Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Facultatea Transfrontalieră

REFERAT
Tema: ,,Rolul Statelor Unite ale Americii
în Primul Război Mondial’’

Specializarea ”Relații Internaționale

și Cooperare Transfrontalieră”
Anul I - master
Student: Viniciuc Dumitru
Grupa academică: RICT, or.Chișinau

CHIȘINĂU, 2023
 CUPRINS

Introducere....................................................................................................................3
Jocurile de război submarine fără restricții și Lusitania..........................................4
Interceptarea telegramei Zimmermann……………………………………..….…...5
Intratrea Americii în IRM. Rolul SUA.......................................................................6
Concluzie......................................................................................................................12
Bibliografie...................................................................................................................13
 Introducere

Primul Război Mondial a reprezentat un punct de cotitură în istoria modernă, fiind unul dintre
cele mai mari conflicte globale ale secolului al XX-lea.
1914 a fost un an de cotitură pentru Europa. Era puterea dominantă la nivel mondial pe plan
politic, economic și cultural. Însă Primul Război Mondial, care a fost și primul război industrializat în
masă, a provocat pagube fără precedent pe câmpul de luptă și în societate în general. Acești patru ani
de război au zguduit Europa din temelii și au târât-o într-un conflict global fără precedent.
Această catastrofă a declanșat cel mai sângeros secol din istoria europeană, iar efectele sale
traumatizante au avut un impact profund asupra memoriei europene. Ca urmare a Primului Război
Mondial, foste imperii s-au destrămat și noi state au fost create. Pacifismul și ideea de integrare
europeană au dobândit o influență mai mare.1
Războiul a atras în luptă toate marile puteri economice ale lumii, grupate în două alianțe
opuse: Puterile Aliate sau Antanta (Imperiul Rus, A Treia Republică Franceză și Regatul Unit al
Marii Britanii și Irlandei), contra Puterilor Centrale formate din Imperiul German și Austro-Ungaria.
Deși Italia a fost membră a Alianței Triple alături de Germania și Austria-Ungaria, ea nu s-a alăturat
Puterilor Centrale, deoarece Austro-Ungaria a atacat-o încălcând termenii alianței. Aceste alianțe au
fost reorganizate și extinse pe măsură ce mai multe națiuni au intrat în război: Italia, Japonia și Statele
Unite ale Americii care s-au alăturat Antantei în timp ce Imperiul Otoman și Bulgaria s-au alăturat
Puterilor Centrale.2
La începutul războiului în 1914, Statele Unite ale Americii adoptaseră o politică de
neutralitate, în conformitate cu tradiția lor istorică de a evita angajarea în afacerile externe europene.
Politica lor de izolare se datora, în principal, faptului că războaiele europene anterioare nu aveau un
impact direct sau imediat asupra intereselor lor naționale.
Totuși, contextul global s-a transformat dramatic în timpul războiului. Europa era în flăcări,
iar imperiile coloniale își disputau resursele și teritoriile. În această atmosferă de conflict crescând,
SUA a încercat să-și păstreze neutralitatea, dar evenimente cheie au declanșat schimbări majore în
politicile lor externe.
Primul război mondial a început oficial la 1 august 1914, când Germania a declarat război
împotriva Rusiei . Apoi, la 3 și 4 august 1914, Germania a declarat război împotriva Franței și,
1
https://historia-europa.ep.eu/ro/expozitia-permanenta/europa-ruine, accesat la 24.12.23, ora 13:40
2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Primul_R%C4%83zboi_Mondial#Bibliografie , accesat la 24.12.23, ora 13:57
respectiv, Belgiei, ceea ce a dus la declararea războiului împotriva Germaniei de către Marea
Britanie. Austria-Ungaria a declarat război împotriva Rusiei pe 6 august după conducerea Germaniei.
După acest efect de domino care a început primul război mondial, președintele Woodrow Wilson a
anunțat că Statele Unite vor rămâne neutre. Acest lucru era în concordanță cu opinia publică a
majorității poporului american.
La începutul războiului, Marea Britanie și Statele Unite erau parteneri comerciali foarte
apropiați, astfel că nu era neașteptat să apară tensiuni între Statele Unite și Germania, odată ce
germanii au început să conducă o blocadă a Insulelor Britanice.
În plus, o serie de nave americane care aveau legătură cu Marea Britanie fuseseră fie
deteriorate, fie scufundate de minele germane. Apoi, în februarie 1915, Germania a difuzat că vor
conduce patrulele submarine fără restricții și vor lupta în apele care înconjoară Marea Britanie.

