Educația incluzivă a fost definită pentru prima dată în Programul de dezvoltare a educației incluzive în

Republica Moldova pentru anii 2011- 2020, care statuează că EI este o abordare şi un proces continuu de
dezvoltare a politicilor şi practicilor educaţionale, orientate spre asigurarea oportunităţilor şi şanselor
egale pentru persoanele excluse/marginalizate de a beneficia de drepturile fundamentale ale omului la
dezvoltare şi educaţie, în condiţiile diversităţii umane. Potrivit Programului, educaţia incluzivă prevede
schimbarea şi adaptarea continuă a sistemului educaţional pentru a răspunde diversităţii copiilor şi
nevoilor ce decurg din aceasta, pentru a oferi educaţie de calitate tuturor în contexte integrate şi medii de
învăţare comună.

Copiii cu CES au nevoie de sprijinul nostru al tuturor pentru a avea acces la educație.
Școlile trebuie să ofere şanse egale la educaţie fiecărui copil, indiferent de posibilităţile sale
de învăţare, participare şi dezvoltare. Iar comunitatea trebuie și ea pregătită să accepte
nevoile acestor copiii.

Programului de dezvoltare a educației incluzive în Republica Moldova pentru anii 2022-

2027

APROBAT prin ordinul ministrului educației și cercetării nr. 215 din 03.03. 2023

Asigurarea accesului egal la studii pentru toți copiii, inclusiv pentru cei cu diferite tipuri de
dizabilități, este o prioritate pentru Ministerul Educației și Cercetării. Câteva programe de
dezvoltare a educației incluzive au fost discutate de secretarul de stat Adriana Cazacu și Martin
Wolf Andersen, coordonator principal de program al Organizației Oxfam IBIS din Copenhaga,
Danemarca.

Potrivit Adrianei Cazacu, în anul curent, Guvernul va aproba un nou Program de dezvoltare a
educaţiei incluzive în Republica Moldova (pentru anii 2023-2027). Documentul va fi unul
reprezentativ, fiind consultat pe larg cu sectorul asociativ din Republica Moldova, inclusiv cu
membrii Alianței ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei
(APSCF).

La rândul său, Martin Wolf Andersen a menționat că experiența societății civile în domeniul
dezvoltării serviciilor de educație incluzivă poate fi utilă pentru instituțiile de învățământ, iar
APSCF poate împărtăși din experiența acumulată de organizațiile-membre.

Prezentă la discuție, Daniela Mamaliga, președinta Consiliului Coordonator APSCF, a pus în

discuție problema copiilor refugiați din Ucraina care au nevoie de suport în contextul
integrării/incluziunii în sistemul de învățământ.

În Republica Moldova sunt înregistrați circa 12 mii de copiii cu cerințe educaționale speciale
pentru care funcționează 990 de Centre de Resurse pentru Educație Incluzivă. În instituțiile de
învățământ din țară activează 1366 de cadre didactice de sprijin.

Denumirea documentului: Programul de dezvoltare a educației incluzive în Republica

Moldova pentru anii 2022-2027

Tipul documentelor de politici publice: Program

1
Problema abordată
Programul de dezvoltare a educației incluzive în Republica Moldova pentru anii 2022-2027 va
aborda egalitatea de șanse și a accesului la educație de calitate pentru fiecare copil, tânăr, adult
(inclusiv celor cu CES și/sau dizabilități) la toate nivelurile educaționale și a dezvoltării unui
sistem educațional incluziv, va descrie mecanismul de realizare a acesteia în perioada anilor
2022-2027 și va preciza impactul așteptat asupra educației, statului și a societății.
Promovând tendința generală de a trece de la sisteme paralele de educație (învățământ de masă și
învățământ special), la un singur sistem de educație incluzivă, care să ofere tuturor acces la
educație adecvată nevoilor specifice. Toți1 copiii au dreptul la educație. Asigurarea și respectarea
dreptului la educație decurge din drepturile fundamentale ale omului și definește calitatea
societăților moderne.

Semnatară a Convenției ONU privind drepturile copilului 2, Republica Moldova asigură, în

continuare, realizarea fără discriminare a dreptului la educație pentru toții copiii, în conformitate
cu art.28 al Convenției. Pentru realizarea efectivă a acestui drept, autoritățile și instituțiile din
domeniile educație, asistență socială și sănătate, părinții și copiii, societatea civilă își asumă
angajamentul comun să colaboreze pentru eliminarea barierelor și crearea oportunităților de
acces la educație pentru toți copiii.

Cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare „Educația 2030” și a Programului de

implementare a acesteia pentru anii 2023-2025

În temeiul art. 5 lit. a) și al art. 6 lit. h) din Legea nr. 136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2017, nr. 252, art. 412), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂȘTE:

1. Se aprobă: 1) Strategia de dezvoltare „Educația 2030”, conform anexei nr. 1;

2) Programul de implementare a Strategiei de dezvoltare „Educația 2030” pentru anii 2023-2025,

conform anexei nr. 2. 2. Ministerul Educației și Cercetării va prezenta Guvernului:

1) raportul de evaluare intermediară privind implementarea Strategiei de dezvoltare „Educația 2030” la

sfârșitul semestrului I al anului 2026;

2) raportul de evaluare finală privind implementarea Strategiei de dezvoltare „Educația 2030” la sfârșitul
semestrului I al anului 2031.

