SFANTULNOSTRU PARINTE MATHEOS -

ARHIEPISCULUL ATENEI SI AL INTREGII GRECII-

STALPUL ORTODOXIEI

VIATA, MINUNILE SI PLEDOARIA CANONICA

(PROLOG al Preafericitului Arhiepiscop al Atenei si al intregii Grecii, d-l Stefanos)

BISERICA G.O.X. GRECIA

SFANTUL SINOD
M. Botaris 8, 121 31 Peristeri
Atena – Grecia
Tel. 210-57159, fax: 211-2686687
email: iera.sinodos.gox@gmail.com

1
ATENA 2021

Copilaria si anii de tinerete ai Sf. Matheos

Sf. Parinte Matheos, Arhiepiscopul Atenei, s-a nascut la data de 1 martie 1861 in
satul Panetimos, din apropierea orasului Kissamos din Creta. A fost al zecelea copil
in familia duhovniceasca a preotului Haralambos Karbadakis si a presbiterei Kiriaki.

La Sf. Botez a primit numele de Gheorghios. De mic a fost crescut si educat intr-o
atmosfera plina de evlavie, familia sa avand in spate traditia mai multor generatii de
clerici. Demn de consemnat e faptul ca parintele Haralambos era al 73-lea cleric
cunoscut in familia Karbadakis. Educatia micutului Gheorghios in spiritul “invataturii
si certarii Domnului” (Ef.6,4), impreuna cu inclinatia sa naturala spre partea buna a
lucrurilor, toate au contribuit la a manifesta destul de timpuriu un interes si o
pasiune deosebite pentru viata lui Hristos. Astfel, in 1872, cand ramane orfan de
tata, mama sa si fratele mai mare, Konstantinos, care intre timp fusese hirotonisit
preot, s-au lasat induplecati de rugamintile lui insistente si, in octombrie a aceluiasi
an, l-au condus la Sf. Manastire Hrisopighis de la Hania. Iar pe-atunci, Sfantul nu
implinise nici macar 12 ani! Vazandu-l pe micul Gheorghios, Staretul Manastirii, Arh.
Kallinikos, l-a privit cu atentie si i-a pus cateva intrebari cercetatoare, iar
raspunsurile primite, pline de evlavie si formulate cu fermitate, l-au determinat sa il
accepte in Manastire pe micul Gheroghios. Mai tarziu, avea sa-i spuna parintelui
Konstantinos: “ Suvoi de credinta si evlavie se revarsa din pieptul lui. Sufletul fratelui
tau, sa stii, are privire vigilenta.”

In Manastirea Hrisopighis functiona pe atunci si o Scoala, ale carei cursuri

Gheorghios le urma cu sarguinta. In paralel, studia cu nesat cartile bisericesti,
luandu-si hrana zilnica din lectura vietilor Sfintilor. Vazand spiritul studios si
constatand inclinatia artistica, precum si vocea placuta a lui Gheorghios, Staretul l-a
selectat pentru studiul tehnicii iconografice si l-a propus ca Cititor, iar ritualul de
hirotonire a fost celebrat de episcopul de-atunci al Kidoniei, Gavriil (Grigorakis,
1869-1880) care, vazand caracterul, calitatile si zelul tanarului Gheorghios, a vrut
desigur sa il aiba alaturi si sa il ajute sa studieze. Insa Gheorghios a preferat sa
ramana in mediul linistit si pios al Manastirii.

Aici a ramas pana in luna septembrie a anului 1876, cand, supunandu-se indemnului
Staretului Kallinikos, a parasit Manastirea, indreptandu-se spre Alexandria, in Egipt,

2
in scopul de a-si continua si completa studiile, dat fiind ca in Creta, aflata pe-atunci
sub stapanire turceasca, nu existau gimnazii. In Alexandria s-a angajat la o farmacie
pe care o detinea o ruda a familiei Karbadakis, in acelasi timp urmand cursurile
gimnaziale pe care le-a absolvit in anul 1880.

De sarbatoarea Pastelui a aceluiasi an, aflat intr-un grup mai mare de pelerini, a
vizitat pentru prima oara Lacasurile Sfinte. Dupa ce s-a inchinat la toate sfintele
schituri, l-a cunoscut si a intrat in legatura cu Patriarhul Ierotheos al Ierusalimului, la
acea vreme (1875-1882). Acesta i-a propus sa ramana in Ierusalim spre a-si continua
studiile la Facultatea de Teologie a Sfintei Cruci, pe care el insusi o reinfiintase de
curand.

In timpul sederii sale la Ierusalim, in afara lectiilor de teologie de la Facultatea Sfintei

Cruci, tanarul Gheorghios a urmat cursuri de stiinte clasice si limbi straine. In paralel,
s-a ocupat cu iconografia si psalmodierea, valorificand-si astfel talentul cu care
fusese inzestrat.

Dupa absolvirea facultatii in anul 1885, a fost hirotonit Diacon la Biserica Panieros a
Invierii lui Hristos, sub Patriarhul Nikodimos al Ierusalimului (1883-1890).Timp de un
an a slujit ca Diacon al Patriarhului la Biserica Invierii.

Totusi, zgomotul si multimile de oameni in pelerinaj la Lacasurile Sfinte din

Ierusalim, nu prea se potriveau cu caracterul sau retras si linistit. Asa se face ca a
cerut Patriarhului permisiunea de a se retrage din Ierusalim, in cautarea unui loc
linistit, potrivit exercitiului monahic, loc pe care l-a si primit, cu toate ca intentia
Patriarhului era sa il pregateasca pentru o cariera bisericeasca in cadrul Fratiei
Sfantului Mormant.

Plecarea la Sfantul Munte Athos

Dedicarea, exercitarea monahica si activitatea Sfantului ca Duhovnic al Parintilor

Aghioritici

Mistuit de dorinta de a-si gasi linistea si avand binecuvantarea Patriarhului

Nikodimos, la data de 30 aprilie 1886 Ierodiaconul Gheorghios a plecat spre Sfantul
MunteAthos.

La inceput a facut pelerinajul Sfintelor Manastiri si a studiat modul in care erau

constituite, starea de ordine a lucrurilor. Dupa cum se stie, la acea vreme, la Sfantul
3
Munte predomina sistemul idioritmic, “cu viata de sine”, iar Manastirile cenobite
care functionau in sistemul traditional al traiului de obste erau foarte putine.

Cautand traiul monahal autentic, Ierodiaconul Gheorghios a ales viata de schit sis-a
supus batranului virtuos si auster Nectarios, care locuia in Caliva Tuturor Sfintilor
din Schitul Sfintei Ana.

Batranul Nectarios l-a supus pe ierodiaconul Gheorghios la stradanii ascetice in

scopul detasarii complete de lume, supunerii la ascultarea voii divine si ruperii de
propria vointa. Curand, apreciind supunerea totala, ascultarea si evlavia tanarului
Gheorghios, si-a asumat rolul de parinte duhovnicesc al acestuia in procesul de
tunderemonahala, care s-a celebrat la 26 septembrie a aceluiasi an 1886, iar numele
monahal primit a fost de Matheos. De atunci, Marele Ascet, Ierodiaconul Matheos,
s-a dedicat cu si mai mare zel vietii ascetice.

Dupa sapte ani de supunere monahala, la data de 26 iulie 1893a primit al doilea grad
al sfinteniei. Hirotonia la gradul de presviter a fost oficiata de fostul Mitropolit al
Karpatos si Kassos, Nilos (Smirniotopulos n. 1836 – m, 1917), retras pe-atunci la
Sfantul Munte, in urma documentului de cerere al Epitropilor Manastirii suverane
Marea Lavra si a aprobarii date de Patriarhul Ecumenic Neofitos (1891-1894).

In continuare, pentru multi ani, a servit ca parinte duhovnic al Sfintei Manastiri

Marea Lavra si al Kavsocaliviei.

Dupa adormirea batranului morah Nectarios, Ieromonahul Matheos s-a stabilit la

kathisma Sf.Simonos Miroblitu, anexa a Sf.Manastiri Simonos Petras, impartind
chilia cu batranulisihastru Leontios, venit din America, si care era un mare sustinator
al cumpatarii si al vietii isihaste. Cei doi ajunsesera la nivelul iubirii divine, avand ca
lucrare zilnica rugaciunea fara de incetare si studiul Scrierilor Sfinte si a textelor
Marilor Parinti.

Curand, Ieromonahul Matheos a dobandit pe tot cuprinsul Muntelui Sfant faima

unui duhovnic priceput si discret. Aghioritii din vremea sail numeau “Marele
Duhovnic”si se intreceau in a-i cere sfatul. Personal,s-a legat mai mult Damaschinos
Aghiannanitis, important dascal in instruirea rugaciunii inimii, spre care a indreptat
multi monahi tineri, in scopul de a-si insusi traditia isihastica, dar si de alti Parinti
renumiti ai vremii sale, precum monahul Kallinikos Isihastul (n. 1853 – m. 1930).
Astfel, ieromonahul Matheos a reusit intr-adevar sa obtina statutul de far spiritual
al Muntelui Sfantsi,in asa masura, incat insusi distinsul monah aghiorit Athanasios,

4
 medicul, cunoscut in lume ca Spiridonas Kabanaos (n.1867-m.1940), l-a caracterizat
drept “Rector al Statului Monastic”.

Caracteristic pentru respectul si aprecierea de care se bucura ieromonahul Matheus

la Sfantul Munte este si faptul ca, treptat, a slujit ca Duhovnic si in afara regiunii
Marii Lavre, la Manastirile Dionisiu, Simonos Petras, Constamonitu , Sf.Pavel si in
alte zone atonite.

Atata faima a dobandit cu trecerea anilor, incat au ajuns sa il viziteze pentru a-i cere
sfatul personalitati importante ale Bisericii, printre altii Mitropolitul Ahridos al
Serbiei (Nicolaos Velmirovici, n. 1880 - m. 1956)

Activitatea spirituala a Sfantului in afara Sfantului Munte

In anul 1910, Sfanta Comunitate a Muntelui Athos, la cererea credinciosilor din Argolida,
s-a adresat Sf. Manastiri Simonos Petras, cerand trimiterea Ieromonahului Matheos
in Peloponez pentru a sprijini spiritual crestinii din regiune.

Dupa ce a primit binecuvantarea duvohnicului sau Damaschinos, Sfantul a parasit

Muntele Athos si a ajuns la Nafplio din Peloponez, unde, cu centrul la Sf. Manastire
(Zoodohu Pighis Pronias), si-a inceput activitatea misionara, de predica si indrumare
spirituala.

5
Renumele sau a depasit curand zona Argolidei, astfel incat Sfantul a strabatut
intregul Peloponez, predicand cu zel, inflacarat cuvantul Domnului si indreptand
drumul sufletelor multor crestini prin spovedanii si cainta. Oriunde mergea, oficia
stari de veghe, pline de cucernicie, la care participau multimi de oameni, si care au
ramas memorabileprin evolutia spirituala pe care au generat-o.

Sfantul, printre altele, acorda mare importanta predicii referitoare la rugaciunea

fara de intrerupere a inimii, cea atat de uitata in randul crestinilor mireni. Activitatea
sa a fost insotita si minuni infaptuite, precum izgonirea spiritelor viclene si
tamaduirea bolnavilor.

La una din predicile sale din Patra, o mama ce-si tinea pruncul in brate, s-a apropiat
si i-a aratat ochii copilului, care atat se umflasera ca pareau sa fi iesit din orbite.
Sfantul a intrebat-o cum de s-a intamplat asta, la care ea a raspuns ca i-a fost
blestematcopilul. Atunci Sfantul, dupa ca mai intai le-a predicat celor prezenti ce
lucru groaznic este blestemul si ca nu ar trebui vreodata ca un crestin sa blesteme, a
luat ochii copilului si i-a pus la loc, vindecandu-l prin harul lui Dumnezeu.

