Mitropolitul Pavel al Suediei și al întregii Scandinavii( 1974-

2014)

Mitropolitul Pavel, după numele de mirean Constantin

Menevisoglou, s-a născut la Constantinopol, în Macrohorio la 27
noiembrie 1935. Acest ținut, Macrohorio, o suburbie a
Constantinopolul, se afla sub jurisdicția Mitropoliei Dercon.
Comunitatea ortodoxă grecească a acestui loc a păstrat biserica
parohială cu hramul Sfântului mare Mucenic Gheorghe,
purtătorul de biruință, Școala orășenească cu șase clase și
cimitirul ortodox, împreună cu sfânta biserică cu hramul Înălțării
Domnului. Părinții acestuia, oamenii credincioși, Simion și Maria,
au adormit la puțin timp, în anii în 1952, respectiv 1971, la
Constantinopol. La fel și singura sa soră, Ecaterina Vasiladou, a
plecat la Domnul în jurul anului 2011, la Pireu, unde se stabilise în
anul 1970.
După absolvirea Școlii orășenești din Macrohorio, (1948) și
după continuarea celor 2 ani de gimnaziu în Fanarul cel mare al
Școlii Neamului, în anul 1950 a intrat la Facultatea de teologie din
Halki, pe care ă a absolvit-o timp de 8 ani (Secția gimnazială
(1950- 1954) și secția teologică (1954- 1958).
Formatorii săi la această Facultatea de teologie au fost
profesorul Emanuil Fotiadis (1950-1951), Mitropolitul Iacov de
Iconiu (1951-1955) și arhimandritul(ulterior devenit mitropolit de
Stavropoleos) Maxim Repanelis (1955- 1958).
În anul al 2-lea de facultate a fost hirotonit diacon în ziua de
duminică 1 aprilie, 1956, în biserica facultății cu hramul „Sfânta
Treime” din Halki, de către vrednicul de pomenire Gherontie,
Mitropolit de Dercon, primind numele de Pavel. Directorul de
atunci al Facultății de Teologie, arhimandritul Maxim Repanelis,
a rostit o cuvântare plină de căldură cu prilejul hirotoniei,
explicând că a fost îndreptățită, deoarece: „acest elev este și în
comportament și la învățătură dintre cei mai buni, oferind multe
garanții de propășire și bună rodire în slujirea viitoare!”1
În toată această perioadă s-a bucurat de dragostea
părintească a episcopului Iacov, Mitropolit de Darcon, sub a cărui
jurisdicție canonică se afla Macrohorio, locul său de naștere,
acesta mijlocind și pentru primirea sa la această școală de înaltă
ținută teologică.2
Fiind hirotonit diacon, vizitează în vara anului 1956 Sfântul
Munte, unde rămâne timp de mai bine de o lună, bucurându-se de
frumusețea locurilor și a mănăstirilor, dar și având prilejul să se
întâlnească cu marii părinții înduhovniciți, cei mai mulți lăsându-i
o impresie adâncă și influențându-l ulterior în viața
duhovnicească.
Finalizând cursurile facultății cu rezultate foarte bune în
anul 1958, a susținut și teza de licență cu titlul: „Viața monahală
după Sfântul Vasile cel mare”, în timp ce concomitent, prin
hotărâre patriarhală, a fost proclamat doctor în teologie ortodoxă
creștină”.
