biblie să fi vedere este acum împărtşi de cei mai mu lţi dintre cei care-l stud iază pe
fost introduse greş it de unii scribi. Pentru Calvin însă astfel de părei repre- ( '11lvi11, fie că au sau nu convingeri religioase, pentru că ei aprţin socie tă ţ il or
zentau o adevărt blasfemie. El şi-a demonstrat radicalismul p ăre i l or atunci l1bcral-democratice secularizate din vestul Europei, cu o istorie de secole, şi
când unul dintre colegii săi teologi din Geneva a fost destul de nesocotit penlru că ei socotesc că o relaţi ideală se bazeă pe dragoste ş i afecţiun
pentru a da de înţe l es că aş numita "Cântare a Cântări l o r ", care este clin usă 1 c i procă. Faptul că Jean Calvin afim1ă că nu aceasta este voin!a lui Dumnezeu
în Vechiul Testament ş i este pr i vită de multă lume ca un poem erotic cu lmele ne face, pe cei mai mulţi dintre noi, să-l socotim un personaj mai degrabă
tonuri religioase, ar trebui scoaă din Biblie. "Vinovatul" a fost alungat din 1111lipatic. Dar, date fiind exp rie nţe l e de viaţă ale omului din Europa secolului
oraş ş i s-au făc u in t terv n ţi i să nu mai fie binevenit nicăer. Acest lucm a trebuit 111X V1-lea în care viole n ţa fiz ică ş i emoţi 1 1a l ă erau mult mai o b i ş nui te decât
să se întâmple penlru ca Jean Calvin să -şi apere convingerea potrivit căreia Biblia drngostca şi în ţelgra şi în care mizeria z ilncă şi moartea neaştpă
în întregul ei este unica şi desăvâ . rşita cale prin care Dumnezeu se adresză hn1cau la uşile tuturor, nu e de mirare că Jean Calvin avea astfel de convingeri
omenirii. El ş i - a mărtuis cu alle ocazii public părea despr~ Biblie, fie ~au că cei ruaj mulii erau gata să le accepte ca atare. Să nu fi fă c ut a şa era ca şi
dedicând mare parte din timpul să u redactăi comentariilor pe marginea cf,nd !i-ai fi dorit imposibilul. Tot ceea cc se î ntâmpl.a în lumea cunostă
Bibliei destinate bunei înţ elg ri a acesteia de credi n către i oşi, fie plecând în di111prejur păr să ea justifice convingerea că claă Dumnezeu este răsp unz ător
fiecare din predicile sale de la un text din Vechiul sau Noul Testament. de ceea ce a creat, el este mai interesat sft-i judece pe păctoşi decât să-ş i iub e asc ă
* Celelalte probleme esnţia l e ale teologiei lui Calvin se r e fe r ă la ce în sea mn ă propria c r eaţi . Acest lucru pare să justifice ele altfe l convingerile lui Calvin
Dumnezeu, ce este Omul şi care este relaţ i a dintre ei. Ca ş i mulţi alţi teologi, despre natura umană .
incliferent de religia căreia îi ap arţ'Îneu , Calvin îl socotea pe Dumnezeu "' Calvin socotea că omul este neînsemnal şi păcto s. Gândindu-se la
atotputernic, atoş ti utor, creatorul Universului. El ş i -a însuş i t de asemenea i,urcgul univers ş i la durata timpului astronomic el nu puica spune decât că ,
asertiunea că Dumnezeu este drept - idee care s-a transmis de la iudaism 111 co m p arţie cu acestea, omul nu î nseam ă nimic. Ana l izându-ş propriile
c r eştin s mu lu i - ş i că El intervine direct în viaţ coti diană a oamenilor, idee gfi nduri ş i acţi un i, nu putea să nu r ecu n oască că e departe de idealul său
ce face parte clin t radiţ creş tin ă. din l'oate punctele de vedere. A constatat în acelş i timp că spre deosebire de
presupunem că un om cade prizonier unor t.âlha1i sau unor fiare să l­
Să 111\ii esl:e un virtuos, iar acest· gând i-a î n tăr i t convingerea că omul este păc­
batice; piere în valurile mă ri d ato r i tă unei furtuni ivite din senin; este tos. Cum ar putea fi altfel de vreme cc Dumnezeu, care esre drept şi nu-i
ucis de o cas ă care se prăbuşet sau de un copac. Să presupunem că un p e d e pseşt pe nevinova(i, s-a h otărâ să năpstuiac lumea cu atâtea neno-
alt om rătcind prin deşrt primeş t e ajutor fiind la mare strâmtoare; deşi rociri? Convingerile lui despre natura umană şi despre menirea omului stau
5 la un pas de a fi înghiţ i t de valuri ajunge în port; sca p ă de moarte ca prin la baza multora dintre hotărâi l e sale; aş se face că nu îi păsa în mod sincer
urechile acului . Mintea omenasc ă atribuie toate aceste întâmpl ări, bune nici de v i aţ a sau b u nă .sta r ea lui, nici de a ce l or l a lţi , crezând că ceea ce i se
sau rele, nor~cului. Dar oricine a aflat din gura lui lisus Cristos că nimic i nl â m p l ă omului nu are de fapt nici o importanţă. Având convingerea ferm ă
pe lume nu este în t âmplăto r , va că uta să găseac pricina acestui lucru c:i Dumnezeu este atotputernic, nu acorda nici o atenţi urmăilo pe care le-ar
şi astfel va ajunge la concluzia că totul pc lume e voinţa lui Dumnezeu, li putut avea acţi u nile sale. Voia doar să fie sigur că nu face altceva decât să
10 că nebă ui te sunt căile Domnului. î nd eplinască clipă de clipă voia Domnului.
* l ată care sunt convingerile lui Calvin despre re l aţi dintre Dumnezeu şi
Spre deosebire î n să de Luther ş i mulţi alţi mari teologi ai Refom1ei, Calvin om şi despre im porta n ţa vieţ i pe p ământ. Calvin privea cu smerenie hăul
nu admite că Dumnezeu este iubitor. Aceast ă convingere a sa i-a detenninat care-l desparte pe om, în nimicnicia sa, de m ăreţ ia lui Dumnezeu. El nu putea
pe mul ţ i dintre comentatorii lui să afirme că doctrina lui este rece, indi fe- concepe ca între ci să existe o a l tă re l aţ i e decât aceea dintre s tăpân şi sclav.
rentă şi sevră. S--a mai sugerat tot din acest motiv că îl intersază mai mult Aceasta este voi n ţa lui Dumnezeu, iar omul nu trebuie decât să s pună "facă­
Dumnezeu din Vechiul Testament, mânios şi gata pentru Judecata de Apoi, sc voia Sa". Omul îl cu noaşte pe Dumnezeu numai prin re nu ţare de sine,
decât Dumnezeu din Noul Testament, întruchipat de .Iisus, preocupat de soarta prin adevărt. credinţă, pentru că el, în măretia lui, nu poate fi interesat de
a tot ceea ce El crease. Multe d intre aceste aprecieri s-au dorit a fi, în opinia
48 Concepţia religoasă a lui Calvin Predestinare 49

nevoile şi dorinţel finţe omenşti. Întreaga existnţă a omului trebuie să oru de acord cu ea în a a'.c cepta că mântuirea nu se dobân eşt automat (în
fie deicată îndeplinirii voinţe lui Dumnezeu şi nicidecum satisfacerii 1110 d obiigatoriu). Persoana ca r e - şi dore.5te s ă fie m â ntuiă de păcate trebuie
propriilor dorinţe . Acesta era după părea lui Calvin rostul vieţ, pentrn că Hfl facă ceva pentru a merita acest lucru. .
el nu putea concepe altul şi nu putea accepta ideea că viaţ este lipstă de Calv.in era atât de convins că omul este un păc ă tos şi o finţă l Îpsi tă de
sens. Dat fiind că Dumnezeu este atotputernic şi atosăpânir, şi că El a orice î n sem năta e în faţ lui Dumnezeu, încât nu putea accepta ideea că finţa
creat universul şi tot ce este în el, trebuie să fi avut un motiv să facă acest 1ană poate influe ţa în vreun fel c on sec inţ e l e ju decă ţ i i lui Dumnezeu. De
lucru şi mai ales să-l creeze pe Om. Calvin era convins că rostul vieţ 11ccea el a socotit absolut ina c ceptabilă doctrina lui Luther, care presupw1ea
omului este să laude numele Domnului. Prin urmare tot ce se îndepflrta de la 11cceptarea. de către om a daru.lui lui Dumnezeu prin intermediul credinţ. El
acestă menire a omului constituia un păcat şi acesta trebuia împiedicat sau 11 insistat asupra faptului că omul nu- ş i poate influ e n ţa î11 nici un foi soarta,
când nu se mai putea altfel, pedepsit. cn toiul a fost hotărâ încă de la crearea lumii de căt r e Dumnezeu şi n imic nu
Totuşi, în ciuda convingerilor sale, Calvin a pornit ele la ipoteza că posi- inai poate fi schimbat. Fiecare dinrre noi face parte încă de la na şter fie
biltăţe de cunoaşter a le omului sunt limitate. El vedea relaţi dintre di ntre a le şi lui Dumnezeu - cei a l eş i pentru a fi m ân tui ţ i , fie dintre p ăc toşi
Dumnezeu şi om ca aceea dintre a şti şi a nu şti. De aceea nu se ruşina să cei aleş i de Dumnezeu pentru a fi p edpsi ţi . Omul m1 are de ales, trebuie
r e cunoa scă adeseori că doctrina sa are lacune din pricina înţelgri sale , ~11 accepte voinţa lui Dumnezeu oricare ar fi ea. Din fericire. pentru lin ş tea
limitate ş i a unor contradiţ care nu pot fi deocamtă înlăturae . Atunci ~ u fl e t eas că . a omenirii, Calvin suţjnca în să c ă nu se ştie cine va fi mântuit şi
când era interpelat, r ăs p undea întotdeauna că el nu face decât să . explice .:inc condamnat. Acest lucru se va şti numai du p ă moarte.

cuvântul Domnului aş a cum este el înscris în Biblie şi că toţi trebtrie să Cu toate acestea M fi foarte g r eş it să s u s ţi nem că docrrina lui Calvin
r ecunoaş tem c ă puţ in e din tai nele ei au fost dezlegate. Altfel spus; el afirma promova în vreu n fel fatalismul. El a făcut tot posibilul pentru a nu-i incu-
cel mai adesea că "numai Dumnezeu ştie". raja pc c redincoş i să îmb răţişez ideea c ă nu trebuie să facă altceva.decât să
uccepre destinul care le-a fo~t h ărz i t de Dumnezeu. E l a sustinut ideea cii
omul trebuie s ă caute să dobâneas că iertaTea lui Dumnezeu 'printr-o viaţ ă
3. Predestinare l ip s ită de păcate ş i , d eşi recun eoşt că a fapte le bune nu te pot aj uta să obtii
Cel mai cunoscut aspect al doctrinei religioase a lui Ca lvin este acela refe- iertarea, era ele acord, tou ş i , că cea mai sigură ga ranţi e de a te număra print;·e
1 l cş i Domnului este o viaţă coretă . Odată cu intensificarea, în Liltimii ani ai
ritor la predestinare. În multe privnţe ideile sale decurgeau în mod firesc din
v i e ţi lui, a pe r sec u ţ ilor îndreptate împotriva prote s tanţilor în special în
convingerile pe care le avea privind es nţa lui Dumnezeu şi r e l aţ ia dintre El
Fra nţa ş i Olanda, Calvin a fos t gata să accepte ideea că . cei chemaţ i s ă sufere
şi om. Dacă Dumnezeu este a to şt iuto r, rezultăc el a ştiu întotdeauna ce
pentru credin ţa lor primesc, poate, in acest fel un semn că sc află printre
urmează . să se întâmple î n întregul univers. Iar dacă El este atotputernic,
1 d cşi. El i-a încurajat în mod constant pe d rept cre dinc oş i ( cei care se con-
r ez ult că ă 11imic nu se poate întâmpla făr voia Lui. Deci concluzia care se
siderau printre aleşi) să caL1te s ă obtină semne din ce în cc mai clare ale
impune este că fiecar~ actiuue a ori căre i persoane nu este doar dinainte ştiuă
faptului ci'i suni într -ad evăr ale.5ii D01~mu!ui. În acelşi timp, el nu a fost de
de Dumnezeu, ci, pentru că aceasta este voia Lui, ea este predstinaă de El.
acord să accepte ideea că p ă cătoşi se pot bucura în lin şte de roadele păca ­
Acest enunt simplu are foarte multe implc a ţi Cea mai impo1tană este
lclor lor, ele vreme ce Dumnezeu le-a refuzat oricum ie1tarca. El s-a grăbit să
aceea legată de mântuire. Luther s-a ridicat împotriva principiilor suţinte
sugereze că cei care se socotesc a fi damnati nu ar trebui fo să lo seacă acest
de Biserica C atolică pentru că nu a fost de acord cu devierile ei doctrinare
lucru ca pe o scuză şi să-şi continue v i aţ în' p ă ca t.
privind mântui~ea (vezi "Luther şi Reforma din Gem1ania" din aceşi serie).
El nu a fost de acord cu a finaţ că fiecare credincios trebuie să-şi merite Co nd a mn a bil ă dori1ţă este de a fi co nsideraţ iertaţ de păca t e l e lor
mântuirea încercând să- şi răscumpe păcatel prin pocăinţ . El a vrut să pentru că ei nu se pot împiedica să păc t uiască . ş i mai ales pentru că
î nlocu iască acest mod ele a privi mântuirea cu ideea că mântuirea este un dar aceasta este soarta pe care le-a hărz it - o Dumnezeu. Noi nu putem însă
al lui Dumnezeu, de care se pot bucura toţi cei ce cred în El şi în Fiul Său, spune c ă ei sunt cei i e rtaţi, numai pentru că Dumnezeu le-a hăr z it
Iisus Cristos. El credea că mântuirea se obţine numai prin credinţă (sofa ' 5 acestă soartă , pentru că ea este ju st if cată, numai nouă însă motivul
fide). Deşi păreil lui se deosebeau categoric de doctrina Bisericii catolice, real ne r ăm âne necunoscut. Putem trage conclltzia că toate încerăil
r
50 Concepţia religoasă a lui Calvin
Predestinare 51
prin care ei trec sunt rezultatul judecăţi drepte a hti Dumnezeu. De
aceea putem spune că ei se încăpţâeaz zadarnic· să afle cauza 1•i h o t ă râse deja şi care vor fi cei co nd amnţi . Pentru mulţi dintre creştin era
condamări lor într-un plan ascuns al lui Dumnezeu,,în loc s-o caute tic neconceput gândul că Dumnezeu le-a refuzat mântuirea încă dinainte ca
1O în î nsăşi natura lor păctoas , unde-şi are adevărt obârşie.
oi si'i se fi născut.
I mplicaţ le pe care le-a avut dubla predestinare asupra convingerilor
* Teologii creştin au· fost foarte preocuaţi de conceptul liberului arbitru , 11.: l'critoare la esnţa Dumnezeirii au stârnit multă ostilitate fată de Calvin.
încă de la începutul Evului Mediu. Problema lor era să rezolve aparenta con- Mul\i oameni erau îngroziţ şi chiar-sndlzţ că şeful unei biserici poate
tradicţe dintre existnţa lui Dumnezeu atotputernic şi atoşiur şi conepţia J predica ideea că Dumnezeu nu numai că a creat păcatul, dar îi va şi pedepsi
potrivit căreia omul este liber să-l accepte sau să-l respingă. La sfârşit1l I! pc oameni pentru hotărâile pe care tot el le-a luat în numele lor. Acest lucru
Evului Mediu au avut câştig de cauză păreil celor care s u sţ ineau cauza aontrnvenea imaginii create despre Dumnezeu în cea mai mare pa1te a Noului
liberului arbitru, şi se credea că Dumnezeu s-a hotărâ să- şi pună la încercare 'l'cstament. Calvin nu a renuţat însă la ideile sale. El a continuat să scrie în
propria creaţi, specia umană, clându-le·posibilitatea oamenilor să acţio nez u d iţle ulterioare ale lucrăi sale lnslitutio ideea că omul este un nimic în
după bunul plac . Se spunea că Dumnezeu, renuţâd la puterea pe care o are L ' o 1 r 1parţie cu Dumnezeu şi că muritori.i de rând nu trebuie să -şi pună între-
de a in flue nţa hotăr âri le luate de oameni, exceptând cazurile în care i se cere :l• b11 ri în legătur cu motivele şi inteţl Atotputernicului.
s-o facă, le-a citit acestora posibjlitatea de a-şi asuma responsabîlitatea pro-
priilor acte şi de a fi în s ituaţ de a fi judecaţi corect penim viata pe care au este într-adevă
Sel}tinţa cumplită; ş i touşi este imposibil sa negăm
dus-o. Astfel păcat1I şi virtutea dobândeau adevărt lor semnifcaţ şi fiecare faptul că Dumnezeu ştia dinainte de a-1 crea pe om care-i va fi acestuia
primea r ăsp lat meritaă, fie focul veşni c al iadului fie câmpiile elizee ale sfâ rşitul, pentru că aceasta este voinţa Lui. Dacă cineva tună şi fulgeră
raiului . Cei care negau e xistenţµ liberului ar~itru - şi au fost mu lţi de-a , împotriva faptului că Dumnezeu ştie totul dinainte, acela este un nesăbu it

lungul secolelor - erau soct iţ eretici de cătr~ bis e rică şi arşi d acă nu accep- 5 şi un nechibzuit. De ce ar trebui să-l condamriă pe Cel de Sus că ştie
tau să se lepede de credinţa lor (să se căias în public că au păctui crezâ.nd dinainte ce se va întâmpla? ... Nu mi se pare deloc ridicol să spun că
altceva decât prevedea doctrina). .Dumnezeu nu numai că a prevă zu t cădera în păcat a celui dintâi om,
Nu este deloc surpinzăto faptul că atunci când ideea lui Calvin despre care a însemnat ruina întregii omeniri, dar acest lucru a fost în acelşi
predestinare a devenit foarte cunostă, s-a crezut că el este de acord cu t.imp chiar voia lui. Pentru că el este atoşiur, ştie dinainte tot ce se va
ideile suţinl:e de primii ereti.ci care 11egau existnţa liberului arbitru. El a IO va întâmpla şi pentru că este atotputernic, hot ă răşt e şi dir ijea ză tot ce se
respins cu tărie ace as t ă acuzţ ie şi a s usţint to ată viaţ că doctrina lui nu petrece pe pământ.
exclude credinJa în exist nţa liberului arbitru. Argumentele sale subtile şi
complexe, care depi11deau de definirea core tă a termenilor şi de nuaţre
tuturor sensuri lor au fost înţ,el es de puţin oameni şi acceptate de şi mai Prîmul om a căzut în păcat, pentru că aceasta a fost voinţ:a lui Dunmezeu.
puţin. Discipolii săi se mulţea în general să accepte punctul de vedere Dar de ce a fost aceasta voia lui nu ştim. Un lucru este însă sigur, ş i
împăâuteni deja potrivit că ruia Biserica lor nega de fapt existnţa liberului anume că El n-ar fi hotăr â t acest lucru dacă nu ar fi fost spre slava
arbitru şi prin acest lucru ei se deosebeau fundamental de cei la lţi protesanţi . numelui Său. Dar pentru că am vorbit de slava lui Dumnezeu, să ne gân-
Nu putem spune că predestinarea este o doctrină exclusiv calvină. Toate 5 dim şi că judecata sa este dreaptă , pentru că noi nu ne putem ruga decât
bisericile protestante mai importante au acceptat-o ca pe un element nesem- pentru ceva care este corect. Omul păctu ieşt, dar, chiar dacă Dumnezeu
nificativ al doctrinei lor, iar Luther a crezut chiar în ea. Dar altfel decât o a dorit ,acest lucru, o face pentru că este păctos.
făcea Calvin. Deosebirea era între predestinarea unică şi dubla predestinare.
Calvi1~ nu a înţels de ce un aspect minor al doctrinei sale a stârnit atâtea
Al'ţi protesanţi erau gata să accepte doctrina predstin ăr i - unică potrivit
controverse. Pentru el, predestinarea este o conseiţă firească a adevăruilo
căreia Dumnezeu, fi ind atot.5tiutor, cunoştea deja hotărâile pe care oamenii
~impie privind esnţa lui Dumnezeu, şi nu are o importanţă majoră . în cadrul
le vor lua de-a lungul vieţ şi de aceea poate prezice dacă ei vor fi condam-
doctrinei sale. Unii istorici care-l apreciză pe Calvin s-au mirat de amploa-
naţi sau m â nh1iţ . E i nu puteau însă accepta ideea dublei predstină potrivit
rea pe care au dat-o alţ.i aut9ri ideii predstină. Ei nu au realizat însă că
căreia Dumnezeu nu numai c ă ştia de la Facerea lumii care vor fi aleşi lui,
i mportanţ _ istorcă a unei idei depinde de modul în care ea este r ecpt a tă de
 52 Concepţia religoasă a lui Calvin Locul lui Isus Cristos 53

ce i laţi şi nu de imp:anţ pe care i-a dat-o autorul ci. Doctrina dublei pre- l11111ca, clar au făcut bine că au demonstrat că este un nonsens s ă ne îndoim
des ti năr i a jucat desigur un rol important în formarea p ă rei multor adver- dll profunzimea ş i sinceritatea an ga jă ri lui Calvin în realizarea Reformei. Ei
sari ai calvinismului privind acestă ra mur ă a protestantismului. 11u stabilit cu claritate im p or t a nţ a locului acordat de Calvin lui Isus în eco-
Oricare ar fi p ă r era noastră despre rolul important al doctrinei predes- nomia doctrinei sale, argumentul lor însă potrivit căruia Isus este elementul
tinăr în cadrul întregului pe care-l r ep r ezin tă sistemul său teologic, trebuie c~ n ţia l al acesteia nu a fost deloc co n vi n gă t or.