Jocurile de război submarine fără restricții și Lusitania

Scufundarea vaporului britanic de pasageri Lusitania în 1915 de către un submarin german a
dus la pierderea a sute de vieți nevinovate, inclusiv a cetățenilor americani. Acest incident a generat o
presiune imensă asupra administrației SUA pentru a lua măsuri și a amenințat relațiile bilaterale cu
Germania.
Lusitania a fost construită pentru a fi cea mai rapidă linie de navigație din lume și, la scurt timp
după călătoria sa de primăvară, în septembrie 1907, Lusitania a făcut cea mai rapidă trecere a
Oceanului Atlantic, câștigându-i atunci porecla "Greyhound of the Sea". Ea a reușit să navigheze cu o
viteză medie de 25 de noduri sau aproximativ 29 mph, ceea ce reprezintă aproximativ aceeași viteză
ca navele de croazieră moderne.
Construcția lui Lusitania a fost finanțată în secret de Admiralitatea Britanică și ea a fost
construită pe baza specificațiilor lor. În schimbul subvenției guvernamentale, sa înțeles că, dacă
Anglia ar merge la război, Lusitania se va angaja să servească admiralitatea. În 1913, războiul se
înălța la orizont și Lusitania a fost pusă în docuri uscate pentru a fi dotată corespunzător pentru
serviciul militar. Acestea includau instalarea de suporturi pentru arme pe punțile sale - care erau
ascunse sub punte de teak, astfel încât armele puteau fi adăugate cu ușurință atunci când era nevoie.3
La sfârșitul lunii aprilie 1915, pe aceeași pagină au fost două anunțuri în ziarele din New York.
În primul rând, a existat o reclamă a călătoriei iminente a Lusitaniei, programată să plece din New
York pe 1 mai pentru călătoria sa înapoi spre Atlantic spre Liverpool. În plus, au existat avertismente
3
https://ro.eferrit.com/scufundarea-lusitaniei-si-intrarea-americii-in-primul-razboi-mondial/ accesat la 24.12.23, ora 14:10
emise de Ambasada Germaniei la Washington, DC că civilii care au călătorit în zone de război pe o
navă britanică sau aliată au fost făcuți pe propriul lor risc. Avertizările germane de atacuri
submarine au avut un impact negativ asupra listei de pasageri din Lusitania , când nava a pornit la 1
mai 1915, deoarece era mult sub capacitatea sa de a combina 3.000 de pasageri și echipaj la bord.
Admiralitatea britanică la avertizat pe Lusitania să evite fie coasta irlandeză, fie să ia niște
acțiuni evazive foarte simple, cum ar fi zig-zagging-ul, pentru a face mai dificilă pentru navele de
bărci germane să determine cursa de călătorie a navei. Din păcate căpitanul lui Lusitania , William
Thomas Turner, nu a dat dovadă de avertizare corectă avertizării Admiralității. La 7 mai, linia
britanică de transport maritim RMS Lusitania a fost în drum spre New York până la Liverpool,
Anglia, când a fost torpilată pe partea dreaptă și scufundată de o barcă germană U de pe coasta
Irlandei. Doar au durat aproximativ 20 de minute ca nava să se scufunde. Lusitania a transportat
aproximativ 1.960 de pasageri și echipaj, dintre care 1 198 de victime. În plus, această listă de
pasageri a inclus 159 de cetățeni americani și au fost incluși 124 de americani în numărul de morți.4
După ce Aliații și Statele Unite s-au plâns, Germania a susținut că atacul a fost justificat
deoarece manifestul de la Lusitania conținea diverse muniții destinate armatei britanice. Britanicii au
susținut că niciuna dintre munițiile aflate la bord nu a fost "vie", deci atacul asupra navei nu a fost
legitim în condițiile războiului din acea vreme. Germania a argumentat altfel. În 2008, o echipă de
scufundări a explorat epavă din Lusitania în 300 de picioare de apă și a găsit aproximativ patru
milioane de runde de gloanțe Remington de 303 de metri care au fost făcute în Statele Unite în
vagonul navei.
Interceptarea telegramei Zimmermann
O altă situație tensionată a fost reprezentată de interceptarea și dezvăluirea "Telegramelor
Zimmermann" în 1917, în care Germania propunea o alianță cu Mexicul împotriva SUA. Aceste
evenimente au contribuit la schimbarea perspectivei publice și politice din SUA și au declanșat
dezbateri aprinse privind necesitatea implicării lor în conflictul european.
Mesajul trimis în 1917 de către ministrul german de externe, Arthur Zimmermann, ministrului
german din Mexic. „Telegrama Zimmermann” oferea sprijin german pentru Mexic în „recucerirea”
Texasului, Noului Mexic și Arizonei de la Statele Unite. Obiectivul era de a distrage atenția Statelor
Unite de la intrarea în război de partea Marii Britanii și Franței prin provocarea unui conflict la
granița cu Mexicul.Camera 40 a reușit să spargă codul folosit pentru a păstra secretul mesajului și