In acelasi an, l-a cunoscut pe viitorul sau colaborator, primul Staret al Sfintei
Manastiri Metamorfosis Kuvaras din Attica, Arhimandritul Victoras (Bulucos n.1900-
m.1939) si pe Stareta Manastirii Pandanassis Mistras, Paisia (Ghiatracu m. 1945), cu
care mai tarziu (1922) a legat o prietenie stransa, avand intentia de a fonda
Manastirea Mistras (Laconia), lucru ce nu s-a mai materializat data fiind importanta
descoperirilor arheologice din regiune.
In aceeasi perioada l-a cunoscut si pe Sfantul Nectarie, mitropolitul Pentapolei
(n.1846 – m.1920), care pe atunci era directorul Scolii TeologicePizarios . Intre cei
doi (sfinti) s-a dezvoltat imediat o legatura spirituala, bazata pe stima reciproca.
Sfantul Nectarie l-a hirotonit Arhimandrit pe Ieromonahul Matheos si i-a daruit una
dintre pernele sale pentru rugaciune, in timp ce Sf. Matheos obisnuia sa ii dea
povete in probleme profund spirituale, cum ar fi de pilda cazul unei mai vechi si
profunde dorinte a sfantului Nectarie de a cauta suferinta in numele lui Hristos.La
randul sau, Sf. Nectarie ilindemna sa nu caute cai de suferinta (in numele lui Hristos)
inainte de a se sfatui cu mai multi si adevarati duhovniciexperimentati.Legatura sa
cu Sf. Nectarie s-a intins pe parcurul mai multor ani, sub forma epistolara.

Opera misionara a Sfantului Parinte Matheos a fost intrerupta de reaua intentie a

unor clerici din Nafplio, care priveau cu invidie multimile de oameni care veneau la
Sf. Manastire Zoodohu Pighis, unde acesta isi desfasura activitatea.Prin urmare, l-

6
aucalomniat la influentabilul Episcop Nicandros al Argolidei (Delucas n.1882 -
m.1912), care a dispus intoarcerea Sfantului la Athos.

Inainte, insa, de a se intoarce la Muntele Athos, Sf. Mtheos a pornit intr-un pelerinaj
la Lacasurile Sfinte, acolo unde isi incepuse cariera preoteasca.La Ierusalim a ajuns
prin Constantinopol si Smirna, intalnindu-se cu Patriarhul de-atunci al
Constantinopolului, Joachim al III-lea (n.1834 – m.1912), pe care il cunoscuse in anul
1900,ca exilat la Milopotamu de la Muntele Athos. Joachim, cunoscand si apreciind
spiritualiatea Ieromonahului Matheos, i-a permis acestuia sa marturiseasca sisa
predice pe tot timpul sederii sale in perimetrul Patriarhiei.

La trecerea prin Smirna (azi, Izmir), l-a cunoscut pe Mitropolitul marelui oras,
Hrisostomos (Kalafatis, n.1867 – m.1922), cel care avea sa devina peste ani martir
national al catastrofei din Smirna, care a dus la distrugerea elenismului microasiatic.
Hrisostomos, apreciind caracterul Sf. Parinte, i-a propus sa ramana ii ramana alaturi,
in Smirna, insa Sfantul dorea neincetat sa ajunga pentru a se inchina la Lacasurile
Sfinte. Asa incat, Mitropolitul Smirnei si-a luat ramas bun, nu inainte de a-i darui
unul dintre talismanele sale. Acest talisman, Sfantul il purta adesea ca distinctie a
gradului de Episcop, dupa hiritonire.

In iulie 1911, a ajuns la Ierusalim. Acolo, dupa ce a primit binecuvantarea

Patriarhului Damianos (1897-m.1931), a vizitat toate locurile de pelerinaj, celebrand
pretutindeni slujbe religioase, predicand cuvantul Domnului si rugandu-se singur cu
ardoare. A locuit mult timp in vechea Lavra a Sf. Sava, studiind randuiala cenobita de
acolo.Timp de 14 luni, cat a ramas in Palestina, a pictat si multe icoane ale Sfintilor.
Se pastreaza inca icoanele Sfantului Mantiliosin Manastirea Sf. Sava sila locul de
pelerinaj al Decapitarii Inaintemergatorului la Muntele Maslinilor.

Inainte de a pleca spre Muntele Athos, a vizitat Manastirea Sf. Ecaterina de la

Muntele Sinai (unde a pictat iarasi icoana Sf. Mandilios), precum si Manastirea Sf.
Corifis, la care a urcat inaltat (μεταταρσιωμένος) in rugaciune.

La 27 septembrie 1912, a ajuns la Athos si s-a stabilit in umila sa chilie de la

Simonopetra. Se dedica din nou lucrarii sale spirituale de spijinire a Parintilor Atoniti,
practicand postul auster si rugaciunea. Timp de trei ani jumate ramane la
Simonopetra, stalucind in practica spirituala, pana la a deveni el insusi sursa de
manifestare a harului divin.

7
In octombrie 1917, manastirea il numeste Seful Metocului (Metohie?)
InaltariiDomnului de la Vironas, Atena. La aceasta metoc, Manastirea Siminopetra
obisnuia sa trimita pe cei considerati cei mai de seama Parinti Duhovnici, ca de
exemplu Arhimandritul Panaretos Policarp (m. 1943) si Ieromonahul Simonopetris
(n.1871 – m. 1957). Astfel, Metocul Inaltarii Domnului devenise centrul reanimarii
idealului monahal pentru crestinii din Atena, insetati de credinta cea adevarata.

In sensul reinnoirii credintei, un rol important l-a jucat Sfantul Parinte Matheos.
Primind conducerea Metocului de la pr.Panaretos, el a facut sa straluceasca
randuiala aghioritica aici. A consacratobiceiul de a oficia frecvente slujbe religioase
de veghe, iar cu predica si cu exemplul personal, a creat celor care se indreptau
catre Metocdorinta de cainta, de ascetism si de rugaciune. Multimi de credinciosi s-
au marturisit la Sf. Matheos , fiind captivati de charisma cuvantarii sale.

In vremea accea s-au creat primele “escorte”ale filomonahilor, barbati si femei, care
au constituit mai tarziu nucleul fratiilor Sfintelor Manastiri Panaghia Kerateea si
Metamorfosis Kuvaras.

In anul 1920, in insula Creta, patria Sfantului, a izbucnit o boala contagioasa. La

cererea credinciosilor din Creta, Comunitatea Sfanta a Muntelui Athos a trimis in
insula pe Sfantul Matheos impreuna cu Arhimandritul Ieronim Gheroantonakis (n.
1866 – m.1943), de obarsie tot din Creta, pentru a insoti Moastele Sfintilor, spre
sfintirea si vindecarea bolnavilor, precum si incetarea epidemiei.

Sfantul a vizitat atunci multe Manastiri din Creta, printre care Manastirea Hrisopighi
din Hania, locul de unde a inceput drumul sau spiritual. De asemenea, tot in Creta, a
mers la pestera Hosion a celor 99 Sfinti Parinti din Azoghires, regiunea Selinu. Pentru
cei 99 Sfinti Parinti,adormiti toti la aceeasi data (6 octombrie 1632), Sfantul nutrea o
mare evlavie. Dorea ca Sfanta Manastire Metamorfosis Kuvaras, manastire de
barbate, pe care a intemeiat-o mai tarziu, sa aiba dimensiunile 99x99 metri, in
memoria Sfintilor. Acest lucru nu a fost posibil, insa, din cauza strucurii
terenului.Totusi, le-a dedicat spre cinstire un Paraclis al Manastirii.

Exilul Sfantului la Sf. Manastire Zerbitsis din Sparta si intoarcerea la Muntele Sfant
Athos

Dupa intoarcerea din Creta, Sfantul a revenit la Metocul Inaltarii Domnului, unde si-a
continuat lucrarea spirituala.
8
Din nefericire, insa, insemnata sa opera duhovniceasca dar si de reinnoire la Metoc,
a fost intrerupta in martie 1922 de invidia din unele cercuri ale curtii regalesi a unor
clerici pismasi.Dat fiind faptul ca Sfantul dezaproba in mod public dar si personal, in
fataimparatului Constantin, pe participantii la oficierea din Atena anului 1921 a celei
de-a doua casatorii a urmasilor la tronul Greciei si Romaniei, George si Carolal II-lea,
fiecare cu sora celuilalt, lucru pe care nu il permitea randuiala bisericeasca, a fost
calomniat la Arhiepiscopul Theoclitos (Minopulos, n.1848 – m.1931) care permisese
aceste casatorii, si catalogat drept “anarchic”.Rezultatul a fost exilarea Sfantului la
Sf. Manastire Zerbitsis din Sparta.

Curand, insa, in 1923,i s-a acordat gratierea regala si s-a intors la mult indragita
Biserica Inaltarea Domnului, metocul Manastirii Simonos Petras, din Vironas, Atena.
Dar si acolo a intalnit o atmosfera dusmanoasa, incat in cele din urma a fost nevoit
sa se intoarca la Manastirea Simonos Petras de la Muntele Athos. Totusi, si aici a
avut de intampinat din partea anumitor frati un climat de neincredere la adresa sa,
acestia vehiculand ideea ca Sfantul ar fi intentionat sa transforme Metocul Inaltarea
Domnului in propria Manastire.

In aceste conditii, Sfantul a cautat un alt loc pentru a-si gasi linistea, dedicandu-se
rugaciunii, atat de dragi lui, si exerciutiului fara intrerupere. Alege zona pustie Vigla-
punct de observatie in varf de munte - din perimetrul Manasirii Marii Lavre. In
aceast loc arid construieste impreuna cu ajutorul sau Nectarie (Lignos, mai tarziu
Episcopul Matheos al II-lea al Vrestenei, m. 1963), o chilie – linistitoare, sihastra,
dedicata Marelui Sfant Martir Mina.

In latura abrupta a versantului stancos, sub chilie, exista o pestera, in care Sfantul
cobora pentru mai multa liniste si izolare. Acolo se ruga fara incetare, sprijit de o
scandura sau agatat de un lant fixat in stanca pesterii pentru a nu adormi.In aceasta
pestera, Sfantul a primit multe revelații supranaturale și a avut experiențe minunate
ale harului divin.

Intretinerea lui era tot o minune, din moment ce traia cu putina paine uscata si apa
pe care i-o cobora cu galeata un ajutor al sau, parintele Simeon. Un alt supus al sau,
parinetele Minas, marturisea mai tarziu ca in acea perioada Sfantul traia mancand
numai un artos (aprox. 250 de grame), la care adauga anafura de la sfintirea
darurilor pe care o ceremonia duminicile sau de sarbatori, departe de chilia din
Vigla, la Sihastria Intrarii Maicii Domnului in pustia Sf. Basile, deoarece chilia inca nu
avea biserica.

9
Sfantul Parinte planuia sa construiasca o biserica cu numele Sf.Mina, dar nu a izbutit.
Biserica a fost construita mai tarziu de catre supusul sau Nectarie. Data fiind dorinta
Sfantului de a oficia frecvent sfintirea darurilor, ulterior s-a mutat la Schitul Intrarii
Maicii Domnului, unde a avut ca supus pe viitorul Staretal chiliei, parintele
Damaschinos Aghiovasiliatis.

Sfantul se opune schimbarii ecumenice nelegale a Sarbatorilor Bisericesti

In anul 1924, Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol si Biserica Greciei au pus in

practica Circulara Ecumenistica neortodoxa, incorecta,emisa de Patriarhie din 1920
si de asa-numitul “Congres Pan-ortodox”convocat la Constantinopol in 1923 de catre
Ecumenistul si Masonul Patriarh Meletios Metaxakis (n. 1871– m. 1935), prin care se
prevedea adaptarea ilegala a Sarbatorilor Bisericesti la calendarul Gregorian Papal,
calendar Gregorian pe care statul grecesc il adoptase deja cu incepere din anul 1923.

Aceasta schimbare nelegala, unilaterala si care s-a intreprins intr-un mod necanonic
, a dat nastere scandalului si separarii credinciosilor in doua tabere opuse: cei care
aplicau schimbarea si cei care se opuneau, deci cei care nu au adoptat schimbarea.

Muntele Athos, aflandu-se sub jurisdictia Partiarhiei Ecumenice, a fost zguduit din
temelie. Insa, dupa mai multe deliberari, schimbarea Sarbatorilor nu s-a aplicat la
Muntele Sfant. Cu toate acestea, a pastrat comuniunea bisericeasca si
dependentade Patriarhia Ecumenica, cu comemorarea Patriarhului Ecumenic.