s ă recun oaş t e m că ea a afectat în marc parte formarea unei atitudini faţă de Se înţ e l eg câ cineva ar putea argumenta că doctrina lui Calvin nu are
doctrina lui Calvin în întregul ei. Pentru catolici, luterani ş i alte grupăi pro- n e apă rată nevoie de preznţa lui Cristos. Dacă am face o sc urtă prezentare a
testante mai mici, cum ar fi zwinglien ii, esnţa c r edinţ era mântuirea şi lcologiei sale am constata că ca este co e r en t ă şi făr a-1 menţioa pe Cristos,
felul în care ea poale fi dobâ nd i t ă . Pentru calv i nişt , acesta era un aspect mai
urni ales da _ că ne-am referi la ideile sale despre natura umană şi esenta divi-
1tă ţi i . Ar fi însă imposibil să exp l icăm unele puncte de vedere ale lui Calvin
p u ţi n important, pentru că oricum nu se mai poate face mare lucni atunci
,crcritoare la r e l aţi dintre Dumnezeu şi om raă a vorbi ş i despre Cristos,
când totul este dinainte stabilit şi nu putem şt i nimic sigur despre aceasta
Irul lui Dumnezeu. Locul lui Cristos în economia doct.rinei lui Calvin nu poate
decât dup ă moarte. În loc să- şi îndrepte aten~a spre problema mântuirii,
li LlllU I peri feric, pentru că fa r ă el teologul s-ar afla în prezenta unui Dumnezeu
Calvin s-a concentrai asupra nanirii umane şi a escn\ei divine, precum ş i
~·arc este în dezacord cu ideile sale, un Dumnezeu drept şi bun care hotărşe
asupra rcla~iei dintre Dumnezeu ş i om. El a enuo\at acest lucru foarte clar în
,u-i a legă pe ăcp ătoşi şi nevrednici (trăsu r i ce carncterizau, potrivit lui Calvin,
patiea in troduc i vă de la lnstitutio:
t n. 1t ă semi nţ ia umană) pentru a le ofoti foricirea în cer, lucru care nu poate fi
Es e n ţa î nţel pciun noastre, sau a ceea ce m eri tă să fie numit cu adevă - , 111 11ici un caz socotit ca fiind corect. lsus trebuie s ă fi e r ăsp unsl la ac8 lă
rat î nţ e l e p ci un e , are d o uă laturi; cunoaş t e rea lui Dumnezeu ş i c unoaş ­ ui ntra d icţ e . Calvin spunea că dato rit ă lui Cristos care a luat asupra sa p ăc a ­
terea de sine. tele lumii ş i a murit de aceea crucificat, Dumnezeu 1-a socotii pe el alesul să u
(fă câ ndu - l vrednic de mântuire). Făr sacrificiul lui suprem nu ar mai exista
Ac e as tă subliniere a mnrcal tr ăstura dist n ct i vă a calvinismului. mântuire, pentru că omul nu o poate merita doar prin propriile eforturi.
Rezolvând nstfel una din probleme, Calvin a creat automat mull:e altele,
4. Locul lui Isus Cristos s itua iţ e cu care se co nfr untă mai toţi teologii creşt in i. Teza fundam e nt ală a
c r e ş t insmul este că Isus, ca patie c on s ti t utivă a Trinl ă { i i este dumneze-
Unii critici ai doctrinei lui Calvin au sugerat că datoriă impo rt a n ţe i pe care iesc. De aceea el trebuie s ă fie perfect. Cum se face atunci că Dumnezeu
el a acordat-o lui Dumnezeu Tatăl , c greu să - l socotim un a d e vărat teolog î n s uş i ş i -a osândit propriul fi u ceresc să m o a ră pentru i s păşi rea păca t elor
creşt i n. El a fost chiar acuzat că i-a găs it fmute greu un loc lui Iisus în cadrul c l o rl a l ţ'i? Ră s puns ul lui Calvin se bazeazil uneori pe argumentul sati s l1i căt or
teologiei sale. Astfel de afi rn, aţ i sunt, desigur, inexacte şi incorecte, şi par a cl in punct de vedere logic, dar nesa ti sfăctor din punct de vedere afectiv, că
proveni din scrieri cc aparpn tmor autori adversari ai lui Calvin. D eş i erau o dacă Di.1mnczeu este drept ci nu poate face nimic nedrept şi de aceea pedep-
fo n ă clnră de p ro p agndă, aceste scrieri .con~:neau to t uşi destul a d evăr pentru sirea lui Tsus trebuie s ă fie soctiă un act j ust, chiar dacă cei mai mul ţ i
cei di s pu ş i s c ă readă tot ceea ce este mai r ă u despre acest refonnator. Senti- dintre muritori nu pot înţel g e de ce este aş. Alteori a încercat să găseac
mentul pc care îl d ega j ă întreaga sa o p e ră este că Dumnezeu Tată l este 1111 răspun s mai co n vin gă to r marcând deosebirea între natura d i vin ă a lui
elementul cd mai important, deş i da că anali~ m în detaliu ceea ce de fapt Isus, ca fiu al lui Dumnezeu, şi natura lui uma n ă ca reprezentant al omenirii.
Calvin a scris, ajungem la o cu totul a lt ă concluzie. Această idee a încercat Fă câ nd ace s tă distinc~c, ci putea suţine că Isus omul a fost pedepsit ca
calvinismul să o n·asmită secolelor ce au urmat. urmare a faptului că el a moş t e ni t pă cat ul originar, pe care-l p oartă cu sine
Acest mod de a percepe doctrina lui Calvin s-a generalizat şi de aceea fiecare muritor de la căd e rea în păcat a lui Adam, cel dintâi om, încoace.
unii istorici francezi, mai ales în perioada de dup ă . al doilea ră z boi mondial, · Prin aceasta Calvin nu fficca altceva decât să repete elemente ale teologiei
au s im ţit nevoia să echilibreze bal anţ . Ei au prezentat lucrurile în aş a fel complexe care s-a creat pentru stabi lirea cu precizie a naturii lui Cristos,
încât să s uţ i n ă ideea că Iisus ocupă de fapt locul central în doctrina lui cc.:ea ·ce a cons1ituit obiectul multor dispute încă de la începuturile bisericii,
Calvin, deş i pâ nă acum s-a suţ inu t în mod eronat CODtrariul. ă Făr îado iaJă curând du pă moartea lw Isus. în schimb, acest lucru 1-a condus spre găsirea
că ei au cam exagerat s u sţi n â nd acest lucru, fapt recunoscut astă z i de toaă alior expli caţi i care au reprezentat în proţie mare esnţa ultimelor ed iţ
54 Concepţia religoasă a lui Calvin Biserica 55
din Jnstitutio, dedicate unor consideraţ i referitoare la Cristos şi locul să u în ~ing1.ira a lt ernativă este să refac,1 cum poate adevărt bisercă a Sfinţ i lor
cadrul creştin i s muli . Iată de ce unii istorici au sus~nut că Isus ocupă un loc l >nr inţ . Potrivit pă rei lui, catolicii şi nu protes anţi i sunt cei care au distn.1s
important în doctrina lui Calvin. • n d cv ă rat unitate a c r eş tinl o r .
Această afirmatie nu se bazeă, lotuşi , numai pe faptul că refonnatorul El era, bineîţls, co n ştien că biserica ale cărei baze le punea în Geneva,
]-a socotit pe 1sus :nodalitatea prin care cei aleş i capăt o justificare în ochii 11 c ă rei popula~e nu d epăşa 20.000 oameni în timpul v i eţ i sale, este doar un
lui Dumnezeu. Cristos este de asemenea un element foarte important al meca- lir de nisip în compara~e cu toaă creşt i nă ta tea. Nici nu ş i -a închipuit că
nismului prin care Dumnezeu a ales s ă transm i tă mesajul să u omenirii. Prin t m portanţ a , minoră în context european, a bisericii din Geneva va dobândi
cuvintele şi faptele lui Isus a ales de fapt Dumnezeu să trans m ită oamenilor 11ltc proţi. Nu a sperat că întreaga Europă protesană va accepta doctrina
în ce fel să fie or ga ni za tă biserica pentru a putea în acelşi timp l ău da NIi şi nici nu s-a întâmplat acest lucru. El era pre gă ti t să accepte ideea că
numele lui Dumnezeu ş i a hr ă ni c r ed inţa în Dumnezeu a credin c io ş ilor . Făr . 1 d c vărat biser că pe care avea de gând s~o întemeieze la Geneva nu va fi şi
sfaturile căluzitoar e ale lui Isus, omcnfrea ar fi plutit în de ri vă , asemeni iiingura de acest fel. Trebuie să ne amintim că ·a trăi t într-o e p ocă în care
unui vas lansat pe marc făr cârm[L. lîccare localitate era în a p are nţ ă in d e p e nd e ntă clin punci de vedere politic, în
riuda a par i ţ i ei multor alte n aţ iun , state ş i a altor mari uni tăţi politice. De aceea,
S. Biserica 11u c deloc s urp1in ză t o r că el nu era adeptul unei biserici monolit, ci al unui num ă r
n111i mare de biserici locale legate între ele, toate având ace le aş i pa , tic u l arităţ
Ar fi greu să mai adă u găm ceva i mpo r ta n ţe i pe care Calvin a acordat-o Bisericii. 1·111c le defineau a •fi adevărt biserici, cu unele mici deosebi ri nes n ţiale.
El a privit-o ca pe cel mai însemnat aspect al v ieţ i omenirii pe pă n \â n t. A • Calvin a fost în permanţă convins că adevăr1 a biseric:i trebuie să fie
descris relâtia dintre bise r ică ş i membrii ei ca fi ind asemăntor cu aceea rnc lerizată prin tlouă trăs ur i esen~ale şi nenegociabile. Pentru ca o
dintre o ma~1ă ş i v l ăstarel ci. Aşa cum o maă îş i concepe, p oartă în pân- lu i; cr i că să fie o adevărt b i se r ică ea trebuie s ă-şi con s tr u i a scă doctrina
tece, naşte ş i a lăp tează copiii, ş i făr toate acestea n-ar putea exista v i aţă pe 1•xclusiv pe Biblie, iar slujba tainelor să fie n eîn t i n ată . Aceasta putea fi ,
p ămâ n t, la fel biserica ofe r ă c redincoşl singura cale spre viaţ a veşnică li 1 cî 1ţels, un alt mod de a spune că biserica poate fi o b i se r i că adevă ra tă
dându-le în acest timp ocazia c să r ească în c r ed i nţă î n văţâ n d totul despre tlnar d acă este de acord cu doctrina lui. În practiă nu era în să la fel de cate-
Dumnezeu şi vo inţ a Lui, şi t o t oda tă prilejul să -l slujea scă . pe Dum_nez_e~ 11uric. Era gata să accepte alte biserici protestante ca fi ind biserici adevă ra te
potrivit vo i nţei Lui. Calvin era sigur că oricine se în d epărta~ de__ b,senc~ ducri îl convingeau că doctrina lor are la baz ă în exclusivitate Biblia ş i că
nu poate spune că este creşt in ş i îi condamna cu duritate pe _ d 1 ver _ş 1 teologi 1ccunosc numai acele taine care reies direct din cuvintele Bibliei, chiar dacă
anbptiş i care afirmau că biserica este o inv e nţi e a oamenilor ŞI de aceea lntcqJretarea pe care o dau ele Sfintei Scripturi nu este i d e nt ică în cele mai
nu este o necesitate. 111 ici detalii cu a lui. El a acceptat deci' făr nici o dificultate ca fii nd valabile
(•ole mai imp01tante biserici protestante: luteranii, zwinglienii ş i altele apă-
Potrivit vo inţ e i lui Dumnezeu trebuie s ă păstrm comuniunea Bise-
111tc ulterior cum ar fi anglicanii . Cuvintele lui sunt foarte clare:
ricii Lui, sfătui ndu - i pe cei care se î ndepărtaz ă de ca, aş cum o
facem şi mtre noi, că su_nt în mare pericol să piardă comun iunea cu Nu trebuie respingem nici o comunitate care p r i me şte
să Cuvântul
s fin ţi. adevăr t şi adevărt
îm p ărtşa ni e, chiar dacă ea arc ş i unele lipsuri. Ba
mai mult, unele scă deri ale doctrinei sau ale modului de celebrare a
El s-a stră du it de aceea să evidentieze faptul că mi ~-a îndepărta ni ciodat ă Sfintelor taine nu afectză comuniunea unei biserici . Nu pentru t oţi
de bise ri că, indiferent cum a fost privit acest lucru· sau cum i-au interpretat ~ elementele componente ale doctrinei lui Dumnezeu sunt de acelş i fel.
ideile apolgeţi catolicismului. Din punctul lui de vedere luc_ruri~e erau cl~re: C Lmoaşter unora dintre ele este atât de ne cesară încât nimeni nu se
Bise,ica cato li că este cea care s-a î ndepă,ta t de adevărt b1 se ncă , ale care1 poate îndoi de ele, du pă cum nu se poate îndoi de preceptele sau princi-
temelii fuseră puse de discipolii lui Cristos, pentru că ea a pierdut di~ piile creş t i n is muli ; ca de pi ld ă că Isus Cristos este Dumnezeu ş i fiu l
vedere vointa lui Dumnezeu ş i s-a co mplăcut în neum ărate abuzuri menite lui Dumnezeu; că mântuirea noastră depinde numai de mila Lui; ş i altele
să servacă cond u cător il o r ei pământe ni . Pentru că era sigur că pentru IO de acest fel. Ex i stă în s ă şi unele care sunt obiect de dispută între biserici,
Biserica catoliă nu mai există peranţ de îndreptare, Calvin a socotit că fă r ă î n să a le afecta unitatea.
 Sfintele taine 57
56 Conccp\ia religoasă a lui Calvin
ilc• 111divizi din restul comunităţ i . Pentru Calvin însă, una din cele mai impor-
Nn întoldca una insă trata cu atâta toleranţă deosebirile. De exemplu, se
t11111c fu ncţi ale bisericii era să ofere credin c io ş ilor un mijloc prin care aceşti
îndoia adeseori că o bis c r ic:ă poate fi p r i vită ca adevărt bisercă dacă ca nu
-npuată l ăud\t numele Domnului. El era convins că . a-i primi la împărt şan ie
·1~i crează propriul sistem disciplinar. Dacă ar fi folosit acest criteriu, puţine
pl l'C Î care sunt cu adevărt 11evrednici, pentru că nesocotesc voinţa lui
biserici ar li fost acceptabile, în afră de cca din Geneva.
I >1111111czeu, însea mnă a pângăr i numele Domnului şi de aceea a făcut tot posi-
* La baza întregii doctrine a lui Calvin se află o convingere care este
li1l11l pentru a dete1mina aul orităţ le din Geneva ca acest lucni să nu se întâmple.
parte int egran t ă a fotregii l rad i ţi teologice creş tin e. Aceas'la este deosebirea
I 11lvi11 credea că cel dintâi ţel al bisericii vizibile este să-l sl uj ească pe Dumnezeu
dintre biseric11 vizblă ~i biserica invizibilrt. Toţi teologii crştm i i mpo rt a n ţ i
•I 11 acţiont în conr d anţă cu el. Multi alţ i teologi protesanţ i nici nu au
sunt de acord că adevărt b i se ri că a lui Dumnezeu este biserica invzb l ă,
pomenit măcar faptul că cea mai im po1tan tă datorie. a bisericii este să v ină în
alcăt uit ă din toate acele suflete care, oricând şi - a r fi tr ăit vieţ i le ca muritori,
litlliinpinarea nevoilor membrilor ei. Aceasta este o deosebire semnifcatvă.
au venii la Dumnezeu prin intc1mediul lui Isus şi au fost de aceea mântuite.
Existau bin eî nţel s m ulte neîţlgri în privinra modului în care se poate
ajunge în împărţia cerului (biserica in v i zi blă). Catolicii socoteau că acest o, Sfintele taine
lucru se poale dobândi prin fapte bune, luleranii prin cre dinţă, calvinii prin
11lcgerea de către Dumnezeu şi unii anbp t işt printr-o infuzie de graţje 1111 nspect relevant al scrierilor lui Calvin este importanţ pe care el a acordat-o
divinft direct de la Isus. To\i erau 'în să de acord că fa r ă intervenfia lui Cristos, , n111clor taine. Din acest punct de vedere el este de acord cu luteranii şi cato-
'i ntr-o fermii ~au al ta, nu s-ar mai fi putut vorbi de mântu ire. Toţ i , în afră de lldi Dar acesta este singurul lucru care-l asemă nă cu catolicii În vreme ce
anbptiş erau de acord cil aflarea (c 1 1 oaşter ea) împăr(ie i cerului le-ar fi li ' l ' Ş l ia credeau că Sfintele taine sunt modalitatea prin care Dumnezeu d ă1ieşt
posibila şi c eloraţi î n afră de Dumnezeu în z iua Jud ecăţi i de Apoi, dar că 11111liH sa omenirii, Calvin, ca şi Luther, respingea acest punct de vedere.
p ână atunci nimeni nu ş tie cine vor fi alc~ii. I nlvi n s-a alătr l astfel celoraţi i m portanţi teologi pro tesanţi suţinâd că
Acea s tă incapacitate, în 1cm1enii lui Calvin, de a deosebi cu precizie pe 1111,nai două dintre cele şapte sfinte taine ale catolicilor sunt valabile, pentru
cei a l eşi de cei co ndam aţi în ti mpul vieţ pe pământ a dctenninat toate gru- ,,ncelelalte nu se bazeă în mod d irect pe învă ţ ăt ur i l e lui Isus. (Pentru o
purile protestante organiz;1te să s usţinr, cr, fiecare treb, 1ie să practice c redinţa 1111, i to mpletă informare privind acestă problemă vezi "Luther şi Reforma
în cadrnl bisericii vizibile. De-a lnngul secolu lui al XVJ-lca, atât liderii bise- III ( iermania ", din aceşi scrie.) De ·aceea e l nu recunoşta decât Sfânta
ricii, cât ş i cei politici au su s ţinut că biserica vizblă ar trebui să includă, pe l1pir t ăşa nie (cunostă ş i sub denumirea de Sfânta Liturghie, Sfânta Cumi-
cât posibil, întreaga comunitate. Se considera ca ceva ele neiertat ca anumite lHW(1 l'ă ş i Sfiinta Comuniune) ş i Botezul ca fiind cele două taine valabile.
persoane sau grupuri de persoane s ă întoarcă spatele forme i de relig ie orga- , Motiv.ele pentru care Calvin i ns i s t ă at:ât de mult asupra impo rtan ţei Sfin-
ni zată recunostă pe plan loca l. De aici, bineîţl es, puternica opziţe faţă h 101 1aiJ1e nu sunt foa1-te evidente. E l le descrie ca fiind:
de a n abp ti ş ti cu tendiţl e lor separalistc. Astfel de legi menite să în t ăreasc
pe cât posibil gradul de conformism religios şi să hotărasc expulzarea sau un semn prin care Dumnezeu ne întăreş convingerea că el ş i -a intors faţ
executarea celor care re n.iza u să le r ămân cr ed i ncio ş i existau ou numai în , căt re noi r entru a ne înt ări cred inţ a; iar noi u1 schimb ne dovedim ev l av i oşi

Geneva, ci în întreaga E uropă. in faţ lui u1 prez enţa lui Dunmezeu şi a îngerilor săi şi faţă de oameni.
Foarte putini gânditori au împărtş it convingerea lui Calvin potrivit căreia Mui departe ci 1fomă că aceasta este:
acei membri ai co munil ă! i care erau socoti\i nevrednici trebuie să fie ex clu şi
din cadrul bisericii şi mai ales de la sfânta taină a împărtşanie (vezi pag. 16). cea mai s i gură presc r ip ţ i e a Sfintelor taine, potrivit căreia ar trebui să
Acest lucru se î11tâmp la dator it ă faptului că cei mai mu[!:i g'ânditori, teologi vedem spirit în obiectele fizice, ca ş i cum l-am avea dinaintea ochilor.
sau politicieni s u sţinea u ideea că religia organiztă ar putea furniza atât Dumnezeu a vrut să ni se arate prin astfel de forme, nu pentru că gra-
indiv idului cât ş i întregii comuni t ăţi ceea ce este necesar pentru dobândirea !ia divnă face parte din Sfintele taine ca şi când ea 11e-ar fi dăruit
mântuirii şi materialul necesar pentru a asigura evoluţia "civilizatiei". În , nouă prin puterea lor, ci numai pentru că Dumnezeu, prin acest semn,
astfel de împrejuăi , ar fi fost mai de grabă o pierdere decât un câ$tig să ne artă care este voinţa Lui.
s usţi distrngerea unil ăţ i bisericii prin excluderea unor indiviz i sau grupuri'
 58 C on ce pţ ia r e li g io a s ă a lui Calvin
Concluzie 59
Probabil că el, asemeni lui Luther, n văzu t în celebrarea sfin telor taine
- calea prin care ne putem apropia de Isus_ De aceea pentru Calvin a fi î mp ăr ­ ,li- vedere al lu i Calvin se a fl ă undeva la ju m ăt ate dmmului d intre poz i iţ l e
11duplatc de cei doi p rotagniş ai anilor 1520_ El îşi baza teoria pe p rez nţa
tăşi avea o d eosbită valoare spir itu a l ă. El nu a reuş i t î n să să-i co n vingă d
acest lucru pe cetăţ n i Genevei_ A încercat mai bine d e un sfert de secol s ă ­
1111 Isus la împă rt ăşa ni e ş i sustinca că atunci când Iisus "mă în d ea mn ă să
11111, să mănâc ş i să beau trupul ş i sângele lui sub fo rm ă de pâine ş i vin, eu
convi n gă că împărtşani este o parte esn ţ ia l ă a serviciulu i d ivin care a
11cd c ă el îns u şi mi le dărui eşt, iar cu le primesc". Calvin a preferat ius ă să
trebui cel e bra tă în fiecare sâmbăt ă sau m ăca r o da t ă pe l u n ă. E l nu a r e uşi
să -i convi gă pe c on c et ă ţ e ni să i nici m ăc a r cu acest argument şi a trebuit să ~p1111ii a d e pţil o r s ăi c ă acest lucru nu trebuie s ă - i copl eş a scă. E i nu trebuie
se mu l ţum ească cu practica specif că p ro t est an ţ il o r de a se celebra sfânt
-n ~c chinuie prea mult să şi-l explice: mai bine să priv ace ească as t ă . Sfântă
lu inii ca pe o m inune.
îm p ă rt ăşa n ie o d ată la trei luni. A insistat, t otuşi, că este foarte important c
m ă car copiii să fie botezaţi cât mai devreme posibi l. Nu sunt de acord cu aceia care, deş i recunosc că ne împă r tăş im din
* Calvin a ajuns o p ersoa n ă i mp orta n tă d u pă moartea lui Zwingli şi d Cristos, atunci când îi intrebi ce este î m părtşani , ne împă rt ăşesc doar
aceea nu a participat la marea con trovesă privind Sfânta Cu m i n ecătu ră î din Sfântu l spirit, făr să pomenască de trupul ş i sângele lui lsus...
epoca în care acesta era la apogeul carierei sale în dece niul 1520-1530. l a tă de ce îi uisfăt esc pe cititorii mei să nu - şi îngusteze orizontul min ţi ,
N e î n ţ e l eg ri le au continuat ă s -i zdruncine viala ş i ar fi putu t reînvia mult , ci să încerce să ajungă mai departe decât eu îi pot conduce. Oricând şi
d intre disputele pc care a do rit s ă le du că la bun stă rşit . Faptul că pe e l nu- oricât aş fi gând it acest ăp rob l e mă , oricât am încercHt să spun ceva
impresiona prea mult acti vitatea în a int aş il or lui este o car c t e ri st i că a cele' despre ca, am sentinientul că am spus foarte puţin în că, în c omparţ ie
de a doua ge n eraţi de refonnatori din care Calvin face parte. El avea propriii cu impor t a n ţa ei... De aceea, nu rămâ n e decât să ne înc h ină m în fa1a acestei
puncte de vedere, în acest sens, pe care le-a expus din plin, dar făr brutalî- taine, pc care nici mintea n-o încape, nici graiul n-o poate exprima.
tatea specifă schimburilor dintre Luther ş i Zwingli. Calvin nu era îns ·
De fapt Luther a fost singurul care a acordat o foarte marc im p orta n ţă , pâ n ă
pregăt i t s,1 urmeze exemplul lui Luther şi să se declare incapabil de a accept
111 dclaliu, tainei î mp ărtşanie i . Calvin a fost acela d intre marii teologi protes-
ideea că cei care nu sunt de acord cu doctrina lui pot fi membri ai adevărt
l1 1 1 ţ i care l1 adoptat o atitudine oarecum mai i nd1. l gen t ă în acestă p r iv n ţă.
b iserici. Sing ura lui pret n ţ ie era ca o rice c r eşt in a d e v ărat să resping
doctrina ca to li că a t ran s ub s tanţ i e ri (c r e din ţa potrivit c ăr ei a pâinea ş i vinu
folosite la sfânta î mp ăr tă ş ani e sunt de fapt trupul ş i sângele lui lsus), pe car '/. Concluzie
el o socotea ca fii nd doar ceva ma i mult decât un apel făc u i la cre d i nţ
omului primitiv în magic, ş i fol s i tă de biserica Romei în Evul Mediu ca Nlincni nu va p utea nega faptul că Jean Calvin a fos t unu l dintre cei mai
cale de a î n tări autoritatea clerului. De vreme ce aş stăeau lucrurile, nu- 1 1 1pl e cşi teologi din perioada Reformei în Europa. Nimeni nu poate să nu
deranjau foarte mult neîn\elegerile privind adevăr t a n a t ur ă a p r ezn ţ ei lu 1 ţ•r 1n o a s că capacitatea lu i deosb i tă de a organiza numeroasele idei ale
Isus în timpul împă1şan ie i .
h ologiei protestante într-o doct r ină coerntă, ş i de a o prezenta în aş fel
De obicei se s u sţine că în acest sens Calvin era înclinat mai d egrabă spr 1t1c111 s ă fi e aces i b ilă tu turor · "că utăor il or ' d e a de v ăr" in telignţ i . Aceasta a

punctul de vedere al lui Zwingli decât spre cel a l lui Luther. Este foarte ade 1\IHI o ex t rao rdin a ră realizare care a avut o influ e n ţă d eosbi t ă asupra

v ăra t că el nu a fost convi11s de argumentul lui Luther care Sl L Sţi n că ea lsu uvoluliei ulterioare a protestant ismului. C onh uă în să fie foarte contro-
este prezent în pâine ş i vin a ş a cw11 focul (socotit pe atunc i a fi un clemeu 11i11~11tii problema ori g inaltă ţi operei sale teologice. Nu se poate spune în
chimic) este prezent în fierul incandescent, deş i fierul ră m â n e fier. Aces nici un caz despre Calvin că a fos t crea torul unor idei cu totul noi dar
lucru nu este s u q ,rinzăto r , de vreme cc nici măcar cei mai aproiţ i adepţi a· llcb11ie să r ecu n oaştem că nic i mul\i dintre cei cu care a fos t uneori deloc
lui Lulher nu păreau a fi prea încântati de teoria păr i ntel ui lor spiritual î 111~g11litor comparat nu au fost la rândul lor mult mai originali. Trebuie poate
acestă pr i v i nţă . Nu este î nsă foarte sigur ni.ci c ă l-ar fi aprobat mai mult p n 11c a s u m ă m riscul de a r ec u noaşte că distin sul organizator ş i om de
Zwin gli, care respingea ideea prez n ţei fizice a lui lsus şi s u s ţ inea că î mp ă r
11qiL111e nu n fost În ace l aş i timp persoana care să a ducă ceva nou în doctrina
t ăşa ni a este pur simbo li c ă , iar [sus este prezent în sufletele pa 1 t i c ip anţi lo
p101cstantii. Asta e ca ş i când a i spune "cap ai, minte ce- ţi mai trebuie".
da ăc ei sunt cu c1devă rat cr e din c i oşi. Ar ma i fi polTivit să spun.cm că punct11 /\clivitat:ca lui Calvin nu s-a limitat la problemele re l.igioasc. M ulte din
11pri:cie1i le sale au av_ut drept obiect probleme politice, sociale şi economice.
 60 Co n cepţ i a religoasă a lui Calvin Îndrumăi pentru studiu 61

Acestor aspecte le vom consacra u r mătorul capitol, deş i Calvin ar fi fost 1111pon11nt· lucru este să încerca\i să îuţelcgJ i care sunt principalele clemente
nemulţit să - şi Împartă astfel opera. În conepţia lui, religia trebuie să se 1lc doctrinei sale religioase. La fiecare p r ob l emă trebuie să fonnulati în minte
ocupe de felul în care gândim şi ne comport3m. Din acest punct de vedere el 11111:ispuns clar la întrebarea "Cc a gândit şi ce a predicat Calvin d~spre acest
este, făr îndoia l ă, un teocentrist (Centrul universului este Dumnezeu).
lunu'>" În a ce la ş i timp veţi ţi1 e cont de "dimensiunea istorgafcă" şi ve(i
µ,1'1 1 ăs punsri la î ntTc bările" unt/au fost istoricii de acord cu acest lucru?"
A 11.:ia întrebare pe care trebuie ăs v-o puneţi este " Prin ce s-a deosebit
Acceptarea în egală măs u ră a
r'11lvin de ceila l ţi teologi (în spccinl Luther şi Zwingli) în ace s tă prob l e m ă?"
Biblia Vechiului ş i Noului Testament l'itlurile, .subtilurile şi int r ebărilc care vă urmează vor ajuta să vă siste-
t1liz ,iţ notitclc:
Convingeri Natura lui Dumnezeu I Introducere
Locul lui Isus I I Locul lui Calvin în teologia Rcfonnei
Narura umană
1.2 Posibile confuzii
I 1. Christianae Religionis Institutio
Alesu! i Fundamente teoretice
Predestinare 1----.~- - - - - - i 2, I. Locul Bibliei
Condamnatul :l 2. Natura lui Dumnezeu
'l 3. Natura umană
l.4. Re l aţi dintre D um nezeu şi Om
Biserica I Predestinare
I I. Învă\tu r i l e lui Calvin
Botezu!
Sfintele Taine 1-.........., - - - - - - t l 2. Libe1ul arbitm. Ce înseamă dubla predestinare ş i de cc este ea im portană?
Îm p ărtşan ia
11 Locul lui Isus Cristos
li . I. Puncte de vedere d iferite. În ce măs ură au fost prilej de controverse
î nvăţt u ri l e lui Calvin?
Edilii succesive din Christianae Religionls Institutio
5. Iliserica
1536 - 1559
5. 1. Importanta b isericii
~ 2. Adevăratl biserici. În func1ie de cc putem aprecia că o bise r ică este o
Ase m ănri ş i deosebiri adevărt bisercă?
5.3. Biserica v i z ib i l ă şi b iserica i nviz ib ilă
6. Sfintele taine
Zwingli 6. 1. I mporta n ţa Sfintelor taine
Luther
(i.2. Îm părtşa n ia

Rezumat - Concep/ia religoasă a lui Calvin f11trebliri pe baza textului capitolului "C once pţia religoasă a lui Calvin"

Să notăm ideile pr/11cipale ale capitolului "Concepţia religoasă a lui Calvin" I. Plirerile lui CalYin despre p ăc at
Cit i ţ i cu a t e n ţie cele trei extrase din lnstitulio de la paginile 49-50 ş i 51.
Când n o t aţi ideile principale ale acestui capito l trebuie să aveti în minte
Ră s p unde! i la urm ătoarel întrebă r i:
noţ i uni le de bază pe care v r e ţi să le extragţ i din el. Primul ş i cel mai

I
62 ConCCPfÎa r c l i ~ iousă a lui Calvin Î n drum ă r i pentru studiu 63
a) Ce argument folseşt Calvin pentru a-şi sus~ine îndoiala privind vina I, ( nivin ş i î m părtş an ia
păcto~ il o r în condamnaren lor v eş ni c ă? F o l o s i ţ i în r ăs p un su l vostru
( 11 iii cu atenţ ie cele trei scurte extrase din lns,i/u/io de la pag. 59 şi
exemple din primul ş i a l treilea extrns. 1h pdeţi la următoa rel e î ntrebăi :
b) Vi se pare acest argument con vi ngăt or? E xpli caţi- vă r ăs pun su l.
11 ) l•iccare extras co nţi n e o idee im p o r tan ă. De scr i e ţi cele trei idei cu
c) La ce princ ipiu dogmatic al lu i Calv in se r ef r ă în mod special al
propriile voastre cuvinte.
doilea extras? Exp li caţi - vă r ăs pun su l.
lt) ( 'inc era persoana cea mai i mportană d intre "aceia care" (rândul I)?
d) Ce d ova ă a convingerilor lui Calvin despre mot i vaţi i l e lui Dumnezeu
1) Vi se pare întemeiat argumentul lui Calvin? Explica ţi -v fi r ăs p u n s u l.
este cupr in să în aceste extrase?
ii) Dcscrieti "tonul" folosit de Calvin in aceste extrase. Cc ne sugerază
e) De ce părei l e lui Calvin despre osânda veşnică şi-a u atras atâ ţia adversari?
11ccst lucru despre atitudinea lui faţ fl ele auditoriul să u ? (Co mp arţi - vă
f) Care sunt în mare d ife renţ l e d in tre societatea ca t o l ică ş i cea ca l vină
1iispunsul cu cel pe care-l pute('i da la punct11l 2 c) de mai sus.)
ca rezultat al credin ţ ei sau lipsei de c r ed i nţă în predestinare?
~) IJazâ ndu -vă pc infonna\iile din aceste extrase, s pu n eţi de ce nu a vrnt
('a lvin să se angajeze într-o c o ntrove să ma j oră având ca subiect Sfânta
2. Doctrina lui Calvin despre b i se ric ă
îm părt şa nie.
Ci tiţ cu a t e nţ ie cele douii extrase din Jnstitutio de la pag. 54 şi 55.
I) ('c importanţ' aco r d ă Calvin Sfintei împărtşani? Su s~neţi-vă răs pun s ul
Răsp un deţi la u r mă to a r el î ntr ebăr i :
c 11 informaţ i despre activitatea lui la Geneva.
a) Care este semnifcaţ i a cuvintelor "aş cum o facem şi ÎJltre noi" din
rândul 3 al primului extras?
b) Care este î n ţe l es u l celei de-a doua pă rţi a celui di ntâi extras? (de la "că
sunt" înainte)
c) Care sunt limitele to l era n ţ e i e nu ţat e de Calvin, în al do ilea extras?
d) Ce dovezi co n ţin cele dou ă extrase în sprij inul ideii că Jean Calvin
sustinea unitatea bisericii?
e) De ~cr i e ţi "tonul" folosit de Calvin în cele dou ă extrase. Ce ne s uge r e a ză
acest lucru despre atitudinea lui fa ţă de auditoriul său?
f) În cc măs ur ă ideile lu i Calvin despre bisericii dife ră de cele ale lui
Luther?

3. Doctr ina lui C alvin despre Sfintele taine

C i tiţ cu a t e nţi e cele două extrase din lnstitutio de la pag. 57 şi răspun d eţi
la ur m ătoarel între bări :
a) Care sunt cele două meniri ale Sfintelor taine descrise de Calvin în
primul extras?
b) Despre ce contrve r să vo r beşt e Calvin îo al doilea extras?
c) Ce punct de vedere respinge ci în a doua jum ăta e a celui de-al doilea
extras (de la " nu pentru că" î n a inte )?
d) Ce -a ţ i spune despre gradul de dificultate al acestor extrase? Ce - aţ i
spune despre activitatea lui Calvin pentru popularizarea ideilor sale?
c) Care sunt pă re il e comune ale celor mai imp o rtanţi teologi protes t anţ i
despre S fintele taine? În ce p r i v inţ e opiniile lor nu coincideau?
 Po litica 65

11cc:;te s chimb ă r i vor determina o fo rm ă no uă purifcată de relig ie?" ci "Oare

