28.05.

2020  
 
Bună  tuturor!  
 
Astăzi  vom  încheia  capitolul  despre  ornamente  și  în  același  timp  cursul  nostru!  
 
Aș   vrea   să   începem   cu   tabelul   de   ornamente   al   lui   Bach,   pe   care   vi   l-­‐am   trimis   deja  
de  data  trecută.  
Este   scris   de   Bach   însuși   pentru   fiul   său   cel   mai   mare   Wilhelm   Friedemann   în  
caietul   pe   care   i   l-­‐a   dedicat.   Și   la   Bach   a   fost   ca   la   Mozart   unde   Leopold   a   scris  
tratatul   său,   fiind   sigur   că   fiul   său   va   face   muzică.   De   fapt   era   firesc,   întrucât  
formarea  muzicală  se  făcea  din  tată  în  fiu  pentru  a  rămâne  un  “secret  de  breaslă”!  
Bach  s-­‐a  inspirat  pentru  tabelul  său  după  tabelul  lui  d’Anglebert.  De  fapt,  cum  am  
mai   spus,   germanii   s-­‐au   inspirat   de   la   italieni   în   tot   ceea   ce   însemnă   ornamente  
libere   (willkürliche   Manieren   -­‐   ornamente   intenționate   sau   deliberate),   iar   în  
domeniul   ornamentelor   convenționale   (wesentliche   Manieren   –   ornamente  
esențiale),  de  la  francezi.  
Voi  folosi  notația  modernă  a  tabelului  ca  să  nu  vă  creez  dificultăți!  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
   
 
După  cum  vedem  la  (1)  avem  trilul  simplu  (numit  la  francezi  –  tremblement  simple)  
și   care   se   începe   mereu   cu   nota   superioară.   Bach   îl   numește   însă   ca   în   italiană   –  
trillo.   S-­‐au   scris   numeroase   studii   referitor   la   lungimea   șerpișorului   cu   care   se  
notează   trilul   sau   dacă   notația   tr   ar   însemna   un   alt   fel   de   tril?   Nu   contează  
lungimea   șerpișorului,   ci   numai   durata   notei   pe   care   este   pus   trilul.   Este   de   bun  
simț   și   de   fapt   tratatele   vorbesc   despre   acest   lucru:   numărul   de   bătăi   ale   trilului  
precum   și   cât   de   lung   se   face   depind   excpusiv   de   durata   notei   și   de   caracterul  
piesei.  Mai  ales  viteza  bătăilor  trebuie  adaptată  la  caracterul/tempo-­‐ul  muzicii.  În  
ceea  ce  privește  notația  tr  este  sinonimă  cu  șerpișorul.  
(2)  reprezintă  mordentul.  Bach  nu  stăpânea  limba  franceză  așa  bine  (ca  latina  de  
ex.)   și   întâlnim   și   alte   greșeli   de   franceză   în   notațiile   sale.   În   schimb   stăpânea  
foarte   bine   stilul   muzicii   franceze!   El   a   vrut   probabil   să   franțuzească   termenul  
italian  “mordente”  numindu-­‐l  Mordant.  Însă  francezii  nu  au  acest  termen,  ci,  cum  
am  văzut  data  trecută,  pincé.    
Trebuie   să   insist   asupra   confuziei   cu   termenul   mordent   inferior/superior   de   la  
Teoria  muzicii.  În  Baroc  mordentul  este  întotdeauna  inferior,  exact  ca  în  tabelul  lui  
Bach   și   în   celelalte   tabele.   Trilul,   cum   am   văzut,   se   începe   și   se   continuă   cu   nota  
superioară.  Dar  spre  sfârșitul  Barocului,  în  Clasicismul  timpuriu  (de  ex.  fii  lui  Bach)  
și   apoi   în   Clasicism   și   Romantism   există   un   tril   scurt   numit   Pralltriller   sau  
Schneller  sau  simplu  Praller  care  constă  din  trei  note:  nota  reală,  nota  superioară  și  
apoi   nota   reală.   Deci   ca   un   fel   de   mordent   inversat.   Acesta   a   fost   numit   la   Teorie  
mordent   superior,   dar   el   este   de   fapt   un   tril   foarte   scurt   (se   mai   întâlnește   și   ca  
Halbtriller  –  adică  jumătate  de  tril).  Deci  nu  este  mordent  ci  tril!  
La   (3)   avem   o   combinație   de   ornamente   așa   cum   se   întâlnește   și   la   francezi   și  
anume   un   tril   care   se   sfârșește   cu   un   mordent.   Este   de   fapt   trilul   cu   terminație.  
Uneori  terminația  apare  scrisă  explicit  cu  note  mici,  iar  alteori  nu  este  scrisă  nicio  
terminație,  fiind  lăsat  la  latitudinea  interpretului  dacă  să  facă  sau  nu  terminație.  De  
obicei,  pe  notele  lungi  putem  face  terminație,  este  chiar  indicat  chiar  dacă  nu  este  
scrisă.  
(4)   ne   înfățișează   un   grupet   pe   care   Bach   preferă   să-­‐l   numească   în   franceză:  
cadence.  Se  observă  că  și  grupetul  se  începe  cu  nota  superioară  și  nu  cu  cea  reală  ca  
mai  târziu  în  Clasicism.  
La   (5)   și   (6)   avem   iarăși   combinații,   adică   triluri   care   încep   cu   un   grupet   (cadence)  
fie   inversat,   fie   normal   ca   la   (4).   Iar   la   (7)   și   (8)   avem   triluri   și   cu   început   și   cu  
terminație.  
Urmează   appoggiaturi   la   (9)   și   la   (10).   Iarăși   Bach   folosește   un   termen   italian   pe  
care   îl   transformă   în   ceva   francez.   Accento   este   denumirea   unui   ornament   italian  
dar  care  nu  înseamnă  aceste  appoggiaturi  la  începutul  notei  (ci  la  sfârșit).  Bach  le  
numește   însă   Accent   și   reprezintă   appoggiatura   de   jos,   respectiv   de   sus   (steigend   –  
ascendentă,   fallend   –   descendentă).   Observăm   că   appoggiaturile   sunt   lungi   (vom  
comenta  mai  jos).  
Ultimele   trei   reprezintă   tot   ornamente   combinate.   La   (11)   avem   un   mordent   dar  
care  începe  cu  o  apogiatură  de  jos.  Este  ceea  ce  francezii  numeau  pincé  et  port  de  
voix,  ornament  pe  care  l-­‐am  menționat  data  trecută.  
(12)   și   (13)   reprezintă   un   tril   al   cărui   început   este   ceva   mai   lung,   mai   tensionat,  
adică   un   tril   precedat   de   o   apogiatură.   Este   exact   ceea   ce   numesc   francezii  
tremblement   appuyé  adică  tril  “apăsat”.  Interesant  că  atât  francezii  cât  și  germanii  
care   l-­‐au   împrumutat,   priveau   acest   tril   ca   fiind   cel   mai   expresiv   și   frumos  
(“schön“).  
Cred  că  este  util  dacă  reușiți  să  țineți  minte  semnele  și  semnificațiile  lor  din  acest  
tabel.  Este  totuși  vorba  de  Bach!  
 