Totusi, multi preoti care cunosteau randuiala Eclesiologica si Canonica a Bisericii,

constatand incalcarea legilor sfinte si atraditiilor, si intelegand scopul ascuns al
acestei schimbari anti-ortodoxe a Sarbatorilor, au incetat comuniunea bisericeasca si
comemorarea Patriarhului Constantinopolului, Grigorie al VII-lea (1923-1924),
precum si a succesorilor Constantin al VI-lea si Vasile al III-lea. Printre acestia s-a
aflat si zelosul pastrator al traditiilor patriarhale, Sfantul Parinte Matheos.

In anul 1924, oponentii inovatiei in calendarul sarbatorilor, Ieromonahi si Monahi

Aghioriti, au fondat “Sfanta Asociatie a Parintilor Zelosi”. Erau in jur de 450 Parinti,
printre acestia numarandu-se staretul antecesor al Manastirii Constamonitu, Arhim.
Ghedeon Papanicolau, staretul Calinicos Isihastul, Monahul Arsenios Cotteas si,
bineinteles, Sfantul Parinte Matheos.

10
Sfantul, chiar s-a aflat la conducerea Sfintei Asociatii si a dezvoltat o activitate
insemnata. Mergand la diferitele Manastiri penrtu marturisirea Monahilor, ii
informa, povatuia si ii indemna sa inceteze comemorareaPatriarhului innovator
(Meletios, m. 1923) si a omofonilor sai Ierarhi ai Bisericii Greciei.

Activitatea sa a starnit mania celor care se supusesera noii randuiri a Sarbatorilor

Bisericericesti din Comunitea Sfanta a Munetlui Athos, care, prin documente
adresate Sf. Manastiri Marii Lavre, a pretins incetarea activitatii sale de Duhovnic al
Monahilor siimpunerea restrictieide parasire a chiliei.

In mod asemanator, se infiintase deja din anul 1924 in Atena “Asociatia

Ortodocsilor” care avea drept scop coordonarea actiunilor de impotrivire la noul
calendar sarbatoresc si de oficiere a slujbelor religioase pentru credinciosii care
ramasesera fideli traditiei bisericesti.

Totusi, oponentii din randul credinciosilor numarau pe-atunci vreo doua milioane, in
timp ce Preotii erau foarte putini. Din nefericire, toata Ierarhia Bisericii din Grecia si
aproape tot clerul s-a supus hotararii nelegale si schimbarii ecumenistice a
sarbatorilor. Ortodocsii erau chiar persecutati, interzicandu-li-se intrunirile de
venerare religioasa. In paralel, Ierarhia programa masuri si impotriva Aghioritilor,
informand ca acestia, prin epistole, indemnau credinciosii la neascultare si la
nesupunereafata de inovatia legata de calendarul sarbatorilor.

Plecarea Sfantului de la Muntele Athos pentru a sprijini Ortodocsii Autentici.

Contributia sa la Lupta Sfanta prin expunere la prigoana si pericole

In aceasta atmosfera sumbra, Asociatia Ortodocsilor care in curand a luat numele de

“Comunitatea Religioasa Greceasca a Ortodocsilor Crestini Autentici”a cautat la
Sfntul Munte ajutor pentru a sprijini si coordona actiunile crestinilor opozanti
schimbarii nelegale. In acest sens, trimisul lor la Athos, Alexandros Simeonidis,
trebuia sa il intalneasca pe Sf. Parinte Matheos si sa ii ceara ca acesta sa il urmeze la
Atena, cat mai curand posibil. Intr-adevar, Simeonidis a ajuns la Athos si s-a intalnit
cu Sfantul caruia i-a explicat amanuntit situatia existenta, subliniind nevoia absolut
necesara de a veni in sprijinul credinciosilor, a caror dorinta unanima si rugaminte
era ca acesta sa le fie aproape in Atena.

Sfantul care, pe de-o parte isi cauta pacea interioara la Athos, iar pe de alta
intelegea pe deplin nevoia urgenta a credinciosilor, printre care se aflau si multi
11
dintre fiii sai spirituali, a ramas in cumpana.S-a retras in sfanta rugaciune si, prin
Maica Domnului, Dumnezeu i-a dat de stire ca trebuie sa accepte rugamintea
credinciosilor.

Asemenea informatie divina i se daduse inainte si Staretului Callinicos Isihastul care

l-a asigurat de trei ori pe Sfantul Matheos ca este vointa Maicii Domnului ca el sa
iasa in lume si ca urma sa construiasca si doua manastiri, unde multi se vor salva.

Astfel se face ca Sfantul a parasit mult indragitul sau Munte Sfant si a ajuns la Atena
in data de 1 octombrie 1926. Pentru inceput s-a stabilit in casa parinteasca din str.
Megas Alexandros, a Marinei Soulakiotis , viitoarea Stareta a Manastirii Panaghias –
(Maicii Domnului ) din Kerateea (n. 1892- m. 1954). Locul acesta a constituit de
atunci punctul de intalnire a Sfantului cu multimi de credinciosi ortodocsi si
credinciosi adepti ai monahismului, precum si centru de pelerinaj si rugaciune a
acestora, inainte de construirea Manastirii Panaghias de la Kerateea.

Avand sprijinul Ieromonahului Ioachim Buralakis (m. 1940) din Arta, Sfantul s-a
dedicat cu zel implinirii diaconiei ortodoxe. Oficia slujbe religioase tot timpul, in
special noptile, datorita prigoanei exercitate de adeptii noului calendar), in
paraclisuri din Attica, in Peloponez cu centrul in Nafplio si Mistras, marturisea
credinciosi, predica cuvantul Domnului, coordona actiunile Comunitatii si, in general,
isi asuma povara raspunderilor pentru reusita Luptei Sfinte, cu multeeforturi,
ostenela, adversitati si pericole.

Rand pe rand, la opera sa s-au alaturatmai tarziu si alti Parinti Aghioriti care au iesit
in lume si si-au adus contributia la Lupta Sfanta. Amintim ca dovada pe Ieromonahii
Ghedeon Papanicolau, Ieronimos Gheroantonakis, Parthenios Skurlis, Evghenios
Lemonis, Gherasimos Dionisiatis, Artemios Nodarakis, Akakios Pappas, Ilarionas
Uzunopulos, Antonios Kutsonikolas, Artemios Xenofontinos, Ghedeon Pasios si
Cantaretul PsaltistMonahul Nectarios Katsaros.

Acestia, colaborand intre ei si cu toti clericii, dar si cu credinciosii prin intermediul

Comunitatii Ortodocsilor Autentici, au pastrat la nivel inalt credinta Ortodoxa si,
pentru un deceniu, chiar daca lipsiti de protectia episcopala, au slujit prin multe
jertfe cauza Luptei Sfinte.

Caracteristic pentru rolul principal jucat de Sfantul Parinte Matheos in acea

perioada e si faptul ca diverse documente, atat confesionale cat si eclesiologice,
emise la acea vreme, le semneaza primul intre tovarasii sai Aghioriti.

12
Dovada pentru pericolele pe care le avea de infruntat, atat el cat si cei care luptau
pentru cauza ortodoxa in acea vreme, este si urmatoarea intamplare:

In timpul sarbatoririi Arhanghelilor, la 8 noiembrie 1927, Sfantul, impreuna cu

Ieromonahul Hristoforos Psalidas, celebrau panegiric slujba religioasa de veghe la
Manastirea Sfintilor Arhangheli din Mandra Attiki.

In timpul celebrarii slujbei, Biserica ce era deja plina de credinciosi evlaviosi, a fost
inconjurata de un grup de treizeci de jandarmi, avand intentia de a intrerupe
intrunirea, de a imprastia multimea si de a aresta preotii. Dar credinciosii au ramas
cuviosi la locurile lor, iar slujba a continuat.

Spre dimineata, cand Ieromonahul Hristoforos a iesit din Biserica, incercand sa

plece, a fost arestat de catre jandarmi. Acest fapt a provocat reactia credinciosilor,
in special din partea multor femei prezente la slujba si care s-au grabit sa-l apere pe
parinte, cerand jandarmilor sa il lase in libertate. Atunci jamdarmii au inceput sa
impuste in directia multimii si sa ii loveasca cu tocurile pistoalelor.

In urma impuscaturilor si a loviturilor, s-au inregistrat mai multe raniri grave in

randul crediciosilor. Cele mai traumatizate au fost trei femei, Ecaterini Ruttis,
Aggeliki Catsarelu si Hariclia Lulis, dintre care Ecaterini Ruttis, in varsta de 27 de ani
si mama a doi copii, a decedat la cateva zile dupa accident la Spitalul din Atena unde
fusese transportata, devenind astfel prima martira a Luptei Sfinte a Ortodocsilor
impotriva Ecumenismului. Dar si Hariclia Lulis, cu toate ca fusese ranita grav, a fost
arestata si chinuita intr-atat, incat s-a stins din cauza suferintei si alipsurilor la
aproape o luna dupa arestare.

Cat despre Sfantul Parinte Matheos, acesta reusise sa evite arestarea, cativa
credinciosi care au profitat de confuzia si zapaceala create in urma conflictului,
inlesnindu-i fuga. In incercarea de a-si evita urmaritorii, a ramas ascuns timp de mai
multe zile, dupa cum reiese din epistola trimisa la 20 noiembrie 1927 supusilor sai
Monahi Nectarios, Damaschinos si Minas, care, nestiind unde se afla, intrebau
pretutindeni de el.

Intemeierea Sfintelor Manastiri

Totusi, in afara de preocuparea legata de Lupta Sfanta a Ortodoxiei impotriva noului

calendar al sarbatorilor si a Ecumenismului ascuns in spatele acestuia, Sfantul s-a

13
ingrijit si de asigurarea si restabilirea conditiilor de viata ale “copiilor” sai spirituali,
adepti ai monahismului. In acest sens, si-a inceput cercetarea pentru a gasi asezari
potrivite ridicarii Manastirilor, mai intai pentru femei si mai apoi pentru barbati.

Cercetarea in vederea gasirii asezamantului pentru Manastirea de maici i-a fost

incredintata maicii uceniceIrini Mendrinu (viitoarea Stareta Efrosini m. 1981) care,
impreuna cu un grup de tinere, dupa ce au vazut multe asezari din Attica, dar si din
afara acestei regiuni, au ales prin revelatie divina un loc pitoresc de la Kakia
Thalassa, aproape de Kerateea din Attica.

Acolo, in pustietatea regiunii, unde astazi se afla Partenonul Manastirii Panaghias

(Maicii Domnului), asteptand cu micul sau grup carutasul care sa le intoarca in oras,
a aparut pe neasteptate in fata lor un batran cu o mica barba alba si infatisare
cazona. Intrebat de tinerele fete mirate despre scopul prezentei lui in acea regiune
pustie, batranul le-a raspuns ca nu cauta nimic, doar ca acolo locuieste.

Cand maicutele s-au intors la Metocul unde locuia Sfantul si l-au informat despre
frumusetea asezarii gasite, acesta le-a intrebat daca au intalnit cumva un bartat in
acel loc pustiu. La raspunsul lor afirmativ, Sfantul a tacut pastrand pe chip un
zambet. Dar cand a vizitat asezareasi a hotarat sa construiasca acolo Manastirea, a
aratat spre locul unde maicutele vazusera barbatul si le-a spus: “Aici vom construi
capela protectorului nostru, Sfantul Mina”. Si atunci maicile au inteles ca Sfantul
primise “de sus” informatia despre aparitia barbatului si ca era vorba despre Sfantul
Mina, protectorul insulei Creta, locul de origine a Sfantului, spre cinstirea caruia
constuise si chilia sa in Vigla, la Athos.

La inceputul anului 1927 s-a cumparat in acel loc o intindere de 7 acri si s-a inceput
ridicarea Sfintei Manastiri a Intrarii Maicii Domnului, sub denumirea de “Panaghia
Pefcovunogiatrissa”. Lucrarile inaintau cu greutate, data fiind prigoana exercitata de
noii calendaristi care, de multe ori, au incercat sa ii opresca trimitandu-le sub
diverse pretexte controale de stat.

Totusi, in ciuda tuturor piedicilor intampinate, cu ajutorul eforturilorconjugate din

partea primelor maici, precum si a multor adepti spirituali ai Sfantului - monahi si
mireni – care s-au reunit pentru a ajuta, Manastirea s-a construit treptat, constiindu-
se ca centru ellenistic al vietii monahale, ajungand sa numere peste 300 de maici.

