CONTABILITATE

Titular curs: Lector dr. Pășcan Irina

Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Capitolul 1. Bilanțul și poziția financiară a unei întreprinderi

Fiecare societate/întreprindere se înființează cu scopul de a obține profit pentru

proprietarii săi (acționari/asociați), prin realizarea obiectului de activitate.

Finanțarea necesară pentru înființarea și dezvoltarea unei afaceri (societăți/

întreprinderi/ entități) provine din surse interne (de la proprietarii săi) și din surse externe
(bănci, societăți de leasing, alți creditori).

Proprietarii investesc direct încă de la înființarea unei societăți, prin depunerea unei
sume de bani sau transferul unor bunuri necesare derulării activității. De asemenea,
finanțarea prin surse interne este asigurată de proprietari și atunci când profitul obținut de
societate rămâne la dispoziția sa.

Materiile prime, alte bunuri și servicii utilizate în activitatea societății sunt obținute
de la furnizori, care în general finanțează societatea pe termen lung, prin faptul că plata
pentru aceste bunuri și servicii nu se face imediat, ci la un anumit termen (numit scadență
sau termen de plată). Astfel, societatea cumpără ”pe credit” (credit comercial), în principal
fără costuri suplimentare.

Periodic, societatea dorește să cunoască poziția sa financiară, adică să identifice

bunurile (corporale și necorporale) sau resursele pe care le deține în corelație cu sursele de
finanțare (internă și externă) care au permis obținerea resurselor respective. Pentru acest
scop, se va întocmi un tablou care va prezenta pe coloana din stânga totalitatea
bunurilor/resurselor deținute de societate, iar pe coloana din dreapta totalitatea surselor de
finanțare ale acestor bunuri, care generează obligații de plată ale societății.

1
 Exemplu:

1) În data de 1 iulie 2020, Ionescu X înființează o societate cu răspundere limitată

(SRL). Denumirea societății este Alfa SRL și are ca obiect de activitate ”activități de
întreținere peisagistică”. Dl X este singurul proprietar al societății (asociat unic) și el
conduce societatea (este administrator). Pentru a începe activitatea societății Alfa SRL, dl
X depune suma de 50.000 lei în contul curent de la bancă deschis de societate.

În urma acestei tranzacții/operațiuni, poziția financiară a societății Alfa SRL se

prezintă astfel:
Alfa SRL
1 iulie 2020
Bunuri deținute Valori Obligații legate de bunurile Valori
(lei) deținute (lei)
Disponibilități bănești la bancă 50.000 Datorie față de asociatul X 50.000
(Capital social)

2) Pentru a-și putea începe activitatea, societatea are nevoie de 2 utilaje/echipamente;

echipamentul 1 are un preț de cumpărare de 20.000 lei, iar echipamentul 2 – 45.000 lei. În
data de 20 iulie 2020 se achiziționează echipamentul 1 și se plătește valoarea lui folosind
disponibilitățile din contul curent de la bancă.

În urma acestei tranzacții/operațiuni, poziția financiară a societății Alfa SRL se

prezintă astfel:
Alfa SRL
20 iulie 2020
Bunuri deținute Valori Obligații legate de bunurile Valori
(lei) deținute (lei)
Echipament 1 20.000 Datorie față de asociatul X 50.000
Disponibilități bănești la bancă 30.000 (capital social)
Total bunuri deținute 50.000 Total obligații 50.000

2
 3) Pentru a achiziționa echipamentul 2, în data de 5 august 2020, dl X prezintă un
plan de afaceri băncii și obține un credit în sumă de 45.000 lei. Durata creditului este de 5
ani și se rambursează în rate lunare egale, începând cu luna septembrie 2020.

În urma acestei tranzacții/operațiuni, poziția financiară a societății Alfa SRL se

prezintă astfel:
Alfa SRL
5 august 2020
Bunuri deținute Valori Obligații legate de bunurile Valori
(lei) deținute (lei)
Echipament 1 20.000 Datorie față de asociatul X 50.000
Echipament 2 45.000 Datorie față de bancă privind 45.000
Disponibilități bănești la bancă 30.000 creditul
Total bunuri deținute 95.000 Total obligații 95.000

4) În data de 10 august, se achiziționează combustibil pentru echipamentul 2 în sumă

de 1.500 lei. Furnizorul acordă un termen de plată de 15 zile.