De la absolvire absolvirea facultății din Halki, (1958), până
la numirea ca Mitropolit (1974) a slujit la Patriarhie și la birourile
Sfântului Sinod al Patriarhiei ecumenice. Mai concret:

1
Decizia Directorului către Conducerea Facultății, 22 februarie, 1956 (Arhiva personală a Mitropolitului)
2
Mitropolitul Iacov, după numele de mirean Iordan, s-a născut în anul 1900 80 și 1885 la napoli în
cappadocia a absolvit școala teologică din halki în anul 1916 hirotonit în diacon a slujit la condos caliu
și în sfânta maria mitropoliei khalkedon și în continuare 1919 1926 ca arheofil ax și mare arhidiacon la
la curtea patriarhală în anul 1926 a fost ales de către ă mary arhidiaconii mitropolitului membrului și
tn dului în luna mai a anului 1950 s-a mutat în mitropo lia lavra de rcon a păstorit cu iubire de
Dumnezeu și cu dragoste până în anul 1977 când din pricina bătrâneții a fost a fost supus ă în chip
firesc demisii canonice. Adormit în domnul plin de zile ca un ca înaintașul său din de rcon în
anul 1980 la constantinopol ăl preafericitul mitropolit iacov de rcon a vizitat sfânta mitropolie și
ă și pe mine politicul pavel la Stockholm în an în luna ianuarie a anului 1975 fiind găzduit la
sfânta ă la sută a mitropolie în viață în cercurile capadocienilor a dobândit faima de ierarh sfânt
veșnică să-i fie lui pomenirea.
 1.7. 1958- 12. 1958 purtător de cuvânt al vrednicului de
pomenire Patriarh Atenagora
12. 1958-21.4. 1964 codicograf al Sfântului Sinod
23.7. 1964 - 26. 1.1970 Sub- secretar al Sfântului Sinod
26. 11. 1970 - 30. 4. 1974 Arhi-secretar al Sfântului Sinod
Slujind la Secretariatul Sfântului Sinod al Patriarhiei
Ecumenice, a fost hirotonit preot, prin hotărâre sinodală, de către
vrednicul de pomenire mitropolit Meliton al
Halchedonului(m.1989) în ziua de 30 noiembrie, de ziua hramului
Patriarhiei, Sfântul Andrei cel întâi chemat, în biserica Sfântului
mare mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Tot în ziua
aceasta s-a făcut și hirotonia în episcop a Mitropolitului
Evanghelos de Perga. La Dumnezeiasca liturghie, împreună cu
mitropolitul Meliton al Calcedonului, au slujit și mitropoliții
Maxim de Laodiceea, Emilian de Milet, Maxim de Stavropoleos,
Hrisostom al Mirelor, Simeon de Irinupoleos și Gavriill de
Kolonia.
În ziua de 4 decembrie a anului 1970 a fost hirotesit
arhimandrit în paraclisul patriarhal „Sfântul Andrei”, de către
Prea Fericitul Patriarh Ecumenic Atenagora. Pe perioada slujirii
lui în Fanar a depus la Facultatea de teologie ă a Universității
„Aristotel” din Tesalonic tema de doctorat, aprobată la 10 iunie,
1972, în urma căreia a fost declarat la la 27 ianuarie 1973 „doctor
în teologie” cu magna cum laudae.”
Această teză de doctorat, cu titlul „Sfântul Mir în Biserica
Ortodoxă Răsăriteană”, a fost cuprinsă în seria „Analectele
Vlatadonului”, (nr. 14), Tesalonic, 1972.
În aceeași perioadă s-a înscris la Facultatea de drept a
Universității din Tesalonic, pe care a absolvit-o în anul 1977.
Această biografie scurtă acoperă în general mersul vieții
Mitropolitului până în anul 1974.
În următorii 40 de ani Mitropolitul Pavel și-a identificat pe
deplin viața cu existența Sfintei Mitropolii a Suediei și a întregii
Scandinavii(1974- 2014).
După cum se știe, primul Mitropolit al Suediei și al întregii
Scandinavii a fost Prea Sfințitul Polieuct(1969-1974). Acesta,
confruntându-se cu nenumărate probleme de ordin organizatoric
în înființarea Mitropoliei, a cerut Patriarhiei Ecumenice
transferul în altă Mitropolie, lucru care s-a și întâmplat.
