Războiul Crimeei din 1853-56 a fost o altercație ce a avut loc
între cele mai puternice state europene ale vremii. În război, Imperiul Britanic, cel Francez, cel Otoman ș i Micul Regat al Sardiniei s-au aliat împotriva Imperiului Rus. În cadrul Războiului Crimeei englezii și francezii luptă pentru prima dată împotriva unui adversar comun, fapt care se repetă peste 60 de ani, în cadrul Primului Război Mondial. Chiar dacă unele altercații au avut loc pe teritorii precum: Balcanii stăpâniți de Poarta Otomană, frontiera ruso-turcă din Est, Marea Neagră și Marea Baltică; războiul a fost denumit „Războiul Crimeei” din cauza faptului că o mare parte a războiului a avut loc în jurul Sevastopolului, în peninsula Crimeea. Chiar dacă Imperiul Otoman a trăit o perioadă de glorie în sec. XVII, după intrarea într-o perioadă de stagnare ș i declin în sec. XIX, statul a fost denumit „bolnavul Europei.” Astfel, din această cauză, statele impunătoare ale Europei (în principiu Imp. Rus) au început să prezintă o atitudine ostilă față de Imp. Otoman utilizând clișeicul pretext de a apăra creștinii „oprimați” din Imperiul Otoman. În special Imperiul Rus tindea la o oarecare influențare a acestui stat prin faptul că aprox. 30% din cetățenii Imperiului Otoman erau ortodocși. Motivul teoretic al izbucnirii războiului era considerat unul religios ce țintea pământurile sfinte. Încă înainte de 1853, pământurile sfinte erau subiect de luptă între Franța catolică ș i Rusia ortodoxă, aceste state neputând hotărî cine trebuie să protejeze acele pământuri. Însă, adevăratul motiv al izbucnirii războiului era politica de extindere a Rusiei, care dorea să cucerească strâmtorile turcești și să ajungă la Marea Mediterană, punând astfel capăt puterii otomane. De aceea, la 1 iulie 1853 armata Imperiului Rus ocupă teritoriul Ț ărilor Româneș ti, administrat de Poarta Otomană. Astfel, pe 23 octombrie 1853, Imperiul Otoman declară război Imp. Rus. Situația alarmează statul francez și cel britanic, conducerea lor temându-se că Imperiul Otoan se va diviza ș i va intra sub ocupația Imperiului Rus, fapt care avea să micș oreze semnificativ influența Marilor Puteri din Europa. Din această cauză, Franța ș i Anglia declară război Imperiului Rus pe 27 martie 1854, semnând intre ele un tratat de alianță pe 10 aprilie. Pe 21 ianuarie 1855, Regatul Sardiniei se alătură alianței. Războiul se încheie cu înfrângerea Imperiului Rus după numeroase bătălii și asedii. Ulterior, la Paris se organizează o Conferință de Pace, unde la 30 martie 1856 se semnează Tratatul de Pace de la Paris. Conducătorul conferinței era ministrul de externe al împăratului Napoleon al III-lea- Walewski. Prin acest Tratat, Imperiul Rus: 1. Se obliga să renunțe la a pretinde la dreptul de a conduce principatele din Balcani; 2. Se obliga să nu împiedice circulația liberă pe Dunăre; 3. Se obliga să aprobe statutul Mării Negre ca o zonă neutră și să nu poziționeze forțe militare pe malurile sale; 4. Se obliga să renunțe la dreptul de apărător al creștinilor din Imperiul Otoman. Războiul Crimeei se poate considera un război modern din multiple motive: 1. Pentru a trasporta soldații s-au folosit trenuri; 2. S-a folosit telegraful drept mijloc de comunicare dintre front și conducerea statului. Datorită telegrafului, ziarele vremii puteau prezenta noutățile de pe front în câteva zile în loc de câteva săptămâni; 3. În timpul Războiului Crimeei, s-au făcut poze cu scop jurnalistic pentru prima dată în lume (pentru a fi trimise la redacțiile ziarului „Times” din Marea Britanie, care oferea poporului posibilitatea de a fi la curent cu situația războiului); 4. Pentru prima dată în război s-au folosit puști de către englezi și francezi; 5. Pentru prima dată s-au utilizat nave cu aburi pe lângă cele cu pânze (de către englezi și francezi).