Poziția financiară a societății Alfa SRL devine:

Alfa SRL
10 august 2020
Bunuri deținute Valori Obligații legate de bunurile Valori
(lei) deținute (lei)
Echipament 1 20.000 Datorie față de asociatul X 50.000
Echipament 2 45.000 Datorie față de bancă privind 45.000
Combustibil 1.500 creditul
Disponibilități bănești la bancă 30.000 Datorie față de furnizor 1.500
Total bunuri deținute 96.500 Total obligații 96.500
Putem observa că, în orice moment, valoarea bunurilor deținute este egală cu valoarea
obligațiilor legate de bunurile deținute:

Bunuri deținute = Obligații legate de bunurile deținute

În contabilitate, tabelul cu ajutorul căruia am prezentat poziția financiară a societății

3
Alfa SRL, prin intermediul bunurilor deținute și a obligațiilor aferente, poartă denumirea de
BILANȚ. În termeni simpli, Bilanțul reprezintă o imagine la momentul t a bunurilor deținute
de o societate, numite Active, și a obligațiilor legate de bunurile deținute; obligațiile legate
de bunurile deținute pot fi

obligații față de proprietari (asociați/acționari), numite Capitaluri proprii, și

obligații față de terți, numite generic Datorii.

Utilizând aceste noțiuni, poziția financiară a societății Alfa SRL la data de 10 august
2020 se prezintă astfel:
Alfa SRL
Bilanț la data de 10 august 2020
Active Valori Capitaluri proprii și Datorii Valori
(lei) (lei)
Echipament 1 20.000 Capitaluri proprii 50.000
Echipament 2 45.000 Datorie față de asociatul X (capital 50.000
Combustibil 1.500 social)
Disponibilități bănești la bancă 30.000 Datorii 46.500
Datorie față de bancă privind 45.000
creditul
Datorie față de furnizor 1.500
Total Active 96.500 Total Capitaluri proprii și Datorii 96.500

Acest format de Bilanț poartă denumirea de Bilanț orizontal sau Bilanț cont și este
utilizat în scopuri didactice, în analize economico-financiare.

Ecuația prezentată mai sus poate fi rescrisă astfel:

Active = Capitaluri proprii + Datorii

Această ecuație este cunoscută drept ecuația contabilității sau ecuația fundamentală a
bilanțului.

4
 În România, modelul adoptat pentru Bilanț este cel listă, în cadrul căruia activele,
datoriile şi capitalurile proprii sunt prezentate pe verticală și nu sunt demarcate în mod
evident 1. Forma schematizată a Bilanțului listă (vertical) se prezintă astfel:

Active (-)
(-) Datorii (=)
(=) Capitaluri proprii

Ecuația fundamentală pentru acest format de Bilanț este:

Active - Datorii = Capitaluri proprii
96.500 - 46.500 = 50.000

Bilanțul din data de 10 august 2020 al societății Alfa SRL, întocmit în format listă, se
prezintă astfel:
Alfa SRL
Bilanț la data de 10 august 2020
Elemente bilanțiere Valori (lei)
ACTIVE Echipament 1 20.000
Echipament 2 45.000
Combustibil 1.500
Disponibilități bănești la bancă 30.000
DATORII Datorie față de bancă privind creditul 45.000
Datorie față de furnizor 1.500
CAPITALURI Datorie față de asociatul X (capital social) 50.000
PROPRII

1
Forma Bilanţului este stabilită prin Ordinul MFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare consolidate.
5
 Principalele categorii de active, datorii și capitaluri proprii

ACTIVE = bunuri (corporale, necorporale), drepturi, disponibilitati banesti

Pentru ca un element să fie clasificat ca activ este necesar ca acesta:
1) să reprezinte o resursă controlată de entitate;
2) să fie rezultat al unor evenimente trecute;
3) să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere (intrări de
numerar sau diminuări ale ieșirilor de numerar);
4) să poată fi evaluat în mod credibil.