4
https://ro.eferrit.com/scufundarea-lusitaniei-si-intrarea-americii-in-primul-razboi-mondial/ accesat la 24.12.23, ora 14:40
odată decodificat, l-a informat pe Woodrow Wilson, președintele Statelor Unite, despre conținutul
acestuia. Indignarea din America atunci când telegrama a devenit publică a contribuit la propulsarea
în război a unei țări reticente în a se implica în ceea ce se vedea un conflict imperial european. Acest
lucru a avut loc într-un moment crucial al războiului, când Rusia, un aliat al Marii Britanii și Franței,
a căzut victimă revoluției. 5
De asemenea, ambele tabere începeau să fie epuizate după trei ani de război neîncetat. Decizia
Statelor Unite de a se alătura războiului a făcut ca balanța de forțe să se încline brusc în favoarea
aliaților și împotriva trupelor demoralizate ale Germaniei și Austriei.
Astfel, se poate spune că interceptarea Telegramei Zimmermann a avut un efect decisiv în
determinarea rezultatului războiului. Niciun alt mesaj interceptat nu a avut un efect similar în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial.

Intrarea Americii în Primul Război Mondial. Rolul SUA

După trei ani de neutralitate – impusă din considerente politice sau de oportunism de moment,
de gradul de nepregătire al societății americane și al conducătorilor săi de a intra în marele abator
mondial, de lipsă de interes față de mobilurile etice, morale sau politice ale beligeranților și chiar de
rezistență la șicanele Puterilor Centrale- , încet, încet, centrul de greutate al interesului opiniei publice
americane se va deplasa spre Antantă.
Stângăcia diplomatică, atrocitățile comise de armatele Puterilor Centrale în raporturile cu
populația civilă din zonele de conflict sau din teritoriile ocupate, dar și alte cauze, au reușit în final să
dezarmeze izolaționismul american și, prin declarația din 4 aprilie 1917, Statele Unite vor ridica
mănușa aruncată inconștient de militarismul german și vor intra în război.
Din punctul de vedere doctrinar – ideologic al președintelui american Wilson, implicarea în
război era văzută ca o modalitate de a implementa valorile americane cu aplicabilitate universală,
adică, citându-l pe liderul de la Casa Albă: „să facem lumea sigură pentru democrație”, iar pentru
asigurarea transpunerii în viață a acestui ideal, inamicul trebuia adus în postura unei catastrofe totale,
a unei capitulări necondiționate.6
Dacă la începutul războiului Statele Unite aveau o armata modestă, în 1917 au fost mobilizați
aproape trei milioane de soldati. Un milion dintre ei au fost trimisi în Franța în 1918. O forță
impresionantă, cu atît mai mult cu cât germanii se sufocau si nu mai aveau rezerve.
5
https://evenimentulistoric.ro/uitati-in-istorie-spargatorii-de-coduri-din-primul-razboi-mondial.html accesat la 24.12.23,
ora 15:30
6
https://historia.ro/sectiune/general/intrarea-sua-in-primul-razboi-mondial-568647.html accesat la 24.12.23, ora 15:45
 Unitatile americane au intrat in luptă in vara lui 1918 ,iar ofensiva de 100 de zile a dus, in cele
din urma, la incheierea armistitiului.
Statele Unite au avut pierderi uriase: 110.000 de militari au murit in primul razboi mondial, aproape
jumatate dintre ei din cauza epidemiei de gripa. Participarea Statelor UNte la razboi i-a permis insa
presedintelui Wilson sa-si impuna ideile la negocierile de la Versailles. Chiar daca obiectivele sale,
reformarea sistemului international si pacea mondiala, au fost doar iluziile care au dus, in cele din
urma la al doilea razboi mondial.
În aceste condiții, Wilson a cerut organizarea și mobilizarea tuturor resurselor materiale
necesare și recrutarea a 500.000 de soldați. Primii soldați americani au ajuns în Franța în iunie
1917;până în primăvara lui 1918 Statele Unite aduseseră contribuții importante eforturilor Antantei,
