DECIZIE CIVILĂ Nr.

3315 din 24 aprilie 2007

Model industrial. Accepţiune. Condiţii prevăzute de Legea nr. 129/1992,
republicată, pentru înregistrare
EMITENT: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală
NEPUBLICATĂ

Conform art. 9 alin. 1 din Legea nr. 129/1992, republicată, obiectul cererii poate
fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model industrial, în sensul
art. 2, este nou şi are un caracter individual.
Modelul industrial este combinaţia tuturor elementelor, caracteristicilor de ordin
estetic ce ţin de aspectul exterior al produsului, cu excluderea oricăror caracteristici
sau detalii tehnice.
Potrivit alin. 2 al aceluiaşi text, un desen sau model industrial este considerat
nou dacă niciun desen sau model industrial identic nu a fost făcut public înaintea
datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea,
înaintea datei de prioritate.
Anterioritatea este distructivă de noutate când desenul sau modelul industrial a
fost publicat sau a fost expus, utilizat în comerţ sau divulgat în alt mod.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă la 6

aprilie 2004, reclamanta "C." LTD a chemat în judecată pe pârâţii SC "C.J." SRL şi
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, solicitând anularea în tot a certificatului de
înregistrare a desenului industrial cu denumirea "Drum mobil din lemn de Quercus
ceris" înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sub nr. 013001,
depozitul reglementar cu nr. f2 002 1061 fiind constituit la 17 iulie 2002; radierea
Desenului nr. 013001 din Registrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
În motivarea cererii, s-a arătat că pârâta a depus la 17 iulie 2002 cererea de
înregistrare a desenului industrial pentru "drum mobil din lemn de Quercus ceris".
În urma examinării preliminare efectuate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 129/1992, republicată, modelul
industrial a fost publicat în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 12/2002,
iar după examinarea pe fond Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a decis
înregistrarea modelului industrial.
Atât în fapt, cât şi în drept, modelul industrial nr. 013001 nu îndeplinea
condiţiile de noutate prevăzute expres de Legea nr. 129/1992, republicată.
Anterior depunerii cererii de înregistrare de către pârâtă, acesta fusese fabricat
de furnizorii români ai firmei "M." LTD, în baza unui contract încheiat în anul
2001. Activitatea "M." LTD a fost preluată de către reclamantă, care a continuat
importul produsului prin intermediul firmei româneşti asociate "C." SRL.
 În drept au fost invocate prevederile art. 9 şi art. 45 din Legea nr. 129/1992,
republicată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1134 din 22 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti -
Secţia a III-a civilă a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a formulat
opoziţie în termenul legal de 3 luni consecutiv publicării desenului sau modelului
industrial nr. 013001 în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Tribunalul a respins susţinerile reclamantei privitoare la înregistrarea cu rea-
credinţă a modelului industrial în litigiu, observând că din conţinutul dispoziţiilor
art. 45 din lege reiese că solicitarea persoanei interesate privind anularea unui
certificat de înregistrare a desenului sau modelului industrial eliberat de Oficiul de
Stat pentru Invenţii şi Mărci nu se întemeiază pe rea-credinţă, ci pe neîndeplinirea
condiţiilor pentru acordarea protecţiei.
Pe baza concluziilor raportului de expertiză s-a reţinut că la înregistrarea
desenului sau modelului industrial nr. 013001 erau îndeplinite condiţiile de noutate
şi individualitate cuprinse în art. 9 alin. 2 şi 4 din lege.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin
Decizia civilă nr. 385/A din 8 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Sentinţa a fost schimbată în tot, în sensul că a fost admisă acţiunea, a fost anulat
Certificatul de înregistrare nr. 013001 şi s-a dispus radierea înregistrării din
Registrul naţional al desenelor şi modelelor industriale.
În considerentele hotărârii, instanţa de apel a arătat că, în speţă, interesează
cauzele de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată din perspectiva
prevederilor Legii nr. 129/1992, republicată, în conţinutul ulterior modificării şi
completării prin Legea nr. 585/2002, întrucât îndeplinirea condiţiilor de
registrabilitate sunt analizate nu numai în raport de data depozitului reglementar,
dată anterioară intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 585/2002, ci şi în raport
de momentul acordării protecţiei efective, cu efecte ce urcă până la data
depozitului reglementar, prin pronunţarea hotărârii de admitere a cererii şi
eliberarea certificatului de înregistrare a modelului industrial. Dacă între cele două
momente o nouă reglementare intră în vigoare, analiza condiţiilor de
registrabilitate trebuie făcută şi în raport de noile reglementări, deoarece până la
pronunţarea hotărârii de admitere şi eliberarea certificatului de înregistrare
protecţia nu a fost încă acordată. Or, condiţiile de registrabilitate de fond trebuie
verificate şi în raport de momentul acordării protecţiei efective.