Să   privim   acum   întregul   spațiu   german   sub   aspectul   ornamentelor.   În   sec.   XVII  
ornamentele   sunt   preponderent   împrumutate   (chiar   copiate)   după   cele   italiene.  
Găsim  trillo  (adică  trilul  Caccini),  groppo,  accento,  etc.  Este  întâlnit  și  un  simplu  t  
care   putea   fi   și   tril   dar   și   mordent   (aceeași   ambiguitate   ca   la   virginaliștii   englezi,  
dacă   vă   amintiți).   Nu   vreau   să   întru   în   amănunte   fiindcă,   dacă   veți   aborda   acest  
repertoriu,  vă  veți  putea  documenta  mai  profund.    
În   jurul   lui   1700   notația   devine   mai   puțin   ambiguă   și   întâlnim   tabele   și   explicații  
ale   ornamentelor.   Încep   să   fie   imitate   ornamentele   franceze,   dar   cele   italiene  
rămân   valabile   în   ceea   ce   privește   ornamentarea   liberă   a   părților   lente   sau/și   a  
ariilor  da  capo.  Execuția  ornamentelor  începe  să  țină  seama  mai  mult  de  criteriul  
armonic.    
Appoggiatura   este   prin   excelență   ornamentul   care   reprezintă   perechea   disonanță  
–  rezolvare  (tensionare  –  relaxare)  în  contextul  armonic.  Apare  bineînțeles  pe  note  
accentuate   (arsis)   și   de   obicei   rezolvarea   este   pe   notă   sau   parte   neaccentuată   de  
notă   (thesis).   Sunt   cele   mai   întâlnite   ornamente   în   muzica   vocală   și   mai   ales   în  
recitativ.   În   recitative   ele   pot   și   trebuie   să   fie   adăugate   chiar   dacă   nu   sunt   scrise.  
Această   practică   se   prelungește   până   foarte   târziu.   Se   menționează   că  
ornamentarea  recitativelor  cu  numeroase  appoggiaturi  ar  fi  fost  încă  în  uz  atunci  
când   Mahler   a   preluat   conducerea   Operei   din   Viena   (sfârșitul   sec.   XIX).   El   s-­‐ar   fi  
opus  acestui  “obicei”,  invocând  “fidelitatea  față  de  partitură”.  
Appogiaturile   sunt   preponderent   lungi   adică   jumătate   din   nota   pe   care   o  
appoggiază.  Dacă  nota  este  ternară  (de  ex.  pătrime  cu  punct)  atunci  appoggiatura  
durează   două   treimi   iar   rezolvarea   o   treime.   Denumirea   consacrată   în   germană  
este  Vorschlag,  dar  ea  se  atacă  întotdeauna  pe  timp  și  nu  înainte.  Mulți  autori  (de  
ex.   C.   Ph.   Em.   Bach)   chiar   insistă   în   a   afirma   că,   dacă   o   atacăm   înainte,   este   “urâtă”.  
Când  se  întâlnesc  totuși  excepțiile?    
Appoggiatura   poate   fi   scurtă   atunci   când   umple   un   interval   (de   obicei   de   terță).  
Iată  un  exemplu:  
 