Astfel, la 30 aprilie, 1974, Patriarhia Ecumenică l-a ales în
locul rămas vacant pe Arhi-Secretarul Sfântului Sinod, Pavel
Menevisoglou, Mitropolit al Suediei și al întregii Scandinavii.
Odată ales Mitropolit, l-a numit telegrafic ca „epitrop
episcopal general” la conducerea Sfintei Mitropolii până la
întronizarea lui, pe arhimandritul Pavel Athanaton, mai marele
așezământului Comunității grecești ortodoxe „Sfântul Ioan
Teologul”, din Stockholm.
Hirotonia Mitropolitului Pavel s-a săvârșit în biserica
Patriarhală cu hramul „Sfântul mare mucenic Gheorghe” în ziua
de duminică 12 mai 1974 (duminica samarinencii), sub protia
Mitropolitului Meliton de Sardes, din sobor făcând parte
Mitropolitul Maxim de Laodiceea, Mitropolitul Maxim de
Stavropoleos, Mitropolitul Hrisostom al Mirelor, (ulterior de
Efes), Mitropolitul Constantin al Principoneselor???, și
Bartolomeu al Filadelfiei(actualmente Patriarh Ecumenic).
La final a vorbit Patriarhul Ecumenic Dimitrie(1972-1991) și
Mitropolitul ales, Pavel Menevisoglou.
După hirotonie, a săvârșit prima dumnezeiască liturghie ca
Mitropolit al Suediei și întregii Scandinavii în ziua de sâmbătă, 29
iunie, 1974, la Constantinopol, în biserica necropolă cu hramul
„Înălțarea Domnului”, a comunității din Macrohorio, la
mormântul familiei, al părinților săi Simeon și Maria.
Mitropolitul Pavel a ajuns la Stocholm în ziua de 4 iulie,
1974, și a fost primit la aeroport de către predecesorul său,
Mitropolitul Polieuct de Aneon, de către arhimandritul Pavel
Atanatou și de către domnul Gheorghiu Gheorghiadou, unul
dintre primii grecii mutați în Stockholm, conducătorul
comunității grecești de aici.
Pentru început a locuit în apartamentul locuit de
predecesorul său, Mitropolitul Polieuct, la adresa Wallingatan 37,
ulterior mutându-se la un alt sediu, Selmedalsvagen 72, periferia
Axelsberg.
Întronizarea Mitropolitului s-a făcut în ziua de duminică, 14
iulie, 1974, de către reprezentantul Patriarhiei, Mitropolitul
Polieuct de Aneon, în paraclisul „Sfântul Ioan Teologul”, din
Slussen, Stockholm, în mijlocul mulțimii de credincioși.
Întronizarea a fost precedată de Dumnezeiasca Liturghie,
săvârșită de către Mitropolitul Polieuct, împreună cu
arhimandritul Pavel Atanatos, protopresbiterul Alexandru
Ciurea, preotul Patriarhiei Române la Stockholm,
protopresbiterul Hristofor Klasson, preotul Ioanis Sdrolias, din
Kalmar și protodiaconul Vladimir Ilin al parohiei rusești din
Stocholm. Cuvântul cel dintâi l-a ținut Mitropolitul Polieuct, care
s-a adresat creștinilor prezenți, prezentându-le pe succesorul său,
Mitropolitul Pavel, căruia i-a urat bun venit, alături de cuvinte de
îmbărbătare și sprijin pentru noua sa misiune. În continuare a
vorbit arhimandritul Pavel Athanatos, care a citit și „gramata
patriarhală” și, în final, Mitropolitul Pavel, care le-a împărtășit
celor de față sentimentele și gândurile legate de momentul solemn.