Exemple:
Urmare a unui eveniment trecut reprezentat de tranzacţia de achiziţie, în proprietatea
întreprinderii se află un stoc de materii prime în valoare de 30.000 lei. Urmare a utilizării
lor în procesul de producţie, se obţin produse finite care vor fi vândute pe piaţă la un preţ
negociat. Întrucât produsele finite urmează a fi vândute, se poate spune că materiile prime
care au fost utilizate la realizarea lor, generează beneficii economice viitoare. Aceste
beneficii vor conduce la intrări nete de numerar, preţul negociat încasându-se de către
producător la data convenită între cele două părţi.

Un alt exemplu îl poate reprezenta un utilaj care se află în întreprindere urmare a unui
eveniment trecut (achiziţia sa la preţul de 100.000 lei). În cadrul procesului de producţie,
utilajul îşi transferă valoarea asupra produselor la fabricarea cărora participă. Respectivele
produse finite urmează să fie vândute pe piaţă la preţul negociat între furnizor şi client;
aşadar, fiind exploatat, utilajul generează beneficii economice viitoare ce se vor concretiza
în intrări nete de numerar.

Clasificarea elementelor de activ este prezentată în figura următoare:

6
 Necorporale

Imobilizate Corporale

Financiare

Stocuri

Creanţe
ACTIVE
Circulante
Investiţii pe
termen scurt

Casa şi
conturi la
bănci
Cheltuieli în
avans

Figura nr. 1 Clasificarea activelor bilanţiere

Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia
îi sunt destinate, respectiv de intenția conducerii societății cu privire la utilizarea lor.

Exemplu
Societatea Alfa SRL, având ca obiect principal de activitate vânzarea de autoturisme,
achiziţionează un lot de autoturisme destinate vânzării, în valoare de 1.000.000 lei, format
din 20 de maşini marca BMW. Conducerea societăţii decide ca o maşină din acest lot să
rămână la dispoziţia societăţii pentru a fi folosită în scopuri administrative.
Analiza modului de reflectare în contabilitate a acestei achiziţii are la bază intenţia societăţii
7
cu privire la deţinerea şi utilizarea acestor bunuri, astfel:
 un autoturism marca BMW destinat a fi folosit în scopuri administrative, va fi
evidenţiat în contabilitate în categoria activelor imobilizate, având în vedere intenţia
societăţii de a păstra şi utiliza acest bun pe o perioadă de timp îndelungată (> 1 an), în scopuri
administrative. Acest activ participă la mai multe cicluri de exploatare, iar beneficiile
economice aferente acestuia se consumă treptat, pe parcursul mai multor ani.
 cele 19 autoturisme marca BMW sunt destinate vânzării, intenţia societăţii este de a
păstra aceste bunuri pe perioada unui singur ciclu de exploatare, deci societatea va evidenţia
în categoria activelor circulante un stoc de marfă în valoare de 950.000 lei.

Bilant:
Active imobilizate 50.000 lei
Active circulante 950.000 lei (19 buc)
Total active = 1.000.000 lei

1) Activele imobilizate
 sunt active generatoare de beneficii economice și deţinute pe o perioadă mai
mare de un an.

1) Imobilizări necorporale
 reprezintă active nemonetare, identificabile, fără formă fizică;
 cele mai des întâlnite categorii sunt:
 brevete = titlu oficial de protecţie pentru o invenţie (a unui produs, procedeu
sau metodă), care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe
durata de valabilitate a acestuia;
 licențe = dreptul de a utiliza un bun (ex: program informatic, brevet);
 mărci comerciale = element distinctiv al unei companii (nume, simbol, termen,

8
 etc.);
 concesiuni = convenţie prin care o persoană (fizică sau juridică) dobândeşte
dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului,
în schimbul unor beneficii care revin acestuia din urmă;
 programe informatice.