3. Raportul de monitorizare a implementării Programului va fi parte a raportului anual de activitate a

Ministerului și va fi făcut public pe pagina oficială a ministerului, până la 31 martie a fiecărui an.

4. Finanțarea acțiunilor prevăzute în prezenta hotărâre se va efectua din contul şi în limita alocațiilor
aprobate în aceste scopuri în bugetele autorităților publice implicate, precum și din alte surse, conform
actelor normative.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Educației și Cercetării.
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

1.2. Modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1077/2016 privind aprobarea Metodologiei de finanțare
bugetară a Hotărâre de Guvern aprobată Trim. II (DÎPT) PAG 2023, acțiunea 14.19. HCC nr. 41 din

2
29.07.2022 3 instituțiilor de învățământ profesional tehnic, în scopul eficientizării modului de alocare și
utilizare a finanțelor publice

1.6. Actualizarea actelor normative pe dimensiunea învățământului profesional tehnic Aprobate

modificările la Ordinele MEC Nr. 550/2015 Nr. 840/2015 Nr. 1158/2015 Nr. 1205/2015 Nr. 323/2019 Nr.
488/2019 Trim. II DÎPT HCC nr. 41 din 29.07.2022

4.7. Elaborarea Metodologiei de implementare a modelelor de educație multilingvă în instituțiile de

învățământ general Metodologie aprobată prin ordinul MEC Trim. III DÎG Ordinul MEC nr. 1101 din
03.11.2022

2.2. Organizarea ședinței anuale a Sub-comitetului 4 (Clusterul nr. 4) în cadrul Acordului de Asociere
(„Știință și Tehnologii, societate informațională, politici în domeniul audio-vizualului, educație, instruire
și tineret, cultură, sport și educație fizică”) Ședință organizată; Concluzii operaționale aprobate Trim. III
DAMEP Recomandarea nr. 1/2022 a Consiliului de Asociere UERepublica Moldova din 22 august 2022
privind Programul de asociere UE- RM

În Codul Educatiei s-au facut cateva schumbari in articolele existente referitoare la Educaţia
incluzivă, Învăţămîntul pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale. Capitolul VI Codul
educaţiei al Republicii Moldova cu schimbări 2023 №152 din 17.07.2014, versiune în vigoare din
11.09.2020.

Articolul 32 Codul educaţiei al Republicii Moldova în Republica Moldova. Învăţămîntul pentru

copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale special
Învăţămîntul pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale este parte integrantă a sistemului de
învăţămînt şi are drept scop educarea, reabilitarea şi/sau recuperarea şi incluziunea educaţională, socială
şi profesională a persoanelor cu dificultăţi de învăţare, de comunicare şi interacţiune, cu deficienţe
senzoriale şi fizice, emoţionale şi comportamentale, sociale.

Articolul 33 Codul educaţiei al Republicii Moldova în Republica Moldova. Organizarea

învăţămîntului pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale special
(1) Învăţămîntul pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale este gratuit, se organizează în
instituţiile de învăţămînt general, inclusiv în instituţiile de învăţămînt special, sau prin învăţămînt la
domiciliu.

(2) Statul asigură integrarea în sistemul de învăţămînt a copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale
speciale prin:

a) înscrierea copilului sau elevului cu cerinţe educaţionale speciale în grupa sau clasa corespunzătoare din
instituţia de învăţămînt special;

b) înscrierea copilului sau elevului cu cerinţe educaţionale speciale în grupa sau clasa din instituţiile de
învăţămînt general.

(3) Statul asigură incluziunea copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale prin abordarea
individualizată, determinarea formei de incluziune, examinarea şi/sau reexaminarea complexă a copilului
sau elevului cu cerinţe educaţionale speciale, realizate în baza unei metodologii aprobate de Ministerul
Educației, Culturii și Cercetăriide către structuri abilitate, constituite la nivel central şi local, care
funcţionează în modul stabilit de Guvern.

3
(4) Determinarea formei de incluziune, evaluarea şi/sau reevaluarea periodică a gradului de dezvoltare a
copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale se efectuează în prezenţa părinţilor sau a altor
reprezentanţi legali, la solicitarea acestora.

(5) Instituţiile de învăţămînt general în care sînt înscrişi copiii sau elevii cu cerinţe educaţionale speciale
şi instituţiile de învăţămînt special colaborează cu instituţiile de protecţie socială, alte organizaţii publice
sau private, persoane fizice sau juridice din ţară şi din străinătate şi beneficiază, în condiţiile legii, de
sprijin în organizarea învăţării.