Legea nu condiţionează exerciţiul dreptului la acţiunea în anulare, de către terţul
interesat, de parcurgerea etapelor de contestaţie corespunzătoare procedurii
administrative de înregistrare, astfel încât faptul că titularul acţiunii în anularea
certificatului de înregistrare a modelului industrial nu a făcut obiecţii scrise la
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, după publicarea modelului supus
procedurii de înregistrare, nu prezintă nicio relevanţă.
Ceea ce intimata-pârâtă a înregistrat ca model industrial este produsul în sine,
aşa cum este definit de art. 2 lit. j) din legea republicată, iar nu aspectul exterior
nou şi individual al produsului.
Referindu-se la înregistrarea produsului, reclamanta nu confundă noţiunea
juridică de model industrial cu noţiunea de produs, în sensul Legii nr. 129/1992,
republicată, ci invocă neîndeplinirea condiţiei de registrabilitate a aspectului
exterior al produsului rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici,
îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură şi/sau ornamentaţia produsului în
sine, faţă de prevederile art. 9 alin. 1 din legea republicată.
Din descrierea conţinută în cererea de înregistrare a modelului industrial "Pod
mobil" nu rezultă în ce constă combinaţia dintre principalele caracteristici, nici
care ar fi aceste principale caracteristici şi nici faptul că acestea sunt percepute sub
aspectul exterior al produsului, ci exclusiv datele tehnice necesare realizării
produsului, determinate de funcţia tehnică a acestuia, fiind încălcate prevederile
art. 11 alin. (1) din lege.
Descrierea conţinută de cererea de înregistrare conţine toate elementele
materiale, tehnice şi funcţionale necesare pentru realizarea unui pod mobil,
inclusiv modul şi elementul de îmbinare a pieselor din care produsul este compus,
respectiv caracteristici şi detalii tehnice şi funcţionale ale produsului. Niciunul
dintre elementele principale descrise nu constituie un element de ordin estetic,
exterior, fără nicio funcţie tehnică în ansamblul produsului.
Or, modelul industrial este tocmai combinaţia tuturor elementelor,
caracteristicilor de ordin estetic (linii, contururi, culori, formă, textură,
ornamentaţie) ce ţin de aspectul exterior al produsului, cu excluderea oricăror
caracteristici sau detalii tehnice.
Caracteristicile estetice nu pot fi privite individual, neputând fi înregistrate ca
model industrial una sau câteva caracteristici ori doar în considerarea unora dintre
aceste caracteristici, dacă acestea nu denotă o combinaţie care să redea integral
aspectul exterior al unui produs, cum ar fi doar forma sau textura în sine. Prin
urmare, chiar dacă printre detaliile tehnice sau de funcţionare sunt inserate şi
câteva elemente de ordin estetic, condiţia de registrabilitate prevăzută de art. 9 alin.
1 raportat la art. 2 lit. h) nu poate fi considerată îndeplinită.
Elementul distructiv de noutate al modelului industrial înregistrat la solicitarea
pârâtei l-a constituit în primul rând divulgarea, provenind din faptul personal al
titularului. La aceasta se adaugă elementul distructiv de noutate provenind din
faptul unui terţ, subsecvent faptului titularului, constând în încheierea de contracte
comerciale de către SC "G." SRL cu terţi anterior datei depozitului reglementar, cu
privire la produsele ce au făcut obiectul contractului de comision încheiat de
aceasta cu intimata-pârâtă.
Condiţia noutăţii nu a fost îndeplinită, produsul descris ca model industrial în
cererea de înregistrare fiind făcut public prin utilizarea lui în comerţ chiar de către
titularul certificatului de înregistrare, anterior perioadei de 12 luni ce a precedat
depunerea cererii de înregistrare, iar ulterior faptului titularului, de către terţi,
elemente distructive de noutate potrivit art. 10 alin. 1 din lege.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta SC "C.J." SRL a declarat recurs, critici
întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 din Codul de
procedură civilă, vizând următoarele aspecte:
Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, dând o interpretare neconformă
legislaţiei în vigoare, vizând aspectele de noutate şi estetic ale unui model
industrial, faţă de dispoziţiile Legii nr. 129/1992, republicată, în urma
modificărilor aduse prin Legea nr. 585/2002.
