Războiul Crimeei

Războiul Crimeei din 1853-56 a fost o altercație ce a avut loc

între cele mai puternice state europene ale vremii. În război,
Imperiul Britanic, cel Francez, cel Otoman ș i Micul Regat al
Sardiniei s-au aliat împotriva Imperiului Rus. În cadrul
Războiului Crimeei englezii și francezii luptă pentru prima dată
împotriva unui adversar comun, fapt care se repetă peste 60 de
ani, în cadrul Primului Război Mondial. Chiar dacă unele
altercații au avut loc pe teritorii precum: Balcanii stăpâniți de
Poarta Otomană, frontiera ruso-turcă din Est, Marea Neagră și
Marea Baltică; războiul a fost denumit „Războiul Crimeei” din
cauza faptului că o mare parte a războiului a avut loc în jurul
Sevastopolului, în peninsula Crimeea.
Chiar dacă Imperiul Otoman a trăit o perioadă de glorie în sec.
XVII, după intrarea într-o perioadă de stagnare ș i declin în sec.
XIX, statul a fost denumit „bolnavul Europei.” Astfel, din această
cauză, statele impunătoare ale Europei (în principiu Imp. Rus) au
început să prezintă o atitudine ostilă față de Imp. Otoman
utilizând clișeicul pretext de a apăra creștinii „oprimați” din
Imperiul Otoman. În special Imperiul Rus tindea la o oarecare
influențare a acestui stat prin faptul că aprox. 30% din cetățenii
Imperiului Otoman erau ortodocși. Motivul teoretic al izbucnirii
războiului era considerat unul religios ce țintea pământurile
sfinte. Încă înainte de 1853, pământurile sfinte erau subiect de
luptă între Franța catolică ș i Rusia ortodoxă, aceste state
neputând hotărî cine trebuie să protejeze acele pământuri. Însă,
adevăratul motiv al izbucnirii războiului era politica de extindere a
Rusiei, care dorea să cucerească strâmtorile turcești și să ajungă la
Marea Mediterană, punând astfel capăt puterii otomane. De aceea,
la 1 iulie 1853 armata Imperiului Rus ocupă teritoriul Ț ărilor
Româneș ti, administrat de Poarta Otomană. Astfel, pe 23
octombrie 1853, Imperiul Otoman declară război Imp. Rus.
Situația alarmează statul francez și cel britanic, conducerea lor
temându-se că Imperiul Otoan se va diviza ș i va intra sub
ocupația Imperiului Rus, fapt care avea să micș oreze semnificativ
influența Marilor Puteri din Europa.
Din această cauză, Franța ș i Anglia declară război Imperiului Rus
pe 27 martie 1854, semnând intre ele un tratat de alianță pe 10
aprilie. Pe 21 ianuarie 1855, Regatul Sardiniei se alătură
alianței.
Războiul se încheie cu înfrângerea Imperiului Rus după
numeroase bătălii și asedii. Ulterior, la Paris se organizează o
Conferință de Pace, unde la 30 martie 1856 se semnează
Tratatul de Pace de la Paris. Conducătorul conferinței era
ministrul de externe al împăratului Napoleon al III-lea- Walewski.
Prin acest Tratat, Imperiul Rus:
1. Se obliga să renunțe la a pretinde la dreptul de a conduce
principatele din Balcani;
2. Se obliga să nu împiedice circulația liberă pe Dunăre;
3. Se obliga să aprobe statutul Mării Negre ca o zonă neutră și
să nu poziționeze forțe militare pe malurile sale;
4. Se obliga să renunțe la dreptul de apărător al creștinilor din
Imperiul Otoman.
Războiul Crimeei se poate considera un război modern din multiple
motive:
1. Pentru a trasporta soldații s-au folosit trenuri;
2. S-a folosit telegraful drept mijloc de comunicare dintre front
și conducerea statului. Datorită telegrafului, ziarele vremii
puteau prezenta noutățile de pe front în câteva zile în loc de
câteva săptămâni;
3. În timpul Războiului Crimeei, s-au făcut poze cu scop
jurnalistic pentru prima dată în lume (pentru a fi trimise la
redacțiile ziarului „Times” din Marea Britanie, care oferea
poporului posibilitatea de a fi la curent cu situația
războiului);
4. Pentru prima dată în război s-au folosit puști de către
englezi și francezi;
5. Pentru prima dată s-au utilizat nave cu aburi pe lângă cele
cu pânze (de către englezi și francezi).

Burca Victoria