Legiunea Voluntarilor Români din Italia a fost o mare unitate militară reprezentată de un corp de

voluntari de naționalitate română, cu drapel propriu, aflată în Italia în timpul perioadei acesteia de
beligeranță din Primul Război Mondial. Voluntarii acestei mari unități au fost selectați din
rândurile prizonierilor de război austro-ungari de naționalitate română, aflați pe teritoriul statului
italian.
Eforturile diplomatice și politice pentru înființarea Legiunii – parte a unui efort complex de formare a
unor asemenea unități în principalele țări beligerante, au durat aproape doi ani și au început din
iulie 1916. Aceste eforturi au căpătat consistență în Italia după „Congresul națiunilor asuprite din
Austro-Ungaria” desfășurat în aprilie 1918 la Roma, într-o perioadă în care Italia a devenit interesată
de demersuri suplimentare pentru a grăbi destrămarea statului Austro-Ungar.
În urma unor cereri de înrolare pentru a lupta împotr