implicarea lor în război fiind factorul-cheie care a rupt impasul ce se instalase între statele beligerante
europene. În total, peste 4 milioane de soldați americani au fost mobilizați în timpul războiului și
peste 2 milioane au fost trimiși în Europa.
Americanii au călcat în Europa, pentru prima oară ca soldați, în Franța, la data de 26 iunie
1917, sub forma corpului de militari reuniți în Forța Expediționară Americană. Comandantul trupelor
americane din Europa a fost generalul John „Black” Pershing, poreclit inițial „Black Jack” de către
colegii săi, o referire la faptul că fusese la comanda unei unități de cavalerie de soldați negri. Dar, mai
târziu, această poreclă a ajuns să reflecte înfățișarea-i sobră și disciplina drastică.
Dar intrarea în lupta a Americii s-a produs abia pe 23 octombrie, în Bătălia de la
Passchendaele (Belgia), cunoscută în istorie și ca a treia bătălie de la Ypres. În dimineața acelei zilei
de 23 octombrie, Bateria C a Batalionului 6 Artilerie de Câmp a tras un obuz din tunul său franțuzesc
de 75 mm înspre tranșeele germane aflate la câteva sute de metri distanță.7
Comandantul corpului expediționar american în Europa, generalul Pershing, a formulat destul
de convingător aprecierea sa și a națiunii americane, cu aceste cuvinte memorabile: „...Timp de 30 de
luni, Franței i s-a adăugat povara războiului fără a o slăbi. Trebuie ca noi să o ușurăm neîntârziat:
trebuie ca noi să venim în ajutorul acestor văduve și orfani, să permitem acestora să muncească și să
producă din nou”.
În primele 32 de luni de la intrarea în război, contribuția logistică a marii democrații
americane s-a concretizat în următoarele: În domeniul caritabil, al asistenței medicale, americanii au
cheltuit, numai până la sfârșitul anului 1916 -320.000.000 $ sau în franci francezi 1.500.000.000
7
https://playtech.ro/2023/anul-in-care-americanii-au-calcat-in-europa-pentru-a-tine-un-razboi-1917-a-schimbat-balanta-
de-puteri-pe-planeta-noastra/#google_vignette accesat la 24.12.23, ora 16:40
franci. Aceste cheltuieli au acoperit expedierea pe teatrele de război ale Europei, de personal medical
(medici și asistente), ambulanțe, au creat spitale dotate la nivel modern (al vremurilor acelea) etc.
De asemenea, americanii au asigurat aprovizionarea cu cele necesare supraviețuirii populației
nefericitei, dar eroicei Belgii, precum și populației din teritoriile franceze ocupate temporar de inamic
(se înțelege că s-au făcut prin Crucea Roșie internațională). De asemenea, au furnizat aliaților materii
prime necesare industriilor din țările Antantei pentru producerea de materiale de război, necesare
înlocuirii celui distrus sau capturat de inamic.
Ca furnituri de război, SUA au livrat puterilor Antantei până la intrarea lor în conflict (anul
1916 de exemplu) explozibil în valoare de 715.575.000 $, arme de foc în valoare de 42.125.000 $,
aeroplane și dirijabile în valoare de 3.867.000 $ și sârmă ghimpată pentru protecția în adâncime a
fortificațiilor în valoare totală de 52.224.000 $. Pentru servicii „de spate” (aprovizionarea), americanii
au expediat produse a căror valoare se ridică la 131.128.000 $ în 1916, față de 28.907.000 în 1913.
Automobilele ating valoarea de 120.506.000 $ în 1916. Furniturile militare au evoluat de la
218.637.000 $ în 1913 la 450.842.000 în 1915 și 924.599.000 $ în 1916. În această categorie intră cai
și măgari, mașini unelte necesare fabricilor și uzinelor, încălțăminte, chimicale etc.
Acest intens val de produse americane către puterile Antantei a dus cum și era de așteptat la
un excedent american formidabil, oglindit în cifrele de mai jos în permanentă creștere: 324.348.000 $
în 1914, 1.776.000.000 $ în 1915, ca să ajungă la.... 3.089.184.000 $ în 1916 (deci în vremuri de
neutralitate pentru America!).
