Derivarea

Derivarea reprezintă unul dintre cele trei mijloace interne de îmbogățire a

vocabularului, alături de compunere și schimbarea valorii gramaticale/conversiune,
prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul sufixelor și al prefixelor adăugate
rădăcinii.
Cuvântul de bază este elementul fundamental pentru formarea unor cuvinte noi.
Ex. măr, frunză, pădure, prieten, familie etc.
Rădăcina este alcătuită din sunetele comune cuvântului de bază și tuturor cuvintelor
obţinute de la acesta. Între cuvântul de bază și rădăcină pot exista diferențe, dar ele
pot fi și identice.
!Atenție Pentru a afla corect rădăcina, vom scrie câteva cuvinte derivate pornind de
la cuvântul de bază, pentru a identifica sunetele comune.
Ex. pădure
pădurice
pădurar pentru că sunetele care se repetă în fiecare cuvânt sunt „pădur”,
împădurit aceasta va fi rădăcina
despădurit
În cazul de mai sus, între rădăcină și cuvântul de bază există diferențe.
prieten
prietenos
prietenie rădăcina este „prieten”
împrietenit
prietenaș
În cazul de mai sus, între rădăcină și cuvântul de bază nu există diferențe.
Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate la sfârșitul rădăcinii.
bisericuță

rădăcină sufix ( „uță”)

noros

rădăcină sufix („os”)

Sufixele sunt:
 gramaticale, când creează forme ale cuvintelor în vorbire, de exemplu: în
forma verbală „văzusem”, grupul de sunete -se- reprezintă sufixul timpului
mai-mult-ca-perfect al modului indicativ;
 lexicale, când formează cuvinte noi (-aș din băiețaș, -ică din pozică).
Ele se mai pot clasifica în:
 diminutivale, atunci când obiectele, ființele etc. sunt micșorate
ex. blăniță, ieduț
 augmentative, atunci când obiectele, ființele etc. sunt mărite
ex. grăsan, frunzoi
! Atenție Pentru a identifica sufixul lexical, se utilizează forma de dicționar a
cuvântului. El trebuie să fie la singular cu forma nearticulată.
Astfel, în cuvântul copilașul, sufixul nu este –așul, deoarece „l” este articol hotărât.
Trebuie să trecem cuvântul la forma de dicționar copilaș, identificându-se astfel
sufixul -aș.
fetița sufixul nu este –ița, „a” fiind articol hotărât; forma de dicționar este
fetiță, deci sufixul este –iță
frunzulițele sufixul nu este –ițele; forma de dicționar este frunzuliță, deci
sufixul este –iță
înflorește sufixul nu este –ește; forma de dicționar a verbului este a înflori,
adică la infinitiv, deci sufixul este –i

Prefixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate înaintea rădăcinii.

nepriceput

prefix rădăcină
Cuvintele derivate în același timp cu prefixe și sufixe sunt numite derivate
parasintetice ( ex. despăduri, împrieteni).
Seriile derivative
Se pot forma serii derivative atunci când baza unui cuvânt derivat este un alt cuvânt
derivat.
Argintărie = argint + „ar” argintar + „ie”
Grădinărie = grădină + „ar” grădinar + „ie”