CAPITOLUL 5
1·111c va fi efectul acestor sch i m bări la nivelul echilibrului politic de fo rţe? "
l1 r-:oc11parea lor cea mai important:i era pericolul î ncă lcări i legii ş i ordinii şi
Politica, societatea cl~ cpt con_se i ~:tă distrugerea nivelului c ivilizat de trai a şa cum ·îl î nţelga u
ci. Propn etarn de p ămâ nt de la ţ a r ă ş i negustorii bogari de la oraş erau
şi economia 1111:inimi în a recu n oaşte că n em ulţmir ea şi ră z vrăti r ea claselor să race sunt
un pericol constant şi deloc neglijabil. Acea stă teamă o î mp ă r tăşe au , în
J'u1 mc cu mult mai exagerate uneori, nobilii, principii ş i regii care erau în
uilvin s-ar fi împotrivit Cll toa ă convingerea da că cineva i-ar fi spus că
1q,ropierea sau în vârful piramidei so.ciale şi politice. E i vedeau în religie o
doctrina sa şi predicile sale abordeză într-o oarecare m ăsu ră şi probleme
loqii me nită să men ţi n ă situaţ i a deja ex i s t e nt ă. Biserica i-il socotit timp de
politice, sociale ş i economice. D upă p ă re ea lui întreaga sa activitate era
~ccol_e pe c_o nd _ ucăto r i i statelor rep r ezn t a nţi lui Dumnezeu pe Pământ şi
deicată religiei. E l afinrn1 că religia afe ctea ză viata în totalitate, nu numai
l't111s1dera ca cei care le încal ă autoritatea comit un mare p ă cat. Faptul că s-a
anumite aspecte ale e i, aş cum credem noi astă z i . Î ntrebăi de tipul "Ce rol
111tâmplat a şa e dovedit de numeroase exemple de regi care au reprimat
jo acă biserica în poli ti că?" nu ar fi avut pentru el atâta impo rta nţă cum au
11hcoale şi revolte şi au convins mase mari de nemul ţum i~ i {descrise ca n i ş t e
pentru no i. Ceea ce socotim noi a fi aspecte politice, sociale şi economice el
gloate sau armate adunate sub comanda cuiva) să se împră ş ti e paşni c.
le considera aspecte ale religiei, pentru că el socotea că Dumnezeu contro-
U_nul din argumentele esentiale folos ite în încercarea de a-l discredita pc
lează toate aspectele vietii. Acest lucrn nu trebuie să ne împiedice în s ă s ă
M111t1n Luther în prim ii ani ai con fru ntăr i l o r sale cu au t or i t ăţ i le bisericii
anli zăm î n văţ tur i le lui ş i influe ţa pe care acestea au avut-o potrivit
1·111oli~e a fost acela că respingând autoritatea l ega lă ei îi încurajeză şi pc
criteriilor pe care ni le d ic tează infoaţ l e de ca re noi dispunem, fă ră însă
r1:_ilal(1 facă ~ la fel. " Pină unde vor merge lucru rile?" se în trebau cu to ţ i i.
s ă p ierdem d in vedere analizând detaliile co ncepţ ie sale şi faptul că el nu
I >111 feric ire pentru Luther, una dintre marile revolte ale secolului, R ăzbo iu l
şi - a orientat p reoc up ă ril e în funcţi e de anumite probleme, cum suntem noi
1nrn11csc din 1524-1525 din Germania a izbucnit la câ ţiva ani după ascensiunea
tenaţi s-o facem .
~u. oferindu-i p rilejul să-ş i demonstreze loialitatea fată de a utoriăl c sociale
f i politice ale vremii. D acă Luther n-ar fi su ţin ut id~ea datoriei fiecă rui om
1. Politica do 11 se supu~e stăp'.inul său, nu şi-ar fi găsit probabil l\ici un adept printre
1c pr cze nt an ţ1 clasei co nduc ă t oare . Un stil asemănto r de abordare a proble-
La mij locul secolului al XVI-iea locuitorii E uropei Occidentale erau mult
111clor a fost adoptat de Ulrich Zwingli în Zurich, ceea cc d ovedş t e faptul că
mai relig ioş dccfit sunt astăz i. A J: fi însă o gravă eroare să ne gima in ă m că,
progra mul s ă u pentru Reformă era într-o oarecare m ăsu r i acceptabi l. Acest
pe vremea Refo1mei, religia era cel mai important aspect al vie ţ i marii
pwgiam contrasta puternic cu principiile teologice ale diverselor grupuri de
m ajo r i t ăţi a populafiei. Exper i e nţ e l e t răite de Calvin la Geneva dovedesc ă c
1 1 nba p tiş1 , care su ţineau importanta l egăt uri directe dintre Dumnezeu şi
nu era aş . Multi dintre cei care păreau devotati şi bine inteţoa în
liccare credincios ş i necesitatea de a face ceea ce le dicta c onştia atunci
p rivn ţa religiei erau departe de a fi ni şte ideal ş t i. E i erau gata să pună
rfi11d intrau în conflict cu legea pămân t u l ui sau cu do rinţ e l e stă p âni l ~r lor. Ei
interesele personale, l ăcom ia, do r i a nţ de putere şi de a parveni, precum şi
teamn de ped eaps ă înaintea sentimentelor religioase. Aceasta nu în sea mnă că
l''.cd icau id~ea că voinţa_ lui Dumnezeu trebuie să fie înaintea tuturor obliga-
e i erau ipocrţ sau şarl a t a n i - deş i unii chiar erau - ci că mulţi oameni îşi pilor lume şt i. Nu e de mm1re de aceea, di nici unii dintre cond ucători ereditari
1111 au acceptat ăs se a l ătu re an n bap ti ştil or sau sii le tolereze mai mult fonp
puteau compartimenta acti-vitatea, ceea ce Calvin ş i în focaţi i lui adep!i nu
puteau face. Ei erau gata să acorde religiei un loc impoliant, dar nu precum- p1ct. n ţa pe teritoriile lor. .
pănit or , în viata lor. .. * l a tă ~e- c_e p_e~1tru Calvin a avut o mare imp o 1anţ ă clarificarea cu pre-
Acea st ă situatie este spec if că rep r ezntaţilo r claselor conduătare d in 1•111c a p o z1ţ 1 c 1 Im m a ceas t ă prob l emă . Da că ar fi s usţint punctul de vedere
societatea ve st-e uropean ă. Mulţi d intre ei priveau religia m ai degrabă dintr-ul) ul a1b ap tiş ti lor , principiile lui dogmatice ar fi fost cu sig ur anţă scoase în
punct de vedere politic decât v iceversa. Întrebarea pe care ş i - o puneau atunci 111i1ra legii pe întreg teritoriul E uropei. Dacă ar'f'i urmat exemplul lui Luther
când se ivea posibilitatea unor sc himb ăr i la nivelul reljgiei nu era " Oare - u11 Zwingli ar fi avut oarecari şa nse ca docb.ina lui să obţină o recunoa şte r e
 Polilica 67
66 Politica, societatea şi economia
cei care ne -conduc ned.Iep 1 ş 1 • ""' ,a ra- pricepere
• au fos t desem nat' d
ofic i al ă.
Ar fi însemnat că pentru a -ş i pă s tr a convingerile referitoare la ce
IO
L
irnnezeu 1Jede1
Jse· s - - - . • • •i· toti au fo ·t • < • 1I-- e•
D S't ca omenm
însemna un comportament moral să- şi întemeieze toate î n v ă ţ ă t u ril e privind
. ' d a p c o t a e ş m a
cu acea sfânt~ - . f • . . • , ' s mzes ta ţi
a maie,ie cu care El a mvest1t autoritatea legalii.
îndatoririle cre d i ncioş il or faţă de s tăpân i lor în întregime pe o , so l i dă
interpretare a tex.telor biblice, nemaiputând astfel exista nici o suspic iune în La început acese t cuvmte • par o declaratie c l a r ă · 111 .... I •
buni sau ră i, de felul c . r.:-: . d • . spnJmu g u vcrnaţ L lor,
privnţa faptu\uj că pragmatismul (luarea deciziilor să se facă în aş fel încât e 101 iacule e Luther ş i care • t' t d •
să se asigure cel mai sigur rezultat, şi nu pe baza convingerilor unuia sau I,'~t'.hora ~indt~e reprezcntantii puterii care încercau să - :i\~f i ~c:
epz~~Iit~:
altuia că aş e bine) i-a influcn\at j udecata. Dar nu aş s-au petrecut lucru- ~ 1 s-o ex.tm a Nu erau în-~
111 i Lutl;cr . • . • •
. sa numai atat. Deş •
i aparent se apropia de pozitia •
rile. În ultimii să i ani ele v i aţi orientarea în vă ţ ă turi l or sale s-a schimbat ş i . . ş ~ la fel ca ş 1 el lansa atacuri forme la adresa anaba . li • • ,
este imposibil să e v i tăm concluzia c ă acest lucru s-a întâmplat în mare parte I,1111ta to u ş i puterea aut o r i tă til o r
civile N11 . ., d D I - el ~ ştilo1,
biserica subo rdon a t ă . . .·. . • . • ei" e e pregat1t să va d ă
ca rezultat al presiunilor tăcue asupra lui din pricina s itua ţ i e i politice di n ucccpta ideea - . pu~~111_c,~'. le, ce~a ce Luther şi Zwing li acep t ase r ă . E l
Franţ . Astfel el a acceptat să fie marupulat de oameni care puteau fi acuzţ i
pe bună dreptate de oporrunis m politic.
Până
pc la sfâ r ş i tul decadei 1550 Calvin a urmat calea adoptă de Luther
I~~:::
v . . c~ toţi ere mc 1 oş1 treb1.11e să se sup u nă conduătril
: ~paâu~t1tatea lor se rezuma la aspectele vic\ii peste care Dumnezeu î i
lor atâta

aducându-i î n să unele m od i ficăr i destul de importante. Co ncep ţia lui decurge I ~n . o m ~xis
: ă ~ ou ă porn!ri ~istincte: aceea de a-ş i asculta conşt
i i nt a care
d in înv ăţ turil e lui despre păca tu l originar es nţi a l al omenirii. Pentru el este ii i_n~eda~nn_a s}Jr: c_v1a:_1e Ş I ado r aţie pioasă faţ ă de Dumnezeu si aceea
foarte clar că Dumnezeu a stabilit un sistem de putere t e mporală ex r c ita t ă .. , . -sa ·fie 1·1111 t-
caic-1. -1cte·1za • 1a- ş 1 • p o li t i că,
,a socia s ă lupte pentru mcn' ~ inerea
de magistrţ (denumirea fol s ită de el pentru a numi toate au t or i tăţi l e fie c ă uman1tat11' ş1 a slatclor... pe. cea d li) ' t-ai
· • o putem numi regatul spiriitului
erau împăraţi, regi, p rincipi sau consilieri) pentru ca faptele condamnabile 5 pc cca . doua regatu I po l'f
- de-.a • teu•1u1...• ~In om ex.istă, • ca să spunem a a'
ale oamenilor să fie pedepsite. La fel de limpede pentru el era obligaţ pe doua lurm, peste care guverna
regi ză dife r i ţi şi legi diferite. , ş
care o aveau cred inc oş i de a-şi asculta co nd ucători: d _.Calvin ,. a .încercat ' ' b'mem,e
• 1 Ies, sa- puna- •m practiă • teoriile lui la Geneva
Dumnezeu nu numai că ne-a dovedit că aceptă ş i aprobă rolul condu- l.l~ I n1c1Stll'a m care dorea el să intrnducii o o!'f I - - .. ,
cătoru l u . i , ba chiar r ăsplteş t e pe acesta cu toate onorurile şi ne impune
1llor este d ·,sc
"' . I a.
b 'l • ( •
_u I a vezi pag 35-36).
' P ica a separarn clare a pute-

I D~ •~efen ctre pentru Calvin, el nu a putut l ăsa aş lucrurile Ade r· l •

să- l sre pec t ăm ... e i au mandatul din partea lui Dumnezeu, fiind in ves tiţ
cu autQritate div i n ă, şi sunt întru totul repz n tanţ i lui Dumnezeu • lll s~ra1~1~t~le i-au solicitat adeseori sfaturile, întrebându-l p,11_ u: d-
5 acţionâd ca n i şte a d juncţi ai Lui. Aceasta nu este inveţ i a mea, ci :;::~1~~~~ra~; ~: c_a;.e
..
_săsc opună
ie e1eau 1a un con du cător
rezis t enţă
în mod activ
- cum ·1r fi1 I F • •
acţ i uni l ora:~ 1 ;:~
exp li caţ i a pe care ne-a dat-o C ristos. 1w1secu ta pe ·· D . ' rege e •rante1 - care-1
liiH~rici ~- d s;pu~11_ . omnu~ u_1 _ ( ca lv '.ni şt i ) ş i
î mpiedica întem~ierca unei
Din punctul lui de vedere, Calv_in socotea că aces tă certiturunc impune li I ş 1 _ es a ş rn ai ea ac t1 v 1ta ţ 1l or ei specifice. L a început Calvin a fost
ob l igaţ de a nu înceta să credem atunci când un co n ducă t or se purta nedemn. 11:ni';;; ş ; con~~cvent,_sfiituindu~i ~ă r ez i s t e n ţa lor trebuie să fie doar p as ivă.
e a sc11s o scrisoare unei biserici din Franţ:
T rebu ie să fim foarte aten ţi să nu dispreţum sau să nu atcăm acea
autoritate a conduătril r , dă ru i t ă cu titluri -de seamă, pe care Dumnezeu I Am aflat. c ă . unii credinc1oş • , • se conr11mta c. - •mire ei pentru a h otărî d~c-
le-a acordat prin cele mai înalte o rd ona n ţe, chiar d a că uneori cei a le ş i este
_ _, _' mai bme
,. Cl • I
.',. m c_azu_ ~omiterii unei atrociăţ i împotr iva lor '' să a
nu sunt demni de ele şi Ic p ângăre sc d a t o rit ă p ăct o ş eni i lor. Căci dacă ,,1i"
pcleze
'fi l,.a·\"10 l e nţ <1 decat sa he omorâti de ra
. • •
· u t~aca-to 1••1. \ T~t1 1ogstan - 11tor
•
5 Dumnezeu este cel în puterea că.ru i a s t ă să pe d e p seac ă despotismul ( '. ag1d raţ1 , ~a r e nu n ţa i la astfel de gându ri pentru că ele nu vo1· obt1·11e'
~ 111c10. ată . . b mecuvanta1 • .ea 1u1• D unmezeu ŞI • nu vor avea sorţi ,nd ă
neînfrâna t, no i trebu ie să ş tim că nu noi suntem cei des mn a ţ i să de izbâ
schimbă lucrurile, căi no u ă nu ne-a fost hăr;\zit decât să ne supunem ~l_c v~eme ce el nu este de acord cu astfel de lucrnri. Înteleg foa rte bine
ş i s ă suferim... Într-adevă r El spune că cei care domnesc pentru b inele simtammtele
., ._ voastre
. ' da t• nu este •to puterea mea şi nici•a altei fi inte vii
noroadelor sunt ni şte modele pentru noi şi dovada milosteniei Lui; iar s,1 va acorde d i spenă pentru a încă lc a voin!a lui Dunmezcu. •
 68 Politica, societatea şi economia

Pentru că presiunile asupra lui s-au înteţi şi p entru că sute dintre adep~i
Societatea 69
s ă i d in Franţ au fost exc ut a ţ i, cu timpul poziţa lui s-a schimbat. Portiţa de tc;idus _sub cont~·o lt1l precedentului să u principe domnitor, ducele de Savoia.
scăpare pe care a folosit-o a fost exist nţa mai multor straturi la nivelul /\ccas~a ! e. n d mţa a fost î n c ur ajt ă de apriţ Provinc iilor Unite (Olanda) ca
claselor co ndu că toa re. Constmidu-ş i pledoaria pe argumentele folosite în ' : 11Ub'1ca rnd ep ndet ă c a lv ină la începutul secolului al XVTJ-tea, mai ales
Germania pentru a se justifica acţ iun ea principilor prote st anţi în confrun- c~, ac:st lucru s-a intâmplal dup ă o î ndeltm gată ş i sâ ngeroasă lupt ă menită
tarea lor cu împăratul , el a ajuns la concluzia că aceia dintre conduătri de sa-! rasl·oame pe conduă torul de drept, regele Spaniei. Nu t r ebui ' să traoem
rang inferior care au fost aleşi de masele populare au datoria s ă ţin ă piept de :i!ci con_c!uzia că Jean Calvin a fost un revoluţina în domeniul politi-
ac ţ iu nil or tiranice a le superiorilor lor. cuft11 - ~eş este ~oarte clar că el nu era un conse1vator prin natura lui, cum
c~a de pilda ~1?rtm Luther. Rezumatul orie n tă r i sale politice demonst rează
Da că există oameni d e s e mnaţi de popor să vegheze a păstra limitele
C:t el nu era nicidecum un radical, dar nici un democrat autentic:
puterii regilor - ... acea putere pe care cele trei stări o exrcită în
fiecare d in teritoriile un d e-şi ţin a dun ă ril e generale - sunt departe de a Este evident li_psit de sens pentru oamenii ob i ş nu iţ, care nu au nici 0
le interzice s ă se îm po trivească, potrivit datoriei pe care o au, v i o lenţ e i putere de decizie în privinta organiză vreunei confederatii s ă -s i
5 ş i cruzimii unor regi, iar dacă sunt de acord cu aceşti în oprimarea s_ up n ă părea despre care ar fi cel mai potrivit tip de g1 1ve~ia,re di~1
poporului, atunci declar că ei sunt vinoaţ de cea mai joasnică perfi- ţ rnu~f î n ca.re t ră i esc ... Dinh·e cele trei forme de guvernare pc care fil o-
die, pentru că au trăda mi şe l eş te libertatea oamenilor, ai că r o r protec- 5 s?fo le propun, ~ocot!te în ele Î.nscle, nu voi nega că a r istoc r a ţi a , sau un
tori ei şt iu că au fost desemnat.i prin voinţa lui Dumnezeu. sistem format dm aristocţe ş i d emo craţ i e , este mult mai bun decâl
~lt:lc: î~ :apt nu acest sistem în sine ne intersază , ci faptul că se
Astfel s-a n ăscut doctrina calvină potrivit că r e ia p e r secuţ i e i i se poate
u~t·~mpla_fo~rte ra r, ca regii să-ş i poată controla în a şa fe l vo in ţa încât
opune r ezistn ţ ă atâta vreme cât aceasta este dirj a t ă de oameni care sunt
n1c1~data sa nu se mdepărtz de ceea ce este drept; ori pentru ei este
autor it ăţ i oficiale, idee care p ă r e a, bin eî nţ e l es, să deschiă calea rebeliunii.
IO de ~Ju~s c ă au fost inzestra ţ i cu d estulă prude n ţă şi perspicacitate penlrn
Ea semnala conduăt rilo statelor cu mino rit ăţi calvine că autoritatea şi
a ş ~ , c_at de mult să- ş i do r ească . Din pricina slăbicu n i~ omul ui este mult
poate chiar viaţ le va fi grav am e niţată. Acest lucru a fost demonstrat î n
ma1 s1g~ r ă o gi.r':'ernare la care să participe mai mul ţ i , pentru că astfel
1560 când Calvin, lucru cunoscut de multă lume, a dat binecuvântarea unei fiecare 11 poate aJuta, î n văţa sau avertiza pe ce l ăl a l t.
conspira~i având drept scop să -l pună pe t ânăru l rege al Franţei sub controlul
nobililor calvini. Calvin nu a fost însă de acord cu rezistnţa "armtă . 2. Societatea
Nici nu a practicat-o vreoda t ă. E l nu a făc ut decât să fie suficient de vag în
delimitarea a ceea ce este pennis, astfel încât ad epţ i lui mai puţin fidel i au Pentru mu l ţi dintre noi, cele două cuvinte "Calvinism" ş j "Puritanism" sunt
putut interpreta g reşi t spusele lui fă r să poa tă fi ped e p s iţ i pentni asta . În 1 mod n~t~ral legate între ele. Aceasta nu în sea mn ă însă
11
că toţi puritanii au
acest chip el s-a putut consola cu i,fe,.,a c ă a r ămas credincios ideilor sale Io~, calvmr, pentni că au existat multe g r u p ăr i de puritani, mai ales în
i n iţ i a l e, permi ţ ându-le altora să ş i le consolideze pe ale lor. Dup ă moartea ,ccolul al XVll-fea, care nu se doreau a d e pţi i î n văţ.f ur il o r lui Calvin. Este
fui în J564, Theodore Beza d in Geneva şi unii co ndu că t o ri locali cum ar fi 1111 lucru general_ acceptat î n s ă că d i m potrivă toţi calvinii sunt puritani, ş i
John Knox în Scoţ i a au de s ăvârşit transfonnarea calvinismului dintr-o crcdinµi 11ccstn este u~ul dmtre factorii maSori care-i deosebesc pe ei de celelalte grupuri
care accepta cu umilnţă acceptarea. pers ecuţi i într-una care a devenit re nu mi tă , di: protestan!'1, cum ar fi luteninii sau zwinglicn.ii.
pentru activa ei rezistnţă îmP.otriva perscuţ ie i. Princ ipalele elemente ale puritanismului pc care Calvin a făcut nume-
* De aceea nu este deloc surp inz ă to r faptul că doctrina calvină a fost rnusc eforturi să le pună în practiă î11 Geneva se refereau la felul în care
iden ti ficată cu revolu~a ş i gândirea polit i că radic ală. Calvinismul a fost 0;11uf_îşi t răi eş te via ţ a c otid i ană. Aceasta r eiş a din accentul pe ~are-I punea
privit ca duşman l monarhiei şi prietenul republicanismului. Aceasta era în C ulv,n pe natura p ăctoa s ă a omului şi pe credinta că Dumnezeu este
parte nco secinţa fir ească a faptului că Geneva era locul lui de na şte r e şi a l 1 d r e ptă(i _ să- i ped ep seacă pe oameni, făcâ ndu-l e ~ep l ăcut ă de cele mai
răm as cartientl general al calvinismului de-a lungul întregului secol al XVI-iea, 1111,l t~ o~, v ra ţ ~e Pă mânt. Această convingere era î n tări t ă de afirmţ potri-
timp î n care stah r l-oraş republican a rezistat tuturor ten tativelor de a fi vii c,,re rn adcvaratul sens al vieţ este slăvi r ea numelui lui Dumnezeu si
11
r~s t lucru s-ar putea face cel mai bine aplicând învăţturi l e pe care el [c~a
I 11
 I

I I

l
Societatea 71

70 Politica, sociclate.i ~i economia

vedere de ~ figur~ drăglaş . Singura frumseţ care m ă atrage este
transmis 011-1cnirii prin singura sa rev ela ţi e, aceea conţiută în 13iblie. Dar, în aceea a unei femei caste, chibzuite şi răbdtoae, pe care s-o preocupe
vr~me cc Luther predica faptul că dacă o activitate 1111 este în mod expres 5 (sper) să năt a tea mea.
interzsă de Slănta Scriptuă ea era acep taă doar dacă nu dăuna celorlal\i,
Calvin suţ in ea cii un adevărt creş t i n trebuie să focă numai ceea cc este . [_?u~ă ce s-a_căstor it el nu ş i-a tratat so~a ca pc un partener şi tovarăş de
acceptat în Biblic. Aceas t ă deosebire a avut efecte majore. În timp ce în via~a, c1 _exc!us1v ca pc o menajră demnă de încredere şi ca pe o soră medi-
comunităţle de luterani nu erau privite cu dezaprobare uncie lucruri făcute cala._ Cc, doi nu au avut copii. Acest.e convingeri categorice despre care este
numai din plăcer e, în comunităţ l e calvine cei care se gândeau la propria , c l ~ ţ ia _c~ r ~ctă din~e ş băraţi i femei fac parte dintr-o concep~e de viaţă care
plă ce re erau soctiţ n iş t e d esfrâ na ţ i şi demni de a ti ocli ţi . 1~-•1 harazit femeilor statutul de sex slab. Termenul de "slab" se referea
Trebuie însă să evit[11n să atribuim toate acestea influe n ţ ei personale a lui fireşt, la ~spectul ~oral şi nu la cel fizic. Eva nu a fost uitaă pentru că ~
Calvin. Deşi el a fost în mod evident fona cc a condus la instaurarea unei prov~at cader~a Im Adam, după cum evreii trebuie să îşi asume vina pentru
societă ţ i puritane în Geneva (vezi pag. 30-34), acest lucru nu a avut c1Uc1fic~r~a lui Isus. Ideile lui Calvin sunt reflectate de un extras di ntr-una
întotdeauna um1ările cele mai fericite, pentru că entuziasmul adepţi l or săi a tltn predicile sale de la Geneva:
împins lucrurile mult mai departe decât îşi dorise el. Ar ti fost probabil vr~me ~emeil~r I! s-a pcnnis să fie din ce în cc mai îndrăzeţ.
~ută
foarte tulburat dacă ar fi trăi să asiste la modul extremist în care i-au aplicat alt~ or~me de 1de1, ele poa rt ă veşmi
Ş1 , 111 n te atât de provocatoare că e
învăţ turil e unele comunităţ calvine, în special din Scoţ i a ş i din aşezări le greu să- ţ 1 da, s_ca1~ a dacă sun~ femei sau băraţ i . Apar în rochii noi şi
din perioada întemeierii Noii Anglii. Faptul că el nu a fileul nici un eforl să- i ~orzoan~, ca ş1 cand a_r trebui să fie zilnic altfel costumate. E le apar
corecteze pc cei care au mers mult mai departe decât crezuse el de cuvin \ ă, 5 1~~~ob1te ~ o c~ad~ d: p~un, ca nu cumva un b ărba t să treacă pe
mai ales atunci când excesele acestora erau îndreptate într-o direc\ie ce lui îi lan.sa .r.cle fiir,, s~ s1mta ca-I ia~ pc sus braţe l e unei mori de vânt ş i - l
stârnea simpatia, ne spune multe despre omul Jean Calvin. A încercat să-i tulbm a de tot Cantecele deoch1ate sunt şi ele parte din purtarea lor.
a' ertizczc pc cei care insistau pc problema sim p li tă\i ve s timenaţ,
sugerându-le că în curând vor suţine ca toa tă lumea să se îmbrace în haine . ' ~tu ş i , d!ntr-un.anumit punct de vedere, Calvin era cu mult înaintea normelor
din pânză de sac, dar nu a facut nimic altceva pentru a-i împiedica să impună cr1oc_1_i sale, 111 ~ nviţa _ttatamenrului aplicat femeilor. Căsto ria ş i legea matri-
acest lucru. Alunei când în I 550 adepţi săi, firă ş 1 i rea sau sprijnul lui, au 1 m ~ 1ală tra~au m ~od 111eg~I ~e cei doi soţi. Dar în Geneva, datoriă inf1uen1ci
s u s ţinut cu succes introducerea unei noi reg l e m e nt ări în Geneva care să d11cctc a lui Calvm, aceasta s1tua\ie a fost aproape în întregime core t ată .
in1crză s ărb t oriea Crăciun uli , cu excpţia duminicii de după 25 decembrie, I Da~ un ~oţ îşi acuză soţ i a de adulter ş i doveşt acest lucru cu mar-
el nu a protestat, în ciuda faptului că acestă oh t ărâe a stârnit nemulţira ton demni d: ît~cr~~ere, iar_apoi cerc d i vorţul , acesta îi va fi acordat'... I
multora dintre co n ctăn i i săi. se cerc, touşi, sa-ş1 ierte soţia, dar nu va fi silit să o facă dacă nu e h otărJ
* Calvin şi adepţi s ăi de mai târziu au fost adeseori ac u zaţi de discri- pentru aş ceva.
mina1c sexu ală , datoriă faptului că ci au socotii că femeile sunt o clasă infe- S ~e obicei_femeii~ nu au drepturi egale cu cele ale bărlţ i lor în p r iv in ţa
r im1 r ă, având un statut asemănto r cu cel al sclavilor. Aceste critici erau în divorţul. Toruş1 , vorbele apostolului artă limpede că o căstorie este
ma1e parte justificate. Ar fi total anacronic însă să-i judecăm numai potrivii făcut de comun ac~rd şi 'pres_upunc obligaţ conjugale ş i drepturi
criteriilor secolului al XX-iea, d eşi este limpede cii nici standardele general egale: De aceea, o_so ţ i e nu trebuie să fie mai sup u să bă r bat ul ui ei dccâl.
acceptate ale epocii sale nu dovedeau decât ace l aşi lucru ş i anume cii în ~rebui~ ac~sta să - 1 fie soţ i ei lui. Dacă un bărat este acuzat de adulter
privnţa femeilor doctrina calvi nă este în general asp ră ş i ncdr<:_aptă . Ei se IO iar soţia _1_u1 cere divo r ţul , acesta i se va acorda, o dată cc s-a dovedit că
aştepu ca femeile să accepte cu u mi l i n ţă domina\ia băr b a \ ilor . ln 1530, pc partcnern nu se mai pot împăca.
vremea când îşi că u ta o so\ic, el i-a expus foarte limpede lui Farcl, de a cărui
aprobare s-a bucurat în aces t ă încercare, care suni prio i t ă\ilc lui: Această r~_cchilibrarc â r e l aţ i ilor s-a extins şi asupra problemelor iscate
ln~• c g en~rţ1 ...În ~eneva era un lucru general acceptat faptul că părin!
Eu nu sunt unul dintre acei î nd r ăgosti\ făr minte care to l erază şi 111, 1nJau casatorule şi nu arareori copiii erau forţa i su se căsl'o rea căs împo-
viciile celor pe care le iubesc astfel încât se î ndr ăgoste s c la prima

]
 Societatea 73
72 Politica, societatea şi economia
. . t . lor Calvin a contribuit la schimbarea acestei situ~\ii._ V~rstal că aş a curn fiecare situaţ ie soc ială presupune o anumită pricepere şi anumite
tnva vom e1 • • ă • • 11ir'i consimţatu aptitudini din partea celor ce o deţin, tot aş D umnezeu a creat băratul şi
majoratul~i, vârsta la care copiii se pu~au ~ ~a~:• p:n;ru băraţi) şi s-a femeia ca două ti puri d iferite. În acestă privnţă el era de acord cu majori-
părinţlo , a fost s~- ută (I~ 20 pen_tru eme_i _şi iii minori să se căsto­ tatea contemporanilor săi , care se l ăsau mânaţi de l ăcomie şi gelozie pentru a
stabilit clar că părmţn nu-ş1 vor ma, putea s1h _co\ putut dori copiii li s-a ob!ine alt echilibru social. Ar fi nedrept să -l acuzăm pc Calvin că nu a fost
reas că împotriva vo i nţei lor. Dar nu tot ceea ce ş 1-ar 1 interesat de dreplmile individuale.
Ş i pennis: Ar fi greu însă să nu recunoaştm că nu l-au interesat deloc problemele
• • • tul
Dacă doi tineri se logodesc în vederea căsto rie raă con~1ţ _ amn i s ărac ilor şi nevoiaş l or. Uneori pă r să ea fie c hiar încântat că, din punctul lui
părinţlo - d in n csăbuinţ' sau ncsoti~ă - vor fi pcdes1ţ ş1 certat, de vedere, ci erau aş cum erau pentni că meritau să fie aş şi că ci şi cei l alţi
iar ăstoriac anultă de cei in drept să faca acest lucru. . . . membri de frunte ai comunităţ nu au nici o vină pentru că e i sunt să r aci .
•' . ,. ~ 1 r se logodcasca atunci cei
acăD se doveşt că cmeva a iost Or\a s,1 . .., . . ă i Din acest punct de vedere el îi este inferior lui Luther. După cum se ştie ,
S răspunztoi de acest luc_r~ ~or sta trei zile numai cu painc ş1 ap ş Luther împărtşea aproape ace l eaşi convingeri despre nat11ra im uab i l ă, izvo-

apoi vor cerc iertare autonţ 1l or. . . . I dar rcîtă din voinţa di vnă, a structurilor sociale şi despre implcaţ il e acestora. El
Oa că copiii se căs to resc făr permisiunea_tat~lu_' ş1 mat~:; d:~rită î nsă a atenuat acestă atitudine i n dife r e nt ă subliniind faptu l că toate îndelet-
. . oti că s-au căsa t ont m accs nicirile legale au aceşi valoare ş i ace l aş i statul în ochii lui Dumnezeu.
la vârsta maJoratu1ui, se va soc • • · ·· fi sit iti să
atitudinii prea severe a taălui lor. ÎJl aceste cazun , ~a~, vor I r , d Această erd inf ă în valoarea intrsecă egală a tuturor finţelor omenşti a
IO acorde o do t ă sau să fie de acord cu tc~enii ~i cond1\11lc (prevazute e fost unul dintre aspectele care l-au fă cut îndrăgit pc Luther, iar faptul că,
legile din Geneva privind zestrea) stabilite deJa. . . dimpotrvă, Calvin nu împă 1 1ăşea acestă convingere, i-a detenninat pc istoricii
Nici un taă nu -şi poate constrânge copilul la o ~ăson care_, se ~ a~ din ultimii 150 de ani ( p er i oadă în care convingerile liberale şi umanitariste
potrivă pentru el dacă aceasta nu corespunde ş1 vomţe 1 cop1lulu1 ş 1 nu devenit normă) să s pun ă despre el că era insensibil şi lipsit de omenie.
acesta nu consimte s-o facă . _. . • ţc i rcnrativelc apologetilor săi de a corecta ceea ce ei numesc o interpretare
În ace l aşi timp, dacă ă p u d cc a refuzat o oferta im?otn :,ra vom i s t o r i că asupra ac ti v ităţ i a lui Calvin nu s-au bucurat de nici un succes.
15
·1 I va ·tlege o alta care se dov e de ş te ma i puţin profita- Avem de aceea de-a face cu un paradox. Pe de o pa11c, Calvin a fost un
patcrne, cop1 _u - , . . ' . ci neascultarea şi încăp ­
bilă ş i avantaJoasa, atunci, luandu se ca _tem . . . I tiui în 1evolu\ionar care a detenninat sch imb ăr i fundamentale în viaţ co tid iană din
ţâ n a r ea copilului, taăl nu va mai fi obligat sa dea nimic cup l Geneva, schimbilri pe care nici unul d intre ceilaţ reformatori ai secolului a l
tot timpul v i e ţi. . . ~ XVI-iea n-au reuşit să le impun ă . Pc de altă parte el a fost un reacţi ona r , care