 La întronizare, printre alții, au mai fost prezenți Mitropolitul
Emilian de Calabria, sosit de la Geneva, pastorul Henrik
Svenungsson, (numit ulterior episcop de Stockholm) Olof Sundby,
Șeful biroului de relații externe al bisericii Suediei, reprezentantul
Arhiepiscopului de Upsala, Lars Carlzon, pastor primarius de
Stockholm(ulterior episcop), reprezentantul episcopului Ingmar
Strom de Stockholm, arhiepiscopul Konrad Weem, al luteranilor
estonieini din Suedia, protodiaconul Nicolae Suursoot al parohiei
bisericii ortodoxe estoniene din Stockholm, personalul ambasadei
grecești, consulul Gheorghios Kapsambelis, Comitetul conducător
al Comunității Elene Ortodoxe din Stockholm, doamna Kira
Billman, din partea bisericii rusești din Stockholm și alți prieteni
ai Sfintei Mitropolii.
Festivitățile au continuat la Birourile Comunității Grecești
„Sfântul Ioan Teologul” din Stockholm.
Noul Mitropolit, înălțat la treapta îndatoririlor
arhiepiscopale, a depus toată strădania pentru organizarea Sfintei
Mitropolii și pentru slujirea poporului creștinesc în măsură
posibilităților și condițiilor existente.
În timpul arhipăstoririi sale, cu binecuvântarea lui
Dumnezeu, patrimoniului Bisericii i s-au adăugat 4 ctitorii noi:
catedrala mitropolitană cu hramul „Sfântul Gheorghe” din
Stockholm, biserica cu hramul „Sfântul Apostol Pavel” din
Upsala, biserica cu hramul „Bunavestire” din Oslo, Norvegia, și
biserica „Sfânta Treime”, din Göteborg.
Mitropolitul Pavel considera ctitorirea catedralei
mitropolitane „Sfântul Gheorghe” din Stockholm, aflată în
centrul orașului, cu birourile și așezămintele aferente, realizarea
sa de suflet.
 Tot în vremea arhipăstoririi sale s-a ridicat ansamblul de
Săli pentru conferințe și cateheze al Mitropoliei, venind în
sprijinul lucrării bisericești și duhovnicești a acesteia.
În mod special, s-a depus un efort susținut pentru catedrala
„Sfântul Gheorghe”, care în anul 1976 a primit în repetate
rânduri reparații interioare și exterioare, respectându-se stilul
arhitectonic tradițional. Concomitent, au fost depuse strădanii
pentru alcătuirea Statutului de funcționare, pentru întemeierea
parohiilor, pentru recunoașterea personalității juridice a Sfintei
Mitropolii, pentru dobândirea dreptului de săvârșire a
căsătoriilor, (fără obligativitatea săvârșirii căsătoriei civile),
pentru organizarea arhivei, editarea „Buletinului” Mitropoliei, a
calendarului, pentru alcătuirea istoricului Sfintei Mitropolii, și
pentru administrarea eficientă a bunurilor instituției.
Trimisul Patriarhiei, Mitropolitul Meliton al Halchedonului,
prezent la sfințirea bisericii mitropolitane „Sfântul Gheorghe” din
Stockholm, în 22 ianuarie, 1978, întorcându-se la Constantinopol,
a relatat în adunarea Sfântului Sinod patriarhal în ședința din 27
martie, 1978, următoarele: „În încheierea expunerii mele vă
mărturisesc că am văzut cu proprii ochi cum reprezintă Biserica
în mod excepțional Mitropolitul Pavel al Suediei și întregii
Scandinavii! Acesta, preluând o eparhie nou constituită a
Patriarhiei, în mijlocul multor conflicte și împotriviri, a reușit în
cel mai scurt timp să organizeze într-un mod sistematic și temeinic
Mitropolia și eparhia încredințată lui. În același timp însă, trebuie
să vă spun cu mâna pe inimă, așa cum am văzut la fața locului și
după cum mi-au mărturisit preoții și credincioșii din Suedia, toate
acestea s-au reușit „datorită păstoririi riguroase și permanente a
Mitropolitului nostru, a muncii neobosite și a simplității și
nevoinței vieții lui.”