Construirea Manastirii a fost insotita de binecuvantarea lui Dumnezeu si de semnele

miraculoase ale harului Sau savarsite prin Sfantul Matheos. O sursa de apa ce exista

14
la sud de Manastire, acolo unde astazi e ridicata Biserica Zoodochu Pighis, a devenit
un nou bazin Siloam (Shiloah, ebr.- care se umple continuu). Cu rugaciunea Sfantului
si la indicatia sa de a bea din apa de izvor, multi oameni si-au regasit sanatatea,
multe femei sterpe au dobandit copii, iar suflete chinuite de spirite necurate s-au
eliberat.

Astfel, Sfantul a devenit un pol de atractie pentru credinciosii din toata Grecia,
dobandind cu timpul numele de “Sfantul Parinte”, iar Manastirea Maicii Domnului a
devenit sinonimul Targului Kerateea , ceea ce a facut renumita zona in toata tara.

Cu timpul, a devenit posibila si construirea Sf. Manastiri pentru barbati, astfel incat
cei atrasi de viata monahala si de exemplul de viata sfanta al omologului lor, sa isi
poata gasi un adapost sigur si o baza solida, pentru a experimenta viata monahala
traditionala, asa cum isi doreau.

Deja, in jurul Manastirii Maicii Domnului se aciuiasera in colibe provizorii multi

monahi si mireni care munceau din greu la lucrarile de constructie. Astfel, cand, cu
voia Domnului, s-a reusit in 1937 cumpararea unei intinse regiuni paduroase la
Korniza din regiunea Kuvaras, Sfantul s-a deplasat acolo si a ceremoniat slujba de
sfintire intr-o coliba injghebata ad-hoc, prezicand faptul ca acolo va fi Biserica
Manastirii.

Atat de simplu si precar s-a construit impresionanta Sf. Manastire Metamorfosis

Sotiros pentru monahi, de mai tarziu. Douazeci si cinci de calugari s-au instalat
imediat, locuind in chilii saracacioase si folosind pentru ritualurile zilnice o capela din
apropiere, dedicata Sfantului Nicolae.

Mai tarziu, in 1939, s-au construit prima cladire si un paraclis al Manastirii, in cinstea
Evanghelistului Matheos, iar in continuare, in varful dealului si dominand deasupra
Manastirii, s-a ridicat paraclisul Profitului Ilie, unde in 1948 aveau sa fie ceremoniate
faimoasele hirotoniri episcopale infaptuite de Sfantul insusi.

In acelasi an 1948, sub indrumarea Sfantului, s-au pus bazele principalelor cladiri ale
Manastirii, care, treptat, s-au constituit in forma de patrat, de dimensiunea 70x70
de metri. Primul Staret al Manastirii a fost numit vechiul tovaras al Sfantului, Arhim.
Victoras Bulukos (m.1939) si in continuare Aghioritul, inainte Staret al Sf.Manastiri
Xenofontos, Arhim. Ghedeon Pasios, viitorul Episcop Trimitundos (m.1963).

Caracteristic pentru atractia exercitata de Sfantul Parinte si pentru valurile de adepti

ai monahismului, starnite de sfintenia personalitatii sale, este faptul ca, in ciuda
15
perioadei tumultoase si confuse in timpul careia se construia Sf. Manastire
Metamorfosis (ocupatie nazista, foamete, razboi civil, degradare generala a idealului
manastiresc), numarul calugarilor acesteia ajunsese in 1950, anul adormirii sfantului,
la suma de 170. Astfel, Sf.Manastire Metamorfosis, in afara de centru al experientei
monahale si al predarii si insusirii principiilor vietii spirituale, s-a dovedit a fi si
pepiniera clericilor necasatoriti pentru Biserica Ortodocsilor Autentici.

O alta dovadaa grijei neintrerupte a Sfantului pentru sprijinul spiritual al poporului

lui Dumnezeu, este instalarea si punerea in functiune a unei tipografii in spatiul
Sf.Manastiri. In ciuda marilor dificultati ale perioadei, au vazut lumina tiparului
publicatii de mare insemnatate spirituala, precum Cele patru Evanghelii, Cartea de
Rugaciuni, Sfintirea(Αγιασματάριο), revistele Comoara Pretioasa a Pocaintei si
“Predica Ortodocsilor Autentici” si, in special, lucrarea evocatoare “Marele Sinaxar al
Bisericii Ortodoxe”, inceputa in zilele Sfantului, dar continuata si dupa adormirea sa
de catre calugari ai Manastirii, care si-au insusit tipografia.

Intoarcerea a trei Arhierei la Ortodoxia Autentica si numirea Sfantului ca Episcop

Asa stand lucrurile si in timp ce Sfantul, datorita calitatilor sale, zelului depus,
experientei adunate, firii vizionare si operei sale filocalice, se distinsese deja ca
personalitatea cea mai proeminenta din randul celor care se impotriveau inovatiei
ecumenistice Neo-calendaristice, in anul 1935 vointa si binecuvantarea Divina au
facut sa se intoarca la Biserica Ortodoxa Autentinca trei dintre Arhiereii Bisericii
Greciei si anume, Mitropolitii Dimitriados Ghermanos (Mavromatis 1872 -m.1944),
M. Florinei, Hrisostomos (Kavouridis 1871- m.1955 ), al Zakynthos, Hrisostomos
(Dimitriu, viitorul M. al Trifiliei si Olimpiei, 1889-m.1958).

Acestia au intrat in contact cu Comunitatea Crestinilor Ortodocsi Autentici si cu

Clericii acesteia si, dupa ce au declarat limpede si fara nici un dubiu faptul ca nu
recunoscIerarhia Neo-calendaristica, aceasta fiind responsabila pentru schisma
produsa, au fost acceptati si restabiliti ca membri ai Bisericii. Dupa mai multe
intalniri cu conducerea Bisericii, au stabilit pasii de urmat.

Pentru inceput, cei trei Arhierei au dat oficial “Declaratia catre credinciosul popor
Ortodox Grec”, unde, pe de-o parte recunosc si sustin ca Ierarhia Neo-calendaristica
si institutia supusa acesteia si numita oficial “Biserica Greciei” au creat sciziuni si,
prin urmare, intrerup orice legatura cu acestea, alaturandu-se Crestinilor Ortodocsi

16
Autentici, iar pe de alta parte ca, prin respectiva declaratie, ofera poporului criterii
de identificare a incalcarii traditiilor sfinte aduse de schimbarea sarbatorilor, pentru
a alege si situa in consecinta.

Aceasta declaratie a fost citita dupa Sfanta Liturghie ceremoniata la Biserica

Adormirii Maicii Domnului din Kolonos, Atena, in ziua de duminica, 13 mai 1935.

Ca dovada a interesului si a marii mobilizari de mase, provocate de intoarcerea celor

trei Arhierei, la Biserica din Kolonos s-a adunat asa multime de credinciosi (aproape
25.000), incat devenisera o masa compacta, iar Atena si intreaga Grecie s-au
cutremurat de aceasta evolutie. Ziarele vremii descriu elocvent adevarul cuprins in
eveniment.

Apoi, cei trei Arhierei, reuniti intr-un corp Sinodal sub conducerea Mitropolitului
Dimitriadis Ghermanos, au adresat o epistola Ierarhiei Neo-calendaristice prin care
declarau ca intrerup “orice legatura si comunicare ecleziastica cu aceasta”si ca isi
asuma lucrarea de indrumare a Ortodocsilor Autentici, in acelasi timp
cerandIerarhiei Neo-calendaristice sa readuca traditia Patriarhala a Sarbatorilor
religioase spre restabilirea normalitatii si a pacii in cadrul Bisericii.

Dar Ierarhia Neo-calendaristica, nu numai ca nu a inteles raspunderea ce ii revenea

si deci nu a intreprins nicio schimbare corectiva, ci chiar a programat mecanisme de
prigonoana sistematica impotriva Arhiereilor in scopul destituirii acestora.

Totusi, nici cei trei Arhierei nu au stat cu mainile in san.In cateva zile, vazand ca
Arhiepiscopul Neo-calendaristic Hrisostomos (Papadopulos, m.1938)si cei din
ierarhie nu au intreprins nimic pozitiv, au procedat la organizarea alegerilor
Arhiepiscopilor. Si astfel, treptat, au ales si au hirotonit patru Arhierei. Primul,
Arhimandritul Ghermanos Varikopulos, Episcopul insulelor Ciclade. Al doilea, Arhim.
Hristoforos Hadgis, Episcop la Megara. Al treilea, Arhim. Polikarpos Liosis, Episcop la
Diavlia si cel de-al patrulea, Sfantul Matheos, ales in unanimitate Episcopul
Vresthenei. Si chiar se relateaza ca la instiintarea alegerii sale, Arhiereii au dorit sa ii
recunoasca meritele si sa il rasplateasca pentru multitudinea de servicii pe care
Sfantul le-a prestat pentru Lupta Sfanta a Ortodoxiei. In fapt, Arhiereii
constientizasera dorinta unanima a maselor ca Sfantul sa fie numit Episcop si ca
urmare au acceptat cererea reprezentantilor Comuniatii Crestinilor Ortodocsi
Autentici. Astfel, hirotonirea sa a fost celebrata la data de 8 iunie 1935intr-o
atmosfera emotionanta, de bucurie spirituala.

17
Toate hirotonirile episcopale au fost celebrate in Paraclisul Sf. Marina a Sf. Manastiri
Panaghia Kerateea, cunoscut pe-atunci ca si “Paraclisul Hirotonirilor”.

Si asa, “lumina din lumina” se facu spre indrumarea, inspirarea si luminarea

luptatorilor pentru cauza Ortodoxiei si spre a constitui piatra luminoasa de hotar in
istoria Bisericii.

Ierarhia Neo-calendaristica, intuind faptul ca evenimentele recente constituiau

pentru ea o evolutie neplacuta si ca exista pericolul creerii unui curent de retragere
si a altor ierarhi, clerici si mireni spre randurile Ortodocsilor Autentici, foarte curand
a emis decizii de “afurisire”si revocaredin functiile ierarhice a tuturor Arhiereilor,
atat a celor care au oficiat hirotonirile, cat a celor hirotoniti.Toti Arhiereii au fost
judecati in absenta si prin procese concise si lipsite de orice ordine canonica.

Si asa a inceput pentru Arhierei perioada persecutiilor, restrictiilorde tot felul si

exilului lor, asa incat sa le stavileasca activitatea si sa le limiteze pe cat posibil
eficacitatea.

Pozitia consecventa a Sfantului fata de incercarea de falsificare a Eclesiologiei

Bisericii Ortodocsilor Autentici

Aceste decizii ale Ierarhiei Neo-calendaristice, care, cu ajutorul organelor de ordine

statale, au fost puse in practica, au inceput treptat sa dea rezultate. Astfel, nu numai
ca nu s-au inregistrat alte reintoarceri la Ortodoxia Autentica, ci dimpotriva, foarte
curand cativa dintre Arhiereii Ortodocsi (Hrisostomos al Zakyntos, Hristoforos al
Megarei si Polikarpos al Diavliei), tematori, s-au retras intorcandu-se la “Biserica”
Neo-calendaristica. In afara de acestia, un Arhiereu important, Hrisostomos, fost
Mitropolit al Florinei, si-a schimbat declaratia initialpozitiva, datorita careia cei trei
Arhierei au fost acceptati in randul Ortodocsilor Autenticiatunci cand s-au intors de
la noul-calendarism, si a formulat o noua teorie, straina de constiinta interna
eclesiologica aOrtodoxiei. Teoria “fortei si nu a energiei“1schismei noilor
calendaristi.

1
Distinctie filozofica apartinad lui Aristotel (384-323 i.C) potrivit careia fiintele fizice pot exista in doua moduri. Ca
“forta”, ceea ce inseamna probabilitatea sa existe ceva si ca “energie” , insemnand existenta reala si activa. Prima e
atribuita la modul nedefinit materiei, iar a doua “speciei” , adica in forma specifica fiecarei finite fizice. Aceasta
distincie filosofica nu are nicio legatura cu Eclisiologia Ortodoxa si cu notiunea de schisma, cu consecintele sale si cu
consideratiile reale ale Bisericii.