2) Imobilizări corporale reprezintă active care îndeplinesc cumulativ două condiţii:

 sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea
de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative; şi
 sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Un alt criteriu de clasificare a bunurilor în categoria imobilizărilor corporale îl poate

constitui valoarea acestora. H.G. (Hotărârea de Guvern) nr. 276/2013 stabileşte valoarea
minimă de intrare a imobilizărilor corporale la 2.500 lei. Întreprinderea are posibilitatea să
utilizeze acest criteriu pentru recunoaşterea în contabilitate a imobilizărilor corporale și ca
atare la cele două criterii enunțate în reglementare se va adăuga un al treilea.

Imobilizările corporale sunt supuse amortizării. Amortizarea reprezintă procedeul de

diminuare sistematică a valorii de intrare a imobilizărilor corporale. Amortizarea este
echivalentul valoric al uzurii fizice sau morale a imobilizărilor corporale. Amortizarea
imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcţiune şi
până la recuperarea integrală a valorii lor. Amortizarea imobilizărilor corporale se
calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii în funcţiune a acestora şi până
la amortizarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor de utilizare economică şi a
condiţiilor de utilizare a acestora.

Principalele categorii de imobilizări corporale sunt:

 terenuri;

9
  construcţii;
 instalaţii tehnice şi maşini;
 alte instalaţii, utilaje şi mobilier;
 active biologice productive;
 imobilizări corporale în curs de aprovizionare;
 imobilizări corporale în curs de execuţie.

În Bilanţ, valoarea imobilizărilor corporale și necorporale amortizabile,

!!! numită valoare contabilă, este dată de diferenţa dintre valoarea de intrare
a imobilizărilor şi amortizarea cumulată aferentă.

Valoare contabilă = Valoare de intrare – Amortizare cumulată

Exemplu
Valoarea de intrare a unui mijloc de transport este de 10.000 lei. Durata de utilizare economică
(DUE) este de 5 ani, activul fiind achiziţionat la 20 decembrie N-1.
 Valoarea de intrare (VI) = 10.000 lei
 DUE = 5 ani
 Amortizarea = VI / DUE = 10.000 / 5 = 2.000 lei/an, începând cu anul N, adică cu luna
ianuarie a anului următor, având în vedere faptul că achiziţia a avut loc in decembrie
N-1.
 În Bilanţ, imobilizarea va fi evidenţiată astfel:
 la data de 31.12.N-1, mijlocul de transport va fi prezentat la valoarea de 10.000 lei;
 la data de 31.12.N, mijlocul de transport va fi prezentat la valoarea de 10.000 – 2.000
= 8.000 lei, aceasta fiind valoarea contabilă a activului la data de 31.12.N.
 31.12.N+1  VC = 6.000 lei

10
Excepția o reprezintă terenurile, care sunt imobilizări corporale ce nu sunt supuse amortizării,
aceasta pentru că de regulă ele nu suferă o uzură fizică. În schimb, ele pot fi depreciate prin
înregistrarea unei diminuări de valoare.

3) Imobilizări financiare cuprind:

 acţiuni deţinute la alte entităţi;
 împrumuturi acordate > 1an;
 depozite constituite pe termen lung;
 alte creanțe imobilizate (ex: garanţii constituite pentru contracte de lucrări sau
contracte de închiriere).

2) Activele circulante
Un activ se clasifică în categoria activelor circulante atunci când:
a) se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau consumat în cursul
normal al ciclului de exploatare al entităţii;
b) este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării;
c) se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau
d) este reprezentat de disponibilități bănești.

În categoria activelor circulante se cuprind:

 stocuri;

 creanţe;

 investiţii pe termen scurt;

 casa şi conturi la bănci.

1) Stocurile

Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor care intervin în ciclul de exploatare fie pentru a fi

11
vândute în aceeaşi stare sau la terminarea procesului de producţie, fie pentru a fi consumate
cu ocazia primei utilizări în procesul de producţie sau în procesul de prestare a serviciilor.

In categoria stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu lung de fabricaţie, destinate vânzării (de
exemplu, ansambluri sau complexe de locuinţe etc.).

Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor
prime care intră într-un proces de transformare şi finalizarea acestora în trezorerie sau sub
forma unui echivalent de trezorerie.

Categorii de stocuri:

a) Materiile prime participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsele

finite integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată. Exemple: cheresteaua
pentru o întreprindere producătoare de mobilier, gazele naturale pentru o centrală
termoelectrică ce funcţionează pe gaze, fibrele pentru o ţesătorie etc.

b) Mărfurile sunt bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele
predate spre vânzare magazinelor proprii. Exemple: cărţile achiziţionate de la edituri, pentru
o librărie, pâinea achiziţionată de la producător, pentru un magazin alimentar; mobilierul
comercializat în magazinul propriu al întreprinderii producătoare de mobilă, obiecte de sticlă
comercializate în magazinul de prezentare al întreprinderii prelucrătoare.

12
c) Materialele consumabile
participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau la activitatea de exploatare sau de exploatare
fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit. Cuprind: materiale auxiliare, piese de schimb,
materiale pentru ambalat, seminţe și materiale de plantat, furaje, combustibili, alte materiale
consumabile.

d) Materialele de natura obiectelor de inventar

cuprind bunurile corporale care nu îndeplinesc toate condiţiile pentru a fi încadrate în
categoria imobilizărilor corporale. Reamintim că unul dintre criteriile de clasificare a
bunurilor în categoria imobilizărilor corporale îl constituie (potrivit H.G. nr. 276/2013)
valoarea acestora.
Aşadar, materialele de natura obiectelor de inventar sunt bunuri care pot fi utilizate pe
parcursul unei perioade mai mari de un an, dar au valoarea de intrare mai mică de 2.500 lei.
De exemplu: trusele de scule, aparatele de măsură şi control, dar şi un calculator cu valoarea
de intrare mai mică de 2.500 lei.

13
e) Stocurile aflate la terţi
reprezintă valori materiale de natura stocurilor aflate în curs de aprovizionare, trimise spre
prelucrare la terţi, aflate în custodie sau în consignaţie. Exemple: o întreprindere trimite la o
croitorie, spre prelucrare, pânză pentru confecţionarea uniformelor de lucru pentru angajaţii
proprii; un stoc de marfă pentru care proprietarul nu dispune de spaţii de depozitare este
încredinţat spre păstrare altei unităţi.

f) Activele biologice de natura stocurilor

sunt acelea care urmează să fie recoltate ca produse agricole sau vândute ca active biologice.
Exemple: animalele destinate producţiei de carne, animalele deținute în vederea vânzării,
peștii din fermele piscicole, culturile, cum ar fi cele de porumb și grâu, și copacii crescuți
pentru cherestea.

g) Ambalajele
includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute şi care
în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în
contracte.

h) Producţia în curs de execuţie

cuprinde producţia care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare prevăzute în procesul
tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în
întregime. În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările şi
serviciile, precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.

k) Produsele
cuprind produsele finite, rebuturile, semifabricatele, materialele recuperabile şi deşeurile,
produsele agricole. Produsele finite sunt produsele care au parcurs în întregime fazele
procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, putând
fi depozitate în vederea livrării sau expedierii direct clienţilor.

14
Semifabricatele sunt produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de
fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie)
sau se livrează terţilor.

Produsele agricole sunt cele rezultate la momentul recoltării de la activele biologice ale
entităţii, de exemplu, lână, copaci tăiaţi, lapte, fructe culese etc.
Exemple de produse finite: zahărul ambalat şi oferit spre vânzare din depozitul unităţii;
mobilierul ambalat şi oferit spre vânzare din depozitul unităţii.
Exemple de materiale recuperabile: melasa şi borhotul rezultate din procesul de producţie a
zahărului pot fi folosite ca hrană pentru animale; rumeguşul şi alte resturi lemnoase rezultate
din procesul de producţie a mobilierului pot fi transformate în produse biocombustibile
(brichete, pelete).