 
   
 
O   altă   excepție   ar   fi   atunci   când   ar   genera   mersuri   paralele   nedorite   dacă   ar   fi  
lungă   sau   atunci   când   appoggiatura   appoggiază   o   notă   care   este   deja   o  
appoggiatură  (o  întârziere).  
 
Trilul  reprezintă  din  punct  de  vedere  armonic  o  prelungire  a  appoggiaturii.  Acesta  
este  motivul  pentru  care  începe  cu  nota  superioară,  ca  o  appoggiatură  urmată  de  
bătăi.   Cum   am   văzut,   poate   fi   cu   sau   fără   terminație,   poate   fi   cu   un   început   de  
grupet   (cadence).   Ca   și   la   francezi,   se   începe   nu   atât   de   repede,   fiind   apoi   urmat   de  
un   ușor   accelerando   (o   intensificare).   Quantz,   în   tratatul   său   de   flauto   traverso  
oferă  grifuri  alternative  pantru  triluri.  Adică  appoggiatura  cu  care  se  începe  trilul  
este  cântată  cu  grifura  obișnuită  iar  apoi,  bătăile  sunt  cu  o  grifură  mai  simplă,  dar  
care  face  ca  intervalul  trilului  să  fie  ușor  mai  mare  decât  începutul.  În  felul  acesta  
bătăile  trilului  sunt  mult  mai  intense  dat  fiind  intervalul  ușor  mărit.  Bineînțeles  se  
menționează  că  viteza  trilului  trebuie  adaptată  tempo-­‐ului  și  caracterului  piesei.  
La  Mordent  nu  este  de  adăugat  decât  că  el  poate  fi  mai  lung  (adică  două  sau  mai  
multe   bătăi   ale   notei   inferioare   în   loc   de   una   singură)   dacă   nota   pe   care   apare   este  
lungă   și   importantă.   Mai   este   un   aspect   ce   trebuie   evidențiat   și   anume   dacă   nota  
inferioară   este   la   o   secundă   mică   sau   mare   sub   nota   reală.   Din   păcate   aud   des   prin  
Cons.  mordente  care  nu  se  potrivesc  contextului.  De  cele  mai  multe  ori  acest  lucru  
trebuie   adaptat   contextului   armonic.   De   exemplu,   dacă   avem   o   tonalitate   minoră,  
mordentul  va  fi  cu  sensibilă  chiar  dacă  la  cheie  nu  avem  acea  alterație  (totdeauna  
luăm   în   considerare   minorul   armonic).   Trebuie   să   decidem   asupra   acestui   lucru  
pentru  fiecare  mordent.  De  obicei  cele  mai  multe  mordente  sunt  cu  sensibila  (adică  
secundă  mică)  pentru  că  se  găsesc  pe  tonică.  Dar  există  numeroase  alte  cazuri  pe  
care  trebuie  să  le  discernem  apelând  la  armonie.  
Grupetul,   numit   și   Doppelschlag,   începe   cu   nota   superioară   și   are   loc   pe   atacul  
notei   (adică   la   începutul   notei).   Grupetul   inversat   apare   mai   târziu,   spre   Clasicism,  
fiind  apoi  chiar  notat  invers  decât  cel  obișnuit.  
Ar  mai  fi  de  menționat  un  ornament  inspirat  tot  de  francezi  -­‐  Schleifer  (la  francezi  
este   numit   coulé).   Este   vorba   despre   atacul   unei   note   (de   obicei   un   salt),   nu   direct,  
ci  printr-­‐o  terță  ascendentă  către  nota  reală.  El  se  poate  nota  cu  note  mici  sau  cu  un  
semn   distinctiv   care   seamănă   cu   un   tril.   În   exemplul   de   mai   jos,   în   loc   să   facem  
saltul  si  –  sol,  cântăm  si  –  mi,fa,sol,  dar  mi  cade  pe  timp,  nu  înainte!    
 