Acest fluviu de dolari a dus, cum și era de așteptat, la o creștere a cantității de aur stocat în
banca SUA, ce a crescut de la 950.000.000 $ în 1914 la monumentala sumă de 2.864.000.000 $ în
1916 sau altfel spus această sumă era aproape dublă celei avute cu 10 ani înainte. Deci se prevede că
Unchiul Sam, pe lângă aspectul pozitiv al implicării sale în măcelul mondial, se pare că nu prea avea
motive să se plângă de gestul făcut prin intrarea în război.
Prin votul din 14 Aprilie 1917, Camera Reprezentanților a votat la cererea Casei Albe fonduri
de război în valoare de 7 miliarde $, din care 3 miliarde $ au fost puse cu generozitate (nu
dezinteresată, fără profit) la dispoziția puterilor Antantei. La 26 aprilie 1917, Anglia primise deja o
primă tranșă de 200 milioane $ obținute prin emisiune de bonuri de tezaur, tot 200 milioane $ au fost
remise Franței, iar Italiei suma de 100 milioane $, tot atâta Rusiei țariste și Belgiei tot 100 milioane $.
În iulie 1917, totalul acestor sume atingea 6 miliarde $. De asemenea, s-au construit în ritm
alert 35.000 tractoare grele și ușoare și au fost furnizate aliaților 262.000 mile de cale ferată, s-au luat
măsuri pentru construirea rapidă a 3.500 de avioane de război și sunt instruiți peste 6.000 de aviatori.
S-a ordonat înrolarea bărbaților între 21- 30 de ani, iar un prim lot de 100.000 de oameni au ajuns
deja în Europa.
Pregătirea lor pentru a deveni „apți de intrat în foc” se va face „din mers”, cu ajutorul
instructorilor francezi și englezi. Statele Unite, dispunând de resurse practic nelimitate, au devenit
astfel cămara și banca aliaților, care au putut, în 1918, folosindu-se de acest ajutor, să încheie
victorioși războiul, al cărui final, unii visători optimiști, spuneau, în 1914, că va fi „la toamnă, la
căderea frunzelor”.8
Contribuţia SUA în Marele Război a fost, evident, una majoră şi plătită cu un tribut
semnificativ de sânge: 126.000 morţi, 234.000 răniţi. În ceea ce priveşte contribuţia financiară, şi
aceasta a fost la fel de importantă. În cele 19 luni de război, SUA au cheltuit 32 miliarde de dolari, în
timp ce, pentru tot războiul, Anglia a cheltuit 44 miliarde, Germania 46 şi Franţa 25 de miliarde de
dolari.Un rolul crucial a SUA în Primul Război Mondial, a fost contribuţia acestora la procesul de
pace prin celebrul document programatic „Cele 14 puncte ale preşedintelui W. Wilson”9. Acesta a
permis constituirea statelor naționale, pe ruinele fostului Imperiu Austro-Ungar, inclusiv la crearea
României Mari și dispariția Imperiului German și, un pic mai târziu, a celui Otoman.
Cele paisprezece puncte au fost prezentate de Președintele Statelor Unite ale
Americii, Woodrow Wilson, în sesiunea comună a Congresului din 8 ianuarie 1918. În discursul său,
Wilson a încercat să stabilească un proiect viabil pentru restabilirea păcii în Europa după
încheierea Primului Război Mondial. Idealismul demonstrat de Wilson în timpul discursului sus-
numit i-a oferit președintelui american o poziție de conducere morală printre Aliați și a
încurajat Puterile Centrale să semneze armistițiile.
Wilson a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Pace, în 1919, pentru eforturile sale de
reinstaurare a păcii. Ideile sale au inspirat mișcări de eliberare națională din toată lumea,
inclusiv Mișcarea 1 Martie din Coreea. Din păcate, numai patru dintre cele 14 puncte ale programului
wilsonian au fost adoptate în întregime. Mai trebuie spus că Senatul Statelor Unite a refuzat să
ratifice Tratatul de la Versailles și a paralizat, încă de la început, Liga Națiunilor visată de Wilson.
În Statele Unite, cea mai puternică opoziție la ratificarea Tratatului de la Versailles a venit din
partea republicanului Henry Cabot Lodge. S-a mai afirmat că însuși președintele Wilson a fost un

