Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chișinău, 2024
Utilaje şi ustensile necesare: tub luminescent pe panou; lampă cu incandescență în dulie pe panou;
fotoelement de la aparatul pentru studierea legilor iluminării; microampermetru M494 cu scara de 100 MA;
panglică de măsurat; fire de conexiune cu fişe.
Una din caracteristicile surselor de lumină, care permite compararea economicității lor, este
randamentul luminos, ce se determină prin raportul dintre fluxul luminos total Φ, emis de lampǎ, şi puterea
P, consumată pentru alimentarea lămpii:
Φ
k=
P
Este evident, că sursa de lumină e cu atât mai economisitoare, cu cât e mai înalt randamentul ei
luminos.
Lampa cu incandescență emite cea mai mare parte a energiei sub formă de raze infraroşii, de aceea
coeficientul randamentului ei luminos e foarte mic, aproximativ de 10 lm/WW.
În tubul luminescent, însă, peste 50% din energia, consumată de la rețea, se transformă în energia
radiației ultraviolete, care se absoarbe de luminofoare de pe pereţii tubului și provoacă luminescenţa lor.
Alegând luminofoare respective, se poate obține o lumină, apropiată după componenţa spectrală de cea
solară. Randamentul luminos al tuburilor luminescente este de 40-50 lm/W.
Pentru efectuarea acestei lucrări suprafața luminoasă a tubului luminescent se limitează (se lasă doar a
cincea parte), pentru ca repartizarea fluxului luminos produs de o sursă punctiformă de lumină. Atunci
Φ = 4πR2 ⋅ E
unde E este iluminarea, iar R - distanța. Prin urmare,
2
2
Φ4π R ⋅E
k=
P
unde P1 este a cincea parte din puterea consumată de tub. lar randamentul luminos al lămpii cu
incandescenţă este:
2
Φ 4 π R2⋅ E
k 2=
P2
Deoarece puterile, consumate de lămpi de la rețea, sunt cunoscute (ele sunt indicate de lămpi),
problema comparării randamentelor luminoase a două surse de lumină cu condiția aceleași iluminări se
reduce practic la determinarea distanţelor R1 şi R2 de la sursele de lumină până la fotoelement.
Efectuarea lucrării:
În prealabil elevii se familiarizează cu construcția tubului luminescent şi destinația pieselor principale
- starterului şi bobinei de şoc.
Schema principală de întroducere a tubului în circuit e reprezentată în fig. 168. În serie cu electrozii E
ai tubului se conectează bobina de şoc 5, iar în paralel cu ea - starterul C. El reprezintă un tub de descărcare
minuscul umplut cu neon. Unul din electrozii starterului, e de nichel, iar al doilea e confecţionat dintr-o
placă bimetalică. Potențialul lui de amorsare e ceva mai jos decât tensiunea în rețea.
3
De aceea la introducerea tubului în rețea în primul moment descărcarea se produce între
electrozii starterului. Curentul descărcării electrice încălzeşte placa bimetalică; îndoindu-se, ea se
atinge de cea de nichel şi electrozii tubului luminescent se dovedesc a fi introduşi în serie în retea.
Curentul, care trece în acest caz prin electrozii tubului, îi încălzeşte.
După familiarizare se introduce tubul luminescent. Apoi din aparatul pentru studierea legilor
iluminării se scoate fotoelementul cu cutie cilindrică, se fixează în stativ, ca în fig. 167 şi se leagă cu
microampermetrul. Fotoelementul se amplasează în dreptul mijlocului tubului la distante, la care
microampermetrul ar arăta mai întâi 100 CA, apoi 80 şi 60 DA. Tot odată, se urmăreşte, ca
fotoelementul să se afle la nivelul tubului, iar suprafața lui să fie luminată complet şi uniform. Se
observă de fiecare dată indicațiile microampermetrului şi se măsoară distanţele de la tub până la
fotoelement.
4
Nr.crt P1(W) P2(W) R1(m) R2(m)
1.
2.
3.
k1
Se calculează raportul după rezultatele fiecărei măsurări, apoi se află valoarea medie,
k2
adică se determină de câte ori randamentul luminos al tubului luminiscent e mai mare decât cel al
lămpii cu incandescență:
k1
1. =¿
k2
k1
2. =¿
k2
k1
3. =¿
k2
k1
4. =¿
k2
Observații practice:
1. Această lucrare se efectuează într-o cameră întunecoasă.
2. Pe tubul luminiscent din 2 părți se îmbracă mici tuburi din hârtie neagră. Dimensiunile tuburilor
se aleg astfel, încât la mijlocul tubului să rămână deschisă numai 1/5 din lungimea lui. Panoul alb în
spatele părții deschise a tubului se acoperă cu hârtie neagră pentru a evita reflecția luminii.
3. Dacă în cabinetul de fizică lipseşte aparatul pentru studierea legilor iluminării, din care se ia
fotoelementul, el poate fi înlocuit cu orice fotoexponometru. Rezultatele vor fi aceleași. În cel mai
rău caz, se poate folosi fotometrul şcolar. Fotometrul se amplasează între sursele de lumină astfel,
încât iluminarea fețelor albe ale prismei sale să fie aceeași. Totodată, fiecare din fețe trebuie
iluminată numai de o sursă de lumină şi sub același unghi.
Concluzie:
5