. . I . Cal . de a schimba echilibrul puterii d intre soţ şi soţ i e I~ 11 suţ i nut o structudi soc i ală pc care cei mai mulJi comentatori de la sfi rş i tul
* Dor m ţa u1 . vm . "ntrc ărin\ şi copii în p ri v in ţa alegen1 ~ccolului al XX-iea o socotesc a li carteiză de abuzuri ş i ncdrptăl i.
privnţa d1~orţu l u 1 , ~rccum $1 t d~ a fa tului că el ar fi fost de fapt un l \ xplicaţ acestui lucru se află, fireşt , în amestecul atât de personal de
partenerulu 1, nu trebuie_luat~ ca dova . . p . l . . El credea că d iferen- convingeri referitoare la viaţă ş i rostul ci. Dat fiind că ci 1-a aşe zat pc
adepl al egalitarismului social._ Ba chiar d in:1pd: r~~:~a nu trebuie discutate. Dumnezeu în centrul universului său pentru a da sens existnţ, şi a refuzat
~erile sociale sunt u~. d~ al lut ~umn:~c~ ~gă de ce Dumnezeu a stabilit omenirii alt loc decât unul periferic, atitudinea lui Ic pare acelora care nu-i
Acelora clintre adepţi s~t car~ voiau, sa •~·~ s us că nu se va cunoaş te 1pă 1 ăşesc ideile de bază pl ină de incosevţ. Refuzul de a renuţa la
a ceastă ordine a lucrunlo_r ş~ n~ ~ ta, etre::~e ~ă se întrebe acest lucru. rrincipiilc sale ele bază (în aproape toate împrejuă ri le) îl evidnţază oarecum
nicodată acest _răspun _ş • ca nici nu ctura socia l ă este aş cum este printre ce ila ţi teologi importanţ ai Reformei. Mulţi au încercat să- l aşez pc
Adevăraţi crştm1 trebuie să -ac~er~- ~~lepciune aş a vrut să fie. Asta Dumnezeu în prim-plan şi pe om în al doilea plan al conepţi lor teologice,
pentru că Dumnezeu, cu nemar~tm a I 111, zitie Calvin nu nega posibili- dar pu ţi ni au reuşit să se concenteze atât de bine pc vrerea lui Dumnezeu ş i să
este tot ce treb~ie s~ ~tim. ~dop~a~:s:c~:~:c:r~ja'. Era foarte m u l ţu m it s ă 11:', nore cu atâta i sc usinţă dorintelc finţe umane. Bineîţ l es însă că a c ea s t ă
tatea unor sch1mban ~e care e. I _ş I " are conceptele de drepturi alo d aritatc şi acestă co n secvn ţă specifice lui Calvin nu ni-l fac neapărt
activeze în cadrul unei structu n socta e 111 c · ţ · demonstrat , 1111patic. Nici nu a fost aceasta inteţa lui.
omului ş i egalitate î n drepturi erau necunoscute. Expenen a ,-a
74 Politica, societatea şi economia
Îndrumăi pentru studiu 75
rema rcat faptul că nu toate aspectele doctrinei lui Calvin sunt progresiste din
3. Economia punct de vedere eco.nomic. .
Unii istoric i au aprec iat c ă efectul istoric cel mai semn ificativ pe care _l-a~ Teza de ba ză a lui Tawney era că ideile economice specifice feudalis-
avut Calvin iş calv in şti i a fost acela asupra atitudinii fală de e~on? mie ş i mului au fost tTeptat înlocuite ele capitalism în mare parte datoriă Reformei.
fa tă de activitatea eco nomi c ă . Acest punct de vedere este asociat 1~ mod El a putut observa că zonele din Europa în care capitalismul a ap ăru t mai
special cu numele lui Max Weber, care a fost profesor de şti~ţe sociale în timpuriu ş i cu mai mu ltă forţă coincid în mare măsur cu ţă rile în care a avut
un iv crs ită~ germane, la începutul secolului al XX-\ea. E l şi - a dczvolt~t o marc in fl uenţ i protestantismul. A că aut t de aceea dovezi pcnt.ru a s us ţi ne
teoria potrivit căreia dezvoltarea capitalismului dato rează foarte '.11ult ca,l,vi~ punctul de vedere al lui Weber potrivit că ni ia acestă s itua ţie nu este o s im plă
nismului în două l ucrăi ("Etica pro t esiantă ş i spiritul capitahsmulu1 Ş I co in c idenţ ă, ci este o chestiune de cau ză ş i efect. A găsi t cele mai multe argu-
"Sectele protestante ş i 5piritul cC1,piwlism11lui"), scrise între anii 1904-1906. mente în scrierile lui Calvin şi în activitatea ş i atitudinea unora d intre adeptii
Argumentul său se s prijn ă foarte mult pc afi n ~aţi c.ă multe a~pecte care , lui târzii. Cel mai co nvi găt o r argument pare cel legat de evolutia "eticii
difer c ntia ză capital ismu\ de alte s isteme economice pot fi categoric legate de protestante". Acest fe nomen era foarte evident în acele comuni t~ ti strâns
protest~ntism, şi în particular de calvinism. El a vorbit mult despre prec:ptele Jependentc de î nvăţ ălurie lui Calvin - Elveţia, Olanda, S c oţia, Anglia şi
calvinismului d in secolele al XVll-lca ş i al XVlll-!ea care demonstreaza clar aşeză rile engl zeş ti ş i olandeze clin America.
că promovarea valorii ad ă ugat e (a valorii mereu crescânde a bogă ţ ie) nu Tawney este de căpre a d epţi calvinismului, din secolul al XVI-iea
numai că era op rtun ă, dar era o datorie a "a l eşilo r" lui Dumnezeu. A e~1de_n- p â nă în secolul al X IX-iea, au fost d i s pu ş i sii mun ce a scă m ai mult şi au
tiat, de asemenea, ascetismul (autodisciplinare s evră care exclu_de placerrl: dovedit mai mul t ă i n i! i ativă şi mai muli curaj decât membrii o ric ă r or alte
~ersonale) care era o carn t erist i că a celor mai ,~mlli ca l ~i ~işt Ş I a dedus :a g rupă r i religioase. E l a explicat' accsl lucru cu ajutorul comportamentului
acesta a încurajat. lupta necurma t ă pentru spomea bogaţ1e ca un scop rn cerut de doctrina calv in ă ş i a con vingerilor lor. Calvinismul se caracteri-
sine. El a văzul acumularea de bani făr nic i un alt ţel decât acela _de a spori 1. cază prin acceptarea unei discipline stricte şi prin preponderenta ac ţ iun în
bogă\ i a ca fiind unul dintre aspectele "n e fire şt i " ale eapitalismulrn , dar _ciu·e li1ţa co nt e mpla ţ i e i . El era împotTiva satisfacerii plăc e ri personale, ceea ce,
e xpli că în mare m ăsu ră succesul lui. El a afirmat că un comportan;ent atat ~e bine î nţels, î ns eamnă că mai mul t timp ş i mai mult ă . energ ie sunt d isponibile
nefiresc nu putea apăre brusc, şi a s u s ţ i nut că el trebuie s ă se li ~Jrodus '.n pentru activitalea produ c tivă . Chiar ş i cei mai tineri erau înv ăţa i că
afara doctrinei ortodoxe calviniste. Interpretarea l.u i a captat rapid atenţ ia "diavol ul îş i face de lucru acolo unde îş i face c ulcş lenea". Una dintre cele
lumii academice şi a determinat vii dezbateri care a u durat mai bine de 60 de mai r ăsp ândite convingeri era aceea potrivit căreia să munceşt i d in g reu este
ani. Totu ş i , dat fiind caracterul foa rte general al d iscuţ il o r, nu este deloc sur- o v irt ute, iar să fii l e n eş este un p ăca t. La aceasta s-ar putea adău ga aceea
prin z ător că nu s-a ajuns la nici o concluzie general ac c ep t a~ă. . potrivit căre i a succesul obtinut prin muncă este un semn de la Dumnezeu că
Cel mai renumit adept al ideilor lui Weber î11 Marea Bnta111e a fost_R. H. cel care se bucr ă de e l se num ă r ă printre aleşi lui. Deş i aces t ă convingere
Tawney, unul dintre cei mai r enu miţ isto rici britanici de la m1J_locu~ 1111 a tăcu t n icoda t ă parte d intre în vă t ături l e clar exprimate de Calvin, ea a
secolului al XX-iea. Tawney, ca marxist, era interesat în mod special sa ft.)SI în c uraj ată ele doriDţa lui de a accepta ideea că Dumnezeu li s-a · ară l: a t , a
înren·istrcze sc himbărl e care au condus la înlocui rea feudalismului de către dnt semne (dar nu vizibile) acelora pe care ci i-a ales pentru a fi mântu iti.
capi7alism, pentru că el spera că o ace a ş i succesiune de ev~ni1_nente ~r put_ea Multi ca l v in işt i , mai ales membri ai breslelor, meşt.uga r i ş i antrepreno;i,
conduce la eventuallll tri umf al comunismului asupra cap1tallsmulu1. ldetle N•ll ll luptat din greu pentru a se bucura de succes, în parte pentrn a-şi înt ă ri
sale au fost p rezentate în tr-o serie de prelegeri suţi n ute la începutul ~nilor convingerea că se a fl ă printre aleş i. Pe măsu r i ce timpul trecea, şi mai cu
1920 şi publicate apoi sub fonă de carte cu titl ul "~eli~ia ş i ascens1un~~ Ncamii pe la j u m ăt ate secolului al XVl[-lea, cele mai multe grupăi calvine
capitalismului", una dintre ccl.e mai cunoscute lu c răi ?e 1s'.one ale epoci~. li ll echivalat succesul cu bogăţia l ume a scă. A deveni bogat prin propriile
Atitudinea a do p taă de Tawney suţi n ea în general ideile lui Weber, deşi il cfb1iuri era socotii drept cea mai s i gură dovaă că te aş t eaptă mântuirea. Acumu-
critica pentru că nu a remarcat că " spiritul capit~ll !smului': se înrud e~şt cu 1,ircn de bani a deven it ele aceea o activitate onrabi l ă . O astfel de schimbare
protestantismul ca un întreg ş i nu doar cu calvm1smu l, ş 1 pentru ca nu a ,, punctului de vedere era, du p ă p ă r era lui Tawney, exact ceea ce-i trebuia
 Economia 77

76 Politica, ~ocîclatca ~• cconomrn era deja ua lucru ştiu că rata dobânzilor o stabileau guverna n ţi locali, care
. 1· u1u·1 pcntn1 a înlocui feudalismul în calitatea sa de ideologic eeo- trebuiau să aibă g j ri ă ca ca s ă nu d epăşasc măsura .
cap11a 1sm Părea lui Tawney este că Jean Calvin a fost mult mai dispus să accepte
nom ică predom i n an t ă. . . e 3 utut cupnndc evcnt• un mod de abordare mai ncxibil al creş teri dobânzilor la împrumuturi decât
* Pe lângri acest argument gcncrnhzat, . in _car I p .li El a acordat alţi ierarhi ai bisericii şi nu era de acord cu ideea că sporirea averii personale
. I T ney a folosit ŞI une e spec1 ice. ,
mcntc\e ma, multor seco e, aw . - - r • (impnnnutarea este un păcat. Astfel, Tawney a sus\inut că Jean Calvin a jucat un rol impor-
. - .d ·1 I • C (vin refentoare 1a camatane
o atenţi deosebita I c1 or u1 . a ··d . t " a rep rezintă o schimbare a tant in dobândirea unei anumite e r cd ibl i tăi de către capitalism, ceea ce a
. d b" d~) pentru ca a cons, er,1 ca e .
de bani cu o an a . . . d 1 •e care a încuraJ·at inflornca însemnat în l ă tura r ea unuia dintre obstacolele majore din calea d ezvoltări
. . .. • 1 • t"\··1• dm s, 111 us n • '
ce invcs 1 11 ~
o c e m ţ r
a11t11d11111 faţ . .' • • 1 Evului Mediu, biscric<1 o sale încununate de succes. Tawncy şi-a bazat î n să argumenta\ia pc probe
capitalismului ş i declinul fcuda~1smu\1~•- I~ _11mpumutând bani altora. Acest neconcludente. A exagerat probabil voit în favoarea ideii potrivit că r e ia
. - r at să ob\11 pro ,tun ,mpni .
socoht ca este un pac, bi • a fiost .111 gcncr,1 , 1 acceptat ca rcprczcntand
, ' Calvin, prin aspectele economice ale doctrinei sale, şi-a devansat cu mult
mod de abordare u pro cme1 ' : . . ·t' .. au evitat de cele mai multe epoca în care a t răit. Este foarte adevă r a t că Jean Calvin nu a obiectat nici
î n vă\ itura lui Cristos în acest sens, ia , ere~ 111t_1 . \\1· d; ... 11·e ci nu aveau când Consiliul din Geneva a crescut rata le ga l ă a dobânzilor, nici când a fost
• d - • 1 • , să ca cei ma, mu "'
ori s-o nesocoteasca - este a cv~r,1 n • b . ra cel mai adesea lăsat în de s chisă o bancă cu scopul m ărt u ris t de a împrumuta bani cu d o bândă
. . .d • ul A m1pt umuta 3 111 c .
bani sa-t ea cu unprum .• l I .rg . u în conse i n ţă ş i oprobriul (profiturile urmau să r evin ă oraşu l u i ) . El a respins, este deja un lucru evi-
contul evreilor, care umplancl acest go' a ,,, ca dent, punctul de vedere specific Evului Mediu, potrivit că ru i a negustorii sunt
sau ura celorlal\i. . . .. f: . de căm t ă r ie nu a p ă nit ciudat sau n iş t e par az i ţ i. l a t ă ce scria într-una din scrisorile sale:
Ac~s~ punct_d~ ve~erc al_b1:.tc~:~~1:ral XVl-lca. El tacca parte dintr-o De cc este interzis să obţi profih1ri mai mari din afaceri decât din pro-
ncpotnv1! c rc ş tm 1 l o r m mai to . . .. ,· drepturile ş i îndatoririle care
d octri nă co e r e n t ă privind natuia propneta_111 şi d l Dumnezeu şi prietatea asupra unor p ământ ur i? De unde să-i vină de altundeva unui
. fi • t ate lucrunlc bune suni e a negustor profitul decât din propria-i st răduinţ ş i din ncgustona Im'!
deri v ă dm ca. Se a mna ca ~• . . . tii erau bo a\i, deci trebuiau
trebuie s ă le folosim aşn cui~ El •~c ~n v aţ . b~; s ă să fie c:travagan\i. Da că Această atitudine nu re p r ez int ă lotuşi o modificare atât de g ra vă a poz iţe i
să rămâ nă aş cum a fos t vom Lu'.. l ~ era - 'b" ·1 ri mai mari decât oficiale a bisericii, cum vrea să sugereze Tawney. D eşi nu a fost la fel de
• r. • r b Ic aJun••eau sa a I a veni u '
it ă unor 1mpreJur.iri ,avora 1
•
dator 0
. b iau să doneze restrictiv în păreil e sale cum fuscserJ cei mai mul ţi re p rez ntaţi ai bisericii,
. - ,· chita bunurile necesare, tre u , . ..
aveau nevoie pc1~1ru li ş, a . b .· .. co mun i t ăţi i (de obiect sărac u ) Calvin nu credea în accesul tu luror la protit. Una dintre problemele de
„ .... cclot mem 11 <11
surplusu\ penlru aJlltol '11 ~,1 <1
,
. . . D - u făcea u a şa, care s-a plâns adeseori în privin\a Consiliului d in Geneva a fost faptul că
• • ocurc n1c1strictul necesar. aca n
care nu aveau resurse !>a-::,1 pr d . . . ca că Dumnezeu dă fiecă ru i a membrii acestuia nu erau destul de vig il enţi în stabilirea reg l emntă r ilor
.
cmcva avea b"mem • Ie les ~ ·ii su fcrc ' cş 1 se spun , d. ib.l„ poate fi a t i r ă m
.. menite s ă-i protejeze pe s ăraci de exploatarea econ m ică. Mai târziu şi
• • - •. • t ag·1 avere 1spom I a
cât arc nevoie. Ideea po111v1t caret.I m re , , . ·ă şi fa că o rczcrvii de Bcza a s us ţin u t acest lucru. El a fost de fa pl clementu l de discordie d intre
nu era c un osc ut ă. Nu era admisibil de aceea ca c1~1eva ~ - , bi ser i că şi reprezen1an1ii administra\iei din Geneva în perioada de după
capital sau să adune bogă\i de ca~ nu_ avea_n~vo•:· uteau eonii ibui decât moanea lui Calvin. Calvin a condamnat în repetate rânduri orice activitate
Aceste lucru1 i erau în marc masu_ra tco1ct1ce ~• nudp ltarca co m erţul ui care punea interesele financiare ale individului înaintea intereselor econo-
. •• d · u bz i ste n\ ă Odata cu ezvo ' mice ale comun
la mcntinc1ea unei economu c:, .' I • Calvin ş i cu spo- i tăţi .
cu obi~ctc de lux care ap ă m se _c~ mult î~a-~nte d:,:~;~~:t~rialclo; de războ i, Când Dumnezeu năps t u ieş te o iară cu răz b oi şi foamete, boga\i1
rirca costurilor de răz~• dat~nta sc~mpm~ a r;'facă abstractic de î n că lcări le profi t ă de pe urma acestor nenorociri. Ei se folosesc de ca lam ită \il c
guvernan\ii la toate nivelurile _au .11~cep~ sc1 ' e ca·t nu c;au prea flagrante trimise de Dumnezeu: putem vedea astfel negustori îmbogă \indu -s e în
. d • ,. • de b,scnca alata vrem
codulm de con uita impm, ' · C I • în cele mai multe vreme de război , profilând de orice s ituaţe pentru a mai prădui ceva. De
ş i nu taccau prea mult ră u a\t~ra. ~e vremea 1~• G a :~n;) se accepta ideea S pild ă, de pc unna celor care î n vreme de răz bo i trebuie să împrumute
• I I Europei (printre care ş 1 en
centre comercia c ac - . ·t ·c ne c:°\l benefi ciul unuia nu bani, cum ar fi ţăra ni i ş i meştugari, pentru a- şi pl ă t i taxele; iar, apoi,
t, ... dobun.ci lor la împrumuturi, alfl a v1 I ' l
ere~ c1 li . . . • ăsu ra în care coeficientul lor nu era exagera • pentru a putea trăi sunt ob li gaţi s ă accepte invoieli necinstite...
inscmna n11narea ,.altu1ti, ŞI "'-mI •. ' neze crestcrea cxccs1vt1 • r 'a dobânzilor ş i
Astfel "cămtria a HJllllS sa c c~crn '
78 Politica, societatea ş i economia

Acest punct'dc vedere limitat despre ce înseamă un comportament eco- lncJrumă r i pentru studiu 79
nomic acceptabil s-a oglindit mai târziu în multe comuni tă ţi calvine. Aşa s-a porani nu acepl'ă rezele lui w ,1 .T .
tre bu,c . - c 1er ş 1 awney m for1 , I • .
întâmplat de pildă în aşe ză rile puritane timpurii din Noua Anglic, unde s-au sa ne dete1mine să Ic . . 1· . na or org m ală nu
• b" . soco11m 1ps1tc de val El .
făcut eforturi suţ inute pentru a întări reg l e m e ntările menite să Iimitezc mtre anlc pe care istoricii şi I - d oare. e au mflucnţa
interesele economice personale. Au fost întocmite legi care să stigmatizeze ani• ş 1 • astfel au contr,·bu·i I e au pus cspre protestan1·rsm •m u It1•m1i• 50 de
' a crearea cad I • -
principii cum ar fi: studiatii. Scrierile lui Wcbe.1 . ·r ' ru u, m care aces t ă probl e m ă este
Ş I awncy sunt p'ct1 re • dc IlOtar •m studrnl . istorici
moderne timpurii.
I. Un om poate vinde cât de scump poate ş i c um păra cât de ieftin se
poate.
2. Dacii cineva îşi pierde din mărfui datoriă unei nenorociri pe mare,
etc., poate ridica prefUI celorlalte mă r furi . POLJTICA
Prcferin1a pentru aristocţ ie
5 3. El poate vinde cum a cumpărat, chiar da că a p l ă ti t prea scump ş i
chiar dacă marfa şi-a pierdut din valoare, etc.
4. Dacă un om poate obţine profituri prin propria-i îndemânare sau
Calvinism şi rcvoluiie
pricepere, poate profita de nepriceperea altuia sau de nevoia lui. Schimbarea opiniilor fui Calvin
despre dreptul de a se împotrivi
Acest lucru era departe de a încuraja dezvoltarea atât de des invocatului
"interes personal" pe care s usţinător capitalismului îl socoteau trăsua sa
cea mai caracteristicii. Faptul că atfit Calvin cât ş i adepţi lui au sus\inut
insistent necesitatea de a-l şeza pe Dumnezeu deasupra tuturor lucn1rilor,
comunitatea cl upă el şi-ab i a la urmă individul, cu interesele sale, după toate SOCIETATEA
celelalte aspecte ale vietii, inclusiv activi tatea econmiă, a făcut ca Acceptarea slructurilor ierarhice
argumentele lui Weber ş i Tawney s ă fie nu prea co n vi n gătoa re. S-a mai
afirmat de asemenea ăc ci nu au făcut tot posibilul penlru a demonstra
ex i st enţa unei re l a ţ i i cauzale între religie ş i ascensiunea capitalismului. Una Puritanisrn
este s ă demonstrezi că mulţi dintre cei mai cunos uţi antreprenori de la Pozitia femeilor Săra ci

începutul secolului al XIX-iea au fost protesanţi, ş i cu totul altceva să afirmi

că ei s-au bucurat de succes pentru că erau pr o t es t a n ţi. D acă unii sunt gata să
accepte ideea că nu este nevoie să demon stră m existnţa unei elaţi r i cauzale
ca argument istor ic, s-ar putea ajunge la o interpretare destul de convigă­
toare potrivit căreia capitalismul s-a dezvoltat din raţiun independente de ECONOMIA
Acceptarea valorilor capitalismului ?
religie şi că el nu a înflorit în anumite societă\ i catolice pentru că acolo
Contrareforma i-a tinut piept cu succes. Puţin istorici vor putea accepta în să
aceast.'i teorie.
R. H. Tawney,
Rămân e m deci la interpretarea noastră care este inter esa nt ă şi clară şi Religia fi Etic:i pro t estană
Cămtrie
care, făr îndoia l ă , conţi n e mult adevă r. Dar Weber ş i adopţ i lui au cam înflorirea capitalismului a muncii
exagerat lucrurile (un risc profesio nal al istoricilor care î n ceară s ă ne
schimbe imaginea despre trecut căutând să scoată la i vea lă teorii amplu
discutate, clar nu întotdeauna acceptate) şi au neglijat alte aspecte (cum ar fi lle::umat - Politica • societ'•11ea ş, • .
eco1101111a
s paţiul geografic ş i ex istenta materiilor prime) care ar fi putui avea un rol la
fel de important ca cel al religiei î n distrugerea caracteristicilor economice
specifice Evului Mediu. Totu ş i , faptul că nici unul dintre istoricii contem-
 Î ndrumă i pentru ~tudiu 81
80 Poliiica, societatea şi economia
patru categorii: teologice, p oli1ice, eco110111ice şi sociale. Nu v i se va cerc
. I . "P /"( societatea ş i economia" ni c iodată să acoperiţ toate aceste categorii <,;11 m1 singur r ăs pun s. Ci t i ţi cu
Să 11ot,im ideile p,-iucipalc ale cap1tof11 Ul o , ,ca, .
ate n ţ i e în t rebăil pentru a şti cc 11cbuic s ă incl u deţ i ş i cc nu în răsp un s. Ce
- . . . . d . cest capitol este să Întclege\i cât mai probleme veti include în răs pun s urile l:i nnniiloarele în t re b ă r i?
Ţe\1 I pc care trebuie să-l unnan\1 citit a ff c sociale ş i ccon~nucc. 1ncerca\i 3. Cc aspect era caracteristic în doctrina 1 eligoasă a lui Calvin?
clar păr eril lui Calvin despre a~t~ c ~ 1 ic '1 t de vedere dintre Calvin
. . - ·c1 .fi f dcosebinlc dm accs pune .. , 4. Co m pa ra ţ i - i pe Calvin ~i Zwingli În calitatea lor de reformatori în
pc cât pos1b1I sa I ent1 ic_a' . . A b- . -
• . ajuta să vă strucaţ i ide ile: dom en iul relig ie i.
şi Luther. Următoa r el titluri ş1 mite an va voi
5. Care sunt deosebirile Între punctele de _vedere ale lu i Luther ş i ale lui
1. P o l it i că I • Calvin privind rcla\ia care ar trebui să existe între biser i că şi stat?
. 1. 1. Religia ca mecanism de co~tro .· .. ,. ~ lui Oe cc este acest aspect
1.2. Dreptul slujitorului de a se impo!I iv, st,1panu •
important? . A J • ,. • f111reb1iri pe bor.a textului capitolului "Politica, societatea şi eco110111ia"
chimbarea atitudinii lui Calvin m accast,1 ptob ema
1.3. S
2. Socielatc I. Calvin despr e autoritatea g m 1 e rn a nţilo r
2. 1. Puritanism Citi\i cu atcn\ie cele trei extrase din scrierile lui Calvin de la pag . 66-67.
2.2. Atitudi11ea fo \ii de femei . . .i D in cc punct de vedere sunt Răs pund e\i la u n ăl o a relc î ntrebăi:
titudinea faţă de structura_ :;oc1c 1a1.1 • a) Ce u urmă it Ca lvin scriind ultima prozi ţ ie din primul extras?
2.3 . A l ?
pa radoxale pă r eril lui Ca vm . b) Cc punci de vedere ev i denţiază Calvin în al doilea extras despre felul
3. Economic , . . în care trebuie t rotaţi ti ra nii? Cc <1 rgumcnt folosi li pentru a justifica
I Tezele generale ale lui Weber ş 1 Tawncy
3 .. acest punct de vedere?
3.2. ămlC r ia .- .. re scă d e ri le tezelor lui Weber c) Cum sugcreuzii el în al treilea extras limitarea puterii guvcmru1\ilor?
3 .3. Evaluare. Care sunt punctele ,orte ş 1 ca d) Care dinlre pă r e r i l e expri mate în aceste trei extrase nu au fost
ş i Tawncy? acceptate de luterani ş i zwinglieni? Explica\i răspunl.
c) Aceste extrase sustin punctul de vedere potriv it căruia Calvin a fost un
,edere al unui eseu
b - .·, , ce r eprezi11tti p1111ct11 I de revo l u ţ ionar pol ilic? Explica( i riispuusul.
R1isp1111sun f(I rntre /li I c '
• A

. . "
despre " Principiile dogmatice ale Im Ca/11111 - .
. - . , vedere clar asupra a ceea cc înseamna do~tn~a 2. Calvin despre dreptul de a se împotrh•i guvernan!ilor
T rebuie sa ave!• un punct dt: . . 11· ele două capitole. Nu va este Citţ i cu atcn!ic extrasele d in scrisoarea lui Calvin din 1556 (pag. 67) şi
. fost ca prezenlata 111 u uri '
Jui Calvm, aş cum a .d e O parte decât despre a1ta. din cdi!ia d in 1559 din Chris1iu11ae Religicmis /11sti1111io (pag. 68). R ă s ­
. d - 1·1· 11ai inuite lucruri espr - . d
de marc aJutor aca ş • i I d . d t ··na lui Calvin abordim pro- pun d eţi la următoael înt r ebări :
. • l e nare lucru espre -oe 11 . . d.
Nu vell putea m\c eg • . 1· se m ă n ăr i le si deosebirile ml.re a) În primul extra Calvin pr e zintă d ouă motive pcntni care nu trebuie să
• T . bu ie să putct1 ana 1za a , . . .
blemelc separat. ,c . , . fi , bil ş i ale lui Zwmgh. Aceasta
. - - ·1 l • • le ale llll Luther
mvn ţ atu n e u_1 ş 1 cc .
*''
~ .
pre era , . . •• • d
de li ul "Compara\1 ş 1 gas1\1 cose-
li se opună rez i stenţă celo;· ce comit auocităţ
Care d intre ele nu are în vedere un aspect moral al problemei?
. Care suni aceste motive?

pentru că maJontatea mtrebanl~r sunt . p d . I·

. ·1 " Modl1l de exprimare va h foarte direct, e tipu • b) În al doilea extras Calv in explică îndatoriri le cc revin acelor "oameni
b me . •C l • • desemna!i de popor să vegheze a păstra limitele pute, ii regilor" . Care
rem arca\i deosebirile dintre principiile lut a vm ş ,
\ . "Com p a r aţi şi sunt aceste inda toriri?
Luther" sau _ _ . .· d osebesc î n văţtu ril e lui Luther c) În ce m ăsur pă r eril exprimate în aceste extrase sunt (i) consecvente
2. '·Prin cc se aseamana ş 1 pt ID ce se e sau (ii) inconsecvente? Ju stifca\-vă în detaliu răspu n su l .
ş i Calvin?" .. . _ , __ d) Calvin r edactză într-un mod nu tocmai clar înţelsu l vorbelor sale
.. . -tru astfel de î nt r ebăn mamte de " fi din al doilea extras. Din cc mocive a f:icu t oare ac..:sl lucru?
T rebuie să vă prcgăt1\ cu atenţ i e pen • . . d • au fost de acord şi
. r . ,.
p u ş i în fa \a lor. Facc\1 o ista
de probleme cu caic cei o1
. l I . b" -·tor de păre
.
r i. Gru pap-lc m
. c) Cât de conv in gă t o a re sunt aceste d o u ă extrase ca dova ă a princ ip iilor

o alta cu cele care au făcu t obiectu c co:se li t lui Calvin?