8
https://historia.ro/sectiune/general/intrarea-sua-in-primul-razboi-mondial-568647.html accesat la 24.12.23, ora 17:30
9
https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/centenarul-intrarii-sua-in-primul-razboi-mondial-1777207.html accesat la
24.12.23, ora 18:00
obstacol al ratificării tratatului, el fiind nemulțumit atât de pretențiile Senatului, cât și de cele ale
Aliaților.
Dintre cele 14 puncte, 8 trebuiau să fie considerate obligatorii spre a fi înfăptuite, iar celelalte erau
considerate specifice, nuanțând că s-ar „cuveni” realizate, fiindcă, după părerea președintelui
american, nu erau absolut indispensabile.
1. Primul din cele paisprezecece puncte, proclamate la 8 ianuarie 1918, prevedea că în viitor "nu
vor mai exista acorduri internaționale private de niciun fel, ci doar convenții de pace publice,
încheiate deschis". Astfel, scopul clar al acestui punct este de a interzice tratatele secrete sau anumite
secțiuni secrete ale unor tratate, iar, în viitor, fiecare tratat trebuind să facă parte din legile
internaționale, pentru că, altfel, orice tratat secret tinde să submineze soliditatea întregii structuri a
convențiilor internaționale, care este propusă să fie construită’’.
2. Punctul al 2-lea, referitor la navigația maritimă liberă, trebuie înțeles împreună cu punctul al
paisprezecelea (care propune constituirea unei Ligi a Națiunilor), navigația pe mări urmând să fie
practicată astfel: liber în timpul unei păci generale, sub controlul Ligii Națiunilor pentru impunerea
convențiilor internaționale în timpul unui război general deschis, sau în timpul unui război limitat,
care să nu implice nerespectarea convențiilor internaționale, Liga Națiunilor urmând să rămână
neutră. Acest punct lovea în interesele comerciale ale Imperiului Britanic. Premierul britanic Lloyd
George a refuzat să accepte acest punct, iar restul Aliaților l-au acceptat cu dificultate.
3. Punctul al 3-lea se referea la îndepărtarea, pe cât posibil, a tuturor barierelor economice și
restabilirea unor condiții egale pentru comerțul internațional între națiunile care erau de acord cu
principiile păcii și se asociau pentru menținerea ei.
4. Dezarmarea era propusă la nivel mondial, ca o cerință obligatorie pentru menținerea păcii, iar
"toate armamentele naționale vor fi reduse până la ultimul punct compatibil cu securitatea țării’’
5. Punctul 5, referitor la chestiunile coloniale, a introdus temeri între Aliați, pentru că atât Franța,
cât și Anglia erau deținătoare ale unor importante imperii coloniale, iar problemele coloniilor erau,
asfel, redeschise, oferindu-se șansa națiunilor supuse să se ridice împotriva dominației străine.
Desigur, nu a fost intenția președintelui american să dea naștere la noi focare de conflict, ci el a dorit
ca acest punct sa se aplice numai coloniilor create de război, cum era cazul coloniilor germane.