18
Acesta teorie a constituit cea mai mare ispita pentru Lupta Sfanta a Ortodoxiei
impotriva Ecumenismului Noului Calendarism. In fapt, teoria respectiva facea
zadarnica Lupta Sfanta, din moment ce absolva de orice vina Noul Calendarism,
neconsiderandu-l cauza reala a sciziunii produse in sanul Bisericii si deci ii
redaputerea eclesiastica, reala si activa. In cele din urma, insa, invinovatea pe
Ortodocsii Autentici de producerea schismei in sanul Bisericii.

Sfantul Parinte Matheos, la inceput colaborand cu Episcopul Ghermanos al

Cicladelor, a ramas ferm in marturisirea adevaratei Ortodoxii, aceleia pe care au
avut-o Crestinii Ortodocsi Autentici la inceputul impunerii noii calendaristici in 1924,
care considerau caschimbarea, nu numai ca s-a decis unilateral, necanonic si fara
consimtamantul unanim al Ortodoxiei, darconsfintea si nerespectarea Deciziilor
luate de toti Ortodocsii, asa ca Lupa Sfanta era deja condamnata la “afurisire” si prin
urmare constituia schisma finala, carese datoreaza in mod cert Noilor Calendaristici
si are toate consecintele eclesiologice pe care o schisma le poate provoaca.

Totusi, in ciuda eforturilor sale de a-l potoli pe initiatorul noii teorii a“ fortei si nu a
energiei”,adica pe fostul Mitropilt Hrisostomos al Florinei si acolitii sai (printre care
se afla si Dimitriados Ghermanoscare, in paralel, ceruse in scris Ierarhiei Noii
Calendariste reabilitarea sa), acesta nu si-a schimbat punctul de vedere, ceea ce
in1937 a dus, dinpacate, la divizarea in randul Ortodocsilor Autentici.

Suferind din pricina acestei divizari, Sfantul a depus in continuare numeroase

eforturi spre indreptarea fratilor indusi in eroare, dar toate au ramas fara rezultat.
Mai mult, divizarea instalata a provocat, din nefericire, multa patima sia inveninat
lupta pentru cauza Ortodoxiei. Mai tarziu,atitudinea instabila si lipsita de moderatie
a Episcopului Ghermanos al Cicladelor a cauzat in 1943 distantarea acestuia de
Sfantul Matheos, urmata, spre sfarsitul anului 1949, de aderarea primului la grupul
fostului Episcop Hrisostomos al Florinei.

Astfel, Sfantul Parinte Matheos s-a vazut nevoit sa conduca singur masele de
credinciosi Ortodocsi Autentici, atatia cat mai ramasesera, in toata tara. Noi
preocupari, griji, eforturi, noi lupte s-au adunat pe deja batranii sai umeri.Dar acesta
niciodata nu a ezitatin deciziile luate si nu a cazut niciodata in ispita de a face
compromisuri cu cei cazuti in diversele erori, niciodata nu a actionat la modul
populistpentru a castiga multimile si nici“diplomatic” pentru a-si face prieteni in
cercurile de oficiali de rang inalt in societate. A lucrat mereu ca om al Bisericii, ca
urmas al Apostolilor si adept al invataturilor Sfintilor Parintisi al Sfintelor Sinoduri, in

19
spiritul sinceritatii si dreptatii, dar si al discretiei si al economiei atunci cand acest
lucru era posibil.

Sfantul reface Sfantul Sinod al Bisericii Crestin-Ortodocsilor din Grecia

Cu tercerea timpului, preotimea dar si multimea de credinciosi care alesese lupta

umar la umar alaturi de Sfantul Matheos, avand in vedere varsta sa inaintata si
prevazand faptul ca lipsa episcopilor ar fi condus la distrugere, au constientizat ca
trebuia gasit un mod de a numi Arhierei.

Dupa ce a fost chemat in repetate randuri sa actioneze in acest sens, Sfantul

Matheos, avand ca baza Declaratia din 1935, a facut o ultima incercare de a se uni
cu alti Arhierei din grupul fostului M. Hrysostoms2 al Florinei, spre a descoperi in
afara un Episcop Ortodox authentic, impreuna cu care sa ceremonieze hirotonirea
Episcopilor. Dar incercarile sale au ramas fara roade si nici raspunsurile
trebuincioase (referitoare la motivele eclesilogice ce au dus la distantarea si lipsa de
comunicare instalate intre ei) nu au venit din partea fostului M. al Florinei si alor
sai,dat fiind faptul ca acesti Arhierei se angajasera prin declaratii publice ca
“niciodata si in nici un caz” nu vor participa la hirotonirea Episcopilor (ziarul
Eleftheria din 14/11/1945). Data fiind imposibilitatea gasirii unui Episcop din afara
Ortodocsilor Autentici, Sfantul Matheos si cu acordul clericilor si al credinciosilor
sustinatori a procedat la constituirea Sfantului Sinod al Bisericii Crestinilor Ortodocsi
Autentici din Grecia, cu alegerea si hirotonirea a patru Episcopi pentru pastorirea
credinciosilor din Grecia si Cipru.

Primul hirotonisit a fost Arhimandritul Ghedeon Pasis si numit Episcopul

Trimytundos din Cipru, luand numele Spiridon (m.1963) in cinstea marelui sau
inaintas, Sfantul Spiridonas. Hirotonirea sa, in lipsa unui al doilea Arhiereu Ortodox
care sa asiste sfanta liturghie, a fost ceremoniata de Sfantul Parinte Matheos, chiar
excesiv fata de regula sacra “in temeinicia absoluta a Bisericii” la data de 1
septembrie 1948.

In continuare, cei doi Arhierei au ceremoniat hirotonisirea celui de-al doilea

Arhiereu, Ieromonahul Athanasios Anestis ca Episcop al Patrei (numit in continuare
Arhiepiscopul Atenei 1972-2003, m.2005) si in acelasi mod s-au ceremoniat alte
2
Incepand din 1944 se reconectasera cu fostul M. Hrisostomos al Florinei Episcopii Hristoforos al Megarei
(1883 -m.1973) si Polikarpos al Diavliei (1900 – m.1996)

20
doua hirotonisiri – a Ieromonahului Damianos Psarotheodoropulos ca Episcop al
Salonicului cu numele Dimitrios (m.1976) si a Ieromonahului Kalistos Makris, Episcop
al Corintului m. 1986).

Astfel, aceste hirotoniri au constituit prilejul refacerii Sfantului Sinod al Bisericii

Crestinilor Ortodocsi Autentici din Grecia, dizolvat ca urmare a sciziunii produse in
1937, iar Lupta Sfanta pentru Ortodoxie a capatat noi dimensiuni. Noii Arhierei,
avand ca Presedinte al Sinodului pe Sf. Parinte Matheos, si-au asumat cu zel si fara
tagada sarcinile ce le reveneau si au inceput sa desfasoare actiuni importante,
deplasandu-se din loc in loc, acolo unde nevoia o cerea, intemeind si sfintind noi
Biserici, si oferind sprijin credinciosilor Bisericii. Mai ales Episcopul Spiridon al
Trymithundos, la putin timp dupa intoarcerea in provincia sa din Cipru, a organizat
Biserica locala, hirotonind 10 noi clerici, intemeind Sf. Manasriri, sfintind Bisericisi, in
general, initiind actiuni atat de insemnate, incat a reusit sa starneasca mania Noilor
Calendaristi din marea insula. Urmarea a venit sub forma deportarii sale de catre
guvernul de ocupatie englezsi a imposibilitatii de a se intoarce vreodata la
credinciosii sai. Totusi, atat lucrareaacestui barbat important, cat si a celorlati
Ierarhi, a germinat si dat roade, si continua sa dea pana in zilele noastre.

Numirea Sfantului ca Arhiepiscop al Atenei si al intregii Grecii

La un an dupa istoricile hirotoniri episcopale, Sf. Sinod aprocedat la alegeri pentru

functia de Arhiepiscop. Astfel, la data de 13 septembrie 1949 Sfatul Matheos a fost
ales ca Arhiepiscop al Atenei si al intregii Grecii. In felul acesta, Sf. Sinod al Bisericii
Crestinilor Ortodocsi Autentici (Bisericii Ortodoxe de stil vechi) din Grecia a dobandit
in mod istoric Intai- statatorul sau.

Alegerea si numirea Sfantului Parinte Matheos ca Arhiepiscop al Atenei au constituit

pentru Biserica Ortodoxa a Crestinilor Autentici un eveniment firesc si asteptat,
intrucat exista o senzatiegenerala ca aceasta era vointa lui Dumnezeu.Astfel, in
ciuda greutatilor si obstacolelor pricinuite credinciosilor de perioada tulbure de
dupa razboiul civil, dar si de atitudinea de regim laicist practicata de Ierarhia
NoilorCalendaristici, grupul celor care luptau pentru adevarata Ortodoxie simtea cu
adevarat bucuria spirituala si dadea slava lui Dumnezeu pentru darul inestimabil al
unuia asemenea Conducator , Sfant, facator de minunisi ferm pazitor al Traditiilor
Sfinte.

21
La putin timp dupa urcarea Sfantului la conducerea Atenei, la 25 noiembrie 1949, Sf.
Sinod, aflat sub conducerea Sfantului, procedeaza la excomunicarea Masoniei. Exista
o lege adoptata sub guvernarea lui Alexandros Diomidis (1875 - m.1950), data
publicarii in monitorul oficialsub nr. 161/23-7-1949, prin care se acorda Masoneriei
libertate deplina de a actiona, precum si foarte multe drepturi.

Sfantul Matheos si Arhiereii sai, cunoscand foarte bine ce este Masoneria si care a
fost dintotdeauna rolul sau inerodareaunitatii, mai ales in perioada istoriei moderne,
si in special in crearea Sectei generalizate a Ecumenismului (care a fost introdus si
promovat sub conducerea “Patriarhilor” Masoni), nu puteau sa ramana pasivi la
acesta evolutie a lucrurilor, periculoasa pentru poporul lui Dumnezeu. Astfel,
subliniid cu mult curaj incompatibilitatea totala a Crestinismului cu Masoneria, au
emis Decizia Sinodalade a excomunica din Biserica Ortodoxa orice membru al ei care
ar fi intrat in randurile Masoneriei. 3

Acesta Decizie foarte importanta demonstreaza spiritul curajos si inconciliabil al

membrilor Sinodului, de asemeni capacitatea luminata a Sfantului de a discerne, sub
suprafata lor tulbure, adevaratele pricini ale lucrurilor.

Sfarsitul in sfintenie al Parintelui si minunata mireasma a trupului sau neinsufletit

Dar Sfantul se afla deja in stadiul de adanca batranete. Astfel, dupa o viata de lungi
eforturi ascetice si lupte pentru cauza credintei Ortodoxe, si-a achitat si el datoria
fata de moarte. A inchis ochii in ziua Domnului de 14 mai 1950, perfect constient, la
varsta de 89 de ani, in timp ce se afla sub ingrijire la bolnita Paraclisului Sf. Manastiri
Panaghia din str. Megas Alexandros, Atena.

Conform spuselor martorilor prezenti, printre care si fostul prim Staret pr.Dimitrios
Tsarkazoglu, imediat dupa adormire, corpul neinsufletit al Sfantului a emanat o
mireasma de nedescris in cuvinte, care a umplut tot spatiul Paraclisului si a provocat
minunarea si o emotie puternica celor prezenti si printre credinciosii Ortodocsi din
Atena, care s-au grabit sa se inchine la corpul sau neinsufletit.

3
Consecintele pentru Sf. Sinod, prin exprimarea opiniei despre Masonerie, la modul sincer si fara frica, nu au intarziat
sa apara. Un an mai tarziu, in 1950, Ierarhia Noilor Calendaristi , sub conducerea Arhiepiscopului Spiridonos Vlahos
(1973 -m.1956) si cu complicitatea statului, aflat sub ocupatie masonica, a pus in miscare mecanisme de prigoana
impotriva Ortodocsilor Autentici, prin arestari, destituirea din functii si arestarea clericilor, sigilarea Sf. Biserici,
calomnii si crearea de false scandaluri in Sf. Manastiri, in general prin incercarea sistematica de eradicare totala a
Luptei Sfinte.
22
Trupul sau adormit a fost stamutat la Sf. Manastie Panaghias din Kerateea si,depus
pe tron dupa vechea traditie, a fost expus pentru inchinare si rugaciune timp de trei
zile in Arhondaricul Manastirii. Cu toata caldura existenta in acea perioada, corpul
sau nu aprezentat nici un semn de degradare, ramanand timp de trei zile moale si
elastic, fara semne de rigidizare si dand impresia ca doarme, ca un trup invietuit.