 
 
   
 
Acest  ornament  face  saltul  foarte  expresiv  și  este  emblematică  folosirea  sa  în  aria  
din  Matthäuspassion  –  Erbarme  dich!  
https://www.youtube.com/watch?v=Zry9dpM1_n4  
 
Am  încheiat  cu  Bach  cursul  nostru!  
Aș   vrea   să   vă   urez   mult   succes   în   continuare   și   să   vă   văd   pe   afișe   importante   în  
viitor!  
 
Câteva  recomandări  pentru  examen:  
Examenul   va   fi   ca   și   până   acum   sub   forma   de   test   grilă.   El   va   consta   din   20   de  
întrebări   de   tipul:   un   singur   răspuns   corect   (din   a,   b,   c),   un   enunț   adevărat/fals,  
corespondența   unor   termeni   (unde   puneți   în   dreptul   cifrei   litera   respectivă   sau  
trageți   o   bară   de   la   un   termen   la   cel   corespunzător)   și   un   spațiu   care   se   cere  
completat   cu   un   termen   potrivit.   Fiecare   răspuns   corect   primește   0,4   puncte   și  
două  puncte  din  oficiu.  
Vă   voi   trimite   individual   testele   pe   e-­‐mail   ca   să   fiu   sigur   că   ajung   toate   la   cine  
trebuie.  Timpul  de  lucru  e  limitat  la  o  oră.  Este  echivalent  cu  ceea  ce  se  întâmplă  la  
alte   universități,   unde   întrebările   sunt   generate   la   3   minute   și   apoi   se   trece  
automat  la  următoarea.  Varianta  noastră  mi  se  pare  mai  umană  pentru  că  te  poți  
reîntoarce  și  regândi  la  orice  întrebare.  De  aceea  vă  rog  să  citiți  întâi  tot  testul  și  
apoi   să   începeți   să   bifați.   Nu   lăsați   nicio   întrebare   nebifată   chiar   dacă   la   unele  
mergeți  pe  ghicite  –  există  o  șansă  să  nimeriți  răspunsul  corect!  
Aveți  mai  multe  posibilități  de  rezolvare  a  testului.  Prima  ar  fi  la  calculator/laptop,  
direct   pe   documentul   în   Word,   apoi   să-­‐l   salvați   și   să   mi-­‐l   retrimiteți.   Alta   ar   fi   să  
printați  pdf-­‐ul  sau  doc-­‐ul  și  să  lucrați  pe  hârtie  și  apoi  să-­‐i  faceți  o  poză  și  să  mi-­‐o  
trimiteți.   Alta   ar   fi   să   scrieți   pe   o   foaie   (sau   direct   în   telefon)   numărul   întrebării   și,  
în   dreptul   lui,   răspunsul   corect   (dar   atenție   să   nu   încurcați   numerele).   Apoi   vă  
semnați,  faceți  o  poză  și  mi-­‐o  trimiteți.  Mai  sunt  și  alte  posibilități.  Dar  ceea  ce  e  cel  
mai   important   este   să   vă   semnați   și   să   asociați   corect   numărul   cu   răspunsul!  
Accept  orice  metodă  atâta  timp  cât  pot  să  corectez  în  mod  corect!  
Nu  uitați  că  examenul  este  miercuri  3  iunie  între  orele  11  și  12!!!  La  ora  11  voi  avea  
grijă  ca  testele  să  se  regăsească  pe  adresa  fiecăruia  de  e-­‐mail.  Însă  până  la  ora  12  aș  
dori   ca   toate   răspunsurile   să   fie   trimise.   Nu   accept   întârzieri!   Aș   fi   foarte   mulțumit  
dacă   fiecare   ar   cugeta   cu   propria   minte!   Nu   vă   bazați   pe   cunoștințele   altui   coleg/ă.  
Bineînțeles  că  vă  veți  inspira  din  diferite  surse,  dar  aș  vrea  să  le  discerneți  și  să  le  
alegeți  singuri,  bazându-­‐vă  pe  propriile  voastre  criterii!  
Dacă  se  întâmplă  ceva  neprevăzut  (cu  internetul  nu  se  știe  niciodată!)  vă  rog  să  mă  
contactați  pe  mobil  (wapp  sau  mesaj  sau  chiar  apel  dacă  e  vreo  catastrofă!).  Deci  
dacă  la  ora  11  fix  nu  aveți  testul  în  inbox,  dați-­‐mi  de  știre!  
Multă  baftă  vă  urez!  
e-­‐mail:  danraco@gmail.com  
mob.  0723  398231