6. Prin punctul 6 se urmărea ca Rusia, considerată încă o mare putere, să fie atrasă în rândul
națiunilor doritoare de pace, să fie supusă și ea programului de pace propus de Woodrow Wilson și să
colaboreze cu națiunile libere pentru menținerea păcii și a stabilității politice internaționale.
 7. "Belgia trebuia evacuată și restaurată fără nicio tentativă de limitare a suveranității de care ea
se bucura împreună cu alte națiuni libere", era ideea forte cuprinsă la punctul 7, pentru că americanii
erau susținătorii puternici ai cauzei belgiene.
8. Surprinzător a fost faptul că reintrarea Alsaciei și Lorenei în posesia Franței a fost inclusă în
categoria punctelor neobligatorii, deși hotărârea de redobândire a acestor teritorii stătuse la baza
politicii franceze timp de cincizeci de ani și provocase sacrificii fără precedent în război.
9. Reajustarea frontierelor Italiei în baza principiului autodeterminării naționalităților.
10. În mod similar, punctul 9 prevedea reajustarea frontierelor Austro-Ungariei în baza
principiului autodeterminării naționalităților, lucru care a permis apariția
statelor Cehoslovacia, Austria, Ungaria, extinderea României și apariția Regatului Sârbilor, Croaților
și Slovenilor – viitoarea Iugoslavie.
11. România, Serbia și Muntenegrul trebuiau evacuate, iar teritoriile ocupate retrocedate. Serbiei
îi trebuia acordat acces liber la mare. Relațiile dintre statele balcanice trebuiau determinate prin
înțelegeri bilaterale, acestor state urmând să li se ofere garanții internaționale pentru independența
politică și integritatea lor teritorială.
12. Imperiul Otoman își va afla sfârșitul în acest război, punctul 12, în baza principiului de
autodeterminare care solicita ca ,,celelalte naționalități, care se aflau în acest moment sub dominația
turcă, vor trebui să le fie asigurate o securitate neîndoielnică vieții lor și de posibilitatea neîngrădită
de a se dezvolta autonom’’. Acest punct stabilea și regimul de circulație liberă a
strâmtorilor Bosfor și Dardanele, în condițiile garanțiilor internaționale. Acest punct reitera
promisiunea făcută kurzilor pentru formarea unui stat național, promisiune nerespectată de niciuna
dintre marile puteri.
13. Problema statului polonez era destul de complexă, pentru că era destul de greu să i se
acorde acces liber și direct la mare. Până la urmă, Poloniei i-a fost acordată regiunea Sileziei
Superioare și ieșire la Marea Baltică prin zona orașului Danzig și s-a creat Coridorul polonez, care
delimita Prusia Orientală de restul Germaniei.
14.Poate cel mai important punct din cele 14 a fost ultimul. Acesta susținea crearea unei instituții
internaționale de menținere a păcii, o organizație care să fie "atât a celor mari, cât și a celor mici”, ce
vor face parte din această Ligă a Națiunilor. Aceasta Ligă a Națiunilor era bazată pe principiul
securității colective a tuturor statelor, care doreau respectarea convențiilor internaționale.10