•
82 Politica, societatea ş i economia

3 • C ,alvin des1Jre formele de guvernare• -~ . d eţ

:
i
- . \ " I. -
h urmatoa1e e m 1.e
CAPITOLUL6
Cititi cu atentie extrasul de \a pag. 69 ş 1 J aspun ' •
' '
bări: . _ bi" . - .• a pre pozit-ie din extras?
a.) Ce convin gere importanta su 1111aza p1 im, , Răspândirea calvinismului
E xp li caţi r ăs pun s u l. d _ faptul că Jean Calvin s-a
b) Cc d ova d ă con ţ in e acest e~tras esp1e
Da că Jean Calvin n-ar fi fost decât reformatorul din Geneva, probabil că
angaj at î~tr-u_n demers u~an;.~~:site în a doua parte a acestui extras
c) În cc masura arguuient,;: c 66'1 c 1 •e r e az ă ast ă zi ar fi fost demult uitat în afara graniţe l or Elveţ i ei . Biserica pe care atâta
- u ce1e·· 1"olosite Î tl extrasele de \a pag. • ,e Sl g ' s-a luptat s-o întemeieze ar fi fost probabil îng hi ţită du pă o genraţi sau
contras tcaza c ' •

ac e a s tă schimbare? . • . • tăi c·1lv i- două de una mai put e rni că. L ucrăile tui ar fi fost privite de istorici ca o
d) Ce fo rm ă de guvernare s-ar potrivi cel mai mult une i 5oc1e , , int ers antă dovaă a clementelor de stagnare specifice istorie i religiei din
niste? Ex p lica ţi r ă s p u n s u l. secolul al XV!irlea, aş cum s-a întâmplat cu a ctiv i t ă t ile celor mai multe
grupuri de a n hl> aptiş ti . Dar nu s-a întâmplat şa . Jean Calvin este privit pe
4. Calvin des~re situaţ ia fcm~i~ord I . . " 70-72. Ră s pund e ţi la un1 1ă­ b u n ă dreptate ca unul dintre cei doi gigan\i ai Refonnei. El ş i -a dobândit
Cititi cu at e n ţie cele patru cxtiase e a pag.
acest statut în mare mă s ură datoriă faptului că principiile sale dogmatice şi
toar~le înt r ebări. . . . .. ... t - rimele două î nv ăţ turil e lui au fost un impuls dat evo lu ţi e i de mai târziu a protestantis-
a) Cc punct ele vedere _rc~cntor la temei este ptczen a 1 IO p .
mului în deceniile de după moartea lui Luther din 1546.
ex trase? Argumenta\• raspunsul. - " ·1 . \a divort sunt
• fi . ,, a- c ă drepturi 1c i-eme1 01 , Ascensiunea lui Calvin pe plan int ern a ţi o na l nu s-a făcut în mod auto-
b) În a l do ilea extrns Ca l" 111 a 111 _ . • • t' fi că
ega 1c cu ce1c a
le a r ă b i t r o l Argumentul
' , • . . __ •
folosit m extras JUS I mat. Luther i-a acordat un mare credit, socotindu-l într-un anume sens un fel
1 de f runt aş al Refonnei, dar d espre cei care i-au urmat nu se poate spune
deplin ace s t ă afo 1aţic:! Ex~llc~\1_raspl;Sl~·1 'să r\o i le sublin ază al
c) Ce idei referitoare la felul m cate se ec1c C<I, decât că au fost a d epţi lui Luther. Ulrich Zwingli a suferit din ace a s tă cauză

d) ~~t{:\\:':~::r~1:; punct ci~ ve?e~c clar în pri

1
v in ţ a
femeilor, a drepturilor
ş i i-a purtat întotdeauna pică.
lucrarea "Luther şi Reforma din Germania" d in aces
(Relaţi dintre Luther şi Zwingli este traă î11
t ă serie). Ş i despre
s
lor ş i a rolului l0 :? ~xpltcay r~~p-~n ul_- . ca lui Calvin fată
1 de femei? Calvin s-a spus ta începutul activ ităţ sale de refonnator că este un luteran,
e) În cc măs u ră este 1usttfi:at sac_, ittc,un ~h_tudm ,. fes iun~ de c r ed in ţă dar, dup ă stabilirea lui ta Geneva s-a spus că este de fapt un zwing\ian.
t) Cât de potriv~t ar ~ ..sa numim calv1111smu l o pro Nimeni nu a bă un i t , bin e în ţe l es, că el va ajunge în vârful ierarhiei biseri~ti
s ocia l - revol uţ 1 o ar ? prin propriile-i fo r ţ e. F aptul că a r e u şit acest lucru a fost rezultatul unui
complex de întâmplăr i ş i situa!ii, dintre care numai unele au depins de el.
S. Calvin despre economie · .r deti la urm ă-
Ci ti ţ cu u t e nţie cele trei extrase de \a pag. 77-7 8 ş 1 iaspun ,
1. Calvin ş i prot e stanţi din Elveţia şi Germania
~~a~e~:l;; ~:~~b;~·!: mai detaliat posibil ce convingeri contrazice Calvin în
Mai bine de jumă t ate din perioada petr c ută de el la Geneva, Calvin a fost
primu l extras.
b) Cc anume atc ă el în al doilea e~trns? . tradictie cu cele din privit de una sau alta din fa c ţiun ca fiind un pion politic folositor. Re fonna
c) Sunt afi n naţile sal~ d!n _al doilea extras 111 con , bisericii din Geneva a fost s u s ţinută ta început de Berna, ai c ăr e i guv e rn a nţ i
primul extras? Explt c~ţ • raspunsu\. . . . ce nu trebuie să se fa c ă . au realizat că dacă Geneva va rămâne prot e stană este mai probabil s ă intre
d) Al treilea extras ne da exem_ple desp~c ~-eeaf f li stă a celor patru sub influ e nţa ei polit că decât dacă ar reveni la catolicism. C u toate acestea,
Plecând de la argmnentele dm acest ext1,1s, ace,1 ~- l· . . Ar'itati în Berna, care ună rea să submineze ind epndţa Genevei, nu era cu adevărt
reguli pozitive care ar t-.-ebui respe~tate de negustoru ca v1111. ' ,
i nd ep ndetă din pw1ct de vedere religios. Ea se afla în general sub i nflu e n ţa
cc mă s ur ă au ele un caraclcr practic. - ..,,,, C re a fost semnifi- bisericii zwingliene din Zurich. Prin unnare, era de aştep ca atunc i când
c) Cc sc î n\elege prin " et i că prote$lanta a munc11 • a •
r arei a fost "împrumutat" Genevei pentru a conduce acolo m işca r ea rcfo1mei,
ca ţi a ci ist orică ?
,, .

84 R ăspilnd r ca calvinismllllli Calvin şi protestan1ii din El ve ţia şi Germania 85

să se poarte ca un discipol al lui Zwingli. Curând î n să s-a observ~~ fa?~I c~ Bullinger, succesorul lui Zwingli, 0 111 cu pr esta nlă pe care Calvin îl respecta
· tentul lui Calvin nu era doar un adept al altora. El avea propmle-1 pa~cn ş i care la rândul lui îl respecta pe Calvin. Spre deosebire de Calvin, Bullinger
as1s , ' • - t greşi te
• care nu era dispus să Ic schimbe decât dacă era convins ca sun . _- era cel mai innuent dintre liderii protestan\i ai celei de-a doua ge n e raţ i . Lui
pc d • r ( • luteran) potnv1t îi cereau sfatul maj toţi teologii p ro t es t a nţi ai vrem ii . Calvin a luat l egăt
De fapt, d nu a acceptat punctul de ve ere zwmg_1~1~ Ş I . . . u ra
- ·uia biserica ar trebui să intre sub controlul auton t aţ1lo r c1v1le. ~u s ţin era cu el şi apoi cei doi au corespondat frecvent ş i sincer. Acest lucru i-a permis
cai t'. "dei a determinat exilarea lui Farel ş i Calvin în 1538 (vezi pag. 14). lui Calvin să discute cu Bullinger ideea unei declaraiii comune de principii
accs e11 • • • • târziu
'fot "stilul" său independent a ccntribuit la rechemarea 1u1, trei ani m_3: , pentru ambele biserici. El a sperat că toate bisericile care o vor accepta se
atunci când facţ i unea anti-Berna a Consiliul~i d_in Geneva 1-~_consioera_t u~ vor bucura de sprijin reciproc ş i de r ec un oaş t er . Aceas t ă te n taivă a fost
simbol folosi tor al refuzului lor de a fi do1m.na\1 de prot~ctor_u lor ~l~e\1cm: î ncuată de succes în 1549 când a fost semnat Consensus Tigurinus
Astfel din ratiuni politice, Calvin a fost încurajat şi_ sus\mut 111 hotararca lu, (Î nţel ger ea de la Zurich) în special intre bisericile clin Zi.irich şi Geneva,
de a fi, lider r~ligios prin propriile-i principii do~maH~e. d. urmate mai târziu de toate bisericile protestante e l veţi n e. Totu ş i , pare un
Dor inţa lui de a fi recunoscut ca lider de b1senca nu era deloc o do~a ~ paradox faptul că Jean Calvin, care era de necl intit chiar şi în problemele ce
·,sm Calvin nu cău t a faima , puterea sau răsp l a ta : ci nu d_orea decat sa 1ineau de detaliu ale bisericii din Geneva, a fost ini1iatorul acestui Co11se11s11s
de ego • • L • •1 ţ l să cum
laude numele lui Dumnezeu asigurându-se că vom ţ~ ui _e ~ ~ ea . . Tig11rin11s care conţ i.n ea unele n ec l ar i tăţi în probleme de imp o rt a nţ ă m aj or ă.
trebuie de oameni. El ar fi fost d1: fapt foarte mulţ i t să ramana unde~? •~ De fapt, el a pl ă nu i t ca acest " Conse11s11s" să fie redactat cât mai clar pentm
umb ră. Dar, dat fiind că în toate acţiunle sale era condus de _o con şt 1;ţa a se evita pe cât posibil n ec l ari t ăţ i le . El era gata să accepte chiar ş i ideea că
care nu-i permitea să compr m ită un principiu de dragul de a evita o l~1pt~, a va fi destul de lapidar în abordarea unora dintre problemele foarte controver-
rămas întotdeauna în centrul atcnţ1e. • • A~a st an · d lucrurile este surpnnzator
. , . . sate. Se pare că a avut î ntr- adevăr cap politic pentru a realiza că in1clegerilc
cât de mult s-a s t rădu it s ă ajungă la o înţelgr ~u _alţi protcst_anp,_ mai al~s dintre grupăi independente ajung arareori s ă se materializeze lar ă unele
clin Elve\ia. Spre deosebire de teologii p r otesanţ i d111 Ge1mama, d_m.~re caic compromisuri ş i uncie e xpr imă r i deliberat mai vagi. Calvin era într- ad evă r
multi au încercat p â n ă după 1550 să ajungă la o î n ţelgr cu catohc~1, _el ~-a dispus facă să un efort pentru a uni cele mai importante biserici protestante.
mu lţu m it cu ideea unei posibile reconcilieri ş i cu. o r e~ un oaş t e rc _ rec1p1 oca a * Calvin spera. că acest Conse11s11s Tiguri11us va constitui baza pentm o
- ·1 ·mportante protestante. 'in perioada cx1lulu1 s ău la Shasbourg s-a intelegere între bisericile protestante e l veţin luteranii din Gcnnania.
t
şi
grupan or 1 • •• A • 1, t I
convins că este imposibil s ă se ajungă la o înţe l egr cu catohcu. a~: ~ Multi ani ci a fost în bune re l aţi cu Philip Mclanchton, cel mai apropiat
mai multe întruniri inţate de î mp ăra t în efortul siiu de_ a contr_1fi u, a colaborator ş i discipol al lui Luther. Melanchton a fost probabil cel mai
identificarea unui principiu comun care ar fi putut dct~n~ma reum ,carea c larvăz t or şi mai înzestrat dintre teologii lutcrani, dar, din nefericire, cei
. · ·· Acolo el s a pitlut convinge cfi n i c i o d a tă c.11ohc11 nu vor accepta mai mu l ţi dintre colaboratorii s ăi nu aveau încredere în el, considerându-l
b1sen c11. -, . fi 1• d
·omisuri atunci când este vorba de chestiuni v1tale, cum ar 1psa e prea lipsit de prcjudeăli ş i prea dornic de a-şi schimba convingerile pentru a
comp• • • b. • t"1 11 u se ă e z a b pe încheia înţelgri cu alte biserici. Faptul că ci s-a dedicat in mod deschis
valabilitate a or i căro î r n văţtur i sau prac11c1 1senc~ care . . .
Biblic. El nu a acceptat, touş i , ideea că refuzul lui Luthc r _ ş , Zv.:_m~h ~e. a re unif că r i creştină ! i a fost primit cu resentimente de cei care socoteau că
cădea de acord în 1529, la Marburg, ar însemna cu necesitate ca b1senc1le este ob l igaţ lor s ă apere puritatea luteranismului, mai ales dup ă moartea
protestante vor r5mânc întotdeauna diviw t~-- . ~ . . , întemeietorului acestuia în 1546. Melanchton nu a fost ele aceea recunoscut
* La început Calvin nu a avut o poz1\1e destul de solida pentru a_acţ i o na de toaă lumea drept succesorul maestrului să u , aş cum s-a întâmplat cu 11
. . . . • A • d. urmă în special erau Bullinger la Ziirich ş i cu Beza la Geneva. Între luterani se dă d ea de fapt o
ca mediator intre lutcram ş1 zwmg11cm. ce ş 1ia m , _ '.
. . . . d. I „ I socoteasca un penculos c um plită luptă pentru stabilirea dircctiei pe care s-o unneze biserica lor.
foarte s u s p i c i oş i în pnvm\a lt11 ş 1 aveau Len m a sa-. d
renegat. Câtva timp liderii bisericii din Berna au mcercal de comun__ac~r Rezultatul a fost că tilpş (cum erau numiţ adeptii lui Mclanchton), dis-
Sa'--1 ,11·"•crcditczc si să ob ţină expulzarea lui din Geneva. Reprczenlan\nlb'.se: p u şi să-ş i schimbe punctul de vedere pentru a se putea ajunge la o întelegerc
... d" Z'" ·c11 I 'au acceptai î n să Acest lucru s-a datorn • t •in pai·te faptu Ul ca fie cu catolicii, fi e cu c alv i ni şt i , au pierdut din cc în ce mai mult teren.
nc11 111 un - · ' • . . . •• • •I
. . tî dcciit Berna ş i nu aveau mc1 un mteres poht1c mtcme1a Conducerea mişcăr luterane a ajuns în mâinile unor oameni dornici să
ci emu mai rezeva, d • d H • dr·ch
pentru a-i dori discreditarea ş i în parte pentru d erau con u şi e em
1
\ l ' Oa tă în evi d enţă punctele de vedere care deosebesc biserica lor de celelalte.
86 R ăspând ir ea calvinismului Calvin ş i pro t estanţ i din Elvcfia ş i Germania 87
Ei nu doreau defela să jungă la o î nţe leg r e cu celelalte biserici. lată ce scria putea _de asemenea s ă ofere coreligionarilor săi ajutor am1at atunci când erau
Calvin cân.d toate planurile s-au spulberat: "Cel mai importanl obstacol în ata:at1, aş cum s-a întâmplat în cazul Franţei şi Olandei, cu mare zarvă dar
calea unei înţe legri cu luteranii este acela pricinuit de prejudecata de prea făra prea mare efect. '
mult timp înrădcia t ă potrivit căreia oamenii nu sunt d ispuş să accepte . S~tisticile ~efcritoarc la influenta calvinismului în Gennania pot fr
. . ,.,
ntmtc nou . ~ ~ şel at~c . ~ 1d o uăz ~c i şi opt de state au trecut la calvinism mai devreme
Unul dintre c ondu că tori luterani, Joachim Westphal, a socotit de datoria sau mai tarzm, multe dtntrc ele erau atât de mici încât erau nesemnificative.
sa să sublinieze care sunt deosebirile dintre Calvin şi lutcrani, şi să facă impo- Despre unele se s_punca că sunt calviniste, dar în realitate erau mult mai
s iblă orice reconciliere între ei. Atâta vreme cât ci a fost în ierarhia bisericii ~proape de l'.tterani~m, cum a fost s i tuaţ i a şi în Geneva. La s fâ ş r i tul secolului
din o raşul Hamburg din nordul Germaniei, a dus mai departe tra d i ţi a instau- ,ii ~~1-lca, imp.resia pe plan interna1ional era că mi şca rea c alvin stă este o
rată de Luther lansând violente atacuri împotriva adversarilor acestuia, printre fo rţ a_ 111 G~~an1a_. ~ceastă afinţe s-a datorat în marc parte propagandei şi
care se afla ş i Calvin. La î nceput Calvin a încercat să răspun d ă atacurilor lui prcd1spoz1t1e1 leg1_u1tonlor catolici de a crede tot ce e mai rău , dar nu r ezis tă
verbale, curând ş i -a dat în să seama că nu va ajunge !a nici un rezultat. la O cerc~t~r~ mar a ten t ă. Foarte p uţ in dintre p rotesanţ i gennani se soco-
Renuntând a trebuit să recunoasă cu trislc)e că nicodată pro tesa n ţ i i nu vor teau calvm1 ş t 1.

tră i în pace şi înţel ge r e unii cu alţi. Ceea ce l-a d ezamăgit în mod specia! a lstorici~or le-a fost foarte greu să-şi explice de ce calvinismul s-a bucurai
fosl faptu! că n e înţ e l egr ile se datorau mai de g rab ă unor aspecte n es n ţia l e d~ ~ucccs 111_Germania._ Pun~tul_de .vedere general acceptai a fos t că prin-
11
decât principiilor dogmatice majore. ~ •~ , ne r ~ş rnd să domme b1senca rn teritoriile care Ic aprţ i n eau, au spri-
În relatiitc pe care Ic-a avut cu cei laţi prot esta nţi din E l veţia ş i Germania, Jlnll ca~v.mismul pentru că ci le oferea perspectiva unui control centraliz·tt
Calvin nu a încercat să-i convigă pc aceşt i a să-i accepte pă r er i le . Telul lui a /\ceast~ rntcr~r~tarc poli~ că s-a bucurat de credibilitate datoriă faptu~ui ~5
fost să-i convi ng s ă ă accepte un corpus minim de principii suficient pentru clcctom •palat1111 •au folosit cauza ca l v in stă ca pc O "'" '""Ic de a - ş· 1 •111,-an· p oziţa · ·
ca o b i s eri că s ă fie a ce ptaă printre bisericile protestante. El a sperat că re plan 1nt c maţ 1 o na l. Acest punct de vedere ·1 dob"1·1d·1t c1·1n - ·
I• · ·• ' •·• ce m cc m11,
după realizarea acestui lucru protestan\ii nu vor mai irosi timpul ş i energia mu t~ cr~dibi~ttatc dat o r i t ă insistentei cu care au studiat certă t ori pro-
certându-se între ci: atentia putea fi atunci î n drept ată spre nimicirea a ceea ~lcm"a,· e'. p u t.ănd astfel demonslr~ .că mulţi dinlre aceşti principi erau cu
ce ci socotea a fi unealta Diavolului, Biserica C ato li că. De aceea nu este a~cvarat 1'.ltcresat1_de ''.~pe~telc religtoasc ş i că acţ iunl e lor au fos t mai înffii
deloc s urp rinzăto r că aces tă mişcare relig io asă care a fost calvinismul nu a astfel m~t'.:ale. D1scut11le 111 ace ast ă p rivnţă cont inu ă şi în prezent.
pătruns în zonele în care bisericile protestante câştig a se r ă demult adepţi . , stonc_11 au fost r_nult_mai PU!in p r eoc up a ţi s ă explice de cc calvinismul nu
Au fos( î n să ş i uncie notabile ex cep ţi. În deceniile cc au urmat mo rţ i lui a cupnn_:' 111 zona lui de mflu cntă mai multe dintre co muni tăţ il e vorbitoare de
Luther din 1546, în Gem1ania a avut loc ceea cc istoricii numesc a doua german~. Acest lucru nu poale fi desigur explicat cu argumentul cil iot/
Rc fon nă. Impulsul a fost dat de un mic grup de principi care erau co nv i n şi gcrma~u care erau Jata să tr eacă la protestantism se convcrtiserJ deja la
că Luther acceptase o scrie de principii ş i practici catolice care nu reflectau lut~~ntsm, pentn'. ca nu aş _a stau lucrurile. Mulli nobili din domeniile habs-
întru totul autoritatea Biblici. Ei au transmis bisericilor lor s ă modifice aceste bL11g1ce au dcve1_11_1 luteram la inuit timp dup ă ce calvinismul a devenit un
principii şi practici. Ei nu au fost î n s ă ni ş te adep\i servili ai lui Calvin, deş i fenomen_ competitiv
.. _ pe plan inter_nar1t'
o_na l._ N.1c1• despre luterarnsm · nu se ponte
erau puternic influ e nţai de teologia lui ş i de înv ăt ţ uril e lui privind disciplina ~pune c~ Şh t pastra_l caracterul drnamrc ş 1 expansionist. Toat ă lumea csto tJu
Bisericii. Ei au luat din învăţturi l e lui numai ceea cc au socotit că se potri- ~c~rd ca el ş1-a p1e~dut energia s p ec i fică unei m i şcăr i progresiste chitii
ve şte situa\iilor !or specifice. Centrul acestei a doua Reforme a fost Palatinatul, '.nai~te de m~artea lui Luther. Deci de cc nu a re uş i t calvinismul să înlocu
unul dintre cele mai puternice state din sudul Germaniei. Capitala, Heidelberg, ias~u lu~eranrs_mul în ţinutrl e germane? Să fie oare în parte diu Clllli'II
a devenit ceea ce fusese Geneva după 156 L Au fost trim iş i pastori şi nume- nat'. ona~~s~ ulu_i? Să fi fost oare calvinismul privit de germani ca O crcdlll!,1
roase p ubli ca ţi , care s ă asigure că lău z ir ea comunităţ i l o r calvine din statele :1;a1 stram_a chiar decât catoli~ismul? Multă lume avea desigur convingc,cu
1
vecine. T otuşi, cel mai important ajutor acordat de Palatinat a fost de ordin ~ lutc:arnsmul e_ra protest~ntismul ge1111anilor. Acest lucru pure SH 11 fo8 l llll
politic. Guvernatorul local, electorul, asemenea principilor din fruntea Impe- ?ctor unpo~ant ~ con:ertirca la calvinism a multor nobili polonezi ş i Ulljllll 1
riu lui, putea sustine cauza calvin ist ă în cele mai înalte cercuri politjce. El n ?Onele chn centrul ş t estul Europei, unde slavii şi germanii erau ll lll ci,lc
 Calvin şi Franfa 89
88 Răspând ir ea calvinismului
De la mijlocul anilor 1520, o seamă de state din interiorul Gcrmanjei au
ca . ermanii au încercat să domine. În aceste ţări'. a _deveni ~al:in în I~ de adoptat fă~ş luteranismul împotriva voi nţ ei exprimate de împăratul Carol V.
1ufc•r:n însemna să foc i o declarţi publi că de loiah_tatc rasiala. _S-au1· tăc ~t Francisc I era bine în ţ e l es interesat să î ntr eţ in ă bune r e l aţi i cu con ducători
. 1- • pentru a se aprecia ce rol au avut sentimentele naţ i ona ,ste rn
puţme cercc an - A • • d se vor acestor state, în speranţcă vor deveni aliţ i lui în cazul unui război cu
s ri.inirea sau împiedicarea r ăspândir i calvinismu1u1. . t~nc1 can Habsburgii. El putea face cel mai bine acest lucru adoptând o atitudine tole-
f~c~ vom afla lucruri interesante. Cu s i gu r anţă tnsă calv1111smul a avut mult ra nt ă fală de aceia dintre sup u şi să i care î mb ră ţi şase r ă religia r eformată.
mai mult efect în lumea franco nă. /\vantajul politic pc care l-ar fi avut favorizând protestantismul s-a pă s tra
până la sfârş itul domniei sale, dar a fost în permantă contrabalansat de alţi
2. Calvin ş i F r a n ţ a factori care l-au detenninat să ia măsuri împotriva ereticilor din Franţ. Cel
mai presant dintre a ceşti factori a fost interesul conservatorismului religios a
în timp cc popula1iile gcm1anofone trJiau în sute de state difcri_t_e, : ăspân dit~ do uă dintre cele mai importante institu~i ale lări, Parlamentul din Paris şi
pe o l argă arie georafică şi separate între ele de alt~ pou l a ţi dm gru~un Sorbona (facultatea de teologic a Un i versi t ăti din Paris). Francisc ar fi putut
rasiale diferite, francofonii erau Io jun~ătae secolului ~I XVI-lca_adu ~at'.. ~e nc ţi ona împotriva vointei lor, dar a socotit că c mai bine să evite crearea unei
teritoriile conduse de regele Franţei . ln regatul '.ranţe1 erau ~nan va~1ţ a opoziJii politice. Aceste presiuni interne în favoarea conveţia li s m uli
nivelul limbilor vorbite, al obiceiurilor şi conccp\nlor, dar toata lumea accepta religios au fost uneori însoţite de factori externi. D eşi Carol V era un catolic
că a de văra tu l co nducător este regele. Existau multe persoane _su_s-puseda foa11e devotat, relaţi lui cu papalitatea nu au fost întotdeauna bune. Rcprezen-
• • lt -rţi ale regatului ş1 sute c tan!ii pa l ită~ au încercat să-i stârneacă pe Habsburgi împotriva francezilor
căro influetă era precumătoa m mu e pa . l .
b'li de mai mare sau mai mică importa n ţă, dar to\1 acceptau, ce puţm ori de câte ori a fost posibil, pentru a obţine spaiiu de manevră în afacerile
no 't· ·dcea ăc ei nu sunt suverani. Unitatea statului francez a făcu t ca politice ale Italici. Îi deranja foarte mult faptul că erau dominaţ adeseori de
teore 1c, 1 b • • ă fie un rege
protestantismul să fie foarte greu acceptat. ~:colo tre ~la o~, s o re el Carol şi de aceea prietenia cu Fr anţ Ic-a oferit posibilitatea de a scăpa de
care tolerază diversitatea religiilor pc propriile domenii, ori un re„c ca. ~ub tutela Habsburgilor. Numai că ori de câte ori Francisc a cerut sprijinul
însuşi s-a convertit, ori un asemenea vid de puter~ ~entru a putea apar:a papal, a trebuit să ia măsuri severe împotriva protestan\ilor din Franţ .
. -tr de aici aş cum o făcuse m Tot uşi, dat fiind p că ersc uţil e împotriva ereticilor erau făcute mai mult
statul în stat. Protestantismul nu a putut pa un ' .'
Germania prin intenne<liul unui amalgam de_ state ş i oraşe ~1rtual autonom~. llCntru a păstra aprenţl decât din convingere, ele erau lăsate la voia întâm-
În timpul primei etape de extindere rapidă a Reformei, rcgc_lc Franţei era plă ri , dându-Ic de cele mai multe ori victimelor vizate suficient timp să scape
Francisc I ( 1515- 1547). Cea mai im porta nt ă preocupare _a lL:' a fost lupta de co n sec in ţel le p ă d ări de c r ed i nţă . Calea de s căpare ducea la început spre
cntru supremaţ i e interaţolă, în care-l avea advcrs~r pe impa~tul Car?! V. oraşel e-sta protestante Strasbourg şi Bac;el, ambele primindu-i cu braţel
~I p să rea nu fie profund credincios, d eş i era practicant cat~II~. În _mmtea deschise pe ex il aţ i i din Franţ . În nici unul dintre aceste oraşe nu se ·vorbea
lui era foarte clar că religia trebuie să fie în slujba ~tatulu1 ~1 ~u inv~:s. î n să franceza. La un moment dat, spre sfârşit ul domniei lui Francisc, pe
Deciziile sale în probleme de ordin religios erau în funcpe de rapumle politl<:_C vremea când Calvin avea deja destulă infl ue n ţă în Geneva pentru a sugera că