Într-adevăr, hărnicia și simplitatea vieții au constituit în toți
acești 40 de ani trăsăturile arhieriei Mitropolitului Pavel
 Sfânta Mitropolie, de la înființarea ei în anul 1969, nu a avut,
din nefericire, nici condiții, nici antecedente istorice, care să
asigure funcționarea ei imediată și firească. Înăuntrul acestor
granițe canonice nu existau comunități istorice organizate,
precum în Veneția, Paris, Viena, Londra, Tergeste, Massalia. Nu
existau nici biserici zidite pentru slujire, nici clădiri pentru
locuința personalului și a slujitorilor. Nici pomeneală de școli și
tipografii grecești, de edituri, de personalități ale Neamului,
mireni sau laici, care să se distingă fie ca mari binefăcători, fie ca
oameni politici, fie ca personalități bisericești, fie ca oameni de
litere și de duh.
Caracteristică este afirmația primului mitropolit al Suediei,
IPS Polieuct, care îi scria din Atena, în anul 1970, luna ianuarie,
Patriarhului Athenagoras, că se mută într-o Mitropolie
„inexistentă”. De asemenea, în documentul publicat la 12
ianuarie, 1970, același Mitropolit, se adresa autorităților
competente ale guvernului elen, cu mărturisirea fermă că a fost
numit într-o Mitropolie „inexistentă”: „La mutarea mea din ziua de
20 la Stockholm pentru preluarea Mitropoliei, n-am găsit aproape
nimic, pentru că singurul preot grec urmărește de multă vreme să
plece, deoarece nu are salariu. Arhiereii din afara țării, în afară de
îndatoririle spirituale au și altele sociale, deoarece sunt obligați să
ofere găzduire unor episcopi de alte confesiuni și diferiților
demnitari. Ar fi o lovitură pentru ceea ce reprezintă aceștia, Biserica
și Neamul, dacă n-ar fi dotați măcar cu un personal elementar.
Cunoscând interesul distinsului guvern și dispoziția generoasă
spre dezvoltarea relațiilor cu toate naționalitățile, îndrăznesc să-mi
exprim doleanța pentru nevoile urgente ale Mitropoliei care mi-a
fost încredințată, urmând să vă aduc la cunoștință mai târziu, după
cercetarea la fața locului, alte detalii. După umila mea părere, avem
nevoie urgentă de următoarele lucruri: 1) o mașină de dactilografiat,
care să aibă și caractere latine 2) o locuință mobilată 3) un secretar
care să cunoască și limba suedeză. Acesta este necesar nu numai
pentru treburile curente, ci și pentru timpul în care trebuie să mă
deplasez, ca să reprezinte Mitropolia câtă vreme lipsesc. 4) o femeie
de serviciu, care să se îngrijească și de vizitatori și de celelalte
îndatoriri 5) subvenții pentru montarea unui post telefonic și pentru
abonament 6) subvenții pentru deplasare și diurne, ca și pentru
celelalte vizite oficiale 7) salarii pentru 4-5 preoți greci și pentru
cheltuielile de mutare 8)subvenții pentru tipărituri.
Îngăduiți-mi să vă amintesc că subvențiile ar trebui calculate în
funcție de prețurile ridicate din Suedia. Logica comună aduce cu
sine concluzia că lipsa mijloacelor elementare este în detrimentul
Ortodoxiei grecești în străinătate.”
Mitropolitul Polieuct a ajuns la Stockholm în data de 20 ianuarie,
1970, stabilindu-se la început la hotel. A fost întronizat în ziua de 8
februarie, 1970, în paraclisul „Sfântul Ioan Teologul” din Slussen,
Stockholm. Într-adevăr, la începutul lucrării sale a întâmpinat
greutăți inimaginabile. Animozitățile, reacțiile și dificultățile pe care
le-au întâlnit în organizarea Sfintei Mitropolii, amărăciunea și
dezamăgirea sa sunt consemnate în corespondența și în scrisorile
din anii 1970- 1974, care se păstrează în arhiva Sfintei Mitropolii.
