Sinonimele sunt cuvinte cu formă diferită și sens asemănător sau identic.

Antonimele sunt cuvinte cu formă diferită și sens diametral opus. Ele au fie formă complet diferită

Omonimele sunt cuvinte care au aceeași formă și sensuri complet diferite. Omonimele sunt:

● lexicale când sunt aceeași parte de vorbire; ele pot fi totale, dacă sunt identice la toate formele pe care
le au în vorbire (broască – „animal“ , broască – „mecanism montat la o ușă“) sau parțiale, când
nu sunt identice la toate formele din vorbire (acordă atenție, acordează chitara);

când sunt părți de vorbire diferite (dar – substantiv și conjuncție: A primit un dar. Cartea e
●lexico-gramaticale, cam ponosită, dar este interesantă.);

●gramaticale când au forme identice cu valori gramaticale diferite (de exemplu, citesc – indicativ, prezent,
persoana I, singular; ei citesc – indicativ, prezent, persoana a III-a, plural; el citește – indicativ,
prezent, persoana a III-a, singular; citește! – imperativ, persoana a II-a, singular)
omofone Când se pronunță la fel
omografe Când se scriu la fel
Polisemia este capacitatea cuvintelor de a avea mai multe sensuri. Un cuvânt cuvânt polisemantic are, în funcție
de context, mai multe sensuri, între care se păstrează o anumită legătură semantică. De exemplu:
Pescuiește în apă dulce („de râu“). Limonada e cam dulce („îndulcită“). Mama a cumpărat
lapte dulce („proaspăt“, „nefermentat“). Îi place brânza dulce („nesărată“). Sora mea
este dulce („drăguță“, „gingașă“). Pe înserat este o lumină dulce („blândă“).
Paronimele sunt cuvinte cu forme apropiate și cu sensuri diferite (de exemplu, complement – compliment).
Relațiile paronimice favorizează confuzia paronimică, atunci când o formă este folosită incorect în
locul celeilalte.
Derivarea ste mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului, prin care se formează cuvinte noi prin
adăugarea de sufixe sau prefixe unei rădăcini.
Cuvântul de bază este elementul fundamental pentru cuvinte noi, iar

rădăcina este alcătuită din sunetele comune cuvântului de bază și tuturor cuvintelor obținute de la acesta

Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate după rădăcină pentru a forma cuvinte noi. Ele
pot fi:
lexicale ând creează cuvinte noi
gramaticale când creează forme gramaticale
lexico-gramaticale când exprimă, simultan, un sens nou și o categorie gramaticală
Sufixele pot forma substantive (tinerime), verbe (pietrui), adjective (argintiu), adverbe (târâș),
pronume (mătălică) sau interjecții (aolică).
Prefixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate înaintea rădăcinii, pentru a forma cuvinte noi

Derivatele sunt formate în același timp cu un sufix și cu un prefix (a închipui).

parasintetice
Seriile derivative Se formează atunci când baza unui cuvânt derivat este un alt cuvânt derivat (țară + sufixul de
origine -an → țăran + sufixul moțional -că → țărancă + sufixul diminutival -uță → țărăncuță).