ale momc~tiilui respectiv. Acest lucru a determinat o l ipsă de consev nţa : ~cclcrea lui acolo să devină pcnaet ă, avantajele oferite de oraş refugiatilor
tf; I . •• francezi care au îmbră ţişat argumcncle lui Luther au fost uneoŢ • din Franra erau atât de evidente, încât num ăru l redus in iţ i a l de "imigranti" a
As c' prmm fl • ~ ă I Calvin din proprie ujuns să capete proţi l e unei invazii. Totuşi nu t oţi ex ilatii aveau de gând
înc u rajţi , alteori pe r sec ut aţ i , ceea ce a a al. şi tan, n.1 . . . d' a
~li dev ină r ezidnţ pcrmanenti ai oraşu l ui. Ostilitatea localnicilor fată de ei
exp r ienţă. Unul dintre rezultatele acestor frecvente sch 1'.nbă~ de att~r~~~ul
ura destul de evid n tă, mulţi dintre ei neavfmd posibilitatea să mai ducă un
fost o tendi tă ace n tua t ă spre exilarea din Franţ~ (a~un~and de .
lrai tihnit du pă ce li se terminau rezervele de bani. Ei nu au făcut deci altceva
zecilor de mii) pe motive religioase. M u l ţi dintre cei c x 1 l ~ţ1 erau_o~mem de
decât să-şi găseac un adăpost până cc "furtuna" de acsă s-a terminat. În
seamă, cu educaţi, care îmbrăţişas e ră principiile R:f~rm_e, atunc} cand ~cest
tot acest timp ei sufereau influeţa în vă ţă t uri l or lui Calvin, astfel mulli clini.re
lucru nu era un pericol, şi care aveau de stu l ă bogaţ1c ŞI d:stula cxpe 1 :e n\ă ci au devenit ade p ţi lui fervnţi şi bine in formaţ i . Când s-au întors la casele
pentru a se retrage într-un loc unde să fie în s iguranţă atunci când au rcmcc-
lor aveau deja o credinţă bine asim l ată , uo stoc serios de literatltrd re l i gioasă
put persc uţi ile . •
 90 Ră sp â ndirea calvinismului
Calvin şi Franţ 9l
ş i ş tinţa de a - ş i face ordine în viaţă . Dar mai mult decât orice, ei se dedicau
convertiiii altor suflete din comunităţle în care se întorceau, lucru pe care disputei şi de dovez·1 d. ·b·1
. . .: e 1spon1 1 e. Pentru orice om este destul de dificil s ă
mulţi dintre ei l-au şi înfăptui. fie sigur P_e prop~1Je . mo tiva ţi care I-alt îndemnat să procedeze într-un
* O situaţe politcă ivtă în Franţ le-a fost în cele din urmă favorbilă . : '.rnm: fel t~tr-o situa ţi e -~at ă. Iată de ce pentru istorici este şi mai greu s ă
Fiul lui Francisc l,. Hcnric ll, a reuşit să-i ţină în frâu pe protestan\i, dar moartea Junga l_a mşte concluz11 concludente privind motivatiile oame ·1 d .
lrecut· ş1 ti • .b.l . . • m or 111
lui pr e matură din J559 a declanşt pentru o perioadă de patruzeci de ani r ăzbo aie . • . prac c 1mpo_s1 • să 10tu ască cu precizie mo tiva ţia comună unui
civile şi dezordine, în care a fost imposibil să se mai menţiă puritatea con- intre~ g~i~ de oame111 despre care ex i s tă puţ i ne dovezi concrete. Ceea ce
fes i onală . Henric a l ăsat în urma sa o vădu ş i o familie tânăr . Văduva sa, est~ •~sa sigur este faptul că unii dintre liderii hughenoti erau c ondu ş i în
Caterina de Medici, era o femei remacbilă , extrem de enr g ică , plină de U~!•~n,le l~r d_e princip!i :eligioase, în timp ce alţi catego;ic nu. Ar fi nepo-
v iaţă , cu un extraordinar (chiar contradictoriu) s imţ politic. Ea a fost mintea l~rvi! to!1şr sa ~eneralrzam p~mil1d de la dovezile disponibile, sau să ne
din spatele regelui în următoi cincisprezece ani, timp în care cei trei fii. ai l,tnsam_ ILl ~ da :aspun5 un precise (mai ales că am puica prejudicia interesele
ei, care nu-i semănau deloc, au fost pe tron unul după altul. Dar, deşi a putut ~r~uneia ~ 111 p~rţ,) care ar putea să ne co n d u că la unele concluzii care ar
salva unele dintre privilegiile monarhjei, ea nu a putut touşi controla s ituaţ. ~ c o~na_ş i mai mult adevăni_ l. Deci, în vreme ce putem face touşi unele
Ca femeie ş i ca străin , având acces la marile decizii doar ca regină-ma . şi .i~recten generale d~spre cl~s•~carea motivaţlr care i-au condus în actiu-
nu prin naş ter , ea nu a putut rezista pretnţilo vârfurilor nobilimii de a ;i't Jo~ ~e h~genoţi, ar 1i h~s1t de sens să facem s pe c u la ţi despre event~a-
u ecl:rlibni rntre aceste felu n te mo tiva ţi .
participa efectiv la conducerea ţări .
Protestantismul a profi tat de acestă înd e lungată lupt ă dintre o monarhie * Este aproape sigur· s- - • I Ic ·
(' , . .. . m a ca amrra u ohgny, un reprezentant al ramurii
sta bil ă şi faqiuni le nobililor ce aveau preten~i la tron. Este incontestabil că hattllon a famrhei Montmorency şi cel mai de vază hughenot al anilor
pr otesanţ i au avut de câşt i ga t de pe um,a lipsei unei conduceri autohtone 1560, ~ra un ad evă ra t adept al lui Calvin. El a fost de fapt cel mai • n- :- t
puternice, cons pozifiile. Ei au avut de câşt i g a t ş i prin faptul că
c11lvm1st a t - • · ' • m acara
l idâ ndu-şi P sa exercite o imp o rt a nt ă i nflueţă politc ă în Franţ încât la un
una dintre facţiunle ca.re luptau pentru putere s-a identificat cu cauza moment dat se părea eh· "1 I • - - ' '
ff. . ' rar c, - va converti pe tananil rege, Carol IX ( 1560-1574),
protestantismului. Susţinăt o ri acestei facţi uni erau cuL1osţi sub numele de ~, _c1deie la ~a~za sa. S p eranţ l e hugenoţil r au fost însă . spulberate în 157?
hu enog ţi (probabi l o deviere de la numele uneia dintre fac ţ iunle din Geneva c 11ar atunci cand p ărea aproap • - • h . . -,
.. . . . . e s igura 111c e1erea unei a l ian ţe între F ran1a ş i
de la jumătae deceniului L530- I 540), acest termen fiind asociat după 1560 o po n e nţi lt~I Frlip _li drn Olanda, având drept scop organizarea unei cruciade
tuturor pro s te tanţilor din Franţ' . Cei dintâi lideri ai facţiun lmghenoţir au protcs1ante 1mpotr1va regelui catolic al Spaniei. Istoric ii nu sunt foar1e siguri
1 11
fost re p rezn tanţi celor două puternice familii din Franţ, Bourbon şi Chatillon. ~ ~ P~ a ceea ce.s~a î'.itâmplat, dar este probabil că în condiţle men ţ i onate
Prin intermediul sistemului clientelar, sistem prin care aceste puternice familii . ,ll~nna_de_ Medic, a mtrat în pani că. Ea a crezut că hugenoţi sunt pe calc
ş i - au asigurat sprijinul în provincie, oferind conducerea fami liilor importante ~~.":f_unga sa ~ontr~leze ţar şi pentru a preveni acest lucru a fost de acord cu
din regiunile respective, hu g au ajuns să controleze rapid cea mai 11s,1smarea lui Coltgny Când c
henoţi . _ • omp1otu 1 a e şuat , ea s-a temut că în curând se
mare parte a regiunilor din sudul, vestul şi centrul Franţei . Până şi Normandia vor afla toate ~m~nuntele. Într-o încercare ruspeată de a se salva de ră z bu -
a fost în mare parte contr l a t ă de ei până la primul război civil din 1562-1563. nnrca .ce~or v t z~ţ t , :a _a ~utorizat uciderea liderilor hugheno~lor care se
E i puteau de aceea asigura protecţi protesanţil în zonele domin ate de 1tllunasera la ~~n s sa _s a~tor ească nunta unuia d intre e i. Milţe d in Paris,
;llunate _datorita mu l gă ţrmn l ăgioase, şi - au îndeplinit i nstrucţil e cu exces
1
cli e nţi lor. E i au a vut de asemenea p r etnţ ia ca suţinător lor să devinl
membri ai bisericilor reformate care fu se ră întemeiate în majoritatea or aşe lor •.c zel,. _iar rezultatul _a fost. masacrul d in noaptea Sfiintului Bartolomeu. în
llll~ n:1 de hLt g ~ enoţ 1 (nu II se ştie exact număil),
11
d in Franţ (dar nu şi în zonele rurale}. În conseiţă, numărl prot estan ţilor inclusiv Coligny si alti
11 1 31
a crescut foarte repede în Franţ la încep utul anului 1560, când se părea ci ~ P hugeaoţlr, a~ fost vâna~ şi ciopârţ în case ş i pe străzi l e Pari~ului.
m i şcare ca l vi ni s tă atinsese apogeul. cest~ ~sasmate a~ mai avut loc şi în alte douăsprezc oraşe.
Istoricii au discutai îndelung în ce măsur conve1tirilc au fost rezultatul Masa~~ul a schimba~ co~plet echilibrnl de forţe d in Franra. Dat fiind dl
unei convingeri religioase reale sau al unei reale priceperi politice. Nu s-a lui?heno_t11 fuse r ă decimap, monarhia nu mai putea opune una dintre facti-
c_eleilaltc. Controlul a fost deci preluat d e facţ iun ea Guise care dor~·1
11111
ajuns la nici o concluzie, ceea ce nu este surpinzăto ţinâd cont de natura
111c11(111erea catolicismului la fel de mult cum h ug h enoţi dorea~i protejare~
 Calvin • şi Franfa 93
92 Răspând ir ea calvinismului
lu-~ta. El s-~ gândit _a_t~nci a să du că pacea în ac eastă ţară is to vi t ă de lupte,
protestantismulu i. A reînceput cu a c ea ş i îndârjire persecutarea c al v in şt ilor p1~tr-o ~c ţmnc poht1ca. Pentru a r ăsp un de sprijinului pe care i l-au oferit
ş i d in acestă cauzâ sute de nobili hu g enoţi au jurat credi n ţă bisericii catolice. 1~1a1 mulţi frunta şi catolici, el şi-a schimbat religia şi s-a convertit la cato-
Acest lucru i-a de1c1minat bi n eînţl es pc istorici să tragă concluzia că aceşti hc1sm. Nu avea c~m a~enu,.3 jignirea pe care le-o aduseţ hug h enoţi l o r prin
nu erau protesanţi sinceri ş i că devnisră c al v in işt dat or i tă unor interese dezertarea_ sa, decat as1gurandu-le tolera nţa prin prevederile Edictului de la
politice. Este limpede că aş a s-a şi întâmplat în unele cazuri, dar n-ar fi Nant~~'. dm_ 1598, ceea ce punea capăt în acel~i timp şi pennaneotei lor
bine să a plică m acestă teorie tuturor - putem în să aprecia că în mod evi- o poz1 ţ 1 . ~-dt~tul p~evcdea unde îşi pot desfăşura activ i tăţi l e specifice cultului
dent m ul ţ i dintre hugheno\i nu erau pregătiţ i să m o ară pentru c r ed in ţa lor. ~hu g c noţ1 ~1 respingea discriminarea în chestiunile politice şi educaţionl
Un lucru este sig\Jr în să,
1
şi anume acela că nu putem stabili cu exactitate al ~~or su~1ect erau aceşti. Stipulaţe lui au creai cadm l propice une i pă ci
câţ i dintre hu g h enoţi au fost "politici" ( oameni care au folosit religia î n religioase 111 Franţ ce avea să dureze mai tot secolul al XYll-lea.
scopuri politice). ~storic!i _au soc~t!t Edictul de la Nantes ca reprezentând începutul sfă rşi ­
• Din 1572 până în 1589, hugenoţi au fost s i liţ să a l eagă între re vo ltă , ~•lu~ calvm1s'."~lt11 '." Franţ. Poate că acestă p ăre p ăc tui eş t e printr-o
moarte şi abandonarea credîn\ci. Pu ţi n i erau pregă ti ţi să alegă moartea. La lipsa ~e clarv1Z1une i storică. Mulţi autori au fost de p ăre că h u ghen o ţ i i nu
stărş i n I1 deceniului 1550-1560 Calvin îş i modificase deja învăţtu ril e referitoare numai că n~ a_u_'?'a~ p~tut câş ti ga deloc teren în tot acest secol al to l era n ţei,
la dreptul supş il or de a opune r ezis t en t ă tiranilor lor (vezi pag. 68), iar după ba au fost ş , s 1h ţ1 s a - ş, abandoneze credinţa atunci când Ludov ic al XIV-iea
moartea lui, în 1564, unaşl lui, Beza, î m p r eună cu a l ţi teologi calv in şt i de a rev~at ~dictul de la Nantes în 1685. Argumentul a fost că adevărtu l rol
genra ţi a a doua, au că utai să găseac o justificare pentru r ăzv răt i r e. Argu-
al_Ed_1ctulu1 n~ ~ra să ~rotejczc pozitia protesanţil , ci să garanteze supra-
mentul lor pornea de la premiza că Dumnezeu nn i-a învestit pc regi cu
v1c!~•~ea cat~:1c1smulu1 pc î ntreg teritoriul Franieî împiedicând r ăs p â ndir ea
putere necodi ţ ionată. Ei sus\ineau că Dumnezeu le-a da t putere şi functio- calvm1smu!u~ m zonele în care nu prea prinsese în 1598. A cea stă interpretare
narilor publici de rang inferior (funcţio n ari publici di n a dmin tis raţi regio n a lă pare plauz,~Jă dar este defictară în măsura în care parc să-ş i co n s tru i a scă
ş i l oca l ă), astfel încât a ceştia pot opune r ezistnţă
să- i răstoane
cratice" era evident departe de a suţi
d acă este necesar. Această justificare dată
tiranilor, ajungând chiar

n e idealul democratic potrivit că ruia

"răzvti i i aristo-
argun:icntapa pe convingerea că oamenii s-au convertit la calvinism numai
trlu1~c1 ~ând legea _le~a permis acest lucru. Lucrurile nu stau chiar ~a. iar
I
daca m işca r ca ea lvmr s tă ar fi fost destul de putemică în secolul al XVII-iea în
puterea ar trebui să aprţină poporului. Unii ca l vinşt au suţi nut , touşi,
Franţ nici un edict nu i-ar fi putut împiedica expansiunea.
acest lucru. Ei au fost curând rcnega\î de i nst itu ţa eclzias ti că, care nu era
Mult mai convigă t or este un argument care s ugerază că Edictul de la
de acord să sprijine pu b li caţi i de tipul celor scoase de nobilul hughenot
~antes a -~arcat (~ă să fi cauzat) eşc ul calv inismului de a câş ti ga teren în
Philippe du Plessis-Mornay. Cartea lui, Vindiciae conlra Tyrannos, care a
apărut în J 579 şi co nţ i n ea principiile r ăzvr tir "a ri s t oc r aţ ie ", a devenit 1 -r~ n ţ ~ . ! '.111? o r~!tg1c extr mi stă, ea nu a reu şit să capteze decât a te n ţia unei
mo nt aţi dm orice comunitate. Istoria pare să demonstreze că extremismul
curând lucrarea ca l vin i stă model pentru acest subiect.
Deci hugenoţi i erau bine ec h ipaţ cu o justificare teor etică pentru a s~ _poate bucur~ de succe numai dacă adep ţi lui contr l ează organele puterii
Ş~ 11npun reguhlc lor unei pou l a ţi care este, din păcate, foarte asc ultăo are.
continua lupta pentru cucerirea puterii în Franţ a . lată de ce războaiel
religioase, care au î nceput în 1562, au continuat. Dar 1tici una din tabere nu a l · ra r~ ţ ~ era prea marc şi prea d i ve r sifcată pentru ca acest lucru să p o at ă fi
putut dobândi d o min aţ i a în întregime, deş i s-au bucurat de ajutorul co-reli- 1~0s1bil_, ceea ce ~enric de Navarra a intuit foarte bine. Nici unul d in regii
g ionarilor lor din s t r ăintae, iar lupta a continuat la nesfâ r ş it făr să se l· ra~ţe 1 secolulu1 al XVII-iea nu a fost destul de puternic pentru a putea
ajungă la vreun rezultat. Şiru l luptelor a fost întrerupt de moartea ultimului schimb~ ~ pa r ten enţ~ rel ig i oasă a m ajo rită ţ i i po pulatiei. Calvinism ul ar fi
fiu al lui Hcnric li, Henric III, în 1589. El nu avea um1 aş i d irecţ, de aceea puh.1~ caşt 1 ga teren în Franţ doar d acă, sub tensiunea r ăzbo iu l ui civil pre-
tronul i-a revenit lui Hcnrie de Navarra, o rudă î nd e p ărta. Ca o ironie a l11ng1_t, ţ a ~a s-ar fi d~zmembrat în mai multe state semi-independente a şa cum
s orţi , I \enric era un Bourbon, protestant ş i lider al cauzei hughenotilor. era s i~aţr în Gennania sau E l veţ i a . Nu a existat nic i oda t ă posibilitatea reală
Peste noapte t o ţ i rebelii au devenit suţin ăt o ri i regelui legitim! ca el sa se bucure de succes într-unul d in cele ma i mari şi mai bogate stale
Henric IV ş t ia că r ăz b oiul nu va aduce o rezolvare a situa\ici existente 11lc Europei.
pentru că nici una din tabere nu era destul de putern i că să câş ti ge cinstit
 94 R ăs pând irea calvinismului
Calvin ş i Fra111a 95
* Ar fi de aceea incorect să afirmă că m işcare cal v in s tă a fost un eşc
în Franţ . Ar fi mult mai potrivit să anlizăm amploarea pe care a avut-o
calvinismul şi căro r motive i s-a datorat succesul său în Fran ţ a. Faptul că
circa zece la s u t ă din popula\ie (aproape toţi locuitorii de la ora şe care nu
erau săraci) erau calvinşt practinţ în anul 1600 poate sugera ideea că
amploarea calvinismului a fost de mică întindere, dar acestă ci fră însemna
de fapt circa două milioane de băraţ i , feme i şi copii care, în co ndiţ
pol'rivnice, au hotărâ să se co nvert eas că la c redinţa Reformei. Făr î nd o i ală,
multi dintre ei erau " politici" care deveniser;i ca l vin i şti în mare parte d atoriă
avantajelor sociale şi politice pc care le puteau obţine în acest fel. Au fost
î nsă ş i sute de mii de cazuri care au luat convertirea lor î n serios. Acesta era
un număr care depăşa cu mult dimensiunile bisericii lui Calvin de la Geneva
şi constituia o i mpo r ta ntă extindere a sferei de influ entă a reformatorului.
Acesta a fost unul din marile succese pc care calvinismul le-a dobândit în
afirmarea sa ca o c r edinţă pe placul maselor populare.
Nu este simplu de explicat acest lucru. Multe dintre motive trebuie
că uta e în s itu aţ i a politcă din ţară, mai ales după anul 1559, când scăder a
a utoriă! i centrale a deschis calea fărâ mi ţă r i i teritoriale. Faptul că una dintre
cele două mari grupăi a trecut la calvinism profitând de acest lucru î n sea mnă
pur şi simplu că mulţi dintre cei care altfel ar fi r ămas catolici au h otărâ să
împărtşeasc soarta bisericii reformate. Acest lucru a mai î nsemnat că
grupurile mic i de ca l vin i ş t i co nvi ş i din multe co munităţ beneficiau de
protecţia pe care în cond i ţi normale nu şi-ar fi putut-o permite. Ar fi greş it
însă să ducem prea departe a r g umentaţ i a noastră, aş a cum au făc u t unele
recente orie n tări ale cer tă r i istorice care au exagerat raţi unile politice ale
succesului c al vi ni şt il or în Franţ. Este ade vă rat că mai bine de treizeci de ani
s itu aţi po l it ică a fost deosebit de fa vo rabilă răs p ând ir i i protestantismului,
dar fi ecări situa1ii îi corespund anumite avantaje. Succesul hu ge n oţi l or nu
a fost deloc întâmp l ător. Pr oze liţ trebuie câşti gaţi.
În ultimii zece ani ai vieţ i lui, când să năt ate i-a fost grav afec ta t ă,
Calvin ş i -a petrecut tot mai mult timp fă câ ndu-şi griji mai mult decât orice în
l egătur;i cu siruatia din Franta. Şi-a făcut griji pentru învăţturi l e lui despre
dreptul s up u ş i lo r de a opune rez i s t e nţă s t ăpâ rnilo lor, ş i - a fă cut griji pentru t, rnvuă reprezentându-l pe Calvin
soarta misionarilor lui care fuseră prin ş i şi omrâţi, a acordat multă ate nţie
p r eg ătir predicatorilor care se întorceau în ţar lui nat l ă , a fost foarte
curtenitor cu nobilii a că r o r convertire avea să conduă la crearea unul tflNpuns celor care i-au cerut sfatul Ceea • - .
llolici erau siguri că probi I !. . ' ce, msa, se ştie este că liderii
puternic curent favorabil printre adepţ i s ăi . Nu se ştie cât de des veneau eme e 0 1 erau !coate de G • "
1j1111s să se vorbească • d . _ "' . eneva ş 1 astrei s-a
preuicatorii din Geneva în Franţ, dar se pare că acest lucru s-a întâmplat do l11p1,1 între Ge •_n Rrno normal despre razboaiele relig ioase ca despre o
sute de ori. Nu se ştie nic i cât de multe copii s-au făc u t după scrierile lui
g::~~~:
neva ş i orna. Pentru calvinşt fi • - -
1111
Ca lvin la Geneva ca apoi să fi e trimise î n Fra n ţa , sau de câte ori el îns uşi a lll ajator faptu l c ă în afara liirii exista " un cartier c::.:_/;;;iji~~:,~te
 Răspândirea calvinismului Olanda 97
96
S-a afirmat adeseori · că cele două mari avan taje ale calvinştor faţă de
3. Olanda
alte forme contemporane lor de religie creştină erau organizarea str ic tă şi
disciplina. Acesta se pare a fost şi _ cazul J,'ranţei_- Primde_ mici grupăi d: Dacă succesul inţ i al al calvinismului în Franţ poate fi socotit în cele din
c a lvinşt din oricare zonă ar fi fost lesne izolate ş1 demob1hz~te, mai al~s ca. uimă o reprezentare a unui potenţial nerealizat, nu acelşi lucru se poate spune
nu se bucurau de o r ecu no aş t e r e oficală. Dar, datoriă formei de orgamzare de Olanda. La începutul secolului al XVII-iea Provinciile Unite (Olanda)
a bisericii pe care t oţi calvinşt trebuiau s-o îmbrăţi~_ez, precum ş i dato:it~ erau un stat oficial calvinist, în care nu era ace pta tă nici o altă formă de
sprijinului reciproc de care se bucurau toţi membrn, toate aceste grnp(l_n~ religie. [storicii s-au ocupat foarte mult de studierea motivelor pentru care
chiar ş i cele mai mici erau fo'arte puternice. Această putere a fost spor_1ta calvinismul s-a bucurat de mult mai mult succes şi pentru mult mai mult
simtitor de felul în care cei dintâi hugenoţi au aplicat principiile dogmatic.~ timp în Olanda decât în F ranţ a . Ei şi-au căuta exp l i ca ţi il e în deosebirile
ale lui Calvin în domeniul o r gan i zări bisericii, al căre i sistem a devenit
0

legate de s itu aţi politcă specifă celor două ţări.

dintr-unul potrivit. unui mic oraş-st cu douăzeci de sa!e satelit,_ unul_ pe În a doua jumăta te a secolului al XVII-iea provinciile din nordul Olandei
mă sura unor mari state 1 aţionl e cu poulaţie numeroasă . Tn scurt timp q1se- au pus bazele unui stat independent de facto , Provinciile Unite, ieşn d de sub
ricile locale s-au organizat în sinoduri d istrictuale ş i pe provincii, iar în 155~ controlul conduăt ruli lor legitim, regele Spaniei. Aceas t ă "revo l tă a olandezilor"
a avut loc. primul sinod n a ţional la Paris. Ca l v i oişt din Fra n ţa p u:eau ~i;o'. nu s-a bucurat î nsă de succes în provinciile sudice, în care regele şi -a redo-
actiona coordonat în timpul ră z boaielr civile, atât pentru a se apara cat , ş1 bândit controlul - un control care a fost m e nţiut de familia Habsburg p ână
pe;itni a lua mă . sur i ofensive. Catolicilor le-a trebuit ceva timp până să se la sfărşitul secolului al XVIII-iea. În aceste provincii clin suci biserica cato-
poată organiza într-un mod ase m ăntor. . . , _. , l i că şi-a p,lstrat pozi ţia · dominată, iar l ăcaş ur i l e C<!lviniste au fost treptat
Este de asemenea foarte limpede că simplitatea ş1 claritatea mvaţtu nlor eradicate, la fe l ca în Franţ . De aceea se pare că exis tă o s tr ânsă corela~e
tui Calvin au constituit motivul atr a cţie pe care acestea au avut-o asup'.·a între succesul rebeliunii ş i succesul calvinismului. Legăt ura dintre ele apare
celor cam au privit in ţa l protestantismul ca o fo rm ă de luteranism. Calvin, şi mai evident atunci când r ea li zăm că mişcare calvinstă a fost inţal mult
ta fel ca ş i Luther, a scris făr j e n ă luc ări destinate nivelului destul c'e modest mai amplu ră spâ ndită în sudul Olandei decât în provinciile care au r euşit să
al auditoriului epocii sale. Dar, în vreme ce Luther apela la sentimentele se elibereze de sub dominaţ i a Spaniei. Acest succes timpuriu în sud nu a fost
acestuia maî ales cele legate de identitatea na ţio nală ge rm ană, Calvm s.a deloc surpinză tor. Cei mai mulţi locuitori vorbeau franceza şi erau de aceea
adresat :-atiunii. Acest lucru a fost foarte potrivit în cazul tiobilimii franceze mai sensibili la influeţ venite de peste graniţ de sud. În acestă zonă se
r ecunos u.tă pentru expr i enţa ei. S-a apreciat că aproximativ jumătae din,tre aflau unele dintre cele mai mari ş i mai avansate oraşe ale Europei, populatia
francezi s-au convertit între 1555-1562. Procesul a fost înlesnit de faptul că lor era int e re sată în general de ideile noi şi nu se temea să le îmbrăţişez; iar
Jean Calvin a evitat în mod conştie confuziile în redactarea lucrăio sale la început, opziţa faţă ele ceea ce î n sea mnă . opresiunea Spanie i era muli
adresate acestei categorii de auditori. Când a fost atacat pentru incost~ţa mai r ăspândit aici. Nici nu dispărue calvinismul încă din sud, când a
unora dintre argumentele sale teologice folosite în aceste scnen, el s-a aparat u părnt în nordul îndepărta. Singura explicaţ plau zib l ă pentrn acest decalaj
explicând că opera lui se adr e sează cititorilor n ~special z_a ţi! . pare să fie faptul că cele două zone aveau convingeri politice diferite.
Nu se ştia însă î n ce măsur succesul calvrn1smulu~ (spre deosebire de * Pân ă nu demult, punctul de vedere general acceptat despre religia şi
luteranism) în Franţ poate fi explicat prin apelul la sent11nentu_l naţ~ol. Nu revolta din Olanda a fost că succesul revoltei s-a datorat în mare parte
exis t ă nici o d dăova conretă că ideile lui Luther au fost respinse 111 Franţ faptului că a fost o rebeliune a sup uşilor calvinşt împotriva unui s tă pâ n
pentru dt erau ale unui "străin, după cum nu este sigur că . succ~sul lui Calvin catolic. S-a spus despre calvinism că ar fi cauza şi despre succesul srLu că ar
se datoreză faptului că era "unul de-al lor". Astfel de lucnirt sunt greu de fi efectul. A ceastă interpretare a fost atât de mult co n traz i să, încât ea ş i - a
dovedit, dar nu sunt nici mai puţin a dev ărate din acestă cauză . Franţ a f?st pierdut credibilitatea. S-a suţint c ă în multe zone din nord, în epoca în care

teri+oriul "natural" al misionarismului lui Calvin, care s-a bucurat de mult rebelii au preluat controlul, calvinşt reprezentau o neîsmată . minoritate;
suc~es câştignd adepţi aici, chiar dacă acest lucru era poate peste posibili~ că liderii aristocţ ai rebelilor, mai ales Wilhelm de Ora11ia, erau "capi
politici" care s-au convertit la calvinism numai pentru a reuşi s ă se dist:an-
tăţile sale.
 98 R ăspând ir ea calvinismului
Olanda 99
ţez de co nd u căto r i lor lcgitifr1i spanioli; ş i c ă un sprijin din partea popula- . !ucru, pentru că ei au negociat permanent cu rep ez n tanţj i lui Filip II pentrn
tiei în favoarea rebeliunii nu numai că era inconstant ş i nedemn de încredere, ideea de toleranţă re li gioasă. Refuzul spaniolilor, în să, de a accepta orice
dar era şi motivat mai de gra bă de factori economici decât de factori de ordi n altceva decât drepturi de cult exclusiv pentru catolici Ie-a l ă sat liderilor
religios. Bi ne înţe l es însă că acum nu se ma i poate suţine cu convingere că r:beli doar altern~tiva de a da frâu liber calvin i şti l or care ş i ei cereau la
una di n cauzele majore ale re uş i tei revoltei olandeze a fost calvin ismul. randul lor dreptun exclusive pentru ei. Presiunea era foarte put e rnic ă în
Acum este foarte evident că de fapt calvinismul a fost una dintre princi- ace~t sens pentru c,i repz n tanţi c a lv in ş t i l or erau co n duşi de unul d in
palele cauze ale eşcu lu i revoltei în sudul Olandei. La un moment dat, spre p uţin el e grup uri care s p rij in seră permanent di n toate punctele de vedere
1570, se părea că va lua n aş t e r e un stat olandez cu a d evărat independent, ale cauza r~belilor. Da că Wilhelm de Orania ar li pierdut sprijinul lor activ, ar fi
cărui gran i ţe vor coincide cu cele ale domeniilor Spaniei. Dar a c eas tă pers- putut a_s1sta la eş e cul definitiv al revoltei. E l nu era _însă de acord să îşi asume
p ectivă promiţ ă toar e a eşuat , iar rebelii au acceptat în cele din u rmă ca acest n sc. Dar, în ciuda acestui sprijin de la un nivel oficial foarte înalt ş i a
m ăcar jumătae din te1itoriu să r ămân s ub controlul Spaniei. Această situ- ~ r eştr i ~urnăl ui de refu gi aţ i ca lvin şt i care veneau d in sud, calvinismului
aţi e s-a datorat în bun ă parte faptului că "elitele" sociale din sudul O landei, I-~ trebu i~ mai. mt'.!t de o genera~e pentru a deveni religia maj o rita ă în
proprietarii de domenii, negustorii de vază ş i mici ind u s t ri aş i de la o ra şe au on~are ~m ~entornle Provinciilor Unite. În unele districte el nu a atras
gă si t mai pu~n î nf r i coşăta r e re instaurarea domin aţ i ei Spaniei decât posibi- ~1~da~a n:a1 mult decât o mic ă parte a pou l aţi ei, în ciuda stan1tului său de
111

litatea une i re vo luţi sociale care putea avea drept um1are crearea unui stat urnea b~ s~ ncă r e cun osc ută oficia l. Acest lucm nu este surp rin zător , pentru că
independent. Teama le-a fost stârniă de acţiun l ş e i atitudinea unor cal vin şt i mu lt )l ţan (spre deosebire de ora şel e- s ta t) care au adoptat Reforrna au întâm-
ext r emi ş ti din regiune. A c eş t i a f use s eră îndeobşt e re c rutaţi din rânduri le pma! ace leaş i difcultăţ în convertirea maselor. Aceste fapte în t ă r esc cu sigu-
m eşt u gar ilor , ale mLmcitorilor c alif ca ţi care nu participau d irect la propria ra n ţa ar~umentul că fă r ă un sprijin oficial protestantismul ar fi avut şanse
guvernare . Secole de-a rândul ei au avut dispute periodice cu clasele sociale reduse sa capete un sta tut de pena enţă.
imediat superioare care erau r ăs pun z ă toa r e de declinul lor economic. Ei au "' ?~Ie petrecute în Olanda i l ustrează perfect deosebirile dintre cele lrei
declarat că vor face apel la mă s u r il e disciplinare ale bisericii, imediat după r~mun 11nportan_te ale protestantismului: luteranismul, anabaptismul ş i calvi-
instaurarea calvinismului ca uni că religie ofi cia lă , pentru a influeţa îătr ~ismul: ~uter_~ n1smul a câ ş t i gat m u lţi a de p ţi , mai ales din rândul oamenilor
predomin a ntă a oligarhiilor conduăta re. Când s-a întâmplat acest lucru 1'. 1 ~ătaţ 1_ 1~1 anu l 520~ 1530, dar nu a reprezentat un progres dinaintea opozi-
între ani i 1577-1578 în toate or aşe l e d in sud începând cu Bruxelles ş i Ghent ţ , ~ 1 l!otarate a reg~llll Car~I Y. _ Adepţ i i lui au fost si li ţ fie să se lepede de el,
(G and), o rice s peranţ ă privind o rev o lt ă în regiune care să se bucure de o fie sa fu gă dm ţar , fie chiar sa m o a r ă pentru c r edinţa lor. Chiar ş i Erasmus
amp l ă pai1icipare s-a spulberat. Forţe l or " r ea cţ ionare ' le-au fost necesari şapte (de!o~ luteran, dar suspectat de a avea te n d i nţe reformiste) a ho tă r â t că ar fi
sau opt ani pcntm a fi suficient de bine înarmate pentru a recuce ri o şelra , ş i 1
n~a . sigur să ~e. mute__~n ~ lvep a. ~tre anii 1520 şi 1530 anbptiş şi-au
odat ă fă cu t acest lucru s-a trecut la î nlătmar ae calvinismului din districtele gas,t un teme~mc_ spnJm 111 randun le claselor de jos d in multe oraşe unde
aflate sub control spaniol. Atunci cum de a putut calvinismul câşti g a teren in puteau s upr ~v 1 eţu ~ făr a i ~şi_î n ~videnţă. Pentru că nu erau bine or ganiz ţ i şi
nord şi chiar să îl păst r ez? Nu putem avea nici o ga r anţie în acest sens, dar n_u aveau_o 1~~arh1e_put:rrnc~, e1 erau total d ep nd e n ţi de simpatia pe care 0
răspu n su l pare s ă fie că sprij inul oficial acordat primilor convertiţ i le-a oferit tieze~u lidern lor m randunle ade r en ţ ilo r , iar succesul lor se schimba în
şans să prospere ş i să atr agă noi a d ep ţ i atunci când aceş t ia erau foarte vul- fu_ n cţ 1 e de acest lucru. E i nu au fost n i cioda t ă mai mult decât un fel de
nerabili. Acest lucru mai însea mn ă ş i că bisericile reformate erau întemeiate 1111~c~re c l ~nd esti nă s u~ ve r sivă min oră . Calvinismul în schimb a devenii
sub auspiciile au to r i tăţi lor şi în mare parte controlate de acestea, şi ele aceea r~lig1a o fi c ia l ă _a Prov i1ici il_o r Unite, care a pre luat multe co m uni t ăţi anabap-
nu reprezentau o a m e ni ţa re pcntrn structurile predominante ale puterii. ~1ste. Pen_tru ca avea un s1~tem de principii dogmat ice coerent şi uşor de
' Acest lucru era total diferit de ceea ce se petrecuse în sud, iar deosebirea era :nţe l e~, ~• era ~st_fel or~an1zat în_cât se y~tea şi apăr pe sine şi putea în
capitlă. Acest lucni nu expli că însă de ce puţi n i calv in işt i din nord au putut ac~ş 1 timp ~ştlga 1101_~? e~en~1, . ca!vm1smul era bine pr egăt it pentru a
câşt i ga pentru b iserica lor statutul de unică for m ă de religie r ec uno sc u t ă. p1_ot1ta ?e n ~ st g uranţ poltttca pn c mu1t ă de nemu l ţumirle îndreptate împo-
Cum de au putut , ; trece peste dorinţ el majori tă~i catolice? Nici Wilhelm ln va s~lulu1 ci~ ~onducere al lui Filip II. Astfel, el şi-a dobândjt ulterior
de Orania, nici alt lider i,:>litic al revoltei n u ş i - a dorit să se întâmple acest rep u taţi de rel1g1e a r e vo l uţie .
100 Răspândi r ea calvinismului
Sco ţia IOI
4. Scoţia
pe care _a ăp~_ta-oc ac~ as tă _ lupt ă . Franţ a şi A nglia au fost timp de secole
Virtuala n a tură revoluţinaă a calvinismului a fost demon straă la început şi
du şn_1a m . Regn Franţe i au mcercat în tot acest timp să se folseacă de
cel mai conv i1 1gător în Scoţia
0