(6) Instituţiile de învăţămînt special, instituţiile de învăţămînt general şi autorităţile publice responsabile
asigură condiţii de ordin ambiental şi oferă servicii educaţionale în funcţie de necesităţile individuale ale
copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, inclusiv prin facilitarea învăţării alfabetului Braille,
limbajului mimico-gestual, formelor alternative de scriere, de comunicare, de orientare şi a aptitudinilor
de mobilitate.

(7) În instituţiile de învăţămînt general activează cadre didactice de sprijin abilitate pentru incluziunea
copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale.

Articolul 34 Codul educaţiei al Republicii Moldova în Republica Moldova. Învăţămîntul special

(1) Învăţămîntul special se realizează în instituţii de învăţămînt special cu sau fără servicii rezidenţiale şi
în instituţii de învăţămînt alternative care acordă asistenţă recuperatorie copiilor şi elevilor cu deficienţe
senzoriale şi alte deficienţe, inclusiv celor integraţi în învăţămîntul general, precum şi consultaţii
metodice cadrelor didactice ce activează în grupele sau clasele în care învaţă aceşti copii/elevi, în modul
stabilit de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.

(2) În funcţie de categoriile de cerinţe educaţionale speciale, învăţămîntul special se organizează în

următoarele tipuri de instituţii:

a) instituţii speciale - pentru copiii şi elevii cu deficienţe senzoriale (auditive sau vizuale);

b) şcoli auxiliare - pentru copiii şi elevii cu dificultăţi severe de învăţare (dificultăţi multiple, asociate).

(3) Învăţămîntul special pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale se desfăşoară în
conformitate cu Curriculumul naţional, cu planurile-cadru de învăţămînt, aprobate de Ministerul
Educației, Culturii și Cercetării, şi cu planurile educaţionale individualizate.

(4) În clasele V-XII din instituţiile speciale pentru elevii cu deficienţe senzoriale, disciplinele şcolare sînt
predate de cadre didactice cu pregătire generală, care au urmat cursuri de specializare în domeniul
psihopedagogiei speciale.

(5) În învăţămîntul special organizat pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale sînt angajate
cadre didactice cu pregătire calificată în domeniul psihopedagogiei speciale şi asistenţei sociale.

Art 34 Codul educaţiei al Republicii Moldova în Republica Moldova cu schimbări 2023 anul №152 din
17.07.2014, versiune în vigoare din 11.09.2020

Articolul 35 Codul educaţiei al Republicii Moldova în Republica Moldova. Învăţămîntul la

domiciliu
(1) Instruirea la domiciliu se organizează pe o perioadă de timp determinată pentru copiii şi elevii care,
din cauza problemelor de sănătate sau a unei dizabilităţi, sînt lipsiţi temporar de posibilitatea de a se
deplasa.

(2) Instruirea la domiciliu se desfăşoară în modul stabilit de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării,
prin coordonare cu Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.

4
Implementarea educației incluzive în Republica Moldova

Despre studiu

Scopul studiului rezidă în analiza evoluţiei paradigmei educaţionale din Republica Moldova de la
excluziune la incluziune prin prisma elementelor cheie care asigură succesul unei incluziuni educaţionale:
cadrul legal, schimbări la nivel de atitudini, servicii de suport şi mecanisme financiare de susţinere a
educaţiei incluzive, Curriculum şi materiale didactice, resurse umane, parteneriate eficiente şi elaborarea
de concluzii generale privind consolidarea politicilor educaţionale, a serviciilor de suport, precum şi de
creştere a gradului de implicare a părinţilor şi comunităţii în educaţie.

Studiul a fost elaborat în cadrul Proiectului “Consolidarea politicilor educaționale şi creşterea nivelului de
susţinere a acestora de către beneficiarii direcţi şi indirecţi ai sistemului educaţional”, finanţat de
Fundaţiile pentru o Societate Deschisă prin intermediul Fundaţiei Soros-Moldova şi desfăşurat în
parteneriat cu Ministerul Educaţiei

Situaţia actuală în domeniul educaţiei incluzive

 Implementarea educaţiei incluzive în Republica Moldova este interdependentă de reforma sistemului