Mai exact, la 3 ani după venirea lui la Stockholm, în data de 20
ianuarie, 1973, într-o scrisoare către profesorul Ioannis Zizioulas
(actualmente Mitropolit de Pergam) scrie următoarele: „condițiile
de aici sunt neînchipuit de grele, iar ajutor de niciunde!”
Cu toate acestea, nu există nicio urmă de îndoială că
Mitropolitului Polieuct, în perioada relativ scurtă a arhipăstoririi
sale, și-a oferit toată experiența ecleziastică, a lucrat din toate
puterile sale și, cu siguranță, a așezat primele pietre de temelie la
organizarea Mitropoliei.
 În pofida condițiilor inexistente, care ar fi trebuit să asigure o
funcționare imediată și firească, în pofida greutăților pe care le-a
întâlnit primul Mitropolit, cu harul și cu binecuvântarea lui
Dumnezeu, Mitropolia nu numai că a fost întemeiată, ci și mărită și
s-a arătat statornică în îndeplinirea menirii ei, vreme de 45 de ani,
între anii 1969- 2014, sub păstorirea Mitropolitului Pavel.
Sfânta misiune din Scandinavia a cunoscut un avânt odată cu
ridicarea, în anul 1976, a bisericii mitropolitane din Stockholm.
Aceasta a însemnat o piatră de cotitură în istoria Sfintei Mitropolii,
conferindu-i un adevărat fundament. Prin biserica cu hramul
„Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Mitropolia Suediei a trecut de la
„inexistență” într-un nou stadiu al existenței, al întâlnirii și al
dezvoltării spirituale. În toți acești ani ai păstoririi Mitropolitului
Pavel, ea a constituit centrul și inima vieții ecleziastice, și chivotul în
care s-au păstrat cu evlavie tablele îndoite ale testamentului
strămoșesc: credința ortodoxă și limba grecească.
Mai mult, în biserica mitropolitană s-au născut trăiri personale
și experiențe izvorâte din slujba liturgică și din tradiția Bisericii din
Constantinopol. De asemenea, prin dobândirea acestei biserici
mitropolitane s-au asigurat condiții pentru funcționarea bună și
ritmică a administrației, s-au amenajat clădiri pentru nevoile
sufletești ale credincioșilor și, îndeosebi, Sala cea Mare de
conferințe, între anii 1971- 1980, cu multă iubire și entuziasm
pentru lucrarea ecleziastică și duhovnicească a Sfintei Mitropolii.
În paralel, Sfânta Mitropolie s-a îmbogățit prin dobândirea
altor 3 locașuri de cult: biserica „Sfântul Apostol Pavel”, din
Upsala(1976), biserica „Bunavestire”, Oslo, Norvegia (1987) și
biserica „Sfânta Treime”, din Göteborg, sporindu-și activitatea și în
multe alte orașe ale Scandinaviei.
 Anul 1984 a însemnat un mare eveniment: împlinirea a 15 ani
de la întemeierea Sfintei Mitropolii și 10 ani de arhipăstorire a
episcopului Pavel ca Mitropolit al Suediei și al întregii Scandinavii.
Cu prilejul acesta, în ziua de duminică 23 septembrie, 1984, s-
au săvârșit omagial Dumnezeiasca Liturghie în biserica
mitropolitană. Împreună cu Mitropolitul au fost prezenți toți clericii
din ținut, printre care Arhimandritul Eumenios Lukakis,
Protopresbiterul Martin Juhkam, Protopresbiterul Serafim
Farasoglou, Protopresbiterul Nikolaos Suursööt, preotul Ioannis
Seppala, preotul Ignatius Ex și diaconul Iacov Arbus. Răspunsurile la
strană au fost date de 2 coruri: unul cor grecesc, sub conducerea
protopsaltului Mitropoliei, Nicolaos Nikolaidis, și alt cor estonian. La
sfârșitul Dumnezeieștii Liturghii, Mitropolitul a ținut cuvântul de
învățătură.