. Între 1559-1560, chiar înainte de izbucnirea Sc~ţla ?entru a r~stu~na pla_nu~i~e Angliei, mai ales încurajându-i pe sco ţien
ră zboaielr religioase în Franţ şi a rebeliunii religioase_ în Olanda, în Sc oţia
să se_ diSrreze _~c~nd mcurs1um m Anglia. Acest lucru a determinat o perma-
s-a desfăşurat cu succes o refonă ca l vin s tă care a comportat şi o preluare a nenta compet_1l_1e_,~tre A~glia şi F~anţ pentru o e supr maţi e în ceea ce priveşt e
puterii politice. Amploarea şi să lb ă tica luptelor care au însoţit sch imbărle influeţa politica m E~mburgh. ln mod nonnal, F r anţ ar fi trebuit să se
au avut asemenea pro1ţ i încât părea atât a unor persoane neangajate, cât buc~re de s_u~ces, d ato ntă fa_p_~ lui că .James V se căs tori se cu o rep rezen-
ş i cea a catolicilor din Europa a fost că Geneva este sursa unui mare şi tanta a unei importante fam1h1 franceze, de G uise, renu ţâ nd astfel să mai
periculos rău social şi politic. După aceea calvinismul nu a mai putut fi caute evcnt~ale legături dinastice în Anglia. Dup ă moartea lui, vădua sa,
disociat în ţă ri le catolice de a cu za ţia că s ubminea ză stabilitatea po l i t i că şi ~ a'?' d: G_u1s~ (cunostă _c~I mai_~desea sub numele de Maria de Lorena) a
valorile civ ilza ţ ie i .
ieuşt sa- şi asigure o poz1 ţ1e - ~ol.'t , că domi n an t ă în Scoţia . Pentru a reuşi
Ar fi touşi nedrept să-l învinuim pe Calvin sau b iser_ica din Geneva ac_est lucru ea s-a bazat pe banu ş, trupele Franţe i. Jnfluenfa ei a fost fols it ă
pentru cele petrecute în Sc oţ i a . Evenimentele i e şiseră de sub control ş i erau a:at ~e-~tru p~omovarea intereselor Fr anţei cât şi pentru păst r are pozitiei
dictate de in teracţi un ea dintre s itu a ţ ia politcă locaă şi personalitatea ş i valoarea bisencu cato_hce. S-~ pus la cale căstoria dintre fiica ei ş i Francisc, moşt~ni­
figurilor co ndu că toar e . În secolul al XVI-iea cele mai multe ţări din Europa, torul tro~ul ui Franţei , în sp era nţ a că Scoţ i a va deveni d up ă aceea o posesiune
d acă cumva auz i se ră de ex i s t e nţa lui, priveau acest mic ş i sărac regat indepen- a_ Franţei. E~. ~u a reu3it, îns~, să a jun gă la o î n ţelgr cu protesanţi, a
dent din nord ca aflându-se la limita (da că nu chiar în afara) lumii civilizate. c~ror '.ut e r e_ ş 1 • ~fl ~ enţa luasera amploare sub prot ecţia unor nobili care ş i-a u
Toată lumea era con vi n să că acolo nu se poate întâmpla nimic. Elemente ale dat seama ca religia ar putea .fi fo l os ită ca unealtă în actiunea lor de feudali-
culturii predominante au întări acest punct ele vedere. Activitatea polit că, zare. ::ntru_ a _ înră1t ăţi ş i mai mult luc~urile, englezii, (excepând perioada
dominată de cei circa cincizeci de nobili, era car t e ri za t ă de t r ăda e, r dupli- don~nie, regine, M~ry I di~1tre anii 1553-1558) au încurajat dezvoltarea unui
citate ş i de rapida recurgere la vio l e nţă . Uciderea cu sânge rece a op o n e nţilor part,~ ~rotestant ~-1~ ~c oţrn , dându-le bani pot e nţialor să i ad ep ţi stabili ş i
prom 1 ţandu-le sprtJm m viitor.
era atât de î mpă m ânt e nită - nefii nd o excp ţi e, ca în lărie mai prospere ale
Europei - încât era absolut nefiresc pentru o personalitate politcă . ac t ivă să ~-rin 1559 a~eniţ a.re ca S:?lia să-ş i pi a rdă independenta luase pro-
m oa r ă de moarte bw.1 ă. Biserica era extrem_de co rup tă, în special din pricina orţi_p Mary, :egma scoţ1e ml o r tra1a permanent în străi n ătae cu so ţul ei, care
nivelului s căzut al vieţ . P oz iţle cele mai importante erau de fapt monopo- tocmai_ devemse reg: a_l Franţ ei . Politica Scoţie i părea s ă fie dirjaţă de Mary
lizate de bastarzi ai Coroanei, ş i de fiii mai tineri ai familiilor nco ducătoare, de Gu,se care avea m mmte numai interesele francezilor - ceea ce nu este
care fo loseau biserica ca o s ur să de câş t i gu ri . Poporul beneficia doar de deloc s urpilz ă t or _de vreme ce roii s fătuior ei erau st r ă in. Nu peste mult
slujbele unor d iaconi prost pr egătiţ, care slujeau în general în parohii în tnnp_r~g.ele Francis~ IJ al Franţei avea să fie declarat regele Francisc I al
locu I preoţi lor absenţi. Sc~!'.e~ I~ ac:~şă s ,ti. '.aţie nobilii hrăpeţi care u m1ărea u s ă preia puterea
Între anii 1520 ş i 1530, ideile luterane au câştiga t ceva adepţi în special politica dm mam1le llll Mary de Guise se prezentau drept cei care au salvat
'în po1turile din estul ţă ri , care de obicei erau p iaţ de desfacere a principatelor (ara_ de do _ ~inaţ . po l itcă ş i re ligo as ă a străin i lor. Ei au transformat în
germane. A utori ăţ i l o r nu le-a fost greu să împiedice ca ideile bisericii reformate cap,~I pol:1:Ic ~en~1~1entele potrivnice stră inl o r ş i favorabile pr otes t anţi lor .
să câ ştige simpatia poulaţi e i. Arderile pe rug ale ereticilor erau un argument D,upa u_n raz~o1 civil car~ a durat mai puţin de doi ani, ei i-au alungat pc
suficient de descuraj ator. S i tuaţi s-a schimbat î n să radical în anii de după francez~, ~upa_ m~artea Im Mary de Guise, şi s-au instalat la putere ca repre-
1542 când, dup ă moartea regelui James ( Iacob) V, i-a urmat la tron fiica cea ze ntaţi a, reg111e1. Pe parcurs ei au introdus reforma ca lv i nă.
mi că, Maria, regina scoţ i e n ilo r. Lungul minorat care a urmat a dat ocazia : uti_ni dintr~ n_o~ilii care au co_ntribu!t la acestă schimbare păreau animafi
unei sporiri neo bişnut e a luptei pentru putere, care a s l ăbit ş i mai mult monar• d~ sen~,m~nte 1el1g1oase. Ce, rna1 mu lţ i dintre ei au trecut la protesta.ntisrn
hia. Lucrurile s-au complicat şi mai mult datociă dimensiunii interna(ionalc drn raţtum ~xclusiv_ politice. Mulţ i dintre rep ez nt a nţi i claselor inferioare
erau puternic at aş aţ i cauzei calvinismului . La ţară moş i er i, proprietarii do
 Scoţia 103
I02 Ră s pând i r ea calvinismului
multe dovezi provin din scrierile lui K nox şi de cele mai multe ori acestea
te renuri care nu aveau titluri de nobleţ, iar la oraş burghezii şi negustorii nu sun~ prea demn: d~ încredere. Nu putem spune des pre e l că avea 0
erau cei care exercitau puterea p o l itcă. Totuşi, ei reprezentau o mică parte ~emone d:fccn:oasa, : ' _că avea un stil cu totul personal de a defini ade-
din poula ţ şie nu aveau desn1lă putere pentru a-şi impune voin\a în ochii va~ ~- El _rarca sa creada m mod natural numai în acele adevănir care după
n aţiun i i. Ei aveau nevoie de sprijinul activ al claselor sociale superioare. ? P1111a lui, respect~~ cuvântul lui Dumnezeu. A fost foarte sincer atunc'i când
Existau toate şansel să nu capete acest ajutor şi atunci Refonna din Scoţia 1-a d :,nu _ ţat pe al\11 spunând că mint, chiar dacă trebuia sli modifice faptele
ar fi putut fi la fel ca cea d in Anglia unde, atât în timpul domniei lui Henric sau sa le inventeze pentru_ ~-şi suţine dcclara~ilc. Cele mai multe neclarităţ
Vili cât şi a Elisabetei I, predominante erau consideraţ ile de ordin politic. sunt legate de data n aşte_rn . Secole de-a rândul s-a crezut că e l s-a născut în
Nu a fost însă a şa, ş i acest lucru s-a datorai în bună măsur activăţ unui sg
I_505, dar acum pare ma, mult ca sigur că anul corect ar fi 1514 T tu • t
- I d • . • o ş1, cs e
1 ~r ca e a_ ev:nil .pr~ot catolic ş i a re s imţt din plin lipsa contactelor
om pc nume John Knox.
• Knox este între adepţi i lui Calvin cel care a avut probabil cea mai mare sociale _care 1-au 11~p1ed1cat avansarea în iera rhia bi se ri cas-ă, deşi era în
in flu enţă asupra istorici de mai târziu. El era un om remarcabil. A s t ăzi s-ar mod evident deosebit de dotat.
spune despre el că a depăşit toate aştepări l e. Chiar şi în epoca în care a trăi, . Convei1i~ea lui la prorestanlism a fost rezultulul felului în care ci în s u ş i a
poulat ă de mulţi oameni deosbiţ, ci a fost o finţă n eobiş nu ită. Impresia 1~tc~~etat B1bli~ ~recum şi al influentei pe care au avut-o asupra lui prcdi-
pc care a produs-o s-a datorat exclusiv puternice i sale pe r so nalităţ. El a avut c atorn _ . ev~ ~hc _ l'. şt~. ~u ~ avut nic~ o l egăt ur ă cu Calvin, a că ru i i n fluenţă s-a
o p u te rn ică in nu c nţă asupra celor din jurul lui da t o ri tă decla r aţilor sale fă~ut s _ 1 m\ită ma_1 tarzm, m e_p oca 111 care Knox, ca refugiat religios, căuta un
extrem de agresive, pc care era greu să le combaţi. Lucrurile sunt sau albe a~apo~t pc contrnc~t. Agresivul regim catolic al lui Mary de Guisc în Scotia 0

sau negre: tcm1cnii de mijloc sunt e li minaţ. El a ajuns să se soc t ească un şi a llll Ma:Y ~ana) I _în Anglia erau o dovaă clară că nu avea cc căuta în
fel de purtăo r de cuvânt al lui Dumnezeu în ţar sa, predestinat să facă Regatul. bn~an'.c. C redm\a l~i fusese deja pusă la încercare în perioada în
c u no s cută oamenilor vointa Lui şi să insiste ca ei s-o asculte ş i s-o respecte. c~re s~ 111d1 cp~ase pentru p~1ma oar:i spre Geneva în 1554, după cc trebuise
El nu avea respect pentru persoanele cu rang înalt şi puţine au fost situa\iilc sa reziste ~o~asprezece 1~m ca ~sclav la galere în Franţ. El a fost pedepsii
care s ă -l descumpăna. Acest lucru se datora în mare pa,te arognţ ei lui astfel dura capt~area lui de catre trupele franceze ale lui Mary de Guise.
în ăs c ute , care l-a împiedicat întotdeauna să accepte sr, fie condus sau corec- Pedeapsa_a fost alat ~e sev r ă pentru că e l a fost arestat împreună cu un grup
tai de cineva ş i în parte fermei sale convingeri că Dumnezeu îl îndrumă în de rebeli protesanţi c~r~-1 as i naseră în 1546 pe arhiepiscopul de St.
toate ac\iunile ş i că soarta lui este deja p ec tluiă . Î ntrc felul în care ş i-a ~ ~drcw, pmnalul b1seric11 catolice din Scoţia. Reb elii nu s-au mulţi t cu
d esfăşu r at activitatea Calvin la Geneva ş i modul lui Knox de a acţio n a exis tă atat, a~ ocupat castelul St. Andrew şi au stat mai b ine de un an, în ciuda
unele ase m ă n ă ri , dar şi multe deoseb iri. În vreme ce Calvin era un om eforturilor ~e ~are le-au făcut guvcrnanfii de a-i scoate de-acolo. KJtoX li
modest căruia nu-i p l ăcea să iasă în ev id enţă, Knox era însetat de faimă şi s-a a J ălurat 111 t11npul oc upă ri castelului.
bu nă stare. Lui ii lipseau calmul ş i clarviziunea care îl ajutau pe Calvin în ._ * După sos_irea l~i la_Geneva, a fost imediat atras de calvinism. Atractia
cele mai multe ocazii să realizeze ce se poate face ş i să acfioncze în conse- 1.a fost probabil motivata de accentul pus pe d isc i p lin ă şi de rigoarea obiec-
ci n\ ă. Unii d intre biografii lui au încercat să demonstreze că era un politician tivelor sale · N u _s -a supus _•ms~- orb cşte. E l a luat din î nv ăţtur i le lui Calvin
iscusit, dar nu au putut face altceva decât să arate că uneori părea să fi ~:ea ce se__potri vea prop:1~!u1. său p_u~ct de . vedere, ş i a ignorat categoric
a c ţ i ona t sub impulsul unor motivaţ politice. Mult mai frecvent însă, şi . ca c_c 11~ '. convenea. N1ca1en nu gas,m ma1 clar ex p r im a t ă decât în scrie-
aceasta pe m ăsur ce î m acţ bătrâne, iunl e lui erau dictate de temperamentul rile lu, opi111a pe ~arc o avea despre ascultarea pe care o datorăm monarhilor.
său aprig, de furia lui ascună şi de ură. Oamenii fie erau captivţ de perso- În '. 558 el ~ ~ubli~t anonim şi în secret la Geneva lucrarea "Prima chemare
nalitatea lui, fie îl urau cu furie. Era însă imposibil ca cineva să îl ignore. a!' ompete1 1mpotnva ~,on~struosului regiment al femeilor" (regiment înscm-
Într-o epocă noală "sistemul" l-ar fi ţ inut în frâu, ceea ce s-a ş i întâm- nand gu_vernare). El ştia ca Jean Calvin nu ar fi de acord cu acestă lucrare
plat marc parte din viala lui. l-au trebuit mai bine de patruzeci de ani să se dar nu 1-a p ăsa t ~e acest lucru. Motivele pentru care a scris acest pamfle;
facă remarcat. Se cunosc puţ in e lucruri despre acestă per i oadă din viaţ lui, ~unt neclare, dar impactul pc care 1-a avut a fost extraordinar. E l a devenit
ceea ce este nonnal în cazul unei persoane cu origine umil ă ( t ată l să u era un foarte repede cunoscut în cercurile religioase şi politice din întreaga E ur opă ,
negustor nu tocmai bogat). S iwa ţ i a este în g r e una tă de faptul că cele mai
-
104 Răspândirea calvinismului Scoţia 105

de care a fost aspru criticat, şi care nu l-au suţint în nici un fel. El nu a 10 3. Nimeni nu poate sili pe aceşti oameni să jure credinţă şi nici 1m-i
făcut altceva decât să ticluasă în mintea oamenilor o presuă legătur . poate constrânge să promit1. că se vor supune şi- vor sprijini pe
între calvinism şi revoluţi . El a discutat cazul extrem potrivit căruia este tirani împotriva lui Dumnezeu şi împotriva adevăruli lui revelat.
anormal şi împotriva voinţe lui l)umnezeu ca femeile să fie la conducere. El 4. Dar dac ă touşi ei au promovat astfel de păctoşi, sau dacă au ales o
a atacat-o mai întâi pe Mary I a Angliei care era catoliă şi duşmanl său de astfel de persoană chiar după ce s-a declarat nedmă să domnească
căptâi, dar a inclus în lucrare şi aprecieri nefavorabile la adresa femeilor în 15 peste poporul lui Dumnezeu (acesta este cazul tuturor necredincio-
general. Acest lucru corespundea prejudcăţilo pe care le aveau băraţi pe. şilor sau al prigonitorilor), cel mai drept ar fi ca ei să . detroneze şi să
vremea aceea, dar nu s-a oprit aici ci i-a îndemnat pe supşi lui Mary să ş e pedsacă acestă persoană pe care au numit-o înainte în mod
ridice împotriva ei pentru a o alunga de pe tron, ceea ce a scandalizat deopo- nesăbuit, au desemnat-o sau ales-o.
trivă opinia publică catoliă ş i protesană.
Scrierile lui Knox au făcut din el omul cel mai detestat al epocii în rândul
Mai întâi ar trebui să î1lăture acest adevărt monstrn de la tron şi cercurilor conduătare. El a afectat foa1ie mult şi imaginea Genevei peste
onoruri; aş numesc eu o femeie îmbrăcat în veşmint bărteşi, da, o g raniţe. Calvin a încercat să se disocieze de ideile adeptului său din Scoţia,
femeie domnind împotriva naturii peste băraţi. Apoi, dacă cineva va dar în Anglia efoturile !ni nu au avut nici un ecou. Elizabeth r, care s-a urcat
îndrăzi să apere acestă nelegiuire, nimeni nu trebuie să se te amă să pe tron numai la câteva luni după apriţ lucrăi "Prima chemare", nu a
5 pronuţe şi apoi să execute pedepsirea acestuia prin moarte. acceptat asigură le care i s-au dat că acestă lucrare nu reflctă pozitia
ca lvinstă oficală. În Scoţia însă, învăţturile lui Knox au fost touş i foa;te
Knox a mai scris după "Prima chemare" o serie de pamflete îndreptate în bine primite de acei nobili care au găsit în ele o justificare co;1vingăt a re
special împotriva Scoţie. El îşi dezvoltă în ele păreil: pentru răstunae lui Mary de Guise din s itu aţi sa de regntă, în lipsa fiicei
ei. Acest lucru a contribuit la dobâ11direa de către Knox a posturii de cel mai
Cântecul tuturor băraţilo este acum, «Să ne supunem regilor noştri,
influent cleric protestant din Scoţia. nţaIflue lui a crescut mai târziu mai
fie ei buni sau răi , dacă asta este voia lui Dumnezeu». Cump lită le va
ales în timpul tulbrăio politice din 1560, pentru a se reduce apoi spre
fi însă răzbuna ea dacă aceşti vor co pleşi cu blasfemii numele lăud . at
a~ul morţi sale, 1572.
al lui Dumnezeu şi voinţa Lui ... Este adevă r at că voinţa lui Dumnezeu
* Biserica protesană din Scoţia era foarte bine organiztă . În primii săi
5 este să dăm ascultare regilor, dar la fel de adevărt este ş i că ahmci
ani ea a reprezentat un adevărt stat în stat. La sfă r şitl anului 1557 î n să, se
când ei pângăresc numele Lui, sau se ridcă cu cruzime împotriva fra-
aştep ca membrii să i să încheie o înţelgr cu Congreaţ i a (denum ire
ţilor lor, repzntaţi bisericii, voinţa Lui nu mai este să ne supunem;
folsită de protesanţi pentru a se autodefini) pentru a se angaja că vor veni
El acum îndeamă şi chiar r ăsplteş pe cei care se r i dică împotriva în ajutorul oricău i "frate" care era în pericol datoriă credinţ sale. Faptul
poruncilor lipsite de cuvi~ţă şi izvodite de furia oarbă. •
că acest sistem a funcţioat în practiă a făcut foarte difclă o acţiune ofi-
El şi-a rezumat poziţa în patru principii: cială îndreptaă împotriva protesanţil. Ori de câte ori s-a făcut vreo încer-
care în acest sens, apriţ rapidă a unor bande înarmate de protestatari, con-
1. Nu doar prin naşter sau înrudire de sânge poate domni un rege d uşi de obicei de unul sau mai mulţi lideri ai Congreaţi, redttcea pe
legitim peste un popor ce crede în Isus Cristos şi în adevărl).I oricine la tăcer. Această dorinţă de a se angaja într-o acţiu ne conertaă a
Său veş nic, ci în alegerea lui trebuie să se ţină seama şi de po- continuat după adoptarea oficală a Reformei de către Parlamentul Scoţi e i în
runca prin care Dumnezeu i-a ales pe cei care judecă în numele său I 560 şi interzicerea celbrăi liturghiei. Această capacitate de a se apăr la
5 pe pământ. nevoie era' importană pentru că, din august 1561 până în iulie I 567, Scoţia a
2. În nici un regat, în nici o provincie şi _în nici uit oraş care a jurat fost în situaţ stranie de a fi un stat protestant condus de u~ monarh catolic.
credinţă lui [sus Cristos şi Sfintei Evanghelii nu trebuie promovat Perioada de domnie a lui Mary ca regină a Franţei a fost întreupă brusc de
într-o funcţie publică, onoare sau demnitate publică , un necredin- moa1tea tânăruli ei soţ în 1560, înainte ca ea să fi reuşit aibă s un m oşte ­
cios vădit sau vreunul care încală pomncile lui Dumnezeu. nitor la cele două tronuri reunite, şi astfel ea a trebuit să revină cu păr e re de
 106 Răspândirea calvinismul ui
Anglia şi A111crica 107
r ău pe meleagurile natale, pe~tru a-ş i îndeplini obli ga ţile de suveran. Pro-
te stanţi erau foarte b ănuitor că, deşi ea promisese s ă respecte reglemen-
tăr i l e relig ioase care se stabi li seră în lipsa ei, Mary va profita de orice ocazie
pentru a răstuna s ituaţ în favoarea ei. Acest lucru Ic-a fost de altfel con-
firmat de refuzul lui Mary de a se întoarce până când nu se va reintroduce •
celebrarea liturghiei care se va oficia în pre ze nţa ei.
* Knox a încercat să adapteze stilul de organizare al bisericii din Geneva
la biserica sco ia ţ n ă . E l a r e u ş i t să i m pun ă controlul bisericii asupra c red in ţ ei,
alegerea predicatorilor şi aplicarea ex c omunică ri i; în ace laşi timp s-au pus ~
~
bazele unei structuri de autoguvernare b az tă p e Sesiunile sau Adună r ile
bisericilor locale sau na~onalc (ech ivalentele sinodurilor) care să facă practic
o
~
imposibil controlul politic al guve
Knox de a-i aduce pe g u v e rn anţ i sub controlul bisericii s-au lovit tou
rnaţ ilor asupra bisericii. Eforturile lui
şi de
--
~
o
rezis tenţa prietenilor ş i du ş manilor săi d eo potriv ă din rândurile grupului
'-'
<ll
"'
aflat la conducere cât şi din rândurile nobililor. Ei erau hotă râţi să-şi apere 1l:
'6
statutul trad i ţional care s căp ase de sub contro lul legii. Nu aveau deloc inten- <ll
,::

ţia să se lase condu ş i de dictatele unor ierarh i de orig ine s ocială m o d e stă. "'
{I
'C
R eac ţia lui Knox la toate acestea a fost inco n secv ntă . Uneori p ă rea să fi
~
acceptat realitatea puterii po litice, oferind sprijin lorzilor p r o t esta nţi care, ;:ţ

~
dat o r ită stilului lor de via ţă , fu se ră ca t a l ogaţ i drept ate i; alteori el a atacat-o
atât de violent pe r eg in ă . în predicile sale încât putea fi oricând acuzat de ~
re . Dar nici o încercare nu a condus la impunerea unor sa n c ţ i uni legale
.s
trăda ....,
°'
....,
acelora care nu au acceptat disciplina i m p u să de bi serică. Pentru aceasta ar ti ._
trebuit să se poat ă sprijini pe forţa
nivelul maselor populare, dar nicidecum în rândurile celor care se socoteau
presiuni i sociale. Acest lucru era valabil la
~
,S
,::
I I
'<::!
superiori din punct de vedere social. Pe la mijlocul deceniului 1560-1570, :.s '-'

zgomotoasele atacuri ale lui Knox împotriva lui Mary făcute d in amvonul ~
l':I,
Catedralei St. G iles d in Edinb urgh l-au transfonnat într-un personaj inco- ~
mod pentru mai t oţi lorzii prot es ta n ţ i. Este foarte probabil că regina, dacă ar ~
fi fost mai ho tărâ
tă cer . Lucrurile nu s-au petrecut aş,
sau ar fi dovedit mai mult s i m ţ politic, l-ar fi redus la
ba mai mult, ea ş i - a distrus pozitia ~
..,:::
,::
l
p e rmi ţâ ndu-i lui Knox să se implice în asasinarea celui de-al doilea soţ al ei "'
.....ei.
în 1566 ş i apoi ale gâ ndu-
fost fo r ţată să abdice în 1567.
ş i-l pe presupusul asasin drept al treilea so ţ. Ea a
~
~ ,::
,::
I
Co
zentate în "Cartea D isciplinei". Ea a fost î ntocmi
n ce p ţ i l e lui Knox despre structura şi organizarea bisericii sunt pre-
ă de Knox ş i de cei mai
<ll
"'
!'-l I
~
;.._
ap r o pia ţi colaboratori ai să i în 1560. Ea a căpta pa1ţil fo rţă de lege în <ll 1

1561 , d eş i nu a fost ni ciodată va li dată în fapt; a fost doar pu să în prac tică în ··~ 11

m ăs ur a în care corespundea obiectivelor grupului aflat atunci la conducere.