rezidenţial de îngrijire a copilului, deoarece majoritatea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale erau
plasaţi în instituţii rezidenţiale.
 Activităţile realizate de autorităţi, cu suportul UNICEF şi ONG cu experienţă în domeniu: CCF
Moldova, Keystone Human Services International Moldova Association, AO Lumos, AO
Parteneriate Pentru Fiecare Copil, ONG Speranţa şi ONG Femeia şi Copilul, Protecţie şi Sprijin în
perioada 2007-2012 în domeniul dezinstituţionalizării au contribuit la reducerea numărului copiilor
separaţi de familie cu circa 62%, precum şi la crearea şi dezvoltarea serviciilor sociale pentru copii şi
a educaţiei incluzive a copiilor cu CES.
 Ratificarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (2010) de Republica
Moldova a impulsionat schimbări ulterioare în sistemul educaţional şi anume în promovarea educaţiei
incluzive. Ratificarea acestui document presupunea reformarea politicii statului în domeniul
dizabilităţii. Ca urmare, au fost aprobate „Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi”
(2010-2013) şi „Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii
2011-2020” aprobat prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 523 din 11.07.2011.
 Cadrul legal din Republica Moldova corespunde standardelor internaţionale; conceptul privind
dezvoltarea educaţiei incluzive aprobat şi reflectat în documentele de politici serveşte un cadru
general de includere a tuturor copiilor cu risc mare de excludere; se bazează pe principiul educaţiei
pentru toţi, având scopul de a valorifica potenţialul de învăţare a fiecărui copil.
 Se atestă voinţă politică raliată cu practicile incluzive, angajamentul activ al reprezentanţilor diferitor
agenţii internaţionale, precum şi a agenţiilor non-guvernamentale în implementarea educaţiei
incluzive.
 În scopul implementării educaţiei incluzive au fost create servicii de suport la nivel naţional Centrul
Republican de Asistenţă Psihopedagogică (CRAP), la nivel raional Serviciul de Asistenţă
Psihopedagogică (SAP), la nivel instituţional (Centre de Resurse, comisii interdisciplinare) care au ca
scop incluziunea copiilor cu CES în şcolile generale. Serviciile de suport create se bucură de o
popularitate în faţa beneficiarilor.
 Cadrul didactic de sprijin este o poziţie nouă care a fost introdusă în Clasificatorul Ocupaţiilor din
Republica Moldova.
5
 Ca urmare a politicilor de incluziune implementate în sistemul educaţional din Republica Moldova în
perioada 2013-2014, 3500 elevi cu CES studiau în 400 instituţii generale de învăţământ; 2920 copiii
au fost instruiţi în baza PEI. În perioada 2013-2014 77 elevi cu CES din 14 unităţi teritorial-
administrative au absolvit instituţiile generale de învăţământ.
 Se atestă o îmbunătăţire a atitudinilor membrilor societăţii faţă de copiii cu CES. Atitudinea colegilor
faţă de copiii cu CES depinde de tipul de dizabilitate al acestora, ei având o atitudine mai
înţelegătoare şi protectivă faţă de copiii cu probleme fizice.
 Incluziunea copiilor cu CES în şcolile generale a fost posibilă datorită eforturilor comune ale tuturor
partenerilor de la nivel central, local, unitatea şcolară, precum şi activităţii ONG-urilor: CCF
Moldova, Keystone Human Services International Moldova Association, AO Lumos, AO
Parteneriate Pentru Fiecare Copil, ONG Speranţa şi ONG Femeia şi Copilul, Protecţie şi Sprijin, dar
şi a activităţilor de pregătire a acestui proces, reflectat în promovarea conceptului şcolii prietenoase
copilului; pedagogiei centrate pe copil, implementate cu suportul UNICEF; formarea iniţială şi
continuă a cadrelor didactice; elaborarea suporturilor metodologice pentru implementarea PEI şi a
instrucţiunilor privind evaluarea şi certificarea copiilor cu CES; aprobarea Programului de
dezvoltarea a educaţiei incluzive, şi a Codului Educaţiei, care conţin stipulări referitoare la
implementarea educaţiei incluzive.
 Analiza implementării educaţiei incluzive a evidenţiat eficacitatea instruirilor organizate de ONG-uri
în domeniu şi impactul acestora asupra atitudinilor generale a tuturor actorilor de la toate nivelele în
implementarea educaţiei incluzive.

Problemele cu care se confruntă educaţia incluzivă din Republica Moldova

 Imperfecţiunea mecanismelor de finanţare a educaţiei incluzive, în special, în contextul alocării

mijloacelor financiare în bază de normative per elev.
 Restanţe semnificative în nivelul de dezvoltarea a competenţelor cadrelor care nu au beneficiat de
instruire în domeniul educaţiei incluzive, comparativ cu cele ale cadrelor didactice care au urmat
cursuri de instruire; cu cât perioada de instruire a fost mai mare, cu atât atitudinea faţă de incluziune a
fost mai pozitivă. • Copiii cu deficienţele auditive şi de vedere sunt categoriile de cerinţe pentru care
profesorii au cele mai reduse competenţe profesionale.
 Stereotipuri ale societăţii /comunităţii şi atitudine reticentă faţă de diversitatea umană. Atitudinea
colegilor faţă de copiii cu CES este mai puţin înţelegătoare şi protectivă în cazul copiilor cu
deficienţe de intelect. De asemenea se atestă o anumită reticenţă şi faţă de incluziunea copiilor cu
deficienţe de văz şi auz.
 În pofida argumentelor în favoarea copiilor cu CES, o parte din cadrele didactice şi manageriale
consideră eronat că educaţia incluzivă are şi anumite limite: se acordă o atenţie redusă celorlalţi elevi,
volum foarte mare de lucru,
 Se atestă o insuficienţa acută de materiale didactic şi de rechizite pentru desfăşurarea educaţiei
incluzive.
 Infrastructură insuficient dezvoltată şi dotarea inadecvată a instituţiilor generale pentru asigurarea
educaţiei incluzive. Nu se planifică şi nu se prea efectuează lucrări de accesibilizare a claselor şi de
adaptare a mijloacelor şi metodelor didactice.