15
2) Creanţe
Componenta principală a creanţelor o reprezintă creanţele comerciale care se referă la sume
de recuperat de la clienţi ca urmare a tranzacţiilor normale ale societăţii. Prin intermediul
acestora se înregistrează în contabilitate operaţiunile privind livrările de mărfuri și produse,
serviciile prestate, precum și alte operațiuni similare efectuate.

a) Furnizori-debitori
reprezintă avansurile acordate furnizorilor; acest element presupune înregistrarea în
contabilitate a unor creanţe ca urmare a acordării unor sume de bani furnizorilor înainte de
livrarea produselor sau de prestarea serviciilor. Avansurile acordate furnizorilor de
imobilizări, corporale şi necorporale, se reflectă distinct de avansurile acordate altor furnizori.

b) Clienţi şi conturi asimilate

cuprind creanţele sub formă de clienţi, efecte de primit, clienţi incerţi sau în litigiu şi clienţi
facturi de întocmit.
Creanţele clienţi corespund facturilor de vânzare de bunuri, executare de lucrări şi prestări de
servicii care nu au fost încasate până la data întocmirii Bilanţului sau o altă dată avută în
vedere pentru analizarea acestora.
Contabilitatea clienţilor se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.

c) Alte creanţe
se referă la creanţele salariale, sociale şi fiscale; rezultă în urma operaţiilor de decontare cu
personalul, organismele sociale şi cu bugetul statului.
Exemple:
- avansurile acordate personalului (chenzina întâi) reprezintă o creanţă a societăţii faţă de
propriul personal, creanţă care se va stinge odată cu stabilirea salariilor datorate (chenzina a
doua). Nu toate întreprinderile înregistrează avansuri aferente salariilor; acordarea acestora
depinde de prevederile contractului de muncă semnat între angajator şi angajat.

16
- achitarea unui impozit pe venitul din salarii mai mare decât suma efectiv datorată presupune
evidenţierea unei creanţe faţă de bugetul statului ca diferenţă între suma virată şi suma efectiv
datorată.
- creanţele faţă de alte persoane fizice sau juridice, provenite din alte operațiuni decât
vânzări de bunuri și servicii ca parte a obiectului de activitate al societății, poartă
denumirea de debitori diverşi. De exemplu: vânzarea unei imobilizări corporale va determina
evidenţierea în contabilitatea vânzătorului a unei creanţe, respectiv utilizarea elementul
bilanțier debitori diverşi.

Vanzare  creanta (dreptul de a incasa):

1) creanta fata de clienti  vanzarea este legata de obiectul de activitate; ex: fabrica de
mobilier – vanzarea de mobila  creante fata de clienti
2) Creanta fata de debitori diversi  vanzarea NU este legata de obiectul de activitate; ex:
fabrica de mobilier – vanzarea unui teren => debitori diversi

17
d) Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul
reprezintă creanţa întreprinderii faţă de acţionarii/asociaţii săi cu referire directă la gestiunea
capitalului social. Creanţele de acest fel apar înainte de depunerea capitalului social la
constituirea entităţii sau la orice majorare ulterioară a capitalului social.

3) Investiţiile pe termen scurt

privesc acele titluri de valori mobiliare achiziţionate pentru a genera câştiguri pe termen scurt
prin fluctuaţia preţului. Distincţia între imobilizările financiare şi investiţiile pe termen scurt
are la bază intenţia întreprinderii de a transforma activul evidenţiat pe termen scurt, în numerar
într-o perioadă mai mică de un an. Depozitele bancare pe termen scurt constituite de
întreprindere la bănci sunt și acestea încadrate în această categorie.

4) Casa şi conturile la bănci cuprind:

 valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci;
 casa în lei şi casa în valută – se vor evidenţia lichidităţile din casieria unităţii, atât în lei,
cât şi în valută;
 conturi la bănci în lei şi în valută;
 avansuri de trezorerie (în lei şi în valută) reflectă sumele acordate angajaţilor societăţii
cu titlu de avansuri de deplasare sau avansuri pentru efectuarea unor plăţi în favoarea
întreprinderii;
 alte valori (bilete de tratament, tichete de masă, tichete cadou etc).

