Simion Larisa-Ionela IFR

SPEȚĂ

Fratele reclamantului a murit la 25 noiembrie 1990. Reclamantul susţine că fratele său a murit în
urma torturii la care a fost supus în timp ce era arestat. Reclamantul susţine ca fratele său a
fostarestat la 18 noiembrie 1990, fiind în perfectă stare de sănătate, fapt constatat de către un medic
înaintea transferului la penitenciarul Mardin. Fratele reclamantului a murit la scurt timp după ce a
ajuns la Mardin, în urma examinării postmortem neputându-se determina cauza morţii, deşi s-au
constatat unele leziuni corporale. Corpul a fost returnat familiei pentru înmormântare, iar membrii
acesteia au observat urmele leziunilor corporale suferite de către cel decedat.
Deoarece statul neaga aceste acuzaţii, fosta Comisie europeană a trimis o delegaţie la Ankara pentru
a documenta cazul. Delegaţii au solicitat interogarea a 11 membrii ai jandarmeriei, însă Guvernul
nu a fost de acord cu interogarea acestora în prezenta reclamantului şi a soţiei celui decedat,
invocând raţiuni de securitate a acestora. În aceste condiţii, delegaţii Comisiei nu au fost de acord
cu interogarea poliţiştilor. Reprezentanţii statului au prezentat fotografia unui corp,afirmând că este
fratele reclamantului după deces. Aceste fotografii nu au putut fi datate sau identificate, astfel încât
delegaţii au solicitat noi dovezi, printre care prezentarea a două seturi de copii după fotografii, plus
negativele acestora. Statul a răspuns afirmând că negativele fotografiilor lipsesc din dosar şi că nu
poate să identifice medicul care a constat decesul şi a realizat autopsia cadavrului. Statul a mai
prezentat unele dovezi însă fără a satisface întreaga listă întocmită de către Comisie.
Ce va decide Comisia?