6
Implementarea a CNDDCM - Consiliul National pentru Determinarea Dizabilitatii

Sistemul informațional „Determinarea dizabilității și capacității de muncă” creează un mecanism

eficient de gestionare a domeniului determinării dizabilității și capacității de muncă prin digitalizarea
proceselor Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă.

Sistemul prezintă o soluție informatică din categoria Guvern pentru Cetățeni (G4C) și se încadrează în
segmentul „Evidența automatizată a resurselor asistenței sociale, medicale, educației, științei și
culturii” în cadrul sistemelor informaționale de stat.

Scopul general al Sistemul informațional constă în formarea unei resurse informaționale, ce va permite
eficientizarea procedurilor de determinare a dizabilității și capacității de muncă, precum și asigurarea
evidenței tuturor solicitărilor și persoanelor care interacționează cu Consiliul Național pentru
Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă, Instituție publică, subordonată Ministerului Muncii
și Protecției Sociale.

Potrivit studiilor internaționale privind evoluțiile la nivel mondial, în ultimele decenii s-au înregistrat
progrese notabile în ceea ce privește protecția și asigurarea respectării drepturilor copiilor, în particular, a
dreptului la educație. Există o abordare generală privind importanța educației și a asigurării accesului la
educație pentru toți copiii, ca mod de realizare a altor drepturi fundamentale ale omului și mijloc de
modelare a dezvoltării viitoare a umanității. Acest consens a fost tradus în acțiuni concrete care au
propulsat procese ample, ce au contribuit la aducerea în mediile educaționale a milioane de copii, altădată
respinși și excluși. Totuși, deși există un cadru cuprinzător de instrumente, standarde şi angajamente
privind drepturile copilului şi de monitorizare a progreselor realizate în acest domeniu, realitatea curentă
pentru milioane de copii la nivel global contrastează puternic cu aceste angajamente şi obiective .
Disparitățile economice și, parțial, cele socio-culturale, sărăcia, migrația, dispersarea familiilor,
dizabilitatea sunt doar câțiva din factorii care determină riscul de izolare socială a unor categorii de
indivizi, principiile coeziunii și solidarității umane fiind puternic afectate. Manifestarea cea mai evidentă
a acestui fenomen este excluderea de la educație, cu repercusiuni puternice asupra inserției sociale, în
general. Situația respectivă explică importanţa deosebită acordată educației incluzive ca fenomen și
proces promovat în scopul (re) stabilirii echității sociale. Cele mai actuale orientări în domeniul incluziuni
statuează importanța câtorva principii-cheie în vederea asigurării educației incluzive efective și de
calitate. Unul din acestea vizează formarea cadrelor didactice (educatori, învățători, profesori, psihologi,
logopezi etc.), astfel încât acestea să posede atitudinile, valorile și competențele corespunzătoare și
necesare pentru activitate eficientă în mediul educațional incluzive . Cadrele didactice profesioniste, bine
instruite, sunt esențiale pentru realizarea demersului de incluziune, educație de calitate echitabilă și
învățare de-a lungul vieții pentru toți . Este vital ca fiecare cadru didactic, care activează la orice nivel al
sistemului de învățământ, să fie pregătit pentru a organiza și realiza un proces educațional cuprinzător, ce
creează acces și participare reală și asigură performanțele celor care învață. Complexitatea atribuţiilor pe
care le exercită zilnic cadrul didactic impune o foarte bună cunoaștere de către acesta a informațiilor care
ţin strict de specialitatea sa, dar și a unor conținuturi trans-disciplinare pentru a realiza obiectivele unei
educaţii de calitate. În această ordine de idei, este necesar ca sistemul de formare iniţială a cadrelor
didactice să cuprindă programe ce abordează în complexitate problematica educaţiei incluzive, să
conducă spre dobândirea de astfel de cunoștințe și abilități care să asigure că toate cadrele didactice sunt
familiarizate cu metodolo giile centrate pe copil, sunt capabile să predea în medii diferite şi să realizeze în
7
mod adecvat predarea diferenţiată, să valorifice punctele forte ale copiilor și să răspundă necesităţilor lor.
Promovarea incluziunii și predarea din perspectivă incluzivă necesită o viziune largă și competențe
specifice pe care trebuie să le posede toate cadrele didactice, nu doar, cum se crede în mod eronat, cele
care asistă direct un copil cu cerințe educaționale speciale. Educația incluzivă și sistemele de învățământ,
în general, au evoluat până în punctul în care toate cadrele didactice trebuie să știe că diversitatea este
prezentă în grupurile de copii la toate nivelurile de educație și că abordarea diferitelor cerințe ale copiilor
este ceea ce marchează fundamental noile tendințe în educație. În acest cadru general, pedagogii trebuie
să fie pregătiți pentru inovarea continuă în domeniul tehnologiilor educaționale, astfel încât să răspundă
necesităților diferite și în continuă schimbare ale celor care învață. Aspectul-cheie al inovării, care trebuie
să guverneze predarea și procesul educațional în general, este flexibilitatea: o abordare flexibilă și
sensibilă la cerințele speciale ale fiecărui copil/tânăr constituie standardul de bază pe care se edifică
sistemul de formare a cadrelor didactice.
În perioada aprilie-iunie 2016, conform Dispoziției Ministerului Educației nr.141 din 04.04.2016, s-a
realizat evaluarea implementării cursului Educație incluzivă și a formării inițiale în domeniu în
universități. Una din concluziile de bază profilate în rezultatul evaluării a fost necesitatea
revizuirii/actualizării conținutului și fortificării părții practice, aplicative a unității de curs. În acest scop,
prin Ordinul Ministerului Educației nr.108 din 02.03.2017 a fost aprobat Planul de activități și constituit
grupul de lucru pentru actualizarea cursului.