18
 3) Cheltuielile în avans
Aceste cheltuieli sunt efectuate în cursul exerciţiului, dar corespund unei perioade viitoare
(exemplu: cheltuielile cu abonamentele la publicaţii apar de regulă la sfârşitul anului, dar
revistele şi ziarele urmează a fi primite în următoarele 12 luni aferente unui exercițiu financiar
viitor). În aceste conturi se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli: chiriile,
abonamentele, asigurările şi alte cheltuieli efectuate anticipat.

DATORII

Pentru ca un element să fie clasificat ca datorie, acesta:

1) trebuie să reprezinte o obligaţie actuală a entităţii
2) ce decurge din evenimente trecute şi
3) prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care
încorporează beneficii economice.
4) trebuie să poată fi evaluată în mod credibil.

Clasificarea datoriilor în Bilanț este prezentată în figura de mai jos:

19
 Curente

Pe termen
Pe termen lung
lung
DATORII

Provizioane

Venituri în
avans

Figura nr. 2 Clasificarea datoriilor în bilanţ

Clasificarea datoriilor în datorii curente (datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de

până la un an) şi datorii pe termen lung (datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare
de un an) va presupune o evidenţă a datoriilor în funcţie de scadenţa lor.

Exemplu
Să presupunem că societatea Alfa SRL are evidenţiate în contabilitatea sa la 31
decembrie N două obligaţii faţă de un furnizor Beta.
1) prima, în sumă de 10.000 lei, are termen de plată 30 martie N+1;
 < 1 an  Datorie curenta
2) a doua, în sumă de 100.000 lei, este eşalonată astfel:
 10.000 lei - termen de plată 30 iunie N+1; scadenta 6 luni < 1 an => dat curenta
 50.000 lei - termen de plată 30 iunie N+2; scadenta 1 si 6 luni  > 1 an => dat TL
 40.000 lei - termen de plată 31 decembrie N+2. Scadenta 2 ani > 1 an => dat TL

Pentru întocmirea Bilanțului la data de 31.12.N, obligaţiile faţă de furnizorul Beta se vor
20
analiza astfel:
 prima obligaţie în sumă de 10.000 lei va trebui achitată în termen de 3 luni de la data
bilanţului, deci va fi prezentată în categoria datoriilor curente (datorii sub 1 an);
 obligaţia în sumă de 100.000 lei se va descompune în
 datorie curentă, respectiv suma de 10.000 lei care are scadenţă o perioadă mai
mică de un an de la data bilanţului (respectiv 6 luni) şi
 datorie pe termen lung în valoare de 90.000 lei, care va trebui plătită într-o
perioadă mai mare de 12 luni de la data întocmirii bilanţului.

1) Datorii pe termen lung

O componentă importantă a datoriilor pe termen lung o reprezintă împrumuturile realizate
sub următoarele forme:
 împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni;
 credite bancare pe termen lung;
 alte datorii şi împrumuturi asimilate (ex: datoriile aferente contractelor de leasing).

2) Datorii curente
În structura datoriilor curente se cuprind:
 Dat fata de clienti -> avansurile încasate de la clienţi (clienţi-creditori);
 datorii comerciale (datorii reflectate prin furnizori, efecte de plătit, furnizori de
imobilizări);
 datorii faţă de personal privind drepturile salariale, premiile din fondul de salarii,
indemnizaţia pentru fondul de odihnă, alte drepturi prevăzute în contractele de muncă;
 datorii privind obligaţiile faţă de bugetul statului: impozit pe venit din salarii, impozit
pe profit, TVA de plată;
 datorii privind dividendele de plată.

21
 3) Provizioanele
Un provizion este o datorie cu exigibilitate şi valoare incerte.
Provizioanele sunt destinate să acopere datorii a căror natură este clar definită şi care la data
bilanțului este probabil să existe sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce
privește valoarea sau data la care vor apărea.
Exemple:
 provizioane pentru pensii şi obligaţii similare;
 provizioane pentru litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii
incerte;
 provizioane pentru impozite;
 provizioane privind cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garanţie
şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor.

Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite comerciale,
datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli
necesare stingerii datoriei.

4) Veniturile în avans

Ca şi în cazul cheltuielilor în avans, veniturile în avans permit delimitarea în timp a

veniturilor astfel încât cele evidenţiate în contabilitate să corespundă perioadei la care ele se
referă efectiv.

Ele sunt datorii care urmează a se transforma în venituri ale anului curent pe măsura
efectuării anumitor operaţiuni.

Exemple: veniturile din chirii, abonamente şi alte venituri aferente perioadelor sau
exerciţiilor următoare.

22
 CAPITALURILE PROPRII reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau
asociaţilor în activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.

K proprii = Active – Datorii

Acţionarii/asociaţii pot majora sau diminua capitalul atât prin aportul propriu adus
sau retras, cât şi prin reinvestirea sau repartizarea rezultatului sub formă de dividende.

Principalele elementele componente ale capitalurilor proprii:

Capital subscris

Rezerve

CAPITALURI Rezerve din

PROPRII reevaluare

Rezultatul reportat

Rezultatul exerciţiului

Figura nr. 3 Structura capitalurilor proprii

23
 1) Capitalul social reprezintă valoarea nominală a acțiunilor/părților sociale ale unei
societăți și se constituie prin aportul în bani şi/sau natură pus la dispoziţia societăţii
de către acţionari sau asociaţi.
2) Rezervele din reevaluare reprezintă surplusul rezultat din reevaluarea
imobilizărilor corporale. Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea
justă de la data Bilanţului, stabilită de evaluatori autorizați (ANEVAR).
3) Rezervele se referă la profituri ale anilor precedenţi, capitalizate de întreprindere în
mod durabil până la o decizie ulterioară a conducerii. O societate poate constitui
următoarele tipuri de rezerve:
a. Rezerva legală – se constituie anual din profitul entităţii, în cotele şi limitele
prevăzute de lege. În cadrul unei întreprinderi, cota aplicabilă este de 5% asupra
profitului brut anual realizat de întreprindere. Rezerva se stabileşte la
concurenţa unei valori egale cu 20% din capitalul social al întreprinderii;
b. Rezerva statutară sau contractuală – se constituie anual din profitul net al
entităţii conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia;
c. Alte rezerve, neprevăzute de lege sau de statut, pot fi constituite din profitul
net al entităţii pe baza dispoziţiilor stabilite de AGA adunarea generală a
acţionarilor sau asociaţilor. Formarea altor rezerve are rolul de a limita
distribuirea de dividende de către întreprinderile aflate la începutul activităţii
sau în dificultate.
4) Rezultatul reportat reprezintă profitul reportat sau pierderea reportată (profitul sau
pierderea din anii precedenți).
În cazul în care avem profit reportat, înseamnă că întreprinderea prin organul său de decizie,
Adunarea General a Acţionarilor, a amânat repartizarea profitului pe destinaţiile legale.
Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar curent, după
aprobarea situațiilor financiare anuale conform legii, și cel reportat aferent exercițiilor
financiare precedente, din rezerve, prime de capital și capital social, potrivit hotărârii
adunării generale a acționarilor sau asociaților, cu respectarea prevederilor legale.
24
 5) Rezultatul exerciţiului reprezintă profitul sau pierderea anului curent, calculat(ă) ca
ca diferenţă între venituri şi cheltuieli.

Bibliografie

1) Ramona Neag, Irina Pășcan, Ema Mașca – Introduction to accounting: Theory and
practice, Miskolc University Press, 2018, pp. 7-35.
2) Ramona Neag, Irina Pășcan, Ema Mașca – Bazele contabilității. De la teorie spre o
înțelegere aplicată în practica actuală, Editura C.H. Beck, București, 2015, pp. 51-74.
3) Ramona Neag, Irina Pășcan – Bazele contabilității, Editura Universității ”Petru
Maior” Tg. Mureș, 2007, pp. 5-24.

25