Inmormatarea Sfantului a constituit un eveniment de mare insemnatate. Mii de

oameni s-au grabit sa ajunga pentru a se inchina trupului sau sfintit.Multimi de
clerici si monahi in frunte cu Arhierei hirotoniti de Sfantul au luat parte, profund
miscati, la Procesiunea Mortuara ceremoniata in dupa-amiaza zilei de 16 mai 1950.
Toti cei prezenti aveau senzatia ca inmormanteaza un Sfant, un marturisitor al
Ortodoxiei, un Parinte Dohovnic cum nu se mai intalnise, un Parinte adevarat al
Bisericii. Multi nu plangeau pentru a nu mahni un asemenea Parinte.

Dar Dumnezeu ii rezervase, dupa marturia mutora,o ultima minune, semn al favoarii
Sale acordate Sfantului, fapt ce a pricinuito mare mangaiere pentru adeptii lui
spirituali. Inainte de inceperea procesiunii, trupul neinsufletit al Sfantului a parut ca
incepe sa “transpire”. La inceput a transpirat fata si broboane de ‘transpiratie” au
inceput sa se prelinga de pe frunte spre tample. Carand, s-a constatat ca tot trupul
sau neinsufletit, pana si incaltarile, s-au imbibat de izvorul de mir.Multi dintre cei
prezenti au inceput sa stearga si sa adune, fiecare cum putea, mirul izvorat din
trupul sfantului, cu care, in aceeasi zi, s-au celebrat acte facatoare de minuni,
precum tamaduirea bolnavilor.

Inmormantarea Sfantului a fost cu adevarat un fenomen iesit din comun, nu numai

datorita participarii a mii de oameni si a senzatiei generale ca asistau la petrecerea
din lume a unui adevarat Sfant, dar si datorita experientei binecuvantate a mirului,
carea aratat intr-un mod perceptibil ca e vorba de un Ierarh iesit din obisnuit,
sfintit,asemeni vechilor Sfinti, un primitor al harului inmiresmat al Sfantului Duh,
harazit sa ildaruiascafara limita maselor prin multele sale talente si virtuti si prin
inestimabila sa lucrare intru Hristos si, in general, prin opera sa didactica,
marturisitoare, de pastorire a credinciosilor si eclesiologica.

Date fiind cele de mai sus, nu a fost catusi de putin exagerata onoarea de Sfant
acordata Arhiepiscopului Matheos, de catre adeptii sai spirituali, in special de la cele
doua Sf. Manastiri ale sale, aproape imediat dupa adormirea sa. La fel s-a petrecut si
cu mai vechii Sfinti ai Bisericii, de plida cu Sf. Cuvios Simeon (sec. al X-lea ), Sf. Neofit
Eglistos din Cipru (sec. al XII-lea), Sf. Grigorios Palamas (m. 1359) si alti Sfinti mai

23
putin cunoscuti.De altfel, constiinta eclesiologica a celor care pastoresc si a celor
pastoriti este aceea care, recunoscand viata plina de sfintenie si harDumnezeiesc a
unei persoane, ii atribuie spontan acesteia onoarea de Sfant.

Aceasta constiinta continuua a slujitorilor Bisericii si contributia insemnata a

Sfantului la Biserica Ortodoxa si la rezistenta impotriva Sectei generalizate a
Ecumenismului, au facut ca Sfantul Sinod al Bisericii Crestinilor Ortodocsi Autentici
din Grecia, sub conducerea Preafericitului Stefanos, Arhiepiscopul Atenei si al
Greciei,apreciind si recunoscand lucrarea de o viata a Parintelui, sa procedezela
declararea oficiala a sfinteniei Parintelui nostru Matheos, Arhiepiscopul Atenei si
Greciei, la data de 19 iulie 2021, si la randuirea acestuia in Sinaxarul Bisericii.

Asemenea paradigma de sfintenie - solie a credintei in divinitate - sa cautam cu totii,

onorand memoria lui Sfanta, urmand invatatura Ortodoxa Autentica si testamentul
sau spiritual, si imitand pe cat posibil viata sa exemplara in lumina. Amin.

Eclesiologia Sfantului Parinte Matheos

In Circulara Indrumar, emisa la data de 21/9/1944 si ca raspuns la circulara din

1/6/1944 a fostului episcop Hrisostomos al Florinei, Sfantul face o declaratie concisa
dar limpede, exprimand convingerea sa eclesiastica cu privire la Noul Calendarism
ecumenistic. Printre altele, scrie:

“…Din acea zi, aintroducerii noului calendar Papal al sarbatorilor,s-a produs Schisma
in Biserica lui Hristos:

1) Bisericilecare au acceptat aceasta inovatie au devenit Schismatice

2) La fel si Bisericile care colaboreaza ,in general, prin liturghii, rugaciuni si

ceremonii, cu Bisericile care au adoptat inovatia calendaristica, si acestea poarta
aceeasi raspundere

3) Noi, de la bun inceput, de cand am initiat aceasta Lupta Sfanta, am acceptat

bunavointa, fie ca simpli clerici, fie ca Episcopi, de la Una si Singura, Sfanta, Dreapta
si Apostolica Biserica Orientala a lui Hristos, in care noi ramanem si din care
niciodata nu am plecat, si nu acceptam de la Bisericile Rau-intentionate ale
24
novatorilor, care, prin Schisma produsa, ne lipsesc de harul Sfantului Duh, conform
primuluiCanon al Imparatiei Domnului

4) Din aceasta Biserica ne luam Bunavointa si Puterea pentru siguranta practicii

eclesiologice si a ceremoniei, aceeasi din care isi luau si Sfintii Martiriin vremurile de
prigoana impotriva Bisericii

5) De la aceasta ne luam favoarea si binecuvantarea, si nu de la Biserica Schismatica

si altele asemeni ei…

6) Pentru caharul lui Dumnezeu se acorda, nu Bisericilor novatoare, unde se

pastreaza formalitatea omeneasca, ci Bisericilor care pastreaza ferm dogmele,
canoanele si traditiile, iar daca nu exista asemenea Biserici, se ofera personal,
aceluia care o merita.

Pentru ca va intrebam: unde se da Harul si Binecuvantarea Domnului? Sinodului din

Florenta sau Sfantului Marcu din Efes? Normal ca SfantuluiMarcu din Efes, si nu
celuilalt - fals sinod care a acceptat conditiile papale.

Bineinteles ca cea care gestioneaza Sfantul Har este Biserica,dar numai cand acesta
e “sanatoasa” si nu schioapata, intr-un fel sau altul, in credinta sa. Cand, insa,
aceasta se betesugeste, dar, brusc, una sau mai multe Biserici raman credincioase
dogmelor, canoanelor si traditiilor, atunci aceasta sau acestea continua si constituie
toata Biserica. Si daca si acestea schioapata in credinta, aceia care raman fermi in
credinta ortodoxa, fie un Episcop, fie mai multi, atunci acestora le apartine favoarea
de a constitui in fapt Biserica Ortodoxa a lui Hristos… “…Chiar si cei putini care
raman statornici in ortodoxie si in evlavie, acestia sunt biserica si prestigiul, iar
protectia institutiilor eclesiasticeramane in grija lor. Iar daca se va intampla sa
pateasca nenorociri din pricina evlaviei lor, asta va duce la lauda vesnica si salvarea
sufletului lor…”(Sfantul Nikiforos).

Aceasta linie eclesiologica si marturisire, pe care de la inceputul inovatiei noului

calendar au urmat-o Crestinii Ortodocsi Autentici, a pastrat-o Sf. Parinte Matheos,cu
credinta si fara a oscila, pana la ultima sa suflare.

Aceasta eclesiologie , intotdeauna ortodoxa si clara, constituie cea mai mare

mostenirepe care Sfantul a lasat-o multimii de credinciosi. Acestei sfinte mosteniri
suntem chemati toti Ortodocsii Autentici sa ii devenim credinciosi pazitori si
transmitatori. Amin.

25
Scurta referire la cateva dintre minunile infaptuite de Sfantul Parinte Matheos

CLARVIZIUNE SI PREVIZIUNE

Printre multele daruri cu care Sfantul a fost harazit de Domnul, se evidentiaza acelea
ale clarvederii si previziunii. Multi oameni cu care a venit in contact au ramas uimiti
de dezvaluirile pe care Sfantul le facea in legatura cu problemele lor familiale sau
personale, de care nimeni altul nu avea cunostinta.

Candva, pe cand predica cuvantul Domnului la paraclisul Zoodohu Pighis al Sf.

Manastiri Panaghias Kerateea, Sfantul s-a intors catre o femeie pe care prima oara o
vedea: “Femeie, de ce te-ai dus la vrajitoare? E scris in fruntea ta!” Femeia, care
fusese cu adevarat la vrajitoare si nu isi marturisise niciodata pacatul, a fost asa de
uimita,incat a ametit si si-a pierdut echilibrul.Admirand, insa darul clarvederii, pe
care Sfantul il avea, a venit sa se caiasca.

Altadata, Sfantul a descoperit consimtamantul la omor, pe care l-a facut cu

rationamentul sau viitorul monah al Sf. M. Metamorfosis, pr. Ionas. Si i-a spus
Sfantul: “Bun venit criminalului care voia sa ucida cu rationamentul sau!” Intr-
adevar, in perioada razboiului civil si in regiunea Macedoniei, calugarul de mai tarziu
afost nevoit sa ascunda in casa sa pe unii prigoniti de revolutionarii comunisti.
Cuprins de neliniste si tulburat de situatia in care intrase, si-a pus in minte sa ii
omoare, lucru care din fericire nu s-a intamplat. Mia tarziu, darul de clarvedere al
Sfantului l-a ajutat sa isi marturiseasca pacatul, caci consimtamantul, si numai, la
pacat este considerat pacat.

Multe au fost previziunile Sfantului in legatura cu evenimente ce aveau sa se

intample.

Intr-o scrisoare adresata ucenicei Maria Makris, trimisa de la Sfantul Munte la 17

februarie 1926, Sfantul prevede izbucnirea Razboiului Mondial, recomandand
credinciosilor sa urmeze cu credinta metoda unei vieti spiritual-ascetice, predate de
Biserica Ortodoxa, pentru a se pastra nevatamati de grozaviile ce vor fi venit. Intr-
adevar, in 1939 a izbucnit al II-lea Razboi Mondial care a tinut pana in 1945 si a lasat
omenirea intr-o baie de sange.

Implicarea Greciei in razboi, ca urmare a atacului provocat de Italia in octombrie

1940, a implicat si Manastirea de calugari Metamorfosis Kuvaras in starea de razboi.

26
Au fost mobilizati 60 de monahi, iar Sfantul i-a chemai sa ii insufleteasca, spunandu-
le: “ Aveti datoria sa va slujiti Patria, care acum are nevoie de ajutorul vostru! Nu va
fie frica! Va veti intoarce cu totii inapoi fara sa fi patit ceva! Doar sa nu mancati
carne, sa nu schinjuiti ostatecii si sa nu luati nimic de la cei morti si din zone straine”.
Intr-adevar, asa precum prevazuse Sfantul, toti s-au intors nevatamati. Numai unul
dintre ei, care nu pastrase ordinul de a nu consuma carne, maitarziu a parasit
Manastirea si si-a lepadat rasa monahala.

In afara de izbucnirea razboiului, Sfantul a prevazut si catastrofe pricinuite de

ocupanti. Aflandu-se la Teba in 1930 si privind la satele din jur, spuse oftand: “ Ah,
leu mare vad in aceste locuri!” Cand a fost intrebat de Stareta Sf. Manastiri
Panaghias din Kerateea, presvitera Miriam, din ce pricina ofteaza, el i-a raspuns ca
aceste sate se vor tranforma in cenusa. Si intr-adevar, ocupantii germani au distrus
in intregime multe sate din regiune.