Crearea a CREI - CENTRULUI DE RESURSE PENTRU EDUCAȚIA INCLUZIVĂ,

REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE A CENTRULUI DE RESURSE
PENTRU EDUCAȚIA INCLUZIVĂ

Regulament stabilește cadrul legal de organizare și funcționare a Centrului de resurse pentru educația
incluzivă (în continuare, CREI) din cadrul Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi (în continuare,
USARB), principiile, obiectivele, structura, responsabilitățile, funcțiile, sursele de finanțare, organizarea
activității, modul de reorganizare și de lichidare.
MISIUNEA, OBIECTIVELE ȘI BENEFICIARII CENTRULUI
2.1. Misiunea CREI constă în promovarea educației incluzive.
2.2. CREI își organizează activitatea în baza următoarelor principii:
a) interesului superior al beneficiarului; b) asigurării drepturilor și șanselor egale; c) abordării
individualizate;
d) abordării multidisciplinare;
e) identificării și realizării potențialului și necesităților beneficiarului; f) flexibilității;
g) confidențialității;
h) cooperării şi parteneriatului socio-educaţional.
i) organizarea și desfășurarea asistenţei psihopedagogice la nivel de instituție de învățămînt.
2.3. CREI realizează următoarele obiective:
a) dezvoltarea și prestarea serviciilor psihopedagogice pentru studenții cu cerințe educaționale speciale;
b) sensibilizarea și informarea cadrelor didactice despre particularitățile de dezvoltare și cerințele
educaționale speciale ale studenților în scopul creării în comun a unui mediu academic incluziv;
8
c) crearea și realizarea de parteneriate cu implicarea comunității, factorilor de decizie în asigurarea
continuității în formarea și dezvoltarea profesională a studenților cu cerințe educaționale speciale.
2.4. Potențialii beneficiari ai serviciilor acordate de CREI pot fi: a. studenţii și absolvenții USARB; b.
personalul științifico-didactic, științific, didactic și didactic-auxiliar din cadrul USARB; c. elevii, părinții
și personalul didactic din învăţământul general; d. specialişti din diverse domenii de activitate, etc
III. MANAGEMENTUL ADMINISTRATIV AL CENTRULUI
3.1. Atribuțiile coordonatorului CREI sunt următoarele:
a. elaborarea strategiei de dezvoltare și a planurilor anuale de activitate a CREI;
b. asigurarea managementului calităţii CREI;
c. monitorizarea activităţilor desfășurate în CREI;
d. raportarea anuală privind activitatea CREI;
e. dezvoltarea relațiilor de parteneriat; f. asigurarea respectării prevederilor Codului de etică universitară
în cadrul CREI.
3.2. Cadrele didactice, titulare la Catedra de științe ale educației, care prestează servicii în cadrul CREI,
dețin titlu de formatori naționali, sunt experți în domeniul educației incluzive și autori de manuale,
ghiduri și documente de politici naționale.

IV. SERVICII OFERITE DE CENTRU

4.1. Asistența individualizată a studenților cu cerințe educaționale speciale
a) planificarea și realizarea activităților de sprijin educațional pentru studenții cu cerințe educaționale
speciale;
b) asigurarea condiţiilor pentru dezvoltarea profesională a studenților cu cerințe educaționale speciale în
raport cu opţiunile şi potențialul individual;
c) organizarea activităților de cercetare în cadrului Cercului de cercetare științifică tematică „Educația
incluzivă”;
d) organizarea activităților extracurriculare cu tematica educației incluzive;
e) sesizarea administrației instituției de învățământ privind situaţiile de risc în care se află studenții cu
cerințe educaționale speciale;
f) administrarea bazei de date şi monitorizarea la nivel instituțional a situaţiei beneficiarilor Centrului de
resurse.
g) organizarea activităților de informare şi sensibilizare publică.