A urmat festivitatea însoțită de cuvântări în „Sala cea Mare” a
bisericii mitropolitane, organizată cu multă grijă de către asociația
„Frații Domnului”. Au vorbit protopresbiterul nikolaus ur sot care în
numele bisericii estoniene ă i-a împărțit i-a oferit pentru pruritului
pavel medalia episcopului platon ă crucea ă întâi ă cu diploma
respectivă protopresbiterul martin jucam preotul ignatie ec
protopresbiterul serafim faras o glumă parohul bisericii
mitropolitane care a spus următoarele sunt foarte emoționat și
fericit în acest moment când mi se oferă prilejul să țin cuvânt despre
ă ca să laud pe smeritul și prea umilul păstorul nostru ă la această
slujbă de astăzi merităm a aniversării celor 10 ani de arhierie și
griska emoțional pentru că în acest moment îmi vin în minte anii de
școală împreună cu mitropolitul nostru când ca elevi la sfânta școală
din kalki am fost împreună și el a început la iași și mai puțin și mai
tîrziu diacon al preaînaltului iar eu elev la gimnaziul la care ne-am
întâlnit ca să grăim duhovnicește să cântăm și să citim mai ales să-
mi explice sfânta scriptură și sfânta evanghelie ă prin urmare știu
prea sfințite și îmi amintesc de anii aceia de grija și de însoțire a
sfinției voastre la teme la în continuare la diaconia voastră și în
toate stadiile ă de la curtea patriarhală cunosc încă și îmi amintesc
de de maica dumneavoastră și de familia și de toți de ostenelile pe
care le ați depus în toți acești ani făcându-vă datoria și de aceea
sunt profund emoționat în acest moment dar sunt și fericit pentru
că în acest moment mi se dă prilejul ca și colaborator al sfinției
voastre vreme de 10 ani să vă rostesc cuvântul omagiu pentru
praznicul de astăzi cu siguranță știu și aici și preasfințite lucrarea
voastră ca nimeni altul neliniștile agoniile visele pentru lucrarea
bisericii noastre succesele cele multe nu le amintesc acestea sunt
cunoscute de noi toți și sunt consemnate în buletinul mitropoliei
este de ajuns doar să să strige acest loc biserica mitropolitană a
sfântului martir gheorghe purtătorul de biruință desăvârșesc cu
atâta strălucire și demnitate toate slujbele noastre precum și cinstea
și recunoașterea din partea tuturor autorităților oficiale ale
mitropoliei noastre și ale numelui sfinției voastre astăzi am cinstea
și fericirea să vă felicit personal și din partea epitropilor bisericii
sfântului gheorghe și a credinciosului flavio și care vă cinstesc și vă
iubesc ă așa *** domnul nostru întărește vostru vă întărește încât să
nu vrei nici să prețuiți iarăși de multe ori multe decenii de acum
înainte să să vă bucurați de lucrarea pe care o săvârșiți mulți ani
stăpâne în continuare protopresbiterul serafim fara soclu a oferit
mitropolitului pavel scrierea în în ulei a bisericii mitropolitane a
sfântului gheorghe din stocul cu dedicația părea fericit prea
sfințitului mitropolit al Suediei pavel la împlinirea arhipăstoririi a 10
ani i pot fi a sfântului gheorghe prețului de la fin fara solutii mitrus
barbayiannis iohannis da la klis și kyriakos cu pur tianis pictura în
ulei este lucrarea diaconului estul iar nicolau arbus picturi și
împodobește până astăzi locuința mitropolitului pavel ăla conferință
s-au întâmplat și alții creștinii ă evlavioși cu sentimente de iubire și
respect față de mitropolitul toată slujba s-a încheiat cu polykhrono i
ul mitropolitului