Instanţa de apel a considerat apelul fondat şi din punct de vedere al faptului că
instanţa de fond nu ar fi procedat la stabilirea clară a cadrului procesual sub
aspectul încadrării juridice a cauzelor de nulitate invocate de reclamantă.
S-a mai susţinut că instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii.
S-a mai arătat că expertiza realizată în cauză a evidenţiat clar numeroase
elemente estetice, exterioare, de identificare şi particularizare a modelului
industrial, precum şi existenţa clară şi indiscutabilă a elementului de noutate.
Instanţa de apel a apreciat greşit că nu are nicio importanţă faptul că reclamanta
nu a efectuat nicio formă de opoziţie în termenul de 3 luni de la data publicării
modelului industrial, iar pârâta a înregistrat modelul industrial cu rea-credinţă, ceea
ce este o interpretare nelegală şi subiectivă a dispoziţiilor Legii nr. 129/1992,
republicată.
Recurenta a invocat şi excepţia lipsei de interes a reclamantei în introducerea
acţiunii. Această din urmă excepţie a fost motivată prin aceea că reclamanta nu a
invocat în susţinerea acţiunii sale vătămarea unui drept născut, actual, legitim şi
personal. În cauza de faţă, drepturile ce ar putea fi recunoscute de lege ar putea
aparţine eventual unui alt producător sau altui autor de modele industriale, iar
nicidecum unui cumpărător, unui beneficiar. Dovada anteriorităţii sau a publicităţii
poate fi invocată în condiţiile art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 129/1992, republicată,
iar nu de către o persoană care nu justifică un interes născut, actual, legitim şi
personal. Drepturile decurgând din calitatea de importator se referă la raporturile
juridice dintre reclamantă şi autorităţile din ţara în care îşi are reşedinţa sau îşi
desfăşoară activitatea, produsele realizate pe baza modelului industrial protejat
fiind exportate din România, iar nu importate, astfel încât reclamanta nu poate face
dovada vreunui drept recunoscut de legea română, care ar fi vătămat prin
înregistrare.
 Excepţia lipsei de interes a fost respinsă pentru următoarele consideraţii:
Interesul, condiţie de exerciţiu a acţiunii, constituie folosul practic, imediat, pe
care-l are o parte pentru a justifica declanşarea procedurii judiciare.
Interesul trebuie să fie legitim, corespunzător cerinţelor legii materiale şi
procesuale. Interesul este legitim atunci când se urmăreşte afirmarea sau realizarea
unui drept subiectiv recunoscut de lege.
Reclamanta a avut un interes legitim atunci când a formulat acţiunea având ca
obiect anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial înregistrat la
cererea pârâtei. La acel moment, reclamanta desfăşura activităţi comerciale în
legătură cu fabricarea şi furnizarea produsului pentru care pârâta a obţinut protecţie
şi deci drepturi exclusive, astfel încât activitatea sa comercială a fost paralizată.
Art. 45 alin. 1 din Legea nr. 129/1992, republicată, recunoaşte dreptul oricărei
persoane interesate de a solicita anularea certificatului de înregistrare a desenului
sau modelului industrial, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în
cazul în care se constată că, la data înregistrării cererii, nu erau îndeplinite
condiţiile pentru acordarea protecţiei.
Interesul trebuie să fie născut şi actual, să existe în momentul în care se apelează
la mijlocul procesual din conţinutul acţiunii, în sensul că dacă cel interesat nu ar
recurge la acţiune în momentul respectiv, s-ar expune la un prejudiciu. Dacă
dreptul este născut şi actual, atunci şi interesul este născut şi actual. Dreptul
reclamantei de a cere anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial
era născut la 6 aprilie 2004, când a fost înregistrată cererea de chemare în judecată,
deoarece, fapt necontestat, după înregistrare pârâta a depus la Direcţia Generală a
Vămilor o cerere de intervenţie vamală la exportul produsului de către reclamantă,
cu consecinţa suspendării activităţii acesteia.