4.2. Asistența metodologică a cadrelor didactice

a) oferirea asistenţei informaționale și metodologice cadrelor didactice universitare și celor din
învățământul general în problematica educației incluzive;
b) coordonarea și realizarea, în parteneriat cu alte centre și departamente, a activităţilor de dezvoltare a
procesului educațional incluziv;

9
 c) colaborarea cu Centrul Republican de asistență psihopedagogică, Serviciul de asistență
psihopedagogică raional/municipal, instituțiile preuniversitare cu practici incluzive în vederea identificării
necesităților de formare continuă şi dezvoltării educaţiei incluzive;
d) organizarea activităților de promovare a principiilor și valorilor educației inclusive

ACCESUL TINERILOR CU DIZABILITĂŢI LA STUDII UNIVERSITARE

Schimbările din mediul universitar fac referinţe la crearea condiţiilor adecvate, în care studenţii cu
dizabilităţi să se simtă confortabil: deplasarea prin edificiu sau cămine, facilităţile oferite în procesul
studiilor propriu-zise; dispozitive şi soft-uri specializate, curriculumuri individuale, acces liber la
asistenţa didactică, metodică, psihopedagogică şi de altă natură, perspective clare privind angajarea în
câmpul muncii după absolvire.
Actele normativ-legislative adoptat la nivel naţional redate în politicile de stat privind dreptul la studii de
toate tipurile, asigură persoanelor cu dizabilităţi accesul nestingherit al acestei categorii de cetăţeni la
învăţământul superior, unica oportunitate a lor de a obţine o profesie capabilă să le confere statutul de
membri cu drepturi depline ai societăţii. Pentru persoanele cu deficienţe valoarea studiilor profesionale
este mult mai importantă decât pentru persoanele fără deficienţe, deoarece activitatea profesională le
asigură nu numai sursele de existenţă, dar, de multe ori, şi unica posibilitate de a se integra în viaţa
socială, rupând, astfel, cercul izolării şi al dependenţei umilitoare de alte persoane.
Problema respectivă devine deosebit de actuală pentru Republica Moldova odată cu plasarea incluziunii
educaţionale în setul de priorităţi ale învăţământului naţional. Trecerea la sistemul instruirii incluzive a
instituţiilor de învăţământ preuniversitar a servit drept imbold la acţiune pentru toate instituţiile de
învăţământ superior, ale căror administraţii înţeleg perfect că sporirea numărului de candidaţi la studii cu
dizabilităţi este doar o chestiune de timp. În această situaţie, în perioada imediat următoare, universităţilor
le revine sarcina deloc simplă de a se pregăti de preconizatele schimbări sub toate aspectele – adaptarea
mediului fizic la necesităţile de deplasare şi învăţare a studenţilor cu dizabilităţi, adaptarea programelor
de studii şi a arse-nalului didactico-metodic la specificul de însuşire a materiei curriculare de către
aceştia, instruirea cadrelor didactice şi nondidactice în vederea activării într-un mediu de tip incluziv,
crearea structurilor suplimentare (centre de asistenţă, de resurse etc.) care ar veni în sprijinul studenţilor şi
profesorilor ori de câte ori aceştia se vor confrunta cu probleme de adaptare, integrare, comunicare,
specifice noilor condiţii. Crearea condiţiilor adecvate, a cerinţele faţă de schimbările din mediul
universitar se referă la în care studenţii cu dizabilităţi să se simtă confortabil, fie că este vorba despre
deplasarea prin edificiu sau cămine, fie că ne referim la facilităţile oferite în procesul studiilor propriu-
zise – dispozitive şi softuri specializate, curriculumuri individuale, acces liber la asistenţa didactică,
metodică, psihopedagogică şi de altă natură, perspective clare privind angajarea în câmpul muncii după
absolvire. O instituţie universitară, care şi-a asumat tranziţia la sistemul de instruire de tip incluziv, are de
soluţionat următoarele probleme: construcţia, în baza unor soluţii inginereşti calificate şi testate la modul
practic, a rampelor de acces în clădire, dotarea incintei cu bare de sprijin, repere orientative, ascensoare
(pentru clădirile cu peste 5 etaje) sau dotări specifice pentru urcatul scărilor, adaptarea cantinelor,
căminelor, blocurilor sanitare la specificul aflării în scaunul cu rotile etc.; punerea la punct a sistemului de
informare vizuală, auditivă, digitală, accesibil pentru toate categoriile de studenţi; asigurarea procesului
instructiv cu cadre didactice competente, pregătite să activeze în mediul incluziv, dispuse să facă eforturi
intelectuale şi profesionale suplimentare pentru a corespunde noilor cerinţe, să înveţe pe durata întregii
cariere, să manifeste deschidere pentru schimbul permanent de experienţă, pentru preluarea metodelor de
predare avansate, pentru autoformarea continuă; asigurarea cu literatură didactică pe suporturi de hârtie şi
electronice, cu surse de documentare suplimentare, introducerea instruirii la distanţă şi a altor tehnologii
de studii destinate persoanelor cu anumite tipuri şi grade de dizabilitate; organizarea activităţii
permanente de ghidare în carieră, orientare profesională şi testare a capacităţilor de angajare în câmpul