La 16 august 1943, de sarbatoarea Sf. Mantilios, Sfantul tinea slujba de liturghie la

Paraclisul Sf. Triade de la Sf. Manastire Panaghias din Kerateea.In timpul liturghiei,
soldati italieni au intrat in Manastire si au anuntat maicile ca masina Manastirii se
rechizitioneaza de catre fortele de ocupatie. Cateva maici, nesuportand ideea de a
se lipsi de singura masina care deservea necesitatile atat ale maicilor cat si ale
fratilor de la Sf. Manastire Metamorfosis Kuvaras, incepusera sa planga si sa se
protesteze in fata soldatilor italieni. Sfantul, cu toate ca nu fusese prezent la cele
petrecute, a iesit din Paraclis si, sprijinindu-se de grilajul curtii, le-a strigat: “De ce
plangeti, surori, dupa masina? Intr-o ora o s-o aduca inapoi! Sa plangeti pentru
mania Domnului, ce va veni!”Intr-adevar, cu toate ca italienii plecasera cu masina,
dupa o ora au inapoiat-o Manastirii.

Altadata, Sfantul adunase calugarii de la Sf. Manastire Metamorfosis si le vorbea cu

austeritate despre unele cazuri. In paralel, in timp ce cuvanta, le dezvaluia
dialogurile interioare si dorintele ascunse ale inimii pentru fiecare monah in parte.
Atunci, un calugar pe nume Varnavas, l-a intrebat nerabdator: “Si eu ce am
inlauntrul meu?” Atunci Sfantul ii spuse: “ Sarman si iar sarman, ce esti! Tu candva
te vei insura!” Intr-adevar, dupa o perioada de timp de zece ani, Calugarul respectiv
a plecat de la Manastire, s-a insurat si a avut copii. Dar a sfarsit rau, deoarece mai
tarziu s-a despartit si a dus o viata mizera, in singuratate si neajunsuri.

Atat de puternice erau clarviziunea si capacitatea sa de a vedea in viitor, incat

calugarii il numeau deja Sfant in viata. Candva, Sfantul, calare pe un magarus,

27
mergea avandu-l alaturi pe Monahul Aristovulos. Iar pe acesta din urma il tot
muncea gandul daca ParinteleMatheosera sau nu Sfant. Si atunci a gandit : "Daca
este Sfant, atunci saseintoarca si sa ma priveasca”. Siintr-adevar, SfantulParintes-
aintorssi l-aprivit. Indoindu-se monahul daca asta se intamplase prin voia divina sau
era intaplator, a repetat acelasi gand. Si Sfantul l-a privit iarasi. Cand, pentru a treia
oara, monahul a gandit la fel, Sfantul i-a spus: “Parinte Aristovule, nu-ti pui, mai
bine, dorinta “Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine”, decat sa incerci sa
afli daca sunt eu Sfant?”

Altadata, Sfantul aprimit o femeie care vizita pentru prima oara Manastirea
Panaghias . Dup ace i-a urat bun venit numind-o “Maria”, a intrebat-o de unde era
de loc. Aceea i-a raspuns ca era din insula Chios. Atunci Sfantul i-a spus ca vrea sa ii
vorbeasca inainte de a pleca de la Manastire. Astfel, inainte de plecare, s-a dus
femeia la Sfantul sa o binecuvanteze.” Cand ajungi in Chios, sa spui oamenilor sa se
caiasca pentru ca va fi mare cutremur acolo”.Dar ea nu a spus nimic compatriotilor
sai. Intr-adevar, in iulie 1949 s-a produs un mare cutremur pe insula, cu morti si
multe distrugeri materiale, printre care si casa ei, care s-a daramat complet.

In anul 1932, Sfantul a prevazut si a prevenit ca, dupa adormirea sa, Sf. Manastire
Panaghias va avea de suferit, fiind supusa lamulte calomnii, persecutii siprigoane,
mergand pana la arestarea si inchiderea Staretei Sf.Manastiri. Intr-adevar, la putin
timp dupa adormirea Sfantului, in anul 1950, Manastirea si Stareta au fost supuse la
calomnii teribile, chipurile pentru hartuiala sistematica a maicilor si alte scandaluri
inventate, ca urmare procuratura Statului a intervenit si a condamnat-o, pe ea
precum si alte persoane, la pedeapsa cu inchisoarea. Stareta Mariam s-a stins ca o
martira in 1954, in inchisoare, in timp ce numele ei continua sa fie calomniat de
catre dusmani ai Bisericii si de catre cercurile ziaristilor de scandal.

TAMADUIREA BETESUGURILOR TRUPESTI SI A BOLILOR

Odata, Sfantul a fost chemat la casa unui functionar de banca, pe numele lui
Zaharias din zona Pangrati, a Atenei, pentru a-i citi rugaciunea sfantului maslu fiicei
sale de doisprezece ani, care suferea de o boala incurabila si se afla in prag de
moarte. Vazand Sfantul starea in care se afla copila si luminat fiind de harul Sfantului
Duh, le spuse parintilor disperati ca fiica lor se va face bine daca o vor fagadui Sfintei
Fecioare Maria. Acestia au acceptat din toata inima. Atunci Sfantul a inceput sa se

28
roage si, dupa ce a binecuvantat un pahar cu apa, a stropit cu aceasta copila, care
imediat s-a facut bine.

Altadata, a vizitat Sf. Manastire Panaghias din Kerateea o cuplu din Volos. Impreuna
cu ei se afla si fiul lor de douazeci de ani, care era paralizat. Sfantul iesise in balconul
Paraclisului Sfintei Treimi, unde calugarii adusesera pe tanarul paralizat impreuna cu
parintii si l-au rugat pe Sfantul Matheos sa se roage pentru vindecarea lui. Atunci
Sfantul l-a inchinat spunand: “ Dumnezeu sa il vindece” . Imediat, tanarul s-a ridicat,
mergand liber si s-a vindecat.Toti cei prezenti, uluiti si miscati de cele vazute, au
inceput sa dea slava Bunului Domnezeu, plangand de bucurie si induiosare.

Altadata, un om suferind de lepra (psoriazis?) pe cap, a mers sa ceara ajutorul

Sfantului. Acesta, dupa ce l-a inchinat, i-a spus sa se spele cu aghiasma de la
Zoodohu Pighis care se afla in sudul Sf. Manastiri Panaghias. Cand bolnavul s-a spalat
cu aghiasma, ca prin minune, lepra i-a cazut de pe cap, asa cum cad solzii cand cureti
pestele.De atunci omul a ramas sanatos.

Unul dintre calugarii de la Sf. Manastire Metamorfosis Kuvaras, pr. Anthimos care
lucra la o cariera din apropierea Bisericii Zoodohu Pighis, a cazut de la mare inaltime,
suferind mai multe fracturi ale coloanei vertebrale. A fost transpotat de urgent la
spital, unde medicii au constatat ca daunele erau ireparabile. Asa ca monahul a fost
adus cu targa la Metocul Sf. Manastiri Panaghias Kerateea, in str. Megas Alexandros
din Atena. Slava Domnului, acolo se afla Sfantul Matheos. Dupa ce insotitorii
calugarului i-au relatat despre diagnosticul medicilor, Sfantul a luat un pahar cu apa,
l-a inchinat si apoi l-a varsat peste calugarul ranit, spunand: “Acesta este
medicamentul tau!”, iarcalugaruls-avindecat. Medicii, informati de cele petrecute,
au fost uluiti, admirand puterea spirituala a Sfantului, iar calugarul cu pricina si-a
continuat lucrul sau la cariera, ca si cum nimic nu se intamplase.

ALUNGAREA DUHURILOR RELE

In timpul sarbatorii Adormirii Maicii Domnului, la 15 august 1938, o femeie stapanita

de duhuri necurate s-a dus la Sf. Manastire Panaghias Kerateea pentru a participa la
ceremonia de priveghere. Inainte de inceperea priveghiului, in timp ce Sfantul era
intampinat de multimea de credinciosi, iar clopotele bateau la Manastire, femeia,
aflandu-se sub stapanirea demonilor, a inceput sa mugeasca sisa strige cu putere.
Sfanul s-a inchinat mai intai la icoane, apoi s-a intors spre femeie si a spus: “Diavole,

29
inceteaza pana la Tedeum”.Femeia s-a linistit imediat si a incetat sa mai strige. Dupa
psaltirea de preamarire a lui Dumnezeu, in timpul procesiunii epitafului Fecioarei
Maria, femeia aflata sub influenta demonilor a inceput sa strige iarasi: “ Straluceste
ziua glorioasa astazi, straluceste!” “ Zbarcitul (se referea la batranul Sfant) e insotit
de patru sute de Ingeri care il ridica in aer!”. Cand Sf. Procesiune a ajuns la Biserica
Zoodohu Pighis, unde se tinea Sfanta Liturghie, cu putin inainte de incepere, Sfantul
a ridicat carja sa arhiereasca (paterita) si a srprijinit-ope sarmana femeie. Atunci
demonii au inceput sa strige: “Douazeci si cinci suntem, plecam, plecam!” Si asa, prin
rugaciunea Sfantului, femeia s-a eliberat.

Altadata, o tanara din Teba, care era stapanita de demon, a plecat cu masina spre Sf.
Manastire Panaghias Kerateea, spre a gasi ajutor la Sf. Parinte Matheos. Pe drum, in
timp ce se afla in masina, demonul a obligat-o sa scoata sunete stridente,
dezarticulate. La o suta de metri de Manastire, demonul a strigat tare: “ Plec, plec
catre paraie. Mi-e frica se merg, pentru ca acolo se afla hotul care fura sufletele!”Asa
de frica i-a fost demonului, incat a preferat sa plece decat sa dea fata cu Sfantul lui
Dumnezeu. Asa s-a eliberat copila si a slavit pe Dumnezeu.

O alta tanara fata, stapanita si ea de un spirit viclean, locuia de ceva timp la Sf.
Manastire Panaghias Kerateea, impreuna cu cateva rude. Avea o sora maica acolo.
Intr-una din zile, tanara a disparut si, oricat au cautat-o ai sai, nu afost de gasit
nicaieri. Pline de neliniste, rudele i-au relatat Sfantului cele intamplate. Acesta a
inceput imediat sa se roage fierbinte la Dumnezeu pentru protejarea copilei si
gasirea ei. Apoi a zis: “Diavole, nu teatinge de sora noastra, pana o vor gasi rudele
ei”. Pana la urma, fataa fost gasita la un metru de malul marii, nemiscata, ca o
statuie. Cu rugaciunea Sfantului se evitase inecarea tinerei, pe care ar fi provocat-o
spiritul cel viclean, daca nu ar fi intervenit Harul lui Dumnezeu sa il opreasca.

Altadata, un barbat stapanit de demon s-a intins in fata Prezviteriului, inainte de

intrarea mare, pentru ca Sfantul sa treaca peste el in timp ce ducea darurile la Altar.
Cand Sfantul a iesit prin usa laterala din stanga a Altarului, barbatul a inceput
sa…latre. Stareta Mariam, care mergea inainte cu cadelnita cu tamaie, i-a soptit
Sfantului: “ Catel are”. Netulburat, Sfantul a trecut pe deasupra suferindului si a
intrat in Altar, in timp ce barbatul s-a ridicat, eliberat pe deplin de demonul viclean.

PUTEREA RUGACIUNII SFANTULUI SI A INVOCARII BINECUVANTARII SALE

30
Monahul de la Sf. Manastire Metamorfosis Kuvaras, pr. Anthimos, povestea ca in
timpul razboiului dintre Grecia si Italia (1940-1941), de multe ori a scapat din situatii
periculoase, invocand binecuvantarea Sfantului Matheos.

Odata, pe cand se intorcea de la un transport de munitie pe timp de noapte spre

frontul de lupta, avand inainte un mare convoi de animale si saldati ce le insoteau,
au aparut doua bombardiere ale aviatiei italiene si s-au apropiat ce convoi. Atunci
calugarul si-a facut sfanta cruce, invocand binecuvantarea Sfantului Parinte. Si
avioanele, in mod paradoxal, in loc sa bombardeze marele convoi, au aruncat multe
bombe departe de ei, intr-un camp unde nu exista suflare de om.

Tot el spunea ca pe timpul ocupatiei germane, in timp ce lucra intr-o galerie de la

cariera aflata langa Sf. Manastiri Panaghias Kerateea, i-au dat de veste ca trebuia sa
iasa deoarece era in pecicol sa fie strivit de o roca mare care incepuse sa se
desprinda din peretele galeriei. Atunci, invocand bunavointa Sfantului, s-a grabit sa
iasa afara. Doar ce a reusit sa iasa, stanca s-a prabusit cu un zgomot asurzitor si a
blocat galeria. Calugarul a atribuit salvarea sa binecuvantarii primite prin Sfantul
Matheos si a proslavit pe preamilostivul Dumnezeu.