..:::
:::l
t::::
 Anglia şi America I 09

I08 R ăs pândirea calvinismului regina scoţ i enilor l-a determinat să adopte o poz i ţ i e necoiltă. El e ra
Cartea trata procedurile specifice alegerii predicatorilor şi plata lor. _Stabi~e~ pre gă ti chiar ş . i pentru asasinate politice făcu t e cu sânge rece, d acă astfe l ar
de asemenea un sistem de supraveghetori care să- i înlocuiasă pe ep1scop1 Ş~ fi putut afecta pozi\ia lui Mary. Relaţi i le cu monarhul său l-au arăt în cea
mai nefavorbilă . Metehnele lui nu mic zr t rolul pe care l-a avut
prevedea că ei îşi pot petrece _tot ti~1pul făcân~
l umină şo rea
înconju~l ~i_s~~ict~lo_r l?r ~;
supraveghind activitatea predtcatonlor. Aceasta ~a~e a Ca, (li f!tsc1plme1 în istoria ţări sale. D acă el nu ar fi su ţinut cu atâta convingere doctrina calvinstă
a fost foarte rapid pusă în pra c tică, dar alte secţ1un nu. În special clauze!e şi formele ei de organizare, este puţin probabil că în anii 1560-1 570 nobilii
care stipulau că toţi copiii ar trebui să m ea r gă la şcoa lă nu a_u _f~st~pu~e 1~ prot estanţi ar fi reuşit să schimbe evoluţ i a Refonnei din Scoţia ş i s-o ad ucă

pra c tică mai bine de un secol, d eş i atf1t inclL'.derea lor m_1tiala cat Ş'. la' nivelul s itu aţ ie i din Anglia, altfel decât cu preţul cc trebuia plăti pentru
eventualitatea a p lică ri lor dovedesc că e d ucaţi era teoretic mult mai obţinera unui sprijin de la sud de gra niţ ă . Knox a împiedicat acest lucru.
aprec i ată în Scoţia decât în alte părţi ale lumii. . . Atitudinea lui a dat calvinismului posibilitatea s ă- şi consolideze po zi ţia.
Multe reo le men tăr i urmau îndeaproape modelul lut Calvm de la Geneva, Deşi acest proces s-a realizat cu greu în multe părţi ale ţări la vremea m orţi
cu mod ifcă; adaptate sit uaţilor specifice din Scoţia şi m e nt a~i t ăţ i mai lui Knox, el a modelat mai apoi valorile şi m ent a li t ăţ ile ăsociet ţi s coţi en

primitive a lui Knox. Chiar da că uneori a primit sfatu~i de_ la Calvm, : 1 nu a timp de aproape patru sute de ani.
tinut cont de ele da că nu se potriveau vederilor sale. Cand I s-a cerut parerea,
Calvin a răspun că biserica ar trebui să fie pr eg ăti ă s ă boteze copiii oame- 5. Anglia ş i America
nilor excomun i caţ i . "Cartea Disciplinei" spunea:
Calvinismul ar fi avut poate un impact mai mare în Anglia, de n-ar fi existat
Copiii (persoanelor excomunicate), proceaţi sau n ăscu_ţ~ d upă primi;e~
scrierile lui Knox. Perspectivele erau desigur foarte fa vorabile până în 1588
sentiţ şi înainte de p9căirea acestora, nu sunt pnm1ţ la botez pan_~
când a fost publ icată "Prima chemare.. .". Dar nu a fost totdeauna asa. P ână
când fie sunt la vârsta · să cea r ă e i acest lucru, fie mama lo r, sau unu
în ] 547, când a murit Henric Vlfl, prote stan ţi "ex tr e mi ş t i" au soc~tit c ă e
priet~ni ap ropiaţ , membri ai bisericii, se oferă şi ~~uc ~opilu~, ~bho-
mai sigur să tr ăiasc în afara Angliei. Domn ia lui Eduard VI (1547-1553) i-a
5 rând ş i condamnând păcatu l ş i nesupunerea nepoca1tulu1. Da~ cmeva
încurajat din plin pe ca l vinşt englezi ş i la vremea aceea se păi ea c ă Anglia
socteş că este prea mult ca fiul să plăt eas că pentru păcatu l ş1 ne_pocă ­
va deveni primul s1at na ţio na l calv inist. Se ştia despre t ână rul rege că este
i n ţa taăl ui, acela trebuie -să în ţel ag ă că î mpărtşani nu o pmn~sc
foarte în ţe leg ă t o r , cei mai puternici d intre nobili erau adepti ai calvinismului
decât cei cr e dinc ioş i şi stirpea lor. Cei care nesocotesc toate avertis-
iar monarhia era îndeajuns de pu te 1ică . pentru a-ş i impun~ vo in ţa în proble~
mentele d umn ez i eş ti şi stăr ui esc î n. pă cat ul lor nu pot fi primţ în
mele relig ioase în cea mai marc parte a ţă ri. T o tu şi, moartea pre m atură a
1O rândul c redin c i oşi l o r.
regelui şi urcarea pe tron a surorii sale catolice, Mary, a însemnat un impor-
Da că
am încerca să subliniem difer e nţel e dintre Calvin şi ad e pţi să i tant pas înapoi, deşi toaă lumea spera ca acest lucru să fie trecăo r. Cei mai
scoţ i eni,am fi in d u şi în eroare. Ei erau de acord în aproape toâ~e pro~lemele mul ţi dintre r efugiaţ reli gioş i care fugiseră pe tăr ft muril e Rinului ş i în oraşe l e
es nţi a l e, iar în privnţa disciplinei scopul lor comun era de a-1_convmge pe elvepene, inclusiv la Geneva, nu se a ş tep a u să lipse ască prea mult din ţ ar
p ăc ătoşi s ă se poc ă iasc ă. Nici unii, nici alţi nu au su_ ţi1m t folosir:a ex~omu- lor. Ei erau în c rezăt o ri că Dumnezeu nu- i va în g ădui lui Mary să tr ă ia scă
ni căr i i decât în cazurile extreme, când toate efortunle menite sa duca la o mai mult decât era necesar să p ed p seacă Anglfa pentru păcatel ci cele mai
schimbare de atitudine au fost sortite eş ec uli, deşi ş i unii ş i a lţ i i au dovedit 'recente. E i ş tiau c ă d upă moartea ei, noul monarh va fi sora e i, E lisabeta
mu l tă răbdae în faţ primelor refuzuri. Difernţl care au existat touşi se (Elizabeth), care era cunostă drept o î mp ăti m i t ă prot es tană.
datorau în parte situaţlor diferite din Scoţia şi Geneva, şi în parte persona- Parc foarte probabil ca atunci când Elisabeta a devenit regina Angliei în
l i tă ţ i şi p re j ud ecăţilor celor doi. Knox nu a reuş i t s ă ajungă s~ contr~le:e l558 atitudinea faţă de calvi.nism să fi fost deformată de scrierile lui Knox.
atât de îndeaproape viaţ cotid i ană din Scoţia aş cum a reu ş it Calvm 1~ Calv in a încercat să îndrepte răul, dar era prea târziu pentru ca scrisorile lui
tirr.pul ultimilor săi ani de viaţă la Geneva, in mare parte pentru că regele ŞI s ă mai poată avea vreo şa nsă să -i schimbe pă re rea . Elisabeta hotăr âse că
nobilii controlau masele populare. Nu a reuşit nici să -ş i învigă ceea ce doctri na ca l v in istă este o c red intă ' care ad uce cu sine r ăzboiul •
civil '.,si era
devenise deja o formă de paranoia în p riv nţ a femeilor. Ura lui faţă de Mary,
 11 O Răspândirea calvinismului
Concluzie J 11
hotărâ facă să tot posibilul pentru a evita neîţ l egril între supşi rega-
tului ei. Era, de asemenea, hotărâ să nu prea aibă de-a face pe cât posibil ~rau domina~~e. Experimentul a fost, însă, de s cu , durată. Prea multi d~trc
cu cei care încurajau oamenii şi li se alăt u ra u la răzvti i împotriva guver-
1eprezentant11 c lasej con d u căt - •· t
Cromwell , . c I . ' .oare a (ar11 au acceptat după moartea lu i
naţilor legitimi. Hotăr â rea ei a rămas neschimbată chiar şi atunci când acest . fi revemrea a un sistem monarhic destins pentru ca acest expe-rimcnt
lucru era împotriva propriilor ei interese. De exemplu ar fi fost în avantajul sa 1 putut supravietui S - ·t • • .
. . . , • -a pas rnt msa o m oş tern re usor de identifi t •
Angliei ca ea să - i ajute pe olandezi în timpul revoltei lor împotriva lui Filip ~~e:.:1 ti;: □ n _ ale neco~formisrnului religios care au s1;orit apoi şi a~~:IV~:
li mult mai devreme decât a făcu t -o. E ra deci puţin probabil ca ea să accepte . o e unpo1ta111 m conturarea valorilor şi p ăre rilo1 · ca ·e t
numite "d. .• d • . _,, ' , 1 sun acum
ca b iserica Angliei să devi nă ca l vin i stă prin struc tu ră şi organizare. Ea era de vădit 1111~-c1_io~ a v,ct~nana - Societatea e ng l e ză nu a fost nicodată atât
convisă că trebuie păstrez controlul politic asupra b isericii, dacă astfel catol' d~a v1drnslta ca so~1ctatea sco!iană , dar •a fost difertă de societă le
se va putea evita războiul civil. Nu a luat touşi măsuri împotriva calvinşt il or
ice m su u Europei. ,
pentru cre din ţa lor atâta vreme cât ei au respectat reglmntăi religioase * Ca l vi n işt englez i nu au ămar s cu totii în A11glia Multi d. t · .
c rezutc ă nusev t d fă .. ' . . • . 1111ce1au
introduse de ea. Prin urmare, numărl calv in şt i l or ( c uno scuţ i adeseori ş i sub . .. . •
0
'. pu ca es aş rau datori ta l11111telor impuse de Elisabeta i
numele de puritani) d in interiorul ţări a crescut destul de mult, dar ei nu t~;aş1 _e,d . Ca_nd ş 1-au p lrăsit ţar au făc ut-o de cele urni multe ori pentru~
aveau posibilitatea să se organizeze asemeni coreligionarilor lor din Scoţia, cs rnaf,e e tipul Olandei. Au fos t în să adeseori dez amăg ·f d .
să găseac un loc unde s ă -· - . ' 1,1 aca se aş t epta u
Franţ şi Olanda. Elisabeta era destul de şireată să-şi dea seama că neluând - .. - . - ramana pentru totdeauna. Concurenta t:ot mai
mare pent1u teren unic ramase d 1• , 'b • ~ . ,
măsuri împotriva lor, cu excpţia cazurilor când i nto l e ra n ţa lor nu putea fi d' . . . _ spon 1 11ca h1cut ca img ran ţi să fie primiti
! inu tă în frâu, evita de a-i pune în situaţ ia să se s imtă datori să lupte pentru m. ce u~ ce n~a_1 puţin c;llduros. Posibilita tea, începând din 1620, de a înt~-
lor. Astfel Anglia a evitat, ce l puţin pen tru o vreme, războa reli- mern noi aşezn pe coasta de est ·1 A . .. d N
cre dinţa i el pe carv· ·,c c1· . ' . . ' mencu c ord i-a încântat foarte mult
gioase care afectau cea mai mare parte din ţăril e din nordul Europei. Pe t:r / 1 ş " Im Anglia. şi restul Europei, precum ş i pe cei aflati în exil
Pe Elisabeta nu o deranja foarte mult ideea că pe parcurs doctrina bisericii n u ot restu secolulu, al XVII !ea L N • i>. • •
pentru role . .. .·., . . - - ume~ oua a ,ost un t ărâ m binevenit
ci este puternic intlueţaă de învăţturi l e lui Calvin. Interesul ei primordial " p st,mţ1 p11i::,onq1. Cele mai renumite din tr e comunit'itilc calv· . t
erau problemele politice, nicidecum cele religioase. Astfel, în anul mo rţi au 1ost cele• în tc l p,eia • te d e p·t I grim Fathers ("Piirintu Pcl .• .,,) .
'. ' 1111s
.. e
in Noua A r N . , ei 1111 ş, urmaş lor
reginei, 1603, biserica Angliei era un amestec ciudat de catolicism şi protes- meiat co ng_:~,:. 1_1 trebui: în~~ s~ ui tă m că şi calvini~tii olandezi au înte-
tantism. Structu ra ş i organizarea bisericii erau deja putin schimbate încă din 8 1
y k _ mu,u 1 piospere m şr m Jurul Noului A,nsterdam (rebotezat N
perioada an terioaă Refonnei, numai că monarhul, mai mult decât Papa, era or cand a fost cucerit de en I ·) M • • •. cw
1 _ . g cz, • ai puJm msemnate au fost co rn unităle
şefu l bisericii. Sluj bele îşi pă s trase r ă încă aspectul spec ific catolic. Predicile 1t1ghfienot~, care au re u şit s.' i - şi piistreze identi1·a1ca pentru scurt timp î111; i;1te
î nsă erau mult schimbate. Multe dintre principiile d ogmatice ale lui Calvin d c a ' as,m,late complet d - • l · .
. . e :soc,eta ea amencana. Aşa-zisel republici inde-
fuseră deja acceptate, deşi ar fi o greşa l ă să spunem că biserica e l isabet n ă pendente mtemeiate de primii co loni şti clin An llia s· . ,
supravietu· • t · - I . . . . • g ,, O landa nu au putut
era în fond ca l vinstă. Mu l ţ · i teologi au contribuit la introducerea în ciru l aţie
f. 1· d A' ' ": e1esu Ll! c1escancl pe care l-au manifestat guvernele europene
în Anglia a unui amalgam de principii teologice. Heindrich Bullinger din a a e menea de Nord în secolul al XVllT-lca A . . - -
-d 1 · u suprav1etu1t rnsa p â nă
Zurich a avut o in fl uentă d ctm1inaă care a avut ca rezultat introducerea ~u. e1: .1 _unele co n:~ n it ăţ i cu o et ică văd i t ca l vinstă în nord-·estul Statelor
multor tradiţ i i zwingliene în biserica Angliei. lnfueţa cea mai putern i că ca•;~t_e.. ' fi ~1~lt n~a1 m!cresant poate să identificiim unele trăsu i specifice
asupra gândirii teologice de la sfâ rşitul secolului al XVI-iea din Anglia a avut- rn1smulu1 l11 atat de comentatul şi l ăudat u l stil de viafă american.
o î nsă un italian, cunoscut de englezi sub numele de Peter Martyr, a cărui carte,
"Locuri comune" a fost mult mai cit i tă decât "I n stiuţa" lui Calvin. Se poate
6. Concluzie
spune qcci că în secolul al XVI-iea, Geneva nu a infl uenţ at decât într-o destul
de mică m ăs ură biserica Angliei, care a fost refomată , dar nicodată calvinstă.
Istoric.i i, i1 . 1tersaţi cum sunt să descopere inodele• •111 . I
Acest d ifici l compromis nu a s uprav i eţuit î nsă revoltelor politice de Ia în r . . . evenimente e petrecute
iecur, uu dedicat, 111 mod firesc foarte mult f . - - . --
jumătae secolului al XVII-iea, când puritanii, conduşi de Oliver Cromwell, r ăsp un sm· i la întrebarea "O , . . m1p ş i energic gasm r unor
au profitat de ocazie pentru a inaugura o republică în care ideile lui Calvin tări şi în altele nu?" e ce_ ca!v~i~~ul s-a bucurat de succes în unele
, • Modelul iaspandin, sale geografice i-a condus la ni şte
 112 Răspândirea calvinismului ÎUdrumăi pcnlru srudiu 113

posibile dir ec ţ i i de cercetare. Trebuie să r e marcă faptul c ă toate ţăril e în fi păr e r ea despre individualism ş i nivelul ele ed u caţ i e; probleme politice, în
care bisericile refom1atc s-au afirmat, fie şi pentru o vreme, se aflau la nordul special proasta guvernare; şi probleme legate de autoritate, mai ales la cal-
Genevei. Nici una nu era la sud, Să fi fost aceasta o coi n ci d e n ţă, sau ceva v i nişt. În fiecare caz vom avea de-a face cu combinaJ ii specifice de facto1;i,
anume, specific Europei de nord, a făcu t ca aceste ţ ă ri să fie mai receptive la dar vom r e u ş i să i de ntif căm ş i unele ase m ăni Aceste ase m ărni r i le dau
ideile lui Calvin? S-au încercat tot felul de exp l i c a ţi mai mult sau mai p u ţ in ocazia istoricilor să scrie subta nţ i al despre inlcrpe t ărilc generale, fi ind
convigătare, au rezultat însă din aceste înce r cări ş i câteva idei interesante. conş t i enţi că teoriile lor nu vor putea avea nic odată valabilitatea unor legi
Să fi fost oare, de exemplu, temperamentul n aţ i on a l de v i nă pentru că ş tinţ ifc e. Ele ne ofe r ă cadnil necesar pentru o anu m it ă t emă, fă r ă î n să a ne
•popoarele (dure) din nord au fost atrase de o c redin ţă care punea acc~ntul p~ da r ăspun s ur i l e exacte.
caracteml păctos şi pc deznă j dea omului, în timp ce popoarele latme mai Acest lucru este foarte folositor în cazul unor subiecte cum sunt calvinis-
vesele nu s-au putut entuziasma în faţ unor învăţturi ce impuneau o strică mul sau Reforma, care includ ?.!âtea persoane despre care se ş ti u Mât de
di sc iplnă ? Amploarea pe care a luat-o calvinismul în F ranţ ne face sft ne cam p uţ in e lucruri. Este necesar sii ge n eraliză m ş i să ext r apol ă m pc baza dove-
îndoim de ace a stă i po t eză. Sau să fi fost de v i nă lipsa de stabilitate p o li tică a zilor disponibile pentru a da sens la ceva care altfel ar li numai o masă
statelor din nordul Europei, de care cele din sud se bucurau, din care ca u ză info rmă de informa\ii. Procedând astfel, vom avea g r i j ă să nu ciidcm în
pri mele au fost mai vulnerabile la incursiunile une i c r e din ţe rcv oluţi o 1 1are? capcana ele a ne închipui cii pă r e ril e noastre au rţa fo unor ude v ă rn i obiec-
Multe din statele în care calvinismul a câş ti ga t teren au suferit cu sig u ranţă tive. În cele mai bune c,1zur i , judecăţil istorice par într-o oarecare mis u ră a
la vremea aceea de un fel de c r iză de guvernare, cum ar fi, de pildă, Polonia se baza pc fapte: cele care se refă la mişdr populare rnai ales din trecutul
şi T ransilvania care erau prost guvernate. Această teorie este la fel de fragi lă î n depărta sunt cu sig u ra nţ i speculative. l a t ă de ce Calvin şi ca lv ini~mu l pot
pentru că unele state italiene, d eş i erau la fel de prost guvernate, nu au trecut constillli un subiect interesant de st11diu pentru min!ile agere sau speculative,
touşi la calvinism. Sau să fi fosl exclusiv o p ro b lemă l egată de dezvoltarea chiar dacă atât el cât şi mesajul său nu se bucră de prea multii simpatic. El a
econ m ică şi anume aceea că î n zonele unde comerţul şi meştugr i le erau av ut evident un efect extraordinar asupra a milioane de oameni. atât în epoca
înflo1i toare, mult mai m u lţi negustori b ogaţ i şi m eş t eş u ga r i prosperi au fost lui cât ş i în secolele ce ,lll urmat, dar nn sc şt i e exact care a fost acest efect ş i
atrşi de învăţh1ri l e care p r opvăd u iau ideea că omul trebuie să se cum s-a produs el. Nu se ştie exact uici d acă influeţa iui a fost în avantajul
stră duia scă s ă demonstreze că este alesul lui Dumnezeu, spre deosebire de sau detrimentul omenirii. Calvin ar fi suţ inu t, desigur, că acest lucru nu a
statele în care economia stagna sau era în declin, unde era pu ţ i n probabil ca stat în atc.n(ia lui, pentru că el 11-a făc ut altceva decât să împ lin e ască vo inţa
oamenii să fie dornici de schimbare? Această ipoteză nu poate explica, lui Dumnezeu_ Nu toa t ă lumea ar fi, însă, de acord cu ei.
î nsă, succesul de care s-a bucurat calvin ismul în rândul repznta n ţ i l or
aristocratici unora dintre st.atele mai înapoiate din estul E uropei ş i lipsa de
S ă no tă m ideile principale ale capitolului " R ăspândirea calvinismului"
succes din prosperele porturi ale Spaniei ş i Italiei.
Este evident că n ici una dintre aceste teze nu dă un ră sp uns pe deplin
Când scoateţi ideile principale itle acestui capitol, întrebarea cca mai impor-
satifăcor la ace stă întrebare. Nu trebuie, î n să, nici să le neg lij ăm. E le
tană pc care trebuie s-o avefi în vedere este "De cc a câştiga teren ca lvinis-
s u ge rea ză puncte de vedere valabile în mă s ura în care se b a ze a ză pe o mul acolo unde a făc ut - o şi alunei când a făcut -o?" Înceraţi să i dentifcaţ
evaluare amănu t i t ă a factorilor locali care au acţion t în fiecare caz. Este
atât factorii comuni mai multor ţări cât ş i pe cei specifici anumitor state.
necesar ca în ca-di! fiecă eir t ă r i în care calvinismul a j ucat un rol important Următoael titluri şi întrebăi vă vor ajuta să vă s l rucl raţi ideile.
să m e nţi onăm grupurile în ;.ându! c ăro a no ile idei au fost acceptate ş i să L Calvin ş i prote s ta n ţ i di n E l ve ţi a ş i Germania
explic ăm de ce a fost aş . Trebuie să ex pli că m , de asemenea, de ce autori- ( _I. Calvin ca şef religios independent
tă t i l c nu au acţ i o n at e fectiv pentru a î mpiedica subminarea re g l em n tă ril o r 1.2. Co11se11sus Tig11ri11us. Cc ne sugerază el despre cal i l: ă\i le de politician
rciigioase ex istente şi de ce, în Lmelc cazuri, calvinismul a în locuit catolicis- ale lui Calv in?
mul ca re ligie ofic iali'i în stat. Procedând astfe l, vom identifica mul~ factori 1.3_ L egătur i cu lutcranii. De ce calvinismul a avul o atât de mică influe n tă
comuni. Vom include aici, fă r ă în do i a l ă, aspecte culturale specifice, cum ar in Germania'?
 114 R ăsp fi n d1rea calvinismulu1
Înd ru mări pentru studiu I 15
3.1. Calvinismul ş i răzvtiea
Coloniile americane dm 3.2. Sud ş i nord. De ce calvinismul s-a permanentizat în nordul Olandei şi
Noua Anglie în sec. al XVU-lca de ce în sudul ci nu?
3.3. De cc calvinism (şi nu luteranism sau anabaptism?)
4. S coţ ia
Anglia adeptă 1547 • 53 Scotia calvi n is t ă Situaţ
4. 1. polit că. Când ş i de cc a devenit Sco1ia un teren favorabil
Tolerantă în limite rationalc I 558 • 1603 oficial din I 560 pentru protestantism?
Angajtă 1649 • 60 4.2. John Knox
4.3. Knox şi răzvtiea împotriva guvernaţi lo r
4.4. Mary regina scotienilor
Provinciile Un ite calvi niste oficial
de la începutul sec. al XVll-Jea 4.5. Organizarea bisericii. Knox a fost un adept al lui Calvin sau a fost doar
influc111at de acesta?
5. Anglia ş i America
5. 1. Anglia. De cc nu a r e u ş it calvinismul să domine Anglia elisabtnă '!
Joachim Westph~I 5.2. America
înlătur spcran)a
unei intclcgeri 6. Concluzie. Care ar fi posibilele explicatii pentru caracterul succesului
calvinismului?
Re l aţi bune cu
Philip Mclanchthon

Succes vremelnic Riispunde(i la Întrebiirile ce repzin tă ptmctul 1/e plecare al 111111i esn,
în Polonia
despre " Răspândirea calvi111sm11/ui''
Consensus ş i Transilvania
1igurinus 1549 Unele dintre cele mai dificile între bări despre Calvin se efră la influenta
pe care a avut-o el pc plan intcrnaJional. Ar fi u şor să fom1ul:im întrcb/lri
simple de tipul,
F ăr.i succes real I . "Examinafi caracteristicile calvinismului datoriă căroa el a avut
în Italia ecou în afara Genevei."

dar ar fi mai firesc fo să rm u l ă m în trebă ri din care să r eiasă şi îndoielile cnrc

Sumar R ăspâ ndir ea Cafvi11is111ul11i
cx i s l ă înc."I în privinta acestui subiect. În multe cazuri sensul acestei întreb/li i
nu este foarte precis. AnalizaJi unătoa r elc î n trebă i şi înccrca1i să în1clcgcji
cât mai exact ce trebuie să răsp unde ţi :
2. Franta
2. "Calvin a transformat reforma înlr-un fenomen inlerna1ional". S11111cp
2. 1.Situ; tia poli ti că înainte de 1559 de acord cu acest lucru?
2.2. Situa;i11 politicii după 1559 . .·
3. "Geneva era nucleul de ba z ă al rcfonnci calviniste." Comcnt,qi accs1
2.3. Mtha~rul din noaptea Sfiintului Bartolomeu. Care a fost se m nifcaţ lucru.
lui i sto r ică ?
4. " Făr co ntr ibuţa lui Jean Calvin reforma ar fi fost un fenomen dl·
2.4. 1572- 1598
moment (de sc urt ă dura t ă) ". C,it de rcalfi este a ceastă afirmatie'l
2.5. Cauzele succesului calvinismului.
5. "Se potriveş numai ţărilo r înapoiate ş i regilor m ăn mti ." Expl1c1111
3. Olanda ace s tă apreciere la adresa calvinismului.
 116 Răsp n dirca calv1111~mulu1
i1dmăr pcntnr studiu 117
6. Explica1i părea potri vit căreia "Cauza răspândi extraordin:lre pc
care a cunoscut-o calvinismul in Europa centmH'i în secolul al XVI-iea c) Aprcciati pc bazn nrgumentclor di n extras la cc crit ici se aşte pta auto-
o putem găsi mai degrabă în s istemul său de conducere a b isericii rul acestei reguli.
decât în doctrina lui". d) De cc a stii1nit aces t ă r eg ulă alâlcn controverse în epocă? De cc isto-
ricii au socotit-o foarte semn if ca ti vă'!
Vi se va părea probabil cel mai u şor să refommla\i î n trebă i l e pentru ca
e) De cc acor d ă d isciplinei atâta impo 1 1 na tă ca l vinş ti i"/
ele să fie mai clare. Rescr i eţ i liccarc întrebare începând-o fie cu "Cc?" fie cu
'·De ce?:' Rcmarca!i faptul că citatul din ficc.arc întrebare vă s u gc r ca 7ă un 3. Calvin ş i .stilul de a predica ul lui Knox
posibil r.ispuns la întrebarea pc care ati scris-o. Care sunt celelalte răspuni
tudiati cu atcntie i l strau ţ i el din secolul al XIX-!ca care îl r e rp ezin tă pc
posibile? Faceţi o li s t ă a acestora. Aceas t ă li s t ă de î n trebăi este punctul de
Calvin (coperta I) şi Knox (pag. 107) p rcdicfind. R ăs pun deţ i la unniitoa-
plecare pentru întocmirea plan ului eseului dvs. Cu cc prob lem ă veti începe? rcle î ntre bări :
De cc? Vă sfătu i m să aco rd aţi cel putin un sfert (mai probabil o treime) din
a) Cc dovaă gis iţ în sprijinul ideii c:i aceste i l ustrnţi redau m ai de gra b ă
eseu problemei ridicate de citat. Nu vă limitati nicoda t ă numai la acea
impresiile art i ş ti lor care Ic-au creat decât o expr i enţă perso n a l ă?
pr ob l e m ă. Întrebarea este o invitatic pentru a discuta subiectul în întregime,
b) llustra tia care-l r eprzi n ăt pc Calv in este favorbi l ă s::iu defavorabilii?
o invita!ic de care nu \Î ncti cont pc propriul dvs. risc. Exp li c aţ i ră sp un su l.

c) Cc impresie despre Knox încea r că sii ne comunice autorul i l u s t ra ţi e i ?

Cum r cali2:<1ză acest luc ru'?
l 1 1r băr e i pe baza text11/11i capito/11/11i "Rtispundirea colvi11is11111/11i"
d) Cine este femeia din centrul imaginii? Cum este ca rep r ez nt ată?
I. Knox şi răLv ă t i r e a împotriva gu verna ntilor
c) Care este scmnifica1îa poziJici şi atitudinii episcopilor în i lu straţi
despre Knox?
Cititi cu aten ţi e cele trei extrase din scrierile lui Knox de la pag. I 04- 105.
f) Cc valoare i lorică au impresiile ani~talor'?
Ră s p u n deţi la um 1ă t oa r cl în tic bări:
a) Ce s u s ţine Knox în a doua frază d in primul extras?
b) Caic este jm,tificarea pc care o găseş t e Knox răzvt i ri i în al doilea extras?
c) De cc contemporanii lui au soco tit r cvo l uţ i ona c cele palm p ropzi ţi
d in al treilea extras?
d) În cc fel şi - a tr ădat Knox cititorii?
c) În cc măsu1 îşi s u s ţ i n e Knox afinţ i lc cu dovezi? Ce ne s u ge reaz ă
acest lucru despre el?
f) Care a fost efectul scrierilor lui Knox despre atitudinea g u vernaţ ilor
Fatii de calvinism?

2. Knox des pre botezarea copiilor celor cxcomunicati

C11i11 cu atcn11c extrasul d in "Curtea Discipli11et' de la pag. I 08. Răspun­
deţi la mă t oarelc între bări:
a) Care este 1 nţcles1 propozitici "la vârsta [când pot] să ceară ci [b01c1ul]"
(rândul 3)'?
b) Cc argument fo l oseş t e autorul pentru a justifica regula potrivit căreia
copiii celor excomuniaţ nu vor fi botezaţi?
 I 1•1 1111I N11plime11tarc 11 9

Aceas t ă foarte lungll biogrnfic nu este lucrart-11 Id •11111 pcnlru că

de multe ori
Lecturi suplimentare este lip stă de o dircc1ic clan1, dar este ceva 11 11!1 p l 1 1 1 1 h il ă decât celelallo
lu c r ă ir disponibile d1:sprc Knox. Nu merit,1 11h 1 111•111111111 1nai mult de o ortl
sau do u ă pentru a o fi unzari.
Nu există o mare bogăţie de lucrăi disponibile despre Calvin şi Reforma În afră de lucrurcn lui Parker, m eri tă su cil!!] t111pllolulc mai importanto
târzie potrivă studenţ il or de nivel A. Ar fi , făr î nd oia l ă , deosebit de folo-
ale unei lucră i care siluca,.ii epoca lui°Calvi11 ~l 111•1llvl11l~1milui în cootextul
sitor să mai c i tiţ i suplimentar următ oa r el lucrăi :
politic i nt ernaţio n al ni s t1 r ş ilu l u i secolului al X V I I H

T. H. L. Parkcr, Jean Calvin (Dent 1975) J. H. Elliot, Ew·vpe Dhiided (Europa Di11iwlt1 / 1fV I 1V8) (Fontana 1968)
Aceasta este o biografie a ca d e mică , dar foarte s c urtă ş i acesiblă . Se dezbat Este scr i să intere!<Ont şi co n v ingător şi ajutil Io l)\ttllH l'II cup la cap a unor
probleme legare de unele aspecte mai disputate ale viet:ii lui, ceea ce oferă o probleme abordate de cele mai multe ori separ111, Arn1d11p cn1 mai mult timp
imagine despre cum l ucreaz ă istoiicii. Este r ecoma nda bi l ă numai celor care acestei l u c ră r i. Efortul dvs. 1111 va fi zadarnic.
citesc de plă c er .
O scurtă prezentare a vi eţi i lui Calvin o putem g ă s i în:
Menna Prestwich (ed.), hitema1io11al Calvinism (Calvinismul pe plan
i1te rna ţio nal 1541-1715 (OUP 1985)

Ac ea s t ă carte este o trecere î n r evist ă a fenomenului. Cu excep~a capitolului

"Calvinismul în Fra n ţa 1559- 1629", cartea se a dr es ea ză mai degrabfl elevilor
de liceu decât s tud enţilo r de nivel A. Este o carte folositoare profesorilor.

Cea mai importană carte despre doctr ina lui Calvin a fost scriă inţal în
limba fra nceză, dar este demult tradu să ş i în limba eng l eză. Ea se nu me şte:

F. Wcndel, Calvin: The Origins and Development ofhis Religious Thought

( Calvin: Originile si e voluţia doctrinei sale religioase) (Colii ns l 950)

Aceasta carte va părea multora difcl ă, cu excpţ i a poate a celor cu a d evărat

i nte resaţ i de teologie, dar o oră dei ca tă citirii unui capitol v ă va ajuta să
întc l egţi mai bine cum au abordat istoricii aceste probleme.
Vă va fi probabil mai u şor s ăv fam.i lia rizaţ cu pr9blema r ăs â p n dir i
calvinismului dacă veţ i studia Franţ şi Olanda ca subiecte separate. Cel mai
bun îndn1mar în acest sens este cartea în dou ă volume a lui Martyn Rady di n
acestă serie. Ele vă vor ajuta să s tu d i aţ i calvinismul în contextu l naţio l al
acestor dou ă ţă ri . Dacă doriţ i să c un oaş t eţ i mai îndeaproape problema
cal·1inismului în Scotia, citi~:
Jasper Ridley, John Knox (OUP J 968)
 Surse documentare despre Calvin
şi Reforma târzie

O cnrtc se impune în mod special prin bogă ţ ia de surse documentare despre

Calvin. Ea este: •

P otl'er ş i Greengrnss, .John Calvin (Edward Arnold 1983)

Această cărţu l ie este foarte i m po r ta n tă pcnlru orice Scctie de Istoric în care

se p redă perioada modernă timpurie, dar nu trebuie s.i fie cită ca un roman.
Ea este o excelcntii sură docu m entară.

La fel de b u nă, dar mai greu a ces ib i lă este:

John Knox, Tl,e I list01y of the Refor111utio11 of Relig1011 i11 Scotlcmd (fsloriu
Reformei religioase i11 Scofia)

Aceas t ă lucrare din epocă coniine o prezentare a evenimentelor specifice

reformei scotienc, pc care le regăsim şi în alte ediţ ; ca cirulă mai mult la
mâna a doua. Este o su bogată r să d oc u men t a r ă cu ajutorul că r eia putem
î n văţa cum trebuie să folosim sursele documentare.

Mulţmir

Edito rii ar vrea să 1u l tu 1ească pe aces t ă cale pe ntru pern1isiunea de a

reproduce ilustrai,ilc introduse în carte: The Manscll Collcction Limited,
pag. 37, 95, 107; Univcrsitii\ii di n Geneva, pag. 17 ş i coperta.

l
l i-