Această condiţie a interesului a fost apreciată prin raportare la lipsa cerinţelor
prevăzute de Legea nr. 129/1992, republicată, pentru ca modelul industrial intitulat
"Pod mobil" să poată fi înregistrat. De vreme ce analiza fondului a permis
concluzia că modelul înregistrat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sub
numele de "Pod mobil" nu este un model industrial în sensul legii şi nu
îndeplineşte condiţia noutăţii, reclamanta, care desfăşura activităţi comerciale care
vizau acelaşi produs, avea interes să obţină anularea. De aceea, nu a putut fi
acceptată susţinerea pârâtei în sensul că lipsa interesului reclamantei decurge din
faptul că aceasta nu a mai putut continua faptele ilicite de producere şi de comerţ
cu produse similare "podului mobil" al societăţii pârâte, respectiv nu a putut
continua comiterea infracţiunii de contrafacere a modelului industrial al acesteia.
Interesul trebuie să fie personal şi direct, adică folosul practic urmărit prin
declanşarea procedurii judiciare să aparţină celui care recurge la acţiune. Şi această
condiţie de valabilitate a interesului a fost îndeplinită în persoana reclamantei,
deoarece după obţinerea anulării, consecinţă a faptului că pe cale judecătorească se
constată neîndeplinirea cerinţelor impuse pentru înregistrarea modelului industrial,
aceasta îşi poate relua activitatea comercială.
Recunoaşterea unui drept privativ asupra unei pretinse creaţii, cu motivarea că
aceasta constituie un model industrial, a fost de natură să afecteze activitatea
desfăşurată de reclamantă prin formularea cererii de intervenţie în vamă având ca
obiect interzicerea exportului acestui produs. Nu este lipsit de importanţă şi faptul
că, dacă se stabileşte legalitatea înregistrării, beneficiarul protecţiei poate cere
oricărui utilizator de astfel de produse despăgubiri sau plata redevenţei. Or, un
asemenea drept trebuie recunoscut numai titularului unui model care să
îndeplinească cerinţele impuse de lege pentru a fi considerat un model industrial.
Deşi sumar şi nesistematizat redactate, conform art. 306 alin. 3 din Codul de
procedură civilă, criticile formulate prin cererea de recurs au putut fi încadrate în
motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 9 din Codul de
procedură civilă.
Pe fond recursul nu a fost găsit întemeiat.
Astfel, s-a invocat faptul că instanţa de apel "a dat o interpretare neconformă
legislaţiei în vigoare vizând aspectele de noutate şi estetic ale unui model
industrial". În mod greşit nu s-a ţinut cont de expertiza tehnică din care rezultau
numeroase elemente estetice, exterioare, de identificare şi particularizare a
modelului industrial şi existenţa clară şi indiscutabilă a elementului de noutate.
Această critică a fost încadrată în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9
din Codul de procedură civilă şi a fost apreciată ca nefondată pentru următoarele
motive:
Conform art. 9 alin. 1 din Legea nr. 129/1992, republicată, privind protecţia
desenelor şi modelelor industriale, obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în
care constituie un desen sau model industrial, în sensul art. 2, este nou şi are un
caracter individual. Iar, potrivit alin. 2 al aceluiaşi text, un desen sau model
industrial este considerat nou dacă niciun desen sau model industrial identic nu a
fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost
revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.
Potrivit art. 2 lit. h) din lege, modelul industrial este definit ca fiind aspectul
exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia, redat în trei dimensiuni, rezultat
din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori,
formă, textură şi/sau ornamentaţia produsului în sine.
Aşadar, instanţele de fond au avut de analizat în ce măsură creaţia a cărei
înregistrare a fost cerută şi admisă de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
îndeplinea condiţia noutăţii şi putea fi calificată drept un aspect exterior al unui
produs.
Instanţa de apel a apreciat corect că ceea ce a înregistrat pârâta este de fapt
produsul, astfel cum este definit de art. 2 lit. j) din lege, iar nu aspectul exterior nou
şi individual al produsului, aceasta deoarece descrierea făcută odată cu cererea de
înregistrare conţine datele tehnice necesare pentru realizarea produsului, produsul
în sine, şi nu aspectul exterior al acestuia. Iar faptul că în declaraţia solemnă
ataşată descrierii J.L. a arătat că "după cunoştinţa mea desenul/modelul industrial
ce face obiectul cererii prezintă elemente de noutate faţă de creaţiile similare făcute
publice în ţară şi în străinătate" nu este suficient pentru a concluziona asupra
existenţei elementului noutate, în lipsa unor dovezi în acest sens.
De asemenea, reprezentările grafice ale acestuia nu sunt de natură să justifice
concluzia că modelul pentru care s-a solicitat înregistrarea prezintă un aspect
exterior nou, de natură să producă o impresie diferită de cea produsă de modelele
deja existente. Or, art. 11 alin. 1 din Legea nr. 129/1992, republicată, prevede că
desenul sau modelul industrial, care este determinat exclusiv de o funcţie tehnică,
nu poate fi înregistrat.
Raportul de expertiză nu evidenţiază care sunt elementele care să privească
aspectul exterior, estetic al produsului, ci cuprinde numai o enumerare a
elementelor constitutive ale acestuia. În aceste condiţii, raportul de expertiză nu
poate fi considerat o probă utilă pentru determinarea caracteristicilor estetice
definitorii pentru aspectul exterior al produsului, astfel încât să poată fi înregistrat
ca model industrial.
Instanţa de apel a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi alin. 3
din Legea nr. 129/1992, republicată, atunci când a analizat aspectele distructive de
noutate ale modelului înregistrat de pârâtă. Într-adevăr, în contractul de comision
încheiat de pârâtă cu SC "G." SRL la 21 iunie 2001 nu sunt inserate clauze de
confidenţialitate, explicite sau implicite, astfel încât să se aprecieze că modelul
industrial nu a fost făcut public prin divulgarea sa unei terţe persoane în aceste
condiţii.
Pe de altă parte, de vreme ce contractul de comision în temeiul căruia pârâta se
obliga să exporte traverse pentru poduri, consolidate cu bolţuri, în condiţiile de
calitate menţionate la pct. 3 din Anexa 1 la Contractul de comision nr.
52/21.06.2001, a fost încheiat la 21 iunie 2001, iar data depozitului reglementar
este 17 iulie 2002, înseamnă că aceasta nu se poate prevala nici de dispoziţiile art.
10 alin. 3 din Legea nr. 129/1992, republicată, conform cărora nu se consideră că
s-a produs o divulgare dacă un desen sau model industrial pentru care s-a solicitat
protecţie a fost făcut public de către autor, de succesorul său în drepturi sau de un
terţ, ca urmare a informaţiilor oferite de autor sau a acţiunii întreprinse de către
acesta ori de către succesorul lui în drepturi, în cursul perioadei de 12 luni care
precedă data de depunere a cererii sau data de prioritate. Aşadar, divulgarea
modelului de către pârâtă cu mai mult de 12 luni înainte de înregistrare este
distructivă de noutate.
 În fine, Contractul de vânzare-cumpărare nr. 8 din 20 ianuarie 2002 are ca obiect
produse pentru care la 17 iulie 2002 s-a solicitat acordarea protecţiei sub forma
modelului industrial.
În speţă, ceea ce s-a înregistrat ca model industrial este de fapt un produs, care
era cunoscut anterior, fiind public, astfel încât nu era posibilă înregistrarea.
O altă critică ce poate fi încadrată în motivul de modificare prevăzut de art. 304
pct. 9 din Codul de procedură civilă este în legătură cu modul greşit în care
instanţa de apel a apreciat că reclamanta nu trebuia să fi făcut anterior opoziţie
pentru a se putea adresa instanţei cu acţiunea în anulare.
Nici această critică nu este întemeiată, întrucât art. 45 din Legea nr. 129/1992,
republicată, nu impune parcurgerea unei proceduri administrative prealabile sub
forma opoziţiei pentru admisibilitatea acţiunii în anulare.
O altă critică priveşte încălcarea de către instanţa de apel a principiului
disponibilităţii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură
civilă.
În conţinutul acestui principiu fundamental al procesului civil intră dreptul
persoanei interesate de a porni sau nu procesul civil; dreptul de a determina
limitele cererii de chemare în judecată şi ale apărării; dreptul de a săvârşi acte
procesuale de dispoziţie; dreptul de a exercita sau nu căile de atac prevăzute de
lege şi dreptul de a cere sau nu executarea silită a titlului executoriu.
Arătând de ce prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală, pentru că nu s-a
preocupat de determinarea clară a cadrului procesual dedus judecăţii şi nici nu a
manifestat interes pentru identificarea legii materiale în raport de care să se
aprecieze condiţiile de registrabilitate contestate prin acţiunea în anulare, instanţa
de apel nu a intervenit în voinţa părţilor, ci a stabilit doar regulile în raport de care
trebuia verificată legalitatea înregistrării.
Aşadar, nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 din Codul de
procedură civilă nu este întemeiată, deoarece prin hotărârea dată în apel au fost
respectate cerinţele subsumate principiului disponibilităţii, astfel încât nu se putea
produce o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea deciziei.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că soluţia instanţei de apel este
legală, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
recursul a fost respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii
atacate.

---------------