In aceeasi perioada, niste ofiteri germani au venit la Sf.Manastire Panaghias si au

cerut sa il vada pe Sfantul Matheos. In timpul intalnirii, i-au comunicat decizia
statului lor major de evacuare a maicilor, Manastirea urmand sa foloseasca la
ingrijirea soldatilor germani, raniti in lupta din Creta. Sfantul a refuzat categoric sa-si
dea consimtamantul la evacuarea Manastirii. Germanii i-au vorbit cu austeritate si la
plecare l-au amenintat ca evacuarea se va face oricum, chiar si cu forta. Atunci
Sfantul a dat ordin fratiilor (surorilor si fratilor) din Sf. Manastiri Panaghias Kerateea
si Metamorfosis Kuvaras satina post sever si sa se roage intens timp de trei zile.
Dupa ce au trecut cele trei zile, a chemat maicile si, dupa ce le-a dat anafura la
fiecare in parte, le-a spus zambind ca a venit ordin “de sus” si ca germanii nu ii vor
mai deranja. Intr-adevar, in ziua urmatoare au venit la Manastire aceeasi ofiteri si,
nu numai ca le-au comunicat ca ordinul de evacuare fusese anulat, dar au cerut si
scuze, pe deasupra, pentru ca ii deranjase.

In aceeasi perioada si in timp ce incepusera si actiunile organizatiilor de rezistenta

impotriva ocupantilor, un detasament al armatei italiene, care stationa temporar la
un kilometru distanta de Sf. Manastire Panaghias, a vazut lumina la Manastire si a
banuit ca e vorba de partizani. Soldatii italieni au indreptat spre Manastire tunul pe
care il aveau in dotare si au incercat sa deschida foc, nestiind ca era vorba de o

31
Manastire. Dar tunul nu functiona si oricat au incercat sa il puna in functiune, nu au
reusit. Cand s-a luminat de ziua si s-au dumirit despre ce era vorba, si ca nu era
nevoie de nici un bombardament, au descoperit ca tunul lor functiona perfect.
Minunandu-se de fenomenul paradoxal la care fusesera prezenti, ofiterii
detasamentului au urcat la Manastire si, dupa ce i-au relatat Sfantului patania din
noaptea precedenta, i-au cerut iertare si au plecat sarutand patrafirul cu iconita
arhieratica a Sfantului.

Altadata, cativa soldati germani au urcat la Sf. M. Panaghias Kerateea. Un grup de

partizani ii reperase si cativa dintre ei se stransesera aproape de Biserica Zoodohu
Pighis, cu spopul de a-i ataca pe soldati. Una dintre maicile de la Manastire, pe
numele ei Salomi, i-a vazut pe cei din rezistenta si, apropiindu-se, le-a spus: “ Copii,
pentru numele lui Dumnezeu! Daca atacati aici, veti distruge doua Manastiri si
Ortodoxia. Nu e pacat?” Maica se gandea la represaliile dure ale germanilor care s-
ar fi abatut asupra asupra Sf. Manastiri. Dupa care a facut semnul crucii in fata
partizanilor si a invocat binecuvantarea Sfantului. Si atunci partizanii, ca si cum ar fi
fost impiedicati de o forta nevazuta, au coborat armele si s-au retras.

MINUNI SI APARITII ALE SFANTULUI PARINTE DUPA ADORMIREA SA

La multi ani dupa adormirea Sfantului, o tanara din Iannina, care suferea de o forma
grava de cancer, a vazut in somn un preot batran, care a intrebat-o ce are. Dupa ce i-
a spus ca sufera de cancer, acela i-a raspuns ca se va face bine. Atunci ea l-a intrebat
unde se gaseste, iar batranul i-a raspuns ca la Manastirea Panaghias
Pefcovunogiatrisa. I-a mai spus, ca si cum s-ar fi plans, ca maicile si calugarii merg la
doctori ca sa ii faca bine, si nu vin el insusi. Dupa acest vis-minune, tanara s-a refacut
complet. S-a grabit atunci sa mearga la Manastirea Panaghias, intreband pe
calugaritele de acolo despre batranul ce ii aparuse in vis. Si cand i-au aratat icoana
Sfantului, ea a recunoscut imediat pe batranul ce ii aparuse in vis. Asa a inteles ca
Sfantul Parinte Matheos o vindecase de boala cea grea.

Un credincios grec ce traia in America, pe nume Stamatios Benetas, se afla in masina

sa, pe un drum in S.U.A., pe o vreme tare rea. Ningea continuu, iar temperatura
coborase sub zero grade. Omul nu se ingrijise sa alimenteze masina cu destula
benzina, asa ca aceasta l-a lasat in pana intr-un loc pustiit. Cum nu functiona nici

32
caloriferul masinii, barbatul a simtit ca incepe sa inghete, in timp ce pe drum nu
circula nicio masina, ca sa ceara ajutor. Disperat cum era sipe jumate amortit din
cauza frigului, barbatul a scos din buzunar rozariul pe care i-l daduse Sfantul Parinte
Matheos inainte ca el sa emigreze spre America si a inceput sa se roage, invocand
binecuvantarea Sfantului. La un moment dat, a vazut d-l Stamatis cum o mana
incepe sa inlature zapada de pe parbrizul automobilului. Era un batran mic la trup si
care purta ochelari cu rama rotunda. “ Ce ai patit?”l-a intrebat batranul. “Am ramas
fara benzina”,raspunse acesta. “Porneste motorul in numele Sfintei Treimi, al
Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh” a spus batranul in timp ce facea semnul crucii
deasupra masinii. D-l Stamatis a intors cheia in contact si, spre mareasauimire,
motorul a pornit si functiona normal, iar masina a parcurs mai multi kilometri fara
benzina. Cand, in sfarsit, a gasit o statie de benzina ca sa se aprovizioneze,
functionarul american de acolo a ramas uimit cand a vazut ca rezervorul masinii era
absolut gol. Si l-a intrebat pe d-l Stamatis: “Cum ai ajuns pana aici, cu aer sau cu
apa?” Acesta, insa, nu i-a spus nimic despre Sfantul cel batran, considerand ca
oricum nu l-ar fi crezut si l-ar fi luat si de nebun. In schimb, a relatat intamplarea, cu
minunea pe care o traise, compatriotilor lui, ortodocsi, asigurandu-i ca era vorba de
Sfantul Parinte Matheos care infaptuieste minuni si dupa trecerea lui la cele sfinte,
pentru cei care il invoca cu credinta.

La data de 21 septembrie 1991, o masina cu credinciosi ortodocsi se deplasa pe

drumul national Corint – Tripoli, pentru a ajunge in Sparta. Era ora 4 dimineata, iar
calatorii isi faceau rugaciunea de dimineata, in timp ce masina rula pe sosea. Dintr-o
data, pe un sector de drum in panta, masina a inceput sa alunece pe asfaltul ce
prinsese o pojghita de gheata, mergand singura in stanga si in dreapata, cu toate
eforturile grabite ale soferului de a o readuce in directia corecta. Unul dintre calatori
a invocat numele lui Hristos, cerandu-i sa ii salveze cu binecuvantarea Sfantului
Parinte Matheos. Atunci masina si-a incetinit brusc viteza si s-a izbit de balustrada
despartitoare din dreapta drumului, unde si-a incetat mersul iesit de sub orice
control. Calatorii, dupa ce au iesit afara, au constatat ca masina nu suferise nicio
avarie, pe de-o parte, iar pe de alta, ca la o suta de metri mai jos se afla o curba
periculoasa , in unghi de 90 de grade, iar dedesubt o rapa si unde, din cauza ghetii,
deviasera si alte masini. Cu totii au inteles ca daca masina nu ar fi fost oprita prin
interventia Sfantului, curba ce urma imediat avea sa le fie fatala. Astfel, au dat slava
Domnului, multumind plini de recunostinta Sfantului facator de minuni, a carui
interventie s-a dovedit a fi salvarea lor.

33
La Sf. M. Panaghias Pefcovunisa din Kerateea a ajuns o scrisoare datata 30.08.2011
si semnata P.K. din Atena, in care femeia descrie experienta avuta prin aparitia -
minune a Sf. Parinte Matheos. Iata cazul:

In data de 16 iulie 2011, ora 16,30, femeia a luat trenul-metrouspre Pireu, pentru a
ajunge in cartierul Faliro, Atena. In statia Omonia, datorita lucrarilor la linia de
metrou, itinerarul fusese schimbat pe alta linie, asa ca a asteptat pe o banca trenul
urmator. Cand acesta a sosit, pe bancheta din fata ei s-a asezat un cleric batran si
putin la trup. Femeia a observat ca, sub rasa, acesta purta ceva caun sort negru cu
broderii rosii (pieptarul monahal). Crezand ca e vorba de traditia ruseasca, l-a
intrebat pe batran daca era din Rusia. Acela a negat, adaugand ca este grec. Femeia
era de parere ca monahii rusi purtau ceva asemanator. Batranul, aratand cu mana
undeva in sus, i-a spus ca el este de undeva de “maisus!” Apoi a intrbat-o pe femeie
cu ce se ocupa si, dupa ce a discutat cu ea o vreme, i-a spus ca in viitor se vor
intampla multe rele si multe infamii in lume, care vor aduce multe nenorociri.
Femeia i-a replicat, spunandu-I ca rele s-au intamplat dintotdeauna, dar ca
Dumnezeu pastreaza lumea pentru ca exista si oameni buni in ea, dar batranul i-a
raspuns ca cei buni sunt deja foarte putini si a continuat anuntand ca se va dezlantui
mania divina. Criza economica, a tinut sa accenueze, va fi doar inceputul, se vor
intampla multe catastrofe naturale, precum munti mutati din loc, deschideri in
pamant, vor veni boli ce se vor raspadi, se vor mofica si vor evolua cu repeziciune,
fara posibilitatea de a le tine piept, vor aparea boli noi si chiar multe de natura
psihica, pe care stiinta nu le va putea rezolva, pentru ca oamenii vor fi nemarturisiti.
I-a mai spus ca pamantul nu va mai rodi, asa ca alimentele vor devein obiect de lux,
in timp ce se vor produce multe conflicte intre popoare, precum si razboaie civile.
Dat fiind ca femeia ii tot raspundea ca toate acestea se intampla deja si ca sunt
cunoscute, batranul i-a spus ca se vor inrautati, accentuand ca oamenii vor vedea pe
satana mergand pe drumuri. A mai spus, de asemenea, ca diversele coduri numerice
care sunt impuse oamenilor reprezinta inceputul pentru ultima pecete a
Antihristului. Apoi, pe un ton apasat, i-a spus femeii ca omenirea nu se afla la cinci
pasi de catastrofa, ci doar la un pas. Apoi a scos o carte din geanta si i-a dat-o in dar.
Cand trenul a ajuns in Faliro, femeia, care nu il intrebase pe batran nici cum se
numeste si nici unde locuieste, s-a ridicat si dupa ce i-a cerut bincuvantarea, a
coborat plina de ganduri dupa tot ce auzise. In timp ce mergea, a aruncat o privire la
cartea pe care batranul tocmai i-o daduse si a constatat uimita ca acolo exista
fotografia batranului care, dupa cum scria in carte, era Arhiepiscopul Bisericii
C.O.A.(Crestinilor Ortodacsi Autentici) si se numea Matheos , care insa adormise in
34
anul 1950. Era vorba de Sfantul Parinte Matheos. Femeia se tot lupta cu
rationamente logice, gandind ca era imposibil sa fi vazut pe Sfantul Matheos si ca
poate era cineva care ii semana.

In cele din urma, dupa o cercetare personala si vizita la Sf. Manastire Panaghias din
Kerateea, unde a cules mai multe informatii despre Sfantul Matheos si a vazut si alte
icoane ce il reprezentau, s-a convins, in sfarsit, ca intr-adevar Dumnezeu ii facuse
cinstea unei intalniri-minune cu Sfantul Sau.

Prin biencuvantarea acestui Sfant, Iisuse Hristoase, Dumnezeu sa ne miluiasca si ne

salveze.

Amin.

35