10
muncii conform specialităţii obţinute în procesul studiilor; crearea unui centru de resurse abilitat cu
acordarea suportului calificat atât pentru studenţii, cât şi pentru profesorii care se confruntă cu anumite
probleme în procesul activităţii cotidiene; stabilirea unor relaţii strânse cu instituţiile medicale, de
expertizare a capacităţii de muncă, cu alte instituţii de învăţământ, din ţară şi de peste hotare, în care se
implementează principiul învăţământului incluziv, cu mediul ştiinţific/de cercetare în domeniul educaţiei
şi al dizabilităţii, cu instituţiile comunitare şi structurile administrative din localitate în vederea
organizării unui schimb de opinii, experienţă, a unei informări de la prima sursă privind oportunităţile
oferite studenţilor cu dizabilităţi aflaţi în proces de integrare socioeducaţională; elaborarea unui program
complex de identificare a posibilităţilor reale de a atrage investiţii în organizarea instruirii de tip incluziv,
în special prin aplicarea la diverse proiecte naţionale şi internaţionale (de exemplu, în practica
internaţională cea mai costisitoare şi complicată sub aspect tehnic şi didactic se consideră incluziunea
studenţilor cu probleme grave de vedere; de una singură, fără ajutor financiar din exterior universitatea s-
ar putea să nu facă faţă acestei probleme); stabilirea unor relaţii de colaborare strânsă cu potenţialii
angajatori ai absolvenţilor cu dizabilităţi în vederea organizării în comun a unor evenimente de informare
şi familiarizare cu condiţiile de lucru oferite (Ziua uşilor deschise, excursii, stagii, discuţii cu angajaţii
etc.).
Universitatea incluzivă este o universitate accesibilă, de calitate şi care îşi îndeplineşte menirea de a se
adresa tuturor tinerilor, de a-i deprinde şi abilita cu elementele esenţiale necesare integrării lor sociale.
Atunci când universitatea nu reuşeşte singură să facă faţă provocărilor diferitelor nevoi ale tinerilor, are
nevoie de sprijin. Iată un concept fundamental de la care porneşte construcţia noastră teoretică privind
dezvoltarea şi ameliorarea serviciilor educaţionale care vin în sprijinul studenților, al universității şi al
familiei atunci când este nevoie.

Concluzie:

 Educaţia incluzivă trebuie să fie un proces continuu şi bine pregătit. Includerea în procesul de
pregătire a tuturor şcolilor din unităţile teritorial-administrative pentru implementarea educaţiei
incluzive, indiferent de faptul dacă vor avea sau nu copii dezinstituţionalizaţi.
 Promovarea în continuare în documentele curriculare a principiilor scolii prietenoase copilului:
realizarea drepturilor copilului, participare democratica, securitate personala, suportul diversităţii prin
crearea cooperării şi acceptării, incluziunea activă a fiecărui copil, îmbunătăţirea climatului de
învăţare lichidând obstacolele în învăţare pentru fiecare copil.
 Dezvoltarea şi utilizarea mai multor metode de lucru, care acoperă toţi copiii, nu doar pe cei cu CES,
şi pun accentul pe aspectul social al procesului de incluziune şcolară.
 Crearea parteneriatelor dintre cadrele didactice şi cadrele didactice de sprijin, între cadrele didactice
şi copii, între copii, părinţi şi şcoala a stat la baza creării culturii şi practicilor pozitive în educaţia
incluzivă.
 Corelarea educaţiei incluzive cu serviciile din comunitate, formându-se astfel un sistem unitar,
implicarea autorităţilor publice locale în calitate de lideri în acest proces.
 Promovarea în continuare a unor programe şi acţiuni specifice ce creează şi dezvoltă legături
multifuncţionale între toţi actorii comunitari; parteneriate cu familii, părinţi, ONG-uri, precum şi
parteneriate cu organizaţii internaţionale, un rol esenţial în acest context revine mecanismelor inter-
ministeriale care ar putea asigura în centrul tuturor investiţiilor copilul.
 Şcolarizarea copiilor cu nevoi speciale ca o provocare, problemele încep chiar la intrarea în
instituţii, unde nu există rampe pentru scaune rulante, trebuie ca Ministerul sa dea accordul epntru
renovari si reparatiile institutiilor.

11
BIBLIOGRAFIE :
https://mecc.gov.md/sites/default/files/educatie_incluziva_final.pdf
https://siddcm.cnddcm.gov.md/
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Parteneriate_culegere%2Bde
%2Barticole_TIPAR_2019.pdf
https://lege.md/codul_educatiei/titlul-III/capitolul-VI
http://international.usarb.md/wp-content/uploads/2019/10/Regulament_-CREI_SE.pdf
https://ipp.md/2016-02/implementarea-educatiei-incluzive-in-republica-moldova/

https://gov.md/sites/default/files/document/attachments/subiect-02-nu-900-mec-2022_1.pdf
https://mecc.gov.md/sites/default/files/ordin_mec_nr_123_din_28.02.2022_plan-cadru_2022-
2023.pdf
https://cancelaria.gov.md/sites/default/files/document/attachments/nu-765-mec-2023.pdf
https://ipp.md/wp-content/uploads/2022/06/Buletin-informativ-aprilie-Educatia-2030.pdf
https://mecc.gov.md/ro/content/prioritatile-domeniul-educatiei-incluzive-discutate-la-ministerul-
educatiei-si-cercetarii

12