10
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cele_14_puncte_ale_pre%C8%99edintelui_Wilson accesat la 24.12.23, ora 18:30
 Concluzie
Primul Război Mondial a reprezentat un moment crucial în istoria modernă, marcând o
schimbare de paradigmă la nivel global. În acest conflict, Europa, puterea dominantă la nivel
mondial, s-a confruntat cu consecințe devastatoare, provocând pagube fără precedent pe câmpurile de
luptă și în societatea în ansamblu. Impactul său a zguduit structurile politice, economice și culturale,
ducând la destrămarea unor imperii, nașterea unor noi state și promovarea ideilor de pacifism și
integrare europeană.
Intrarea Statelor Unite în război a avut un rol esențial în echilibrarea balanței de putere,
contribuind la finalizarea conflictului și influențând negocierile de pace. Contribuția financiară,
logistică și militară a SUA a fost crucială, iar ideile prezente în cele 14 puncte ale președintelui
Wilson au influențat procesul de pace și au inspirat mișcări pentru libertate națională în întreaga lume.
Prin tragediile și impactul său profund, Primul Război Mondial a marcat o perioadă de
transformare și reconfigurare a lumii, ilustrând efectele distructive ale conflictelor globale și punând
bazele pentru schimbări politice și sociale semnificative în secolul XX.
Deasemenea, cele 14 puncte ale lui Wilson au reprezentat o încercare de a oferi o soluție
pentru restabilirea păcii în Europa după Primul Război Mondial. Au abordat diverse aspecte, de la
tratatele de pace și navigația maritimă liberă la dezarmare și autodeterminare națională. Wilson a
încercat să implementeze principii precum transparența în tratate, libertatea navigației maritime și
reducerea barierelor economice pentru a menține pacea și a încuraja cooperarea internațională. Deși
nu toate cele 14 puncte au fost adoptate integral, au avut un impact semnificativ asupra politicilor
postbelice și au influențat ulterior constituirea Ligii Națiunilor, care a fost un prim pas către
organizarea cooperării internaționale pentru menținerea păcii.

Surse bibliografice

1. https://historia-europa.ep.eu/ro/expozitia-permanenta/europa-ruine
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Primul_R%C4%83zboi_Mondial#Bibliografie
3. https://ro.eferrit.com/scufundarea-lusitaniei-si-intrarea-americii-in-primul-razboi-mondial/
4. https://evenimentulistoric.ro/uitati-in-istorie-spargatorii-de-coduri-din-primul-razboi-mondial.html
5. https://historia.ro/sectiune/general/intrarea-sua-in-primul-razboi-mondial-568647.html
6. https://ro.eferrit.com/scufundarea-lusitaniei-si-intrarea-americii-in-primul-razboi-mondial/
7. https://historia.ro/sectiune/general/intrarea-sua-in-primul-razboi-mondial-568647.html
8. https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/centenarul-intrarii-sua-in-primul-razboi-mondial-1777207.html
9. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cele_14_puncte_ale_pre%C8%99edintelui_Wilson
10.
11. https://playtech.ro/2023/anul-in-care-americanii-au-calcat-in-europa-pentru-a-tine-un-razboi-1917-a-schimbat
balanta-de-puteri-pe-planeta-